MAGA lui Trump a ajuns și în Țara Soarelui Răsare
La alegerile de duminică, prim-ministrul japonez Shigeru Ishiba a suferit o înfrângere electorală usturătoare, pierzând majoritatea în camera superioară a Parlamentului. De cealaltă parte, opoziția, extrem de fragmentată, pare incapabilă să formeze o majoritate alternativă.
Shigeru Ishiba a suferit o înfrângere electorală usturătoare FOTO Arhivă
Surpriza scrutinului a fost rezultatul obținut de partidul radical de dreapta Sanseito, cu sloganul său „Japonia pe primul loc". Acesta a înregistrat o victorie uriașă, câștigând 14 locuri, după ce în legislatura anterioară deținea doar două.Fondat în timpul pandemiei de COVID-19, Sanseito a fost inițial perceput ca un grup marginal, critic al vaccinurilor și restricțiilor. Însă, în timp, partidul și-a consolidat mesajul și și-a extins influența, promovând un naționalism ferm, un discurs anti-imigrație și teorii ale conspirației despre globalizare și influența străină asupra Japoniei.
Japonia postbelică, occidentalizată după reconstrucție, a avut o arhitectură politică diferită față de cea europeană sau chiar americană. Intelighenția niponă s-a concentrat mai degrabă pe pragmatism economic decât pe polarizare doctrinară sau ideologică, iar aparițiile de figuri carismatice și partide populiste au fost mai degrabă accidentale decât structurale.
Fără a-și găsi un teren fertil pe termen lung, ideile populiste au fost mai curând episoade sporadice – ploi scurte de vară. Printre cele mai notorii exemple se numără:
Partidul Libertății (anii ’50), care, prin Tsuneta Yano – o figură nonconformistă, critică față de alianța cu SUA și dominanța LDP – a încercat să mobilizeze nemulțumirea populară împotriva elitelor de la Tokyo.
Scriitorul și activistul Takeshi Kaikō, care, deși nu a condus un partid, a fost o voce populistă importantă, promovând ideea unei Japonii manipulate de interese externe și de companii corupte – teme care au rămas latente în discursul politic până astăzi.
Tōru Hashimoto, fost primar al orașului Osaka și co-fondator al Nippon Ishin no Kai (Partidul Restaurării Japoniei), care, printr-un discurs anti-sistem și promisiuni de reforme și autonomie locală, a atras sprijinul tinerilor și al alegătorilor deziluzionați de LDP. Partidul său a cunoscut un succes temporar.
Efectele manipulării informaționale în pandemie, restricțiile impuse și influența rețelelor de socializare au schimbat abordarea tradițională a politicii din Japonia.
Începând cu 2020, apariția Sanseito („Partidul celor Trei Principii") a marcat începutul unei noi ere pentru populismul japonez. Cu un discurs radical anti-imigrație, anti-globalist și naționalist, inspirat de retorica lui Donald Trump, Sanseito a reușit să mobilizeze nemulțumirea tinerilor față de criza economică și deziluzia generală față de partidele tradiționale.
Spre deosebire de mișcările anterioare, Sanseito folosește intens social media, YouTube și canale alternative de informare pentru a atrage votanți. Deși are încă o prezență limitată în parlament, creșterea sa rapidă indică posibilitatea consolidării populismului de dreapta în Japonia – un fenomen rar în istoria politică recentă a țării.
Sanseito face apel în special la alegătorii tineri, nemulțumiți de status quo-ul politic și îngrijorați de viitorul economic al țării. Partidul propune o revenire la valorile tradiționale japoneze și respinge multiculturalismul, susținând că imigrația amenință identitatea națională. În paralel, contestă veridicitatea informațiilor oficiale despre pandemie și promovează ideea că Japonia este manipulată de interese externe – în special de organizații internaționale și corporații transnaționale.
Liderul partidului, rezervistul Sohei Kamiya, a declarat anterior că s-a inspirat din „stilul politic îndrăzneț" al fostului președinte american Donald Trump.
Ascensiunea Sanseito are loc pe fondul unei scăderi generalizate a încrederii în partidele tradiționale, în special în Partidul Liberal Democrat (LDP), aflat la guvernare. Deși LDP a câștigat majoritatea locurilor în alegeri, sprijinul său în rândul electoratului este în scădere constantă, pe fondul stagnării economice și al repetatelor scandaluri politice.
Deși Sanseito nu are, momentan, puterea de a influența decisiv politica națională, creșterea sa rapidă ar putea schimba peisajul politic japonez în anii următori.
Ce vedem în urma alegerilor din acest weekend este manifestarea unei frustrări profunde, care nu este specifică doar Japoniei. Este o tendință globală, iar Japonia nu este imună.
De-a lungul decadelor, Japonia a fost considerată o excepție în peisajul populist global – o societate omogenă, cu o politică stabilă și o cultură a consensului. Dar erodarea încrederii în elite, problemele structurale ale economiei, îmbătrânirea populației și polarizarea socială creează condițiile perfecte pentru apariția unor partide cu discursuri radicale.
Chiar dacă nu au existat partide populiste dominante în perioada postbelică, anul 2020 poate marca începutul unei schimbări de paradigmă, în care formațiuni precum Sanseito devin din ce în ce mai influente în conturarea viitorului politic al Japoniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu