La prânz Cornelia m-a omenit cu o dorada , prăjită la cuptorul electric cu o mămăliguță perpelită de ea pe aragazul din bucătăria de vară. Entrée-ul a fost o ciorbă de perișoare, pomană de la Gabi, vecina noastră, in amintirea mamei ei care a dat ortul popii în urmă cu cinci ani. Lângă am adus repede o bere de la beci, "aburindă".
Cu un proiector chinezesc m-am afundat, apoi, pe imagini TV, în direct, din USA, Anglia, Spania, Italia, proictate pe zid la marimi de 2x2,3 m.
Frumos în America, mai pe la marginea orașelor, în acele zone satelit. Muncă pe rupte, chirii pe măsură, 3000-3500$ pe două dormitoare că la ei sufrageria este loc comun, multe arme, mulți drogați. Trump este un superman. Un moș pe care l-am susținut în postarile mele crezând că este omul păcii. Se pare că m-am inșelat.
Mai bine cu cina noastră bucureșteană de 50 lei, 5 cotlete si 4 ardei copți sau două porții de dorada cu 30 lei și o mămăliguță, la țară. Bașca vinul Murfatlar sau Berea de la beci.
Asta-i viața pensionarului în zi de duminică cu multă toropeală.
Mama mea, să-i dea Dumnezeu sănătate, m-a ținut aseară multe zeci de minute pe telefon. O minte super-clară. Își aducea aminte de viața ei din anii ' 40. ai veacului trecut.
Eu încerc să-mi explic multe din ascunzișurile senectuții. Unii doctori americani spun și detaliază în scris că omul ar fi programat prin codul genetic să trăiască 150 de ani. Totul depinde de el și nu de numărul de pastile pe care le înghite.
Vă urez multă răcoare în casă fără air-conditioning!
În camera Comandantului
Sub polată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu