O repet. Aici in această cameră era biroul Comandamentului German din zonă în Cel de-al Doilea Război Mondial.
Am lucrat și eu în zonă germană. M-am obișnuit cu disciplina, corectitudinea nemților. Respect spiritul german dar nu răceala nemților. Mă simțeam acasă în zonele italiene, franceze și romanche ( pe vârful Munților, zona Cur, este o populație cu influențe latine, ba și o limbă din cele romanice. ELVEȚIA).
Cornelia m-a trimis la poartă să îmi termin treaba. Cositul ierbii. Căldură mare. N-am terminat. Mai este și mâine o zi!
Prietenii, colegii, ba chiar de liceu,mă țin în priză. Conversez cu ei și mai trag câte o coasă.
Acum insăilez cuvinte.
Un general cu patru stele, unul din foștii mei Comandanți, mă gratulează prin cuvinte frumoase.
Sunt printre ai mei. Am copiii și nepoții alături.
O colegă de clasă de liceu parcă îmi părea puțin tristă în mesajele ei. Copiii, nepoții îi sunt duși în lumea largă. Îngroașă Diaspora românească. Oameni de valoare!
Mi s-a stricat tastatura fizică. Multe am mai aruncat până acum! Am comandat alta. Chinezării!
O zi răcoroasă! Se anunță temperaturi înalte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu