Cetatea Costești este un reper al ținutului cetăților dacice. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Cetatea dacică de la Costești–Cetățuie a fost, vreme îndelungată, cea mai faimoasă așezare dacică de pe teritoriul României.
Ruinele sale erau cunoscute încă din secolul al XIX-lea, iar primele cercetări arheologice ample au început în 1924, sub coordonarea istoricilor Vasile Pârvan și D. M. Teodorescu. Înaintea sosirii arheologilor, localnicii cercetaseră în repetate rânduri dealul Cetățuia, atrași de poveștile despre comori ascunse. Unul dintre ei, moș Matei, avea să le devină gazdă și călăuză pentru turiști, arheologi și chiar și pentru regele Mihai I, care în adolescență vizitase în repetate rânduri așezare.
„Înainte de a veni profesorul Teodorescu de la Cluj şi a începe săpăturile care au dus la dezgroparea cetăţii, moş Matei umblase pe Cetăţuia în toate părţile şi chipurile. Mirosea el că pe cioaca asta au trăit cândva oamenii şi căutase, drept aceea, să dea de vreo comoară îngropată în coastele ei; dar n-a nimerit niciuna. A găsit, în schimb, multe cioburi de oale şi alte «nimicuri». I le-a arătat pe toate profesorului Teodorescu, căruia – tot timpul, în toate verile când s-au făcut săpături – i-a fost gazdă şi călăuză pe înălţimile de pe aici, purtătoare de vechi aşezări omeneşti", scria geograful Ion Conea în volumul biografic „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai".
În ultimii ani, odată cu modernizarea căilor de acces spre Sarmizegetusa Regia și cu importantele descoperiri arheologice făcute în „capitala antică", cetatea de la Costești–Cetățuie a rămas, ca popularitate, în umbra acesteia. Ambele cetăți fac parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO și continuă să fie căutate atât de turiști, cât și de oameni de știință.
Cele două cetăți dacice din Munții Orăștiei au devenit, în luna iulie, un loc de studiu în aer liber pentru studenți la arhitectură, arheologie și istorie din Cluj-Napoca, București și Timișoara. Timp de două săptămâni, participanții la Școala de Vară „ArheoArhitectura", ajunsă la a șasea ediție, au cercetat și documentat monumentele antice de la Costești-Cetățuie și Sarmizegetusa Regia, lucrând alături de arheologi, arhitecți și specialiști în conservarea patrimoniului Răzvan Mateescu, arheolog expert la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și responsabilul științific al șantierului arheologic Sarmizegetusa Regia, a explicat modul în care colaborarea dintre cele două specializări contribuie la înțelegerea, protejarea și promovarea cetăților dacice.
„Ideea de bază a acestei școli de vară este să aducem laolaltă studenți din domeniul arheologiei și studenți din domeniul arhitecturii. Suntem într-o zonă cu foarte multe monumente antice, iar documentarea lor presupune să ai ambele specializări: și partea de arheologie, și partea de arhitectură. Noile generații au reușit să colaboreze într-un mod foarte bun. A fost de fiecare dată o surpriză foarte plăcută. Spun «de fiecare dată» pentru că, de la o generație la alta, am văzut că intenția noastră a fost din ce în ce mai bine înțeleasă", a declarat arheologul, pentru Adevărul.
El a adăugat că studenții au putut să învețe unii de la ceilalți, iar în timpul școlii de vară, au realizat relevee, documentații și cercetări în teren, având monumentele antice în față. O parte dintre rezultatele muncii lor a fost prezentată publicului cu ocazia Zilei Porților Deschise de la Costești-Cetățuie.
„De fiecare dată le propunem studenților să vină cu o serie de idei pentru organizarea Zilei Porților Deschise și să se adreseze publicului prin materiale gândite și realizate de ei. Până acum au făcut două machete: una a întregii cetăți de la Costești-Cetățuie și una a unuia dintre turnurile-locuință. Au realizat și o serie de pliante și panouri în care și-au prezentat munca, dar și o parte din «bucătăria internă». Evident, mă refer la partea științifică: releveele, documentările și rezultatele cercetărilor pe care le-au făcut în teren, având monumentele în față", a adăugat Răzvan Mateescu.
Răzvan Mateescu coordonează activitatea științifică la Sarmizegetusa Regia. Foto: MNIT
Potrivit specialistului, experiența a fost utilă atât pentru studenți, cât și pentru specialiștii implicați în cercetarea cetăților dacice. „Rezultatul a fost unul foarte bun, atât pentru ei, cât și pentru noi. Le-am citit satisfacția în ochi", a mai spus coordonatorul cercetărilor arheologice din Munții Orăștiei.
Răzvan Mateescu, coordonatorul cercetărilor arheologice din Munții Orăștiei, a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul", despre importanța cetății Costești-Cetățuie, unul dintre cele mai vechi situri arheologice cercetate din zona cetăților dacice.
Arheologul a explicat de ce monumentul, investigat de peste un secol, a fost ales pentru activitățile Școlii de Vară „ArheoArhitectura", ce pot descoperi turiștii aici și care sunt principalele amenințări pentru ruinele sale. El a oferit detalii și despre noul templu identificat în anul 2024, despre lucrările de protejare a turnurilor-locuință și despre nevoia ca cetățile Costești-Cetățuie, Blidaru, Piatra Roșie și Bănița să fie privite, alături de Sarmizegetusa Regia, ca părți ale aceluiași ansamblu antic.
ADEVĂRUL: De ce a fost aleasă cetatea Costești-Cetățuie pentru desfășurarea acestor activități? Ce are deosebit?
Răzvan Mateescu: Sunt mai multe argumente. Unele țin chiar de cetatea Costești-Cetățuie și de îndelungata tradiție a cercetărilor de aici. Să nu uităm că printre primele cercetări arheologice desfășurate în spațiul cetăților dacice din Munții Orăștiei se numără cele ale profesorului clujean D. M. Teodorescu, care, în 1924, a făcut săpături arheologice atât la Grădiștea de Munte, cât și la Costești-Cetățuie. Prin urmare, vorbim despre cercetări care durează deja de peste 100 de ani.
Cetatea dacică Costești Foto Daniel Guță (16) jpg
Costești-Cetățuie s-a aflat încă din primele momente ale cercetării arheologice în prim-plan. Tot atunci a devenit evidentă legătura dintre cele două domenii. În momentul în care D. M. Teodorescu a început să scoată la lumină monumentele pe care, în bună măsură, le vedem și astăzi, și-a dat seama că era nevoie de colaborarea cu un arhitect pentru protejarea lor.
Aceasta a fost ideea de bază și atunci, în urmă cu aproape 100 de ani. Din fericire, avem inclusiv primele proiecte de protejare a ruinelor, realizate în perioada interbelică.
Este, așadar, destul de ușor de înțeles de ce este nevoie de o asemenea colaborare și de ce vorbim despre o tradiție a colaborării dintre cele două discipline, arheologia și arhitectura, în spațiul cetăților dacice din Munții Orăștiei.
Au mai fost și alte argumente. Grădiștea de Munte (n.r. Sarmizegetusa Regia) se află, din foarte multe puncte de vedere, în centrul a numeroase activități și demersuri, însă nu dorim ca celelalte cetăți să treacă în plan secundar. Fie că vorbim despre Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Piatra Roșie sau Bănița, toate au făcut parte, în Antichitate, din aceeași lume. În momentul de față le abordăm inegal.
Cred că este oportun să începem să privim din mai multe perspective tot ceea ce înseamnă cetățile dacice din Munții Orăștiei și să nu punem toată presiunea numai asupra Grădiștii de Munte, asupra Sarmizegetusei Regia.
Toate cetățile sunt importante. Ele au valoare individuală, dar mai ales au valoare ca ansamblu. Nu degeaba se vorbește despre complexul de cetăți și așezări din Munții Orăștiei. Valoarea lor ține tocmai de acest ansamblu.
Fiecare dintre ele are importanța sa, lucru indiscutabil. Însă înțelegem mult mai bine rolul fiecăreia atunci când le privim ca pe un ansamblu, dintr-un motiv simplu: așa au fost gândite încă din Antichitate.
Prin demersul acestei școli de vară am dorit și să atragem atenția și asupra celorlalte cetăți. Studenții au înțeles foarte bine acest lucru, iar asta se vede inclusiv în materialele pe care le-au propus.
Un vizitator obișnuit cunoaște mai multe despre Sarmizegetusa Regia și o privește ca pe o destinație foarte populară. Ce l-ar putea atrage la Costești-Cetățuie? Ce poate vedea și înțelege aici?
În primul rând, elementele de fortificare. Este vorba despre valuri de pământ care au dimensiuni foarte mari și sunt încă bine vizibile pe multe dintre segmentele lor. Vorbim apoi despre ziduri și despre binecunoscuta lor tehnică de construcție. Vorbim despre turnurile-locuință aflate chiar pe platoul fortificației și despre edificiile de cult.
Comoara lui Burelu. Tezaurul dacic care a declanșat febra aurului la Sarmizegetusa RegiaNu în ultimul rând, unul dintre elementele centrale pentru înțelegerea fortificației de la Costești-Cetățuie este modul în care aceasta a fost amplasată într-un asemenea spațiu. Putem vedea felul în care dacii au știut să amenajeze întregul loc, astfel încât să poată amplasa aici elementele de fortificare, edificiile de cult și celelalte construcții.
Cercetările arheologice de la Costești-Cetățuie au o istorie de peste un secol. Cum a evoluat cetatea în acest timp? Este mai bine protejată?
Primul lucru care îmi vine în minte este schimbarea structurii de protecție, a acoperișului, cum îi spunem în mod obișnuit, de la turnul-locuință numărul 2. După aproape 40 de ani, am reușit să avem o structură de protecție adecvată unui asemenea tip de monument.
Este structura realizată prin Ambulanța pentru Monumente?
Da, prin Ambulanța pentru Monumente. A fost o colaborare. Lucrările au durat ceva mai mult, pentru că nu a fost o intervenție simplă. De fiecare dată când lucrezi deasupra unei ruine arheologice, lucrurile nu sunt simple.
În plus, o fortificație este, prin natura sa, greu accesibilă. Mai ales când vorbim despre cetățile dacice. Așa au fost gândite, să fie greu accesibile.
Când trebuie să transportăm materiale de construcție, fie că ne referim la scânduri, grinzi sau alte elemente, lucrurile devin destul de dificile. Nu a fost o lucrare ușoară.
Între timp a fost amenajat și un drum până în apropierea cetății. În urmă cu un secol nu exista drumul pe care urcăm astăzi.
În urmă cu un secol nu exista drumul pe care urcăm noi în mod obișnuit. Dar, în același timp, nu existau nici provocările la care asistăm în momentul de față. Ruina arheologică nu avea atunci atât de multe probleme precum cele cu care ne confruntăm astăzi. Sunt o serie de activități pe care trebuie să le desfășurăm. Este una dintre datoriile pe care ni le-am asumat: aceea de a proteja monumentele.
Care sunt principalele amenințări pentru cetate și monumentele sale? Degradarea, prezența oamenilor, trecerea timpului sau schimbările climatice?
Pentru a rezuma, cred că sunt două mari pericole asupra cărora aș vrea să mă opresc: indiferența și proasta înțelegere a monumentelor. Cred că acestea sunt cele mai mari pericole în momentul de față.
Cum ar putea fi schimbate lucrurile în bine? Cum ar putea fi mai bine protejată cetatea?
Prin a nu fi indiferenți și prin a avea o bună înțelegere a monumentelor. Este nevoie de o înțelegere reală a monumentelor și a importanței lor.
Care sunt cele mai importante descoperiri făcute în ultimii ani la Costești-Cetățuie? A fost identificat și un edificiu care poate fi considerat templu.
Dacă ne referim la Costești-Cetățuie, descoperirea notabilă din ultimii ani este reprezentată, într-adevăr, de identificarea unui nou templu pe partea estică a dealului.
Dacă vreme de aproape 100 de ani s-a vorbit despre prezența a patru temple, a patru edificii de cult la Costești-Cetățuie, din 2024 vorbim despre cinci asemenea temple.
Până în momentul de față au fost descoperite șase baze din calcar, dispuse pe două rânduri. Cercetările vor continua și, cel mai probabil, vom ajunge la dimensiuni asemănătoare celor pe care le vedem la celelalte temple din peisajul de la Costești-Cetățuie.
Este o descoperire care, vă dați seama, ne-a bucurat foarte mult, tocmai pentru că vorbim despre un nou edificiu de cult identificat în Munții Orăștiei.
Ca suprafață, noul templu poate fi comparat cu celelalte? Este un edificiu de mari dimensiuni?
Vom putea spune acest lucru numai în momentul finalizării cercetării arheologice. Iar cercetarea va mai dura, probabil, doi sau trei ani. Trebuie să avem răbdare. S-ar putea să dureze și mai mult, pentru că sunt mult prea multe variabile.
La monumentele arheologice apar, de obicei, și situații neprevăzute, care pot prelungi cercetările. Dar nu este neapărat un lucru rău.
Ce ar mai trebui făcut pentru ca cetatea Costești-Cetățuie să fie percepută la același nivel de importanță și popularitate cu Sarmizegetusa Regia?
Prioritățile noastre sunt destul de clare. Printre ele se află protejarea ruinelor. Mă refer aici, în primul rând, la protejarea turnului-locuință numărul 1. Este una dintre prioritățile principale.
O asemenea intervenție ar avea un impact foarte mare. După multe decenii în care ruina a avut de suferit, vechea structură de protecție este destul de degradată și există o serie de probleme.
Turnul-locuință numărul 2 a fost protejat. Mai este ceva de lucru și acolo, însă, în momentul de față, monumentul nu mai este expus unui pericol atât de mare precum în urmă cu patru sau cinci ani.
Celălalt monument, turnul-locuință numărul 1, care are dimensiuni mai mari, încă nu are o structură de protecție adecvată. Sperăm ca, în următorii ani, să reușim să facem și acest lucru. Cred că ar fi o dovadă că reușim să avem grijă de aceste monumente.
De ce arheologii și specialiștii sunt, de cele mai multe ori, cei care atrag atenția asupra stării monumentelor?
Cred că explicația este destul de simplă. Arheologii sunt, de cele mai multe ori, cei care intră pentru prima dată în contact cu vestigiile. Ei sunt cei care le descoperă. Nu mă refer doar la spațiul cetăților dacice din Munții Orăștiei. În general, așa se întâmplă lucrurile.
Este ușor de înțeles de ce arheologii se află în prima linie și din acest punct de vedere. Atunci când descoperi vestigiile, începi să le analizezi, le înțelegi importanța și înțelegi și necesitatea protejării ruinelor arheologice.
Cetatea Costești-Cetățuie mai poate oferi surprize ale unor descoperiri importante în următorii ani?
În următoarele generații, aș spune, dar fără să folosim neapărat termenul de „surprize". În arheologie vorbim uneori, desigur, despre surprize. Dar este bine să păstrăm activitatea într-un ritm normal și să continuăm cercetările cu răbdare.
Cetatea dacică de la Costești-Cetățuie, ridicată pe un deal care domină valea Grădiștii, la aproximativ 20 de kilometri de Orăștie, este una dintre cele mai vechi fortificații dacice de piatră din România. A fost construită în secolul I î.Hr., în vremea regelui Burebista, și a îndeplinit atât un rol militar, cât și unul de reședință pentru elitele Regatului Dac. Cetatea controla una dintre principalele căi de acces spre Sarmizegetusa Regia și făcea parte din marele sistem de fortificații, turnuri și așezări ridicat de daci în Munții Orăștiei. A fost devastată în timpul războaielor daco-romane din anii 101–106.
Cum au fost construite minunile ingineriei antice. Dunărea și munții, mutați pentru Podul lui Traian și Sarmizegetusa RegiaRuinele vizibile în prezent arată complexitatea așezării antice. La Costești-Cetățuie s-au păstrat două turnuri-locuință, bastioane și ziduri de fortificație, urmele unor cisterne de apă și ale mai multor edificii de cult. Valurile de pământ, zidurile și terasele amenajate pe pantele dealului dezvăluie efortul depus de daci pentru transformarea reliefului într-o fortificație puternică și, în același timp, într-un centru rezidențial și religios.
Cele mai spectaculoase monumente ale cetății sunt cele două turnuri-locuință, numite uneori „palatele" de la Costești. Amplasate la o distanță de aproximativ 100 de metri unul de celălalt, la capetele platoului superior, construcțiile aveau laturi de peste 12 metri și ziduri groase de aproximativ trei metri.
„Zidul care forma parterul turnului, cu o grosime de aproximativ trei metri, a fost ridicat din blocuri de calcar, având la mijloc o umplutură de pământ și piatră. Tehnica de construcție este inspirată din arhitectura elenistică. Etajul a fost ridicat din cărămizi slab arse, iar acoperișul, din țigle de tip elenistic. O scară monumentală, construită din dale de calcar, reprezenta principalul acces în turn, care era protejat de o palisadă. Turnul reprezenta reședința unui personaj de rang înalt, probabil stăpânul cetății, și, împreună cu cealaltă construcție ridicată la capătul opus al platoului, putea fi ultimul punct de rezistență în cazul unui asediu", arăta Institutul Național al Patrimoniului în descrierea turnului-locuință 2.
Primele proiecte de conservare a ruinelor au fost întocmite încă din perioada interbelică, iar intervențiile asupra celor două turnuri-locuință au continuat în deceniile următoare. În anii ’40, acestea au fost acoperite cu structuri din șindrilă și carton gudronat, menite să protejeze vetrele, zidurile și blocurile de calcar de ploi și îngheț. La începutul anilor ’70, vechile acoperișuri au fost înlocuite cu structuri din azbociment, care s-au degradat însă în timp. Cele mai ample lucrări de consolidare din epoca recentă au fost realizate la începutul anilor ’80, iar în 2019 au început intervențiile pentru punerea în siguranță a turnului-locuință numărul 2. Lucrările au fost realizate de Asociația Monumentum, prin programul „Ambulanța pentru Monumente", în colaborare cu Institutul Național al Patrimoniului și autoritățile locale.
În ultimii ani au fost reluate cercetările arheologice la Costești-Cetățuie, așezare care a avut și un important rol religios. Timp de aproape un secol au fost cunoscute aici patru temple patrulatere, alcătuite din aliniamente de coloane din lemn sprijinite pe baze de calcar. Trei dintre edificiile de cult se aflau pe terasele de pe pantele estice ale dealului, în interiorul zonei protejate de fortificații, iar al patrulea fusese amenajat pe versantul nordic, în apropierea unui turn. Din aceste construcții s-au păstrat în special plintele de calcar care susțineau coloanele.
Primele temple au fost identificate în timpul săpăturilor începute în 1924, sub coordonarea profesorului clujean D. M. Teodorescu. Monumentele erau descrise atunci drept „șiruri de pietre așezate cu o strictă rânduială pe arii cu îngrijire amenajate".
La un secol de la începutul acestor cercetări, campania arheologică din 2024 a dus la identificarea urmelor unui al cincilea templu. Vestigiile au fost descoperite pe una dintre terasele din partea sud-vestică a dealului, în locul numit Mălăiște, străbătut în Antichitate de drumul cetății. Primele două baze de calcar găsite în poziția lor originală au indicat existența unui edificiu de cult necunoscut până atunci.
Cercetările au continuat, iar până în 2026 au fost scoase la iveală șase baze de calcar, dispuse pe două rânduri.
„După un veac, descoperirea unui nou aliniament, al cincilea, impulsionează reluarea subiectului referitor la construcțiile cu destinație religioasă de la Costești-Cetățuie, dar și din restul zonei capitalei Regatului Dac", arătau reprezentanții Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.
