Nicușor Dan face guvern PSD și inventează Marea Alianță Națională.
Scenariul discutat acum este magnific prin simplitatea lui: premier independent, miniștri politici, nucleu PSD și voturi căutate peste tot unde există un parlamentar cu puls. PSD, UDMR, PNL cu suflet de PSD, minorități, Uniți Pentru România, PACE, SOS, neafiliați și, dacă matematica devine încăpățânată, poate chiar niște voturi din AUR, gruparea Murad era gata să voteze guvernul Veștea.O mare alianță națională. Practic, tot ce are legitimație de parlamentar și nu fuge suficient de repede.
Sursele vorbesc despre 127 de parlamentari PSD, 31 de la UDMR și cel puțin 16 PNL-iști cu sufletd e PSD. Apoi vin minoritățile, alte grupuri parlamentare, neafiliații și tot ce mai poate produce Parlamentul până când tabela arată 233.
Adică nu mai construim o coaliție politică. Facem colectare selectivă de voturi.
UDMR transmite, potrivit articolului citat, că este dispus să voteze „și pentru un premier de dreapta, și pentru un premier de la PSD”. Admirabilă flexibilitate. În politica românească, coloana vertebrală este utilă, dar balamaua este mai practică.
Și partea cea mai frumoasă este că premierul ar urma să fie „independent”.
Sigur. Independent precum șoferul unui autobuz în care PSD alege traseul, miniștrii, jumătate dintre pasageri și eventual decide și unde facem pauza.
Un premier independent pus peste un guvern construit în jurul PSD este independența politică în aceeași măsură în care pătrunjelul de pe ciorbă este fel principal.
Dar Nicușor Dan pare să fi descoperit formula perfectă pentru noua Românie: PSD să guverneze, UDMR să voteze, niște PNL-iști cu suflet de PSD să completeze formularul, suveraniștii să pună umărul, iar eventual câțiva oameni din AUR să apară când lipsesc voturile.
Asta nu mai este coaliție. Este programul „Rabla pentru doctrine”.
Apare chiar posibilitatea ca anumite voturi să vină de la parlamentari AUR. Și uite cum politica românească reușește din nou miracolul: înainte de alegeri, toată lumea este incompatibilă cu toată lumea; după alegeri, singura incompatibilitate serioasă este cu cifra 232.
Ai 232? Principii.
Ai 233? Guvern.
Iar peste toată această combinație ar sta Nicușor Dan, președintele ales inclusiv cu voturile unei bune părți din electoratul care vedea în PSD exact sistemul de care România trebuia desprinsă.
Acum sistemul nu mai trebuie desprins.
Trebuie doar reorganizat frumos, cu un premier independent pus în vitrină.
Nicușor Dan spunea pe 27 august că „vom găsi o majoritate pentru un guvern care să fie stabil”. Perfect rezonabil. Problema începe când definiția stabilității devine: băgăm PSD, UDMR, conservatori din PNL, suveraniști, neafiliați și orice vot rătăcit prin Parlament până când iese numărul.
Este stabilitate în același sens în care un dulap sprijinit de șapte mături este mobilier bine montat.
România riscă astfel să primească nu o coaliție construită în jurul unei direcții politice, ci o mare alianță națională construită în jurul unui calculator.
Ideologia comună?
233.
Programul de guvernare?
233.
Principiul fundamental?
Să nu fie 232.
Și poate că aceasta va fi marea performanță politică a lui Nicușor Dan: să demonstreze că PSD, suveraniștii de la AUR, PNL-iștii cu nostalgii social-democrate, UDMR și independenții pot avea, până la urmă, o idee comună.
Puterea.
Text preluat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu