Alexandru Mateescu
I shall not have wasted my time in writing this blog, and more importantly you will not have wasted your time in reading it. All Things Work Together for Good. Nu ceda, nu renunța. Con rumbo propio. Disfruta de la vida sin estrés. Le temps ne respecte, dit-on, que les œuvres auxquelles il collabore. Ichigo Ichie is something like this: What we are experiencing right no we will never happen again. And therefore, we must value each moment like a beautiful treasure.
joi, 28 mai 2026
Negociatorii din SUA și Iran s-au înțeles asupra unui acord. Președintele Donald Trump amână semnarea lui
Echipele de negociatori din SUA și Iran au ajuns la o înțelegere. Totuși, documentul nu a fost oficializat deoarece președintele american Donald Trump a amânat semnarea acordului.

Conflict Iran-SUA FOTO: Shutterstock
Echipele de negociatori din SUA și Iran au convenit asupra unei prelungiri cu 60 de zile a armistițiului.
De asemenea, părțile au convenit asupra unui cadru de negocieri privind domeniul nuclear. Totuși, înțelegerea nu a fost anunțată public deoarece Donald Trump nu a semnat documentul. Președintele american a amânat personal decizia și le-a cerut mediatorilor câteva zile pentru a se gândi, scrie Mediafax.
Americanii vor pune capăt blocadei maritime, iar Iranul va restabili transportul maritim în strâmtoare, conform proiectului de memorandum prezentat de televiziunea iraniană și citat de CNN.
Documentul negociat de Iran și Statele Unite impune forțelor militare americane să se retragă din vecinătatea Iranului și să ridice blocada porturilor iraniene. În schimb, Iranul se angajează să restabilească numărul navelor comerciale care tranzitează Strâmtoarea Ormuz la nivelul de dinainte de război în termen de o lună.
Gestionarea traficului prin strâmtoare, inclusiv stabilirea rutelor, va fi făcută de Iran în cooperare cu Oman, a transmis și postul de radio de stat iranian IRIB. Navele militare sunt excluse din acord. Informația poate fi importantă deoarece IRIB este condus de persoane cu viziuni radicale din regimul iranian.
În încercarea de a accelera negocierile, ministrul de externe al Pakistanului, Mohammad Ishaq Dar, va zbura vineri la Washington pentru a se întâlni cu omologul său american, Marco Rubio.
Teheranul a atacat joi o bază aeriană americană din Kuweit, după ce Washingtonul a lovit forţele iraniene după ceea ce a descris ca fiind o operaţiune cu drone iraniene în apropierea strâmtorii Ormuz, evenimentele evidenţiind situaţia fragilă, întrucât ambele părţi refuză să cedeze teren în privinţa punctelor finale de dezacord.
Proiectul pe care Trump l-a prezentat nu este foarte diferit de cel care circulă de câteva zile în Orientul Mijlociu, conform căruia strâmtoarea Ormuz va fi deschisă navigaţiei comerciale, blocada americană asupra porturilor iraniene va fi ridicată, iar Iranului i s-ar acorda acces la active îngheţate în valoare de până la 12 miliarde de dolari, scrie News.
Obiectivul ar fi ca transportul comercial maritim în strâmtoare să revină la nivelurile dinainte de război în termen de 30 de zile şi ca negocierile, prevăzute să dureze până la 60 de zile, să înceapă cu privire la viitorul programului nuclear al Iranului. Acestea ar include discuţii despre stocul său de uraniu puternic îmbogăţit, o suspendare limitată în timp a îmbogăţirii ulterioare şi supravegherea de către Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), organismul de control nuclear al ONU.
China face presiuni pentru ca orice acord să fie ratificat de Consiliul de Securitate al ONU.
Domeniul de aplicare actual al acordului ar fi profund inacceptabil pentru Israel, deoarece amână asumarea de către Iran a unor angajamente nucleare ferme şi impune ca un armistiţiu permanent să includă şi Libanul, menţionează The Guardian.
Proiectul nu este foarte diferit de cel care circulă la Teheran, dar este mai puţin specific în ceea ce priveşte ridicarea sancţiunilor asupra exporturilor de petrol şi produse petrochimice ale Iranului. De asemenea, acesta prevede navigaţia fără taxă în strâmtoarea Ormuz.
Iranul încearcă să negocieze un acord cu Oman, separat de orice memorandum de înţelegere, care ar duce la impunerea de taxe pentru "servicii de navigaţie". În declaraţii care nu au primit niciun răspuns oficial din partea Muscatului, Trump a ameninţat miercuri că va "spulbera" Omanul dacă acesta va încerca să ajungă la un acord cu Teheranul care să includă impunerea de taxe.
Trump schimbă din nou strategia și le cere negociatorilor să încetinească discuțiile cu IranulMarina Gărzii Revoluţiei Islamice a emis o declaraţie prin care şi-a reafirmat controlul asupra strâmtorii, afirmând că 26 de nave comerciale şi petroliere au primit permisiunea de a traversa strâmtoarea în ultimele 24 de ore.
Garda a declarat că "solicitarea permisiunii este obligatorie, iar traversarea pe alte rute va fi considerată o încălcare".
Marina IRGC a intervenit miercuri seara pentru a împiedica patru nave să traverseze strâmtoarea cu transponderele oprite. Aceasta a precizat că două nave au fost oprite pe loc, iar celelalte două au fost forţate să se întoarcă.
Confruntările de până acum dintre SUA şi Iran nu au oprit contactul indirect dintre cele două părţi, mediat de Pakistan şi Qatar, dar dacă operatorii de petroliere îşi intensifică eforturile de a traversa strâmtoarea fără permisiunea Iranului, fragilul armistiţiu convenit pe 8 aprilie s-ar putea prăbuşi.
Preţurile petrolului au urcat cu 2% joi dimineaţă, dar au rămas sub 100 de dolari pe baril.
La Moscova, viceministrul de externe al Iranului, Ali Bagheri, a reiterat cererea ca activele îngheţate să fie eliberate în conturile bancare iraniene fără condiţii.
SUA au ripostat prin impunerea de sancţiuni asupra Autorităţii Strâmtorii Golfului Persic a Iranului, înfiinţată recent pentru a gestiona trecerea navelor prin această cale navigabilă. Teheranul a încercat să obţină acordul Omanului pentru coordonare.
Pe măsură ce tensiunile cresc în Iran cu privire la oportunitatea negocierilor cu Trump, liderul suprem al ţării, Mojtaba Khamenei, le-a spus oficialilor să nu transforme diferendele în diviziuni şi să se asigure că parlamentul, care este în prezent închis, se ocupă de preocupările economice ale publicului.
Analiză FT: Iranul negociază din poziție de forță, iar Trump caută o ieșire rapidă din conflictKhamenei a afirmat că SUA şi Israelul încearcă să "îngenuncheze ţara".
"Planul orb al inamicului... este de a crea diviziune şi distrugere pentru a compensa înfrângerile sale militare", a spus el.
Diplomaţi de rang înalt din Oman ar fi fost şocaţi şi furioşi în urma ameninţării lui Trump de miercuri.
Omanul, considerat un aliat al Occidentului angajat în medierea conflictelor din Orientul Mijlociu, a purtat discuţii cu Iranul privind viitorul strâmtorii, dar nu acceptă un acord care ar duce la taxarea trecerii sau la o interferenţă iraniană excesivă în libera navigaţie. Ziarele din Oman nu au relatat despre ameninţarea lui Trump.
Ca semn al represiunii continue din Iran, Amnesty International a anunţat că autorităţile au arestat peste 6.000 de persoane de când SUA şi Israelul şi-au lansat ofensiva pe 28 februarie, inclusiv protestatari, jurnalişti, avocaţi, apărători ai drepturilor omului, disidenţi şi membri ai minorităţilor etnice şi religioase.
Uraniu
miercuri, 27 mai 2026
Tilizana
marți, 26 mai 2026
De ce pierde America războaiele pe care le începe. Analiza dură a unui fost ambasador SUA la NATO

Statele Unite au cea mai puternică armată din istorie, însă nu au mai obținut o victorie militară clară de peste trei decenii. Concluzia îi aparține lui Ivo Daalder, care susține că problema Americii nu este lipsa forței militare, ci modul în care Washingtonul înțelege războiul.
Într-o analiză publicată de POLITICO, fostul ambasador al SUA la NATO afirmă că eșecurile repetate din Vietnam, Afganistan, Irak sau, mai recent, confruntarea cu Iranul reflectă „o problemă structurală profundă" a strategiei americane.
Potrivit lui Daalder, singurul conflict pe care SUA îl pot considera un succes clar după Al Doilea Război Mondial rămâne războiul din Golf din 1991. Chiar și acela însă a pregătit, indirect, terenul pentru viitoarele crize din Orientul Mijlociu.
În rest, bilanțul militar american este marcat de blocaje strategice; războaie fără final clar; retrageri umilitoare; destabilizarea unor regiuni întregi.
Fostul ambasador spune că Washingtonul a inversat complet logica clasică a războiului formulată de celebrul strateg prusac Carl von Clausewitz.
Clausewitz considera războiul „continuarea politicii prin alte mijloace", adică un instrument folosit pentru atingerea unor obiective politice precise.
În schimb, susține Daalder, America tratează războiul ca pe un substitut al politicii și recurge la forță militară înainte să definească exact ce urmărește să obțină.
„Washingtonul folosește armata și speră că soluția politică va apărea ulterior", afirmă analistul.
Autorul analizei susține că Statele Unite au căzut constant în aceeași capcană: credința că distrugerea masivă va forța adversarul să capituleze. Exemplele invocate sunt: operațiunea „Rolling Thunder" în Vietnam; doctrina „Shock and Awe" în Irak; bombardamentele recente asupra Iranului.
În fiecare caz, Washingtonul a mizat pe superioritatea militară absolută, fără să aibă însă o strategie clară pentru ceea ce urma după atac.
Daalder consideră că fostul președinte american George H. W. Bush a fost unul dintre puținii lideri americani care au înțeles limitele puterii militare.
În 1991, obiectivul SUA a fost strict definit: eliberarea Kuweitului după invazia irakiană.
Bush senior a refuzat să invadeze Bagdadul și să încerce schimbarea regimului lui Saddam Hussein, deși exista presiune politică uriașă pentru o ofensivă totală.
„Acea reținere a produs legitimitate internațională, o coaliție solidă și o victorie reală", spune fostul ambasador.
În schimb, fiul său, George W. Bush Jr a ales invazia Irakului și schimbarea regimului de la Bagdad. Iar rezultatul a fost un deceniu de război, destabilizarea Orientului Mijlociu, întărirea influenței Iranului și apariția unor noi mișcări insurgente.
Daalder amintește că armata irakiană a fost desființată complet după invazie, lăsând sute de mii de foști militari înarmați fără locuri de muncă și fără perspectivă — o decizie care a alimentat direct insurgența.
Cea mai mare eroare strategică a Washingtonului, afirmă autorul, este convingerea că forța militară poate compensa lipsa motivației politice.
„America are forța. Cealaltă parte are voința", rezumă Daalder. El amintește că Vietcong-ul nu a cedat în Vietnam, talibanii au revenit în Afganistan, regimul iranian a rezistat presiunilor externe, iar mișcările insurgente din Irak au continuat ani întregi.
În opinia sa, adversarii SUA luptă adesea pentru supraviețuire, în timp ce Washingtonul pierde treptat claritatea obiectivelor pentru care a intrat în conflict.
Analiza îl vizează direct și pe Donald Trump, descris drept „cea mai radicală expresie" a acestei strategii defectuoase.
Daalder susține că administrația Trump a combinat diplomația improvizată cu amenințările militare spectaculoase, mizând pe ideea că bombardamentele vor forța Iranul să accepte condițiile Washingtonului.
„Strategia a fost simplă: eliminăm liderul suprem și sperăm că va apărea un succesor mai moderat", notează autorul. Problema, spune diplomatul, este că nu exista niciun plan pentru gestionarea unui eventual eșec, pentru stabilizarea Iranului, pentru reacția Teheranului și nu în ultimul rând protejarea rutelor petroliere din Strâmtoarea Hormuz.
Fostul ambasador amintește de așa-numita doctrină Weinberger-Powell, formulată după trauma Vietnamului. Aceasta prevedea că SUA ar trebui să folosească forța militară doar dacă:
- există un interes vital clar;
- obiectivele sunt precise și realizabile;
- există susținere internă și internațională;
- strategia de ieșire este definită;
- războiul reprezintă ultima soluție.
Potrivit lui Daalder, exact aceste principii au lipsit din majoritatea intervențiilor americane din ultimele decenii. „Problema nu este armata, ci strategia".
America nu pierde pentru că armata sa ar fi slabă, ci pentru că liderii politici aleg mai întâi instrumentul militar și abia apoi încearcă să definească scopul conflictului. „Nu este surprinzător că cea mai puternică armată din istorie nu reușește să câștige războaiele pe care le începe", concluzionează fostul ambasador american.
Text preluat.
___________
În 1994 după consultări și o masă protocolară cu ambasadorul irakian la București, sediul ambasadei, din acea perioadă gri-verzuie pentru România am convenit întâlniri cu reprezentanți militari irakieni la Bagdad, Irak. Am fost însoțit de un coleg din ATLAS COMPUTERS Srl, azi trecut pe lumea cealaltă. Scopul era vânzarea unor matrițe pentru construcția de carcase de PC-uri desktop minitower, un proiect conceput și realizat în cadrul firmei noastre.
Perioada anilor '90 este cunoscută cu inflație galopantă, pregătirea legislației de privatizare prin metode neortodoxe, MEBO, vânzarea pe un dolar - ideea îmi aparține pe care am sugerat-o președintelui FPS cândva prin anul 1997 când participam la susținerea tezei de doctorat unui coleg la Academia de Poliție. Am mai scris pe blog despre acest eveniment.
Ce-am văzut în Irak m-a lăsat mut. Blocada americană nu permitea afaceri decât cu medicamente și alimente. Benzina avea prețuri infime. Două conducte duceau benzină în Iordania, gratis. Cerul era blocat. Avioanele nu ajungeau la Bagdad. Am făcut un ocol prin Aman, Iordania. Aici ne-am alăturat unei delegații militare românești, ca din întâmplare. Se pregătise minuțios deplasarea noastră în Irak. Și această delegație avea întâlniri la Ministerul Apărării Irakian.
Am amintiri superbe din Irak. Întâlniri cu generali irakieni, ofițeri superiori, vizite în locuri cu mare încărcătură istorică, shoping în centrul vechi al Bagdadului. Hotelul Al Rashid unde am fost cazati, cel mai mare din Bagdad, avea să fie centrul transmisiunilor de presă, în direct, în cel de-al doilea război declarat de americani, cel cunoscut cu prinderea lui Saddam HUSSEIN.
Dacă aș povesti mai mult aș produce valuri în bostănărie. După un timp de la angajarea mea la Ministerul de Interne, 1997, am dat cu subsemnatul pe mai multe pagini, din câte am înțeles la cererea americanilor. Deh, colonie în toată regula, de atunci!
Sunt de acord cu cel care a analizat, textul de mai sus, războaiele americane în Vietnam, Afganistan, Irak și mai nou Iran.
Americanii au plecat din acele zone cu coada între picioare!
Aș fi curios să văd textele negociatorilor americani și iranieni pentru acordul de pace americano-iranian.
luni, 25 mai 2026
mungiștii, familie comunistă, acum anti tradiții, antinațională, proieuropeană, superprogesistă, LGBT+-istă etc.
Guvernul grobienilor, trădătorilor de țară, antiromânesc. Unul care-și bagă P.... în interesul național.
Aromaterapie în camera Comandantului, camera de la stradă. La țară. Poienarii Rali, Prahova.
vineri, 22 mai 2026
Hector Garcia
joi, 21 mai 2026
Bulă, nevroticul, s-a coalizat și el în curentul hoților.
-
⚠️ Nu, domnule Bolojan, nu suntem proștii nimănui. Nici ai dumneavoastră. Am urmărit cu atenție conferința dumneavoastră de pres...
-
Un articol publicat recent de cotidianul francez Le Monde (pe 3 februarie 2026), semnat de jurnalista Marine Leduc. Titlul articolului, trad...
-
"Au spus că nu sunt demnă de încredere. Șaptesprezece ani mai târziu, am intrat la nunta fratelui meu purtând uniforma de gală. Iar în ...







