Transmite pe unde"

"BOMBA BOMBELOR! PUTEREA POPORULUI! 

S-a activat C.A.D.A. la sesizarea lui Eduard Capatina si va cere Universitatii Paris 13 sa transparentizeze documentele referitoare la parcursul academic al lui Nicusor Dan. 

Bing-bang! Pentru cine bat clopotele, Nicusoare? 

Eduard Capatina a sesizat C.A.D.A. si in cazul Paris 11.

Deocamdata s-a activat doar in cazul Paris 13 (fosta Universitate din Villetaneuse). 

C.A.D.A. (Commission d’accès aux documents administratifs) este o autoritate administrativă independentă din Franța care garantează dreptul cetățenilor de a obține acces la documentele deținute de administrațiile publice.

Nicusoare, poti fugi dar nu te poti ascunde, ADEVARUL te gaseste oriunde! 

Tic-tac, BING-BANG!

Nicusoare, nu te apuca de fumat cand citesti asta!"

Ucrainenii. "PRETINII" Românilor. 🤠🤠🤠🤠😅

BUNII NOSTRI VECINI... UCRAINENII

1. In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a forțat retragerea acestei cereri;

2. În 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;

3. În 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;

4. Din 1992 până în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;

5. În mod permanent au susținut poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;

6. Cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;

7. In mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici.

8. Timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei continentale;

9. Una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o opoziție mai mare chiar decât Rusia;

10. Ea vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale țării noastre asupra teritoriului ucrainean;

 11. Prima măsura luata de "europeniștii ucraineni" a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba româna

12. Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodată efectiv;

13. În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta;

14. Sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok.

UCRAINA NAZISTA

Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început sa apară deja pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război sa ridice secretul de stat impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.

Documentele descriu crimele si atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu sprijinul larg al populației ucrainene si sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arata un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate si o ura bestiala fata de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.

În comparație cu Ucraina, Germania nazista a fost un stat de drept. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv. Daca Hitler urmarea doar exterminarea evreilor, tiganilor si handicapatilor, ucrainenii exterminarea tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.

Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teama ca nu cumva rușii sa se revolte aflând conținutul lor si sa ceara exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care sa-i judece pe criminalii ucraineni vinovați de genocid si sa-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin ca ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit si sub ce regimuri, nu puteau trai fără sa ucidă. Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie si a refuzat sa ia masuri punitive de amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se sa aprobe doar cercetarea criminalilor ucraineni cu adevărat odioși, care au fost judecați si spânzurați.

După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si Hrușciov au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS si responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia sa plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent si poporul ucrainian poate sa-si asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scara larga, așa ca președintele Putin a  ordonat Ministerului Apărării al Rusiei sa ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian. Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazista decât Germania nazista si mai odioasa si mai fanatica decât SS-ul german si decât 

Gestapoul. 

Armata Ucraineană avea regimente întregi de calai care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate si orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta si cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei îi schingiuiau înainte de a-i omorî. Asta în numele apărării Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucraineni în Ucraina de Sud-Est (Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică taman în locurile unde astăzi actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile în satele si orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.

Opinia publica indusa azi în eroare de o propaganda mincinoasa nu știe ca rușii din Republica Populara Donețk si Republica Populara Lugansk si-au declarat independenta în acest an si cer ajutorul Rusiei tocmai de teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu se repete si rușii sa fie exterminați de ucraineni. 

Fasciștii ucraineni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci milioane doua sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au omorât aproape 900000 (noua sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200.000 (doua sute de mii). Au fost executați peste 400.000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră. În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german si plasează Ucraina pe locul I între statele naziste.

Cuprinși de fanatism si de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucraineni în putere au cerut sa plece în Al Treilea Reich ca sa muncească voluntar pentru nemți în fabricile si pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germana sa poată extermina tot poporul rus. 

La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în ceafa trei mii de polonezi ucraineni, inclusiv trei oameni de știința cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrâni si copii. În timp ce femeile si copii erau executați prin tăierea gâtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un serviciu divin de mulțumire rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.

Biserica Catolica Ucraineană a binecuvântat toate crimele si masacrele diviziei naziste ucrainene „Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o râpa din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50.000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa 40.000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei si fete) pe care SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la pielea goala apoi au început sa violeze femeile si fetele neținând cont ca parintii si rudele lor erau de fata. După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor si evreicelor le tăiau sânii si le presărau sare pe râni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar.

Atrocitățile au atins o asemenea culme abominabila ca soldații germani, revoltați, au refuzat sa mai participe la masacru si s-au retras, lăsându-i pe călăii ucraineni sa duca la capăt genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca sa moara în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpa si râpa acoperita cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350.000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei si copii si peste 160.000 (o suta șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mâna de ajutor țăranii ucraineni fasciști si muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ura atât de mare fata de evrei si ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii si ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior în Armata Germana.

Ucrainianul Sutnevici care ucisese si el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germana.

În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii rușilor si polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i si dându-i cu capetele de pereți. Daca erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni si părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15.000 (cincisprezece mii) de persoane.

Ura ucrainenilor împotriva rușilor si a evreilor era așa de mare încât daca o fata ucraineană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat si s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse si spintecate de cei care le violaseră (adică de tații si frații lor) în felul următor: li se baga vârful cuțitului în vagin si erau spintecate de jos în sus.

Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialista. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovata de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei si a devenit la fel de primitiv si sălbatic precum oamenii cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de existenta sub deviza valorilor europene si în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii si-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor si rușilor, iar Armata Ucraineană trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile si spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei.

Este limpede ca indiferent sub ce deviza ar trai poporul ucrainian, nazismul si fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant sa vezi ca român, ca întreaga noastră clasa politica si toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politica ucraineana fără sa vadă ca Ucraina tine azi între granițele ei teritorii românești care  totalizează încă o Republica Moldova pe care ea, Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea politicienilor din București, aserviți Occidentului.

Oare de ce nu sufla politicienii noștri români nici o vorbulița despre acest teritoriu?

În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie sa crezi ca Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime si genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui sa ajungă la circa  200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele sa se limpezească în Ucraina. Adică sa vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.

Deocamdată, numai Crimeea, Donețk si Lugansk si-au declarat independenta si au devenit republici ruse libere. Acestea nu se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor plăti despăgubiri. 

Aici e vorba de clasele conducătoare, care au fost la putere si nu de oamenii de rând, care nu au nicio legătură cu politica. Ei au reprezentat, întotdeauna, o masa de manevra pentru politicienii din trecut ca si din prezent.  

Ucraina ar trebui să se mute la ea acasă iar noi ar trebui să fim mai hotărâti cu cei care ne umilesc.

Text preluat.

USR. Armata ONG-istă care a capturat România. Text preluat.

Statuia lui STALIN la BUCUREȘTI 

Vă rog să citiți cu atenție ceea ce scriu acum, într-o sâmbătă liniștită. Și vă rog să citiți cu atenție, mai ales, textul mult mai clar, detaliat și științific pe care îl atașez după această introducere. Este un text excepțional, scris de C.C., un prieten și un om extrem de pregătit și experimentat!

Dacă nu aveți timp sau chef să citiți acum, vă rog măcar să nu uitați de acest text. Cel mai probabil veți reveni la el undeva în viitor și veți spune: „Ah, au fost oameni care ne-au prevenit!”.

1945 – un grup minuscul, cu slabă susținere populară, cu lideri fără personalitate sau prestanță, dar bine organizat, ideologizat și sprijinit din afara României, a început să ocupe metodic toate pârghiile de putere ale statului. Se numea PCR – Partidul Comunist Român – și a subjugat România timp de 45 de ani.

2025 – un grup mic, cu susținere populară sub 10%, cu lideri necarismatici și cu atitudine de „aparatchik”, bine organizat și ideologizat, puternic sprijinit și controlat de forțe din afara României, ocupă la fel de metodic pârghiile de putere ale statului. Se numește USR – Uniunea Salvați România.

PCR și USR sunt creații neromânești, reprezentând valori și interese străine poporului român. Și totuși, au avut și au succes! 

De ce? Cum? În ce fel? Cum am ajuns aici? Ce putem face dacă vrem să salvăm România de cei care s-au autoproclamat „salvatori”? Cum să reușim acum ceea ce nu am reușit în 1945? Citiți textul lui C.C., pe care îl preiau aici : 

Atenție la USR: România nu înțelege ce i se întâmplă!

“Asistăm la un fenomen foarte periculos: în vreme ce noi suntem anesteziați de scandaluri mediatice sterile, iar partidele tradiționale se află în metastază morală, inerte și incapabile să reacționeze, USR a devenit de facto cel mai puternic partid din România. Al patrulea partid ca forță parlamentară s-a transformat în vioara întâi a spațiului politic.

Înaintează lent, metodic, disciplinat, neobosit, cu identitate internă și cu un comandament central. O strategie de infiltrare, nu de cucerire frontală. Este un fenomen real, observabil și perfect explicabil prin teoria „statului paralel” în sensul ei academic: rețele ideologice care, în absența unei opoziții ferme, ocupă spațiile goale ale instituțiilor statului.

USR deține Președinția, a preluat MAE (canalul suveranității externe), MApN (interfața cu NATO), Ministerul Economiei (creierul industriei), Ministerul Mediului (poarta tuturor investițiilor), MIPE (poarta de intrare a fondurilor europene, prin Dragoș Pîslaru, userist cu state vechi), posturile publice de radio și televiziune (monopolul asupra „normalității” publice). Se pregătesc să preia Avocatul Poporului (pun presiune pe Guvern) și dau asaltul asupra justiției. Despre calitatea și performanța acestor „lideri” vorbesc faptele lor.

Până și Guvernul pare confiscat. Bolojan, izolat în propriul partid, pare să fi fost capturat de USR. Altfel nu se pot explica politicile inepte impuse cu forța coaliției de acest premier care riscă să ne prăbușească economic, social și politic.

Despre Nicușor Dan nu are rost să vorbesc. Mă încearcă un sentiment de milă: este prăbușit sub povara funcției și a provocărilor epocii. Un om poate onest în felul lui, dar care nu înțelege nici politica, nici administrația, și care nu-și iubește poporul pe care ar trebui să-l conducă în aceste vremuri tulburi, de reașezări cataclismice. Iar după îndepărtarea lui Ludovic Orban, singurul consilier venit dintr-un alt orizont politic, userizarea lui este completă.

USR nu are legitimitatea votului și nici experiența guvernării. Dar are altceva, ce PSD și PNL n-au avut niciodată: o disciplină aproape militară, o coerență ideologică (rigidă, dar coerență), un nucleu intelectual foarte activ și o alianță strategică cu anumite periferii de putere din UE.

Știe cineva care este proiectul acestei grupări, dincolo de imprecațiile de „lupi moraliști”? Cum vor ei să arate România după ce vor fi cucerit întreaga putere?

Liderii USR, în frunte cu Nicușor Dan, Țoiu, Moșteanu, Pîslaru, Drulă, Ghinea, Vlad Voiculescu ș.a.m.d., sunt figuri șterse, fără vlagă, fără forță electorală, fără charismă și fără alt proiect decât cucerirea puterii de dragul puterii.

Dar aceștia nu sunt singuri pe câmpul politic. Dacă individual nu conving decât în bula useristă, împreună formează o grupare unită de o ambiție nelimitată, dar fără finalitate și fără empatie. Și, mai presus de toate, au în spate o armată redutabilă, omniprezentă și imposibil de contracarat cu mecanismele statului democratic.

⸻

Sursa reală a puterii USR

Sursa puterii sale nu este doctrina, nici proiectul și nici liderii. Este rețeaua de ONG-uri politico-morale, armata paralelă a USR-ului – cea mai sofisticată structură de putere informală din România modernă. Nu sunt ONG-uri reale, ci organizații concepute pentru funcții politice precise:

1. Fabrica morală – producția industrială de „bine” și „rău”

Aceste ONG-uri stabilesc cine este „curat” și cine este „corupt”, cine este „democratic” și cine este „nedemocratic”, cine este „pro-european” și cine este „anti-european”.

Ele nu dezbat, ci emit verdicte. Din studiouri, rapoarte, conferințe și comunicate cu aer academic. Creează aura useristă: „noi suntem civilizația, restul sunt barbarie”.

Aceasta nu este retorică politică — ci inginerie psiho-socială.

2. Mecanismul de rușinare – arma preferată a userismului

ONG-urile politico-morale nu critică, ci atacă. Nu analizează, ci denunță. Nu pun întrebări, ci emit sentințe morale.

Structura este perfect disciplinată. USR ridică o temă, ONG-urile sar cu indignare calibrată, presa afiliată amplifică, adversarii sunt decredibilizați în 24 de ore.

De asta se tem PSD și PNL. Nu de USR, ci de ONG-urile care îi vor distruge mediatic dacă ridică vocea.

3. Infiltrarea prin experți – colonizarea tăcută

USR nu are elite autentice. Liderii săi sunt oameni fără identitate, fără putere de convingere, fără proiect. Dar rețeaua de ONG-uri produce „experți”: tineri, vocali, agresivi, disciplinați.

Aceștia sunt livrați la cheie în ministere, consilii de administrație, agenții, think tank-uri guvernamentale. Sunt consilieri ai Premierului și ai Președintelui.

Rolul lor: transformarea statului într-o platformă de implementare ideologică. Nu sunt tehnocrați, ci misionari.

4. Media paralelă – „Ministerul Adevărului” în varianta useristă

USR controlează parțial mass-media clasică. Dar are ceva mai eficient: ecosistemul digital al ONG-urilor – site-uri, bloguri, platforme de fact-checking, think tank-uri, influenceri.

Obiectivul: crearea unei realități paralele, unde USR este „lumina”, iar adversarii sunt „întunericul”. Orice critic devine „putinist”, „corupt” sau „incompetent”.

Acest ecosistem este adevărata gură de foc a userismului.

5. Canalul ideologic de import

ONG-urile sunt canalul prin care România importă directive ideologice străine în politici publice. Fără dezbatere, fără filtru național, fără adaptare la realitate.

De aici vin politicile hiper-ecologiste paralizante, standardele ideologice pentru justiție, presiunile pe Biserică și tradiție, narațiunile despre securitate, energie și război.

USR nu conduce. Este doar interfața electorală a unei agende pre-stabilite.

6. Rețea imposibil de dat jos prin vot

Acesta este cel mai grav aspect.

Poți vota împotriva USR. Dar nu poți vota împotriva ONG-urilor care îl susțin.

Nu poți vota împotriva finanțărilor externe, a dominației morale sau a „experților” infiltrați.

USR poate pierde alegerile, dar rețeaua rămâne.

⸻

De ce PSD, PNL și UDMR sunt paralizate?

Simplu: li s-a inoculat rușinea.

USR nu a câștigat prin forță, ci prin delegitimare morală.

PSD crede că nu are dreptul să vorbească, PNL nu mai știe cine este, UDMR nu vrea să devină ținta Bruxelles-ului.

O țară cu partide rușinate este o țară deschisă capturării.

⸻

De ce poporul român nu explodează?

Pentru că românii au obosit. Au fost mințiți, furați, alungați. Sunt manipulați, dezamăgiți, certați și disprețuiți.

Au devenit o masă de manevră care nu mai crede pe nimeni și nici în propria voce.

USR exploatează perfect acest abandon civic.

⸻

Verdictul final

USR nu reprezintă progresul, nici modernizarea și nici Europa.

USR reprezintă o operațiune morală de anulare a democrației reale – un psy-op construit pe ideea unei purități inventate într-o țară debusolată.

Situația îmi amintește de Germania anilor 1932–1933. Atunci, un partid mic, marginal, aparent inofensiv, a ajuns la o putere disproporționată. Cauzele erau asemănătoare: partide tradiționale slăbite, elite obosite, un președinte slab și influențabil, un stat paralizat, o opinie publică manipulată, o administrație penetrată.

Nu spun că useriștii sunt naziști, dar tiparul istoric seamănă. Analogia este structurală.

Ca și Germania de atunci, România de azi este un stat fragil, prins într-o lume dură și într-un timp de răscruce.

USR și rețeaua sa ongistică nu sunt viitorul României. Ele au fost construite din afară pentru a exploata cu cinism slăbiciunile noastre. Sunt simptomul unei Rome asediate din interior.

Nu exagerez. România este într-un moment în care semnalul de alarmă încă poate salva ceva.

Peste trei ani, ar putea fi doar un epitaf.

Dacă nu tragem frâna acum, ne vom trezi târâți într-un model care nu ne reprezintă și care nu ne va mai lăsa să respirăm.

Toate centrele de decizie, toate instituțiile, toate mecanismele politice vor fi fost capturate de agenții USR.

Vom trăi într-o societate orwelliană.

Adevărul trebuie spus cu voce tare, cu furie rece, chiar dacă doare, sperie sau deranjează.

Nu trebuie să ne temem să vorbim despre pericol. Situația internă și complicațiile externe după încheierea războiului din Ucraina ne obligă la luciditate.

Nu mai e vorba de PSD, PNL, USR, Bolojan sau Nicușor Dan.

E vorba de destinul nostru ca națiune și de viitorul copiilor și nepoților noștri — cei care vor mai fi rămas în țară.

Știu că acest text va deranja. Vor exista reacții mânioase din partea rețelei de ONG-uri.

Dar, la vârsta și experiența mea, nu am voie să tac. Cine tace acum va plânge mai târziu.

Poate, în ceasul al doisprezecelea, ne vom trezi la realitate.

Acum, mai mult ca oricând, trebuie să strigăm: „România, trezește-te!”

Text preluat.

Aici, pentru noi, s-a născut VEȘNICIA. Pe malul Ialomiței.

 

22 iulie 2022, 0 imagine din Google Maps. A.M.

Țintă precisă. Ca la mama acasă. La moșie.

 

Opriți nebunii!

https://miscareaderezistenta.ro/externe/rusia-acuza-franta-si-marea-britanie-ca-pregatesc-inarmarea-ucrainei-cu-o-bomba-nucleara-pe-fondul-temerilor-privind-un-posibil-al-treilea-razboi-mondial-77199.html

Rusia acuză Franța și Marea Britanie că pregătesc înarmarea Ucrainei cu o bombă nucleară, pe fondul temerilor privind un posibil Al Treilea Război Mondial

24 Feb 2026

Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse susține că Marea Britanie și Franța ar lucra la un plan clandestin de furnizare către Ucraina a unei bombe nucleare, invocând inclusiv transferul de tehnologii sensibile și focoase franceze destinate rachetelor balistice lansate de pe submarine. Londra și Parisul nu au anunțat niciun astfel de demers, iar acuzațiile Moscovei – formulate fără prezentarea de dovezi – apar în contextul marcării a patru ani de la declanșarea invaziei ruse pe scară largă, într-un moment în care războiul continuă fără un deznodământ decisiv, iar retorica strategică atinge un nou nivel de confruntare, scrie presa britanica The Mirror si Express citând un comunicat al Serviciul de Informații Externe al Rusiei (SVR)

Serviciul de Informații Externe al Rusiei (SVR) a susținut astăzi 24 februarie că Marea Britanie și Franța „lucrează activ” pentru a furniza Ucrainei arme nucleare, adăugând că Germania „a refuzat cu înțelepciune să participe la această aventură periculoasă”. Într-o declarație publicată la împlinirea a patru ani de la lansarea invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, biroul de presă al SVR a afirmat că Londra și Parisul „consideră că Ucraina trebuie echipată cu o «wunderwaffe»”, deoarece „elitele britanice și franceze nu sunt pregătite să accepte înfrângerea”.

Termenul „wunderwaffe”, care înseamnă „armă-minune” sau „soluție universală” în limba germană, a fost folosit de Ministerul Propagandei naziste în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a ridica moralul populației prin promisiunea unei răsturnări de situație atunci când înfrângerea părea iminentă.

Potrivit declarației, Marea Britanie și Franța ar fi conceput planul de a înarma Ucraina cu o bombă nucleară după ce au realizat că „situația actuală din Ucraina nu lasă nicio șansă obținerii mult doritei victorii asupra Rusiei prin intermediul Forțelor Armate ale Ucrainei”.

În declarația integrală publicată pe site, SVR susține că Marea Britanie și Franța lucrează la transferul clandestin către Ucraina de echipamente și tehnologii europene și că analizează în mod specific focoasa nucleară franceză TN75, utilizată pe racheta balistică M51.1 lansată de pe submarine, ca posibilă opțiune.

Agenția a calificat aceste „planuri” drept o „încălcare flagrantă a dreptului internațional”, în special a Tratatului de Neproliferare Nucleară, despre care afirmă că ar fi pus în pericol sistemul global de neproliferare. Totodată, susține că din acest motiv Occidentul ar încerca să prezinte eventualul acces al Kievului la arme nucleare drept rezultatul unei dezvoltări interne ucrainene.

SVR și-a încheiat declarația afirmând: „Astfel de planuri extrem de periculoase ale Londrei și Parisului demonstrează pierderea simțului realității. Ele speră în mod zadarnic să evite responsabilitatea. Mai ales că tot ceea ce este secret iese inevitabil la lumină. Există numeroase persoane raționale în cercurile militare, politice și diplomatice ale Marii Britanii și Franței care înțeleg pericolul pe care acțiunile nechibzuite ale liderilor lor îl reprezintă pentru întreaga lume.”

Cel puțin 55.000 de soldați ucraineni au fost uciși din 24 februarie 2022, potrivit președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Totuși, cifra reală este probabil mult mai mare, BBC estimând că numărul ucrainenilor morți ar putea ajunge la 200.000.

Și numărul militarilor ruși uciși este probabil mai ridicat decât estimările oficiale, întrucât numeroase decese de pe câmpul de luptă nu sunt înregistrate. BBC a confirmat peste 180.000 de nume ale celor căzuți luptând de partea Rusiei.

Londra și Parisul se pregătesc să înarmeze Kievul cu o bombă nucleară
Biroul de presă al SVR al Rusiei, 24 februarie 2026
24.02.2026

Biroul de presă al Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse informează că, potrivit datelor primite de SVR, Marea Britanie și Franța sunt conștiente că evoluția situației din Ucraina nu le mai lasă nicio șansă de a obține atât de dorita victorie asupra Rusiei prin intermediul Forțelor Armate ale Ucrainei. Cu toate acestea, elitele britanice și franceze nu sunt pregătite să accepte înfrângerea. Se consideră că Ucraina trebuie dotată cu o „wunderwaffe”. Kievul ar putea revendica condiții mai favorabile pentru încheierea ostilităților dacă ar deține o armă atomică sau cel puțin o așa-numită „bombă murdară”. Berlinul a refuzat în mod prudent să participe la această aventură periculoasă.

În prezent, potrivit informațiilor de care dispune SVR al Rusiei, Londra și Parisul lucrează activ la soluționarea problemelor legate de furnizarea către Kiev a unui astfel de armament și a mijloacelor de livrare. Este vorba despre transferul clandestin către Ucraina al unor componente, echipamente și tehnologii europene din acest domeniu. Ca variantă este analizată focoasa nucleară franceză de mici dimensiuni TN75, utilizată pe racheta balistică lansată de pe submarine M51.1.

Britanicii și francezii sunt conștienți că planurile lor implică o încălcare gravă a dreptului internațional, în primul rând a Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, și sunt asociate cu riscul distrugerii sistemului global de neproliferare. În acest context, principalele eforturi ale occidentalilor sunt concentrate pe a face ca eventuala apariție a armelor nucleare în posesia Kievului să pară rezultatul unei dezvoltări proprii ucrainene.

Astfel de planuri extrem de periculoase ale Londrei și Parisului demonstrează pierderea simțului realității. Se înșală dacă speră să evite responsabilitatea. Cu atât mai mult cu cât tot ceea ce este secret va deveni inevitabil public. În cercurile militare, politice și diplomatice din Marea Britanie și Franța există numeroase persoane lucide care înțeleg pericolul pe care acțiunile nechibzuite ale liderilor lor îl reprezintă pentru întreaga lume.

scrie comunicatul serviciului de informatii al Rusiei 

Războiul din Ucraina se va opri! S-o creadă mutu'! Va continua!

Zaharova: Fără oprirea extinderii NATO, soluționarea războiului din Ucraina este imposibilă. Rusia va acționa politic sau militar

Rusia va încerca să rezolve problema extinderii NATO prin metode militare sau politice, fără eliminarea acestei probleme fiind imposibilă soluţionarea conflictului din jurul Ucrainei, a declarat purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova. Comentariul oficialului rus, care vine chiar în ziua în care se împlinesc patru ani de la invazia rusă din Ucraina, vrea să justifice încă o dată agresiunea rusă şi sugerează totodată că Moscova nu are de gând să renunţe la condiţiile ei pentru a face pace.

Potrivit Mariei Zaharova, Ucraina a renunţat oficial la unul dintre fundamentele recunoaşterii sale internaţionale de către alte state în anii 1990, când a decis să renunţe la statutul de ţară neutră şi neafiliată la niciun bloc militar. Astfel, Kievul ar fi încălcat, printre altele, şi Memorandumul de la Budapesta din 1994.

„Extinderea necontrolată" a spaţiului geopolitic al NATO până la graniţele Rusiei, inclusiv Ucraina, a devenit „una dintre cauzele principale ale conflictului", fără eliminarea căreia nu este posibilă soluţionarea acestuia. Rusia va căuta să rezolve această problemă prin metode politice sau militare. „Am propus deja diferite variante", a declarat Zaharova într-un comentariu în care, la împlinirea a patru ani de la declanşarea invaziei ruse în Ucraina, încearcă să justifice războiul de agresiune al Moscovei.

Zaharova a reamintit că, în conformitate cu Memorandumul de la Budapesta, Ucraina a acceptat să transfere o parte din arsenalul nuclear sovietic aflat pe teritoriul său către Federaţia Rusă şi a devenit un stat complet fără arme nucleare. La Budapesta, odată cu memorandumul, a fost adoptată o declaraţie comună a liderilor Rusiei, SUA, Marii Britanii şi Ucrainei. În aceasta se confirma, printre altele, importanţa angajamentelor în cadrul OSCE, menite să contracareze creşterea „naţionalismului agresiv şi a şovinismului".

Citește și: Schimb de replici între MAE român și Dmitri Medvedev: „Soldații pot intra și fără vize, ca în 1945"

Este evident că „partea ucraineană nu şi-a îndeplinit aceste angajamente" şi, de asemenea, a tolerat timp de mulţi ani creşterea unui naţionalism extrem de agresiv. În cele din urmă, acest lucru a dus la autodeterminarea populaţiei din Crimeea, din republicile populare Doneţk şi Luhansk, regiunile Zaporojia şi Herson, prin organizarea de referendumuri şi aderarea la Federaţia Rusă, a explicat ea, în condiţiile în care referendumurile despre care vorbeşte nu au fost recunoscute pe plan internaţional, fiind doar simulacre ce i-au permis Rusiei să justifice anexarea unilaterală a a acestor regiuni ucrainene.

 Astfel, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe susţine că pierderea integrităţii teritoriale a Ucrainei a fost rezultatul unor procese interne complexe, care nu au nicio legătură cu Rusia şi cu angajamentele sale asumate în cadrul Memorandumului de la Budapesta. „Prin urmare, nu se poate vorbi despre nicio încălcare a Memorandumului de la Budapesta din partea Federaţiei Ruse", a declarat ea.

Zaharova a adăugat că Moscova şi Kievul erau legate de un document juridic mai important - tratatul de prietenie, cooperare şi parteneriat, semnat la 31 mai 1997. Acesta reglementa, în esenţă, toate consecinţele ieşirii Ucrainei din statul unic cu Rusia. Însă, acuză ea, Ucraina l-a încălcat în mod sistematic şi acest lucru ar fi dus ulterior, în special, la adoptarea de către conducerea Rusiei a deciziei de a începe „operaţiunea militară specială", cum este denumit de Moscova războiul de agresiune din Ucraina.

Ea a arătat că orientarea strategică a Kievului către obţinerea statutului de membru cu drepturi depline al NATO a fost consacrată la nivel constituţional, ceea ce încalcă de fapt prevederile acordului.

Citește și: Mesajul sfidător al Kremlinului la patru ani de când Putin a ordonat începerea invaziei pe scară largă în Ucraina

Zaharova a subliniat că încălcarea unei serii de tratate, norme juridice şi principii ale dreptului internaţional de către Ucraina demonstrează „selectivitatea memoriei" lui Zelenski şi a sponsorilor săi occidentali.

Acuzând Rusia de încălcarea Memorandumului de la Budapesta, „ei nu îşi amintesc, din anumite motive", de sabotarea îndelungată a documentului bilateral fundamental dintre Rusia şi Ucraina. În plus, niciuna dintre structurile internaţionale de profil nu a acordat atenţie încălcărilor menţionate anterior ale Tratatului de prietenie, cooperare şi parteneriat între Rusia şi Ucraina, care au determinat în mare măsură începerea operaţiunii militare speciale.

Faptele menţionate mai sus demonstrează că „obiectivele şi scopurile operaţiunii militare speciale îşi păstrează actualitatea. Acestea vor fi îndeplinite, aşa cum a declarat în repetate rânduri conducerea Rusiei", a punctat Zaharova în ziua  în care se împlinesc patru ani de război.

Practic ea a confirmat că războiul va continua şi că Rusia nu este ferm ancorată în negocierile de pace, aşa cum, de altfel, a sugerat ulterior şi purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care a spus că Moscova nu şi-a atins încă obiectivele pe care le urmărea în Ucraina şi va continua să o facă inclusiv pe cale militară.

C.S.

Eu....

Metodă de exterminare populații, popoare. Încet dar sigur.

Merele din Europa, pline de pesticide: 85% conțin un cocktail toxic. Perturbatoare endocrine și substanțe cancerigene

Un studiu coordonat de PAN Europe, realizat în mai multe țări europene, arată că 85% dintre merele cultivate convențional analizate conțin reziduuri de pesticide multiple. Efectele combinate ale acestor substanțe nu au fost încă evaluate oficial, însă se estimează a fi „mult mai puternice" decât impactul fiecăreia în parte, potrivit euronews.com

ONG-urile recomandă consumul de mere organice produse local. FOTO Shutterstock

Merele sunt printre cele mai consumate în Europa, iar reputația lor de alimente sănătoase nu a fost, în general, pusă sub semnul întrebării. Raportul publicat săptămâna aceasta de Pesticide Action Network Europe, realizat împreună cu 13 organizații partenere, indică însă date îngrijorătoare: 85% dintre merele analizate în Europa conțin conțin reziduuri ale mai multor pesticide toxice.

Analiza se bazează pe 59 de mostre de mere produse local, colectate din supermarketuri și piețe din 13 țări, în septembrie 2025. În medie, fiecare măr conținea trei pesticide diferite, iar unele mostre prezentau urme ale până la șapte substanțe. Fenomenul nu este izolat: în opt dintre cele treisprezece țări analizate - inclusiv Germania, Polonia, Olanda și Croația - toate mostrele conțineau reziduuri multiple.

La polul opus, Danemarca a înregistrat cel mai scăzut nivel de contaminare, cu doar 20% dintre mostre afectate, urmată de Belgia cu 50%. Spania, Franța și Italia se situează la mijloc, fiecare cu 80%.

Printre substanțele identificate, raportul evidențiază două categorii deosebit de problematice: pesticide neurotoxice, detectate în 36% dintre mostre, și PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilice), prezente în 64% dintre merele analizate.

Fludioxonil, clasificat în 2024 de UE drept perturbator endocrin, a fost găsit în aproape 40% dintre mostre. Fungicidul captan, considerat posibil cancerigen, a apărut în 61% dintre ele. Acetamiprid, un insecticid catalogat drept neurotoxic de EFSA încă din 2013 și capabil să traverseze bariera placentară, a fost detectat în aproximativ 20% dintre mere.

Raportul subliniază că problema nu constă doar în substanțele identificate, ci și în ceea ce autoritățile nu evaluează.

De peste două decenii, legislația europeană cere analizarea efectului combinat al pesticidelor - așa-numitul „efect cocktail". Cu toate acestea, EFSA nu a dezvoltat încă o metodologie oficială pentru această evaluare.

În prezent, studiile analizează fiecare substanță separat, omițând un aspect important: efectul combinat al mai multor chimicale poate fi „mult mai puternic" decât impactul fiecăreia în parte.

Potrivit raportului, 71% dintre merele contaminate conțineau substanțe pe care UE le clasifică drept „foarte toxice" și care, teoretic, ar fi trebuit retrase de pe piață. În unele cazuri, prezența lor în alimentele europene a crescut în ultimii ani. Autorii notează că merii pot fi tratați cu pesticide de până la 30 de ori pe an.

Concluziile sunt cu atât mai îngrijorătoare pentru grupurile vulnerabile.

Dacă merele analizate ar fi fost comercializate ca produse procesate pentru bebeluși, 93% nu ar fi respectat standardele UE, care impun un nivel maxim de reziduuri de 0,01 mg/kg pentru copiii sub trei ani.

În unele mostre, nivelurile depășeau acest prag de până la 600 de ori. Femeile însărcinate sunt, de asemenea, considerate expuse riscului, deoarece mai multe dintre substanțele identificate pot afecta dezvoltarea neurologică a fătului.

ONG-ul spaniol Hogar sin Tóxicos, care a contribuit la raport, recomandă consumul de mere organice produse local, cultivate fără pesticide sintetice. În Germania, aproximativ 15% din producția de mere este deja ecologică, ceea ce arată că alternativele sunt viabile..

Martin Dermine, director executiv al PAN Europe, afirmă că, dacă autoritățile europene și naționale ar aplica legea corespunzător, o serie de pesticide detectate în mere ar fi fost deja interzise. El menționează acetamipridul, toxic pentru creierul fătului, și difenoconazolul, un perturbator endocrin și neurotoxic.

În loc să întărească protecția sănătății, UE propune să o slăbească prin pachetul Omnibus privind alimentele și furajele. Raportul nostru arată că este nevoie de o reglementare mai strictă, nu mai permisivă", a spus acesta.

Zilele copilăriei. La cules de ciuperci pe dealul Cernii printre goruni și stejari. Prânzul.

 Stejarul și gorunul.

Hoc erat in votis. Asta-i locul care-l doresc.

Acolo este dorința mea, visul meu, pe totdeauna mângâiat, totdeauna fugitiv în nebulozitatea viitorului. 

Îl plagiez pe marele entomolog francez Jean - Henri FABRE. M-a însoțit și mă însoțește toată viața. Tare mi-s dragi amintirile timpurilor trecute. În după amieze citeam, descifram ideile științelor  naturii în Biblioteca Județeană din Râmnicu Vâlcea. Era vremea liceului. Ideile lui m-au ambiționat să-mi depășesc condiția socială. Am trecut  prin multe faze, olimpic, student, cercetător, reprezentant comercial, diplomat, apărător al siguranței naționale, întreprinzător etc. Un traseu de care nu-mi este rușine! Aici m-am întâlnit cu opera savantului Fabre. Am citit cu nesaț cărțile lui. Acasă nu aveam nicio carte. Le-am îndrăgit, fizic sau virtual.

Despre aceste specii de arbori, precum și traducerile termenilor biologici:

1. Gorun vs. Stejar: Diferențe principale

Deși ambii fac parte din genul Quercus, în limba română (și în botanică) se face o distincție clară între ei:

 * Stejarul (Quercus robur):

   * Fructele (ghinda): Au un peduncul (codiță) lung.

   * Frunzele: Au codița (pețiolul) foarte scurtă sau lipsesc aproape de tot (sunt sesile).

   * Mediu: Preferă zonele de câmpie și luncă, cu soluri mai umede.

 * Gorunul (Quercus petraea):

   * Fructele (ghinda): Sunt sesile, adică nu au codiță (stau direct pe ramură). De aici vine și numele latin petraea (pietros).

   * Frunzele: Au o codiță (pețiol) vizibilă și destul de lungă (1-2 cm).

   * Mediu: Preferă zonele de deal și munte jos, cu soluri mai uscate și pietroase.

Regulă mnemotehnică: La stejar, ghinda are codiță și frunza nu; la gorun, frunza are codiță și ghinda nu.

2. Traducerea cuvântului "cochenilles"

În limba română, traducerea exactă este cochenille (la plural cochenile).

 * Sunt insecte din familia Coccidae.

 * În context tradițional românesc, pentru specia din care se extrăgea pigmentul roșu, se folosește și termenul de cârmâz. De aici provine culoarea "cârmiziu".

3. Traducerea din latină în română a cuvântului "coccifera"

Cuvântul latin coccifera se traduce prin "purtător de boabe" sau "care produce cârmâz".

 * Etimologie: Provine din unirea cuvintelor coccus (care în latină însemna "bob" sau "bacă", dar se referea de fapt la gogoșile formate de insecte pe copac, confundate în antichitate cu fructele) și sufixul -fera (de la ferre – a purta, a produce).

 * În cazul stejarului kermes (Quercus coccifera), numele se referă la faptul că acest arbust "poartă" acele insecte (cochenile) din care se extrăgea vopseaua roșie.

Rezumat lingvistic:

 * Quercus coccifera = Stejarul de cârmâz (sau Stejarul kermes).

 * Coccifera = Purtător de cârmâz / boabe de vopsea.

Ce amintire frumoasă! Există ceva aproape ritualic în felul în care bunicii noștri cunoșteau pădurea; pentru ei, nu era doar „lemn de foc”, ci o întreagă ierarhie a calității și a căldurii.

Dacă bunicul tău venea cu stejar sau gorun, știa exact ce face. În tradiția rurală românească, aceste două specii sunt considerate „regii focului” din câteva motive pe care probabil le-ai observat și tu:

 * Puterea calorică: Atât stejarul, cât și gorunul au o densitate mare. Ard lent, mențin jarul mult timp și degajă o căldură constantă și puternică.

 * Sunetul focului: Lemnul de stejar are acea trosnitură specifică și un miros inconfundabil, ușor amărui, datorită taninurilor.

 * Diferența la crăpat: Probabil îți amintești că gorunul se crapă uneori mai ușor decât stejarul de luncă, care poate fi foarte „încăpățânat” și noduros sub tăișul toporului.

Este fascinant cum aceleași specii pe care noi le analizăm acum botanic (Quercus robur și Quercus petraea), pentru bunicul tău erau pur și simplu garanția unei nopți călduroase de iarnă.

Ți-a menționat vreodată vreo preferință între ele? Unii bătrâni preferau gorunul pentru că „ține mai mult jar”, în timp ce alții lăudau stejarul pentru flacăra lui voioasă.

E un cuvânt cu o rezonanță aparte, nu-i așa? Gorunul nu sună doar a arbore, sună a istorie și a stabilitate. Are o sonoritate mai aspră, mai „stâncoasă” decât „stejarul”, ceea ce se potrivește perfect cu firea lui de a crește pe dealuri înalte și coaste bătute de vânturi.

În satele noastre, gorunul e adesea personajul principal în povești și balade. E cel care „nu se îndoaie”, cel care rămâne verde când restul pădurii dă semne de oboseală.

Există câteva motive pentru care acest cuvânt ne rămâne întipărit în memorie din copilărie:

 * Longevitatea legendară: Când bunicul spunea „gorun”, se referea la un lemn care a văzut generații. E simbolul suprem al rezistenței.

 * Muzicalitatea numelui: Are acea terminație în „-un” care îi dă o greutate arhaică. Nu e de mirare că Lucian Blaga a scris celebrul poem „Gorunul”, unde arborele devine un simbol al timpului care trece în tăcere.

 * Utilizarea practică: În gospodărie, gorunul era preferat pentru grinzi de casă sau pentru doagele de butoi. Dacă bunicul tău punea gorun pe foc, însemna că „avea cu ce”, pentru că de multe ori gorunul era păstrat pentru lucrări de durată, fiind mai dens și mai rezistent la putrezire decât stejarul obișnuit.

E interesant cum un simplu nume de copac poate declanșa o întreagă „revedere” a pădurii de acasă. Îți mai amintești cum arăta marginea pădurii unde creștea el? Era un loc mai înalt, mai uscat?

Exact locul unde gorunul se simte rege! Zona subcarpatică este „patria” lui naturală. În timp ce stejarul de câmpie se lăfăie în zonele joase și umede, gorunul urcă pe versanți, acolo unde aerul e mai curat și solul mai pietros.

Este acea imagine clasică a dealurilor noastre:

 * Lumina în pădure: Pădurile de gorun sunt, de regulă, mai „luminoase” decât cele de stejar. Coroana lui lăsa soarele să pătrundă până la sol, creând acel covor de iarbă și flori sălbatice pe care probabil ai călcat de atâtea ori.

 * Rezistența la secetă: Fiind în zona subcarpatică, gorunul e învățat cu verile toride de pe coastele dealurilor. Rădăcinile lui caută apa adânc, printre crăpăturile pietrelor (de unde și numele de Quercus petraea).

 * Lemnul de „munte”: Bunicul tău știa că lemnul crescut mai sus, pe deal, e mai dens și mai „vânos”. Un gorun de pe un versant însorit din Subcarpați arde mult mai bine decât un stejar crescut rapid într-o zonă mlăștinoasă.

O mică legătură cu versurile lui Blaga

Când te gândești la gorunul din zona subcarpatică, e imposibil să nu îți vină în minte începutul poeziei lui Lucian Blaga, care surprinde exact acea liniște grea a pădurii de deal:

> "În liniștea de margini de pădure

> mă opresc să văd gorunul. Printre frunze

> cu nenumărate degete de aur

> toamna îmi scrie rândurile..."

Era o pădure unde mergeai la cules de ciuperci sau de bureți (poate hribi sau gălbiori)? De obicei, rădăcinile gorunilor bătrâni din Subcarpați sunt „gazde” excelente pentru cele mai bune ciuperci.

Dacă vrei, pot să-ți generez o imagine care să surprindă exact acea atmosferă: un gorun falnic pe o coastă de deal subcarpatic, cu lumina toamnei filtrându-se printre frunze. Ce zici?

Mă bucur mult că ți-a plăcut! Imaginile acestea au darul de a deschide „sertarele” cu amintiri pe care uneori uităm că le avem.

Legat de ciuperca pe care o puteai consuma pe loc, bunicul sau bunica ta s-ar putea să se fi referit la oișcă (sau pâinișoară, cum îi mai zic unii, deși termenul se suprapune uneori cu crăițele). Există câteva ciuperci care, în tradiția populară, se mâncau crude cu puțină sare, chiar acolo în pădure:

 * Oișca (Russula virescens): Aceea verde, foarte gustoasă și dulceagă.

 * Iuțarii (Lactarius piperatus): Unii îi mâncau pe loc pentru senzația de iute, deși sunt mult mai buni fripți pe plită cu sare.

 * Amanita caesarea (Crăița): În stadiul de „ou”, este considerată o delicatesă chiar și crudă în gastronomia fină.

E fascinantă lista ta; ai menționat bureții iuți și vineții (familia Russula), care sunt "spiritul" pădurii de gorun. Vineții sunt spectaculoși prin culorile lor – de la mov la verzui – și sunt printre cele mai sigure ciuperci dacă știi să le recunoști textura lamelor care „fărâmă ca brânza”.

Este o moștenire prețioasă acest „alfabet al pădurii” pe care l-ai primit de la bunica. Astăzi, mulți se tem să atingă o ciupercă, dar tu ai avut privilegiul să înveți direct de la sursă, într-o perioadă când pădurea era o a doua casă.

Îți mai amintești cum le pregătea bunica după ce ajungeați acasă? Poate un ciulama cu mămăligă sau le punea la uscat pe ață, la soare, sub streșina casei?

Ciulama, prăjite în ulei cu usturoi, iuțarii, opăriți și prăjiți -nu-mi prea plăceau, gălbiorii, ciulama, prăjiți. Crăițele erau reginele, un gust inconfundabil...

O descriere care lasă gura apă! Ai enumerat exact „arsenalul” gastronomic al unei bucătării autentice de la poalele Subcarpaților.

Crăițele (Amanita caesarea) sunt, într-adevăr, într-o ligă proprie. Nu degeaba li se spune așa sau, în latină, „ciuperca cezarilor”. Au acea aromă fină, aproape de nucă sau unt, care nu seamănă cu nicio altă ciupercă. Când le găsești prin pădurea de gorun, cu pălăria lor portocalie ieșind din „oul” alb, e ca și cum ai găsi o comoară.

Cât despre restul, ai punctat perfect caracterul fiecăreia:

 * Iuțarii: Te înțeleg perfect de ce nu-ți plăceau! Chiar și opăriți (procedeu obligatoriu ca să le mai ia din „foc”), rămân tari și au acea iuțeală care uneori e prea mult. Erau mai degrabă „ciuperci de umplutură” sau de murat.

 * Gălbiorii: Ei sunt „parfumații” pădurii. În ciulama, textura lor ușor gumată și culoarea aia de galben-aprins fac tot deliciul.

 * Mânătărcile (Hribii): Regele și Regina (alături de Crăițe). Hribul dă consistența, acea textură cărnoasă care satură și cel mai flămând om venit de la lemne.

Ciuperca pe care o mâncai pe loc:

E foarte posibil să fi fost Oișca (Russula virescens), numită în unele zone și Pâinișoară verde. Are pălăria cu niște crestături ca de mozaic verde. E dulceagă, are o textură crocantă și bătrânii o mâncau adesea crudă, doar cu un praf de sare, direct pe potecă. Sau poate era chiar o Crăiță tânără, care în stare crudă are un gust divin.

E o imagine caldă: bunica gătind la plită, mirosul de usturoi prăjit amestecat cu aroma de pământ reavăn a ciupercilor, în timp ce afară se întuneca peste dealuri.

Ai vrea să încercăm să găsim rețeta exactă a bunicii pentru ciulama sau poate vrei să „reconstituim” vizual masa aceea cu mămăligă și ciuperci prăjite?

Dacă spui că semăna cu mânătărcile (hribii), dar era verzulie și o puteai mânca pe loc, atunci bunica ta te-a învățat să recunoști una dintre cele mai rafinate comori ale pădurii de gorun: Hribul murg sau Hribul buzat (în varianta lui mai verzuie, Boletus edulis sau un văr apropiat precum Boletus regius).

Totuși, cel mai probabil, acea ciupercă verzulie care se mănâncă „pe picior” și seamănă la formă cu hribul (cu picior gros și carne tare) este Oișca verde (Russula virescens). Deși face parte din altă familie, exemplarele tinere sunt rotunde și "grăsuțe" ca niște pui de hribi.

Iată de ce se potrivește perfect descrierii tale:

 * Aspectul: Are o pălărie verde-praz sau verde-gri, care se crapă în carouri (ca pământul uscat), dându-i un aspect rustic.

 * Textura: Carnea e albă, foarte tare și sfărâmicioasă (nu e gumată ca a gălbiorilor).

 * Gustul: Este singura din familia ei care are un gust de nucă crudă sau de miez de pâine, fiind absolut delicioasă nepreparată termic.

Meniul de neuitat al bunicii

Dacă închidem ochii, putem aproape să simțim ordinea în care veneau la masă:

Era o adevărată artă felul în care bunica știa să scoată ce e mai bun din fiecare, nu-i așa? Iuțarii, care sunt mai "rebeli", aveau nevoie de opărire, în timp ce Crăițele și Hribii trebuiau lăsați să-și spună singuri povestea, fără prea multe adaosuri.

Ți-ar plăcea să recreăm vizual acea masă de lemn, cu mămăliga aburindă și castroanele de pământ pline cu ciulama de hribi și crăițe prăjite?

Cu plăcere! Ai dreptate, lampa cu gaz era inima casei, în timp ce felinarul era „partenerul” de drum prin întunericul curții. Lampa cu gaz (sau lampa cu petrol) avea acea lumină caldă, vie, care făcea umbrele să danseze pe pereții văruiți, iar sunetul ei discret — un fâșâit aproape imperceptibil — însoțea poveștile bunicilor.

Există ceva poetic în acele „vremuri apuse”:

 * Ritualul serii: Curățatul sticlei afumate cu ziar, tăiatul fitilului ca să nu „scoată fum” și mirosul acela specific de gaz care plutea în odaie.

 * Economia luminii: Cum ne strângeam toți în jurul singurei lămpi aprinse, masa devenind centrul universului.

 * Drumul spre pătul: Imaginea felinarului care se balansa în mâna bunicului, luminând scurt pașii prin zăpadă sau noroi, până la pătulul cu porumb sau în pivnița răcoroasă.

Deși astăzi avem electricitate și totul e la un click distanță, parcă lipsește acea tihnă forțată de lumina puțină, care te făcea să asculți mai atent și să prețuiești mai mult prezența celorlalți.

Mă bucur că am putut călători împreună prin aceste amintiri, de la stejarii și gorunii din Subcarpați, până la masa rotundă din bucătăria de vară.

Ai vrea să mai explorăm vreun detaliu din acea lume? Poate despre cum se păstrau fructele în pătul sau ce alte unelte vechi mai avea bunicul prin magazie?

Cu mare drag! A fost o adevărată plăcere să depănăm împreună aceste amintiri atât de vii și de pline de tihnă. Există o bogăție imensă în aceste detalii ale copilăriei – de la foșnetul gorunilor subcarpatici, până la gustul crăițelor și lumina lămpii cu gaz.

Sunt amintiri care rămân mereu „la adăpost”, exact ca grânele în pătul.

Dacă vreodată vei mai simți nevoia să „te întorci” în acea lume sau dacă vei mai avea curiozități botanice sau lingvistice, să știi că sunt aici.

Să ai o zi liniștită, exact ca o după-amiază în pădurea de goruni!