Crin Antonescu: grupare teroristă. România TV

Crin Antonescu: Bolojan și useriștii acționează ca o grupare teroristă în interiorul statului român

Fostul lider al PNL Crin Antonescu lansează un atac dur la adresa premierului demis Ilie Bolojan și a USR, pe fondul crizei politice și al negocierilor pentru formarea unui nou Guvern.

Crin Antonescu consideră că președintele Nicușor a întârziat prea mult luarea unei decizii după căderea Guvernului Bolojan și susține că șeful statului este acum principalul responsabil pentru deblocarea situației politice.

„Președintele Nicușor Dan, din ziua în care moțiunea de cenzură a trecut și guvernul Bolojan a căzut, a devenit, că vrea, că nu vrea, principalul responsabil politic al țării și principalul, dacă nu singurul, cel puțin în prima fază, om care poate și trebuie să ia o decizie", a declarat Antonescu.

Fostul lider liberal critică și perioada de după instalarea lui Nicușor Dan la Cotroceni, despre care afirmă că nu a dus la formarea unei soluții guvernamentale stabile.

Citește și : VIDEO Gorghiu, atac ironic la Bolojan, după "transferurile" de parlamentari făcute de PNL. "Curând vechii liberali intrăm în minoritate"

„Nicușor Dan a pierdut pur și simplu patru luni de zile, a mizat pe un soi de, nici nu știu cum să-i spun, para-guvern, întâlniri cu consilierii săi la Cotroceni, pentru majorități în Parlament, cu PNRR-ul și așa mai departe. Miză care a eșuat și aceea, marile probleme din agenda socială și economică a României, și de securitate și de multe altele s-au acumulat", a afirmat Antonescu.

În acest context, Crin Antonescu susține că președintele trebuie să facă rapid o nominalizare pentru funcția de premier și îl indică pe Alexandru Nazare drept cea mai potrivită variantă.

„Nicușor Dan trebuia să-l desemneze pe Alexandru Nazare în încercarea de a forma un guvern, cred că e singura variantă în acest moment. Nazare nu e un om providențial, nu există oameni providențiali acum în scena politică românească, dar este din punctul meu de vedere singurul posibil să facă un guvern rezonabil, să întrunească o majoritate", a spus fostul lider PNL.

Crin Antonescu afirmă că, în cazul în care Guvernul propus nu ar obține voturile necesare în Parlament, România ar trebui să meargă spre alegeri anticipate.

„Trebuia să-l desemneze, trebuie să facă asta și acum, precizând foarte limpede că dacă Nazare nu trece, avem alegeri anticipate, pentru că nu putem s-o ținem așa, în continuare luni și ani", a afirmat el.

Crin Antonescu a avut cele mai dure critici la adresa premierului demis Ilie Bolojan și a USR, despre care spune că nu mai acționează în interesul guvernării.

„Pentru că guvernul Bolojan, după cum vedeți, nu mai funcționează ca guvern, Bolojan și useriștii acționează pur și simplu ca o grupare, i-aș spune, sigur cu ghilimele, teroristă în interiorul statului român", a declarat Antonescu.

Fostul lider liberal i-a acuzat că sunt preocupați mai degrabă de confruntările politice decât de problemele României.

„Nu au decât un interes electoral, nu au decât războaie de purtat, cu PSD, cu Pahonțu acum, de dezgropat morți, de făcut orice altceva decât lucrurile de care România are nevoie, și anume o guvernare realistă, aplicată la problemele care sunt pe agendă", a spus fostul lider liberal.

Crin Antonescu a dat ca exemplu și reforma salarizării, pe care o consideră un eșec major al actualei guvernări.

„Eșecul monumental, îngrozitor al Legii salarizării, de exemplu, arată foarte clar cum acești oameni, de altfel Bolojan, de altfel USR, ce, într-o anumită măsură, și ceilalți, PSD-ul sau cine mai vreți, se joacă cu destinele a milioane de oameni", a afirmat Antonescu.

În ciuda atacurilor la adresa lui Ilie Bolojan și a USR, Crin Antonescu spune că președintele Nicușor Dan este cel care trebuie să găsească soluția pentru ieșirea din criză.

„Dar repet, singurul care poate să soluționeze această criză, într-un fel sau altul, este președintele României. Și de aceea, oricât de nocivi ar fi și sunt, oricât de imorală e acțiunea lor politică, Bolojan sau USR, responsabilitatea pentru a pune capăt acestei perioade este a președintelui Nicușor Dan", a declarat fostul lider PNL.

Citește și : Ponta atac dur la „circarii ăștia de la USR": „Au trecut de la circ la bâlci! Că focile e proaste şi nu se supără pe ei!"

El respinge ideea că un candidat pentru funcția de premier trebuie să demonstreze înaintea votului din Parlament că are deja o majoritate.

„Nu există nicio altă dovadă a unei majorități decât votul în Parlament, atunci când candidatul de prim-ministru se duce și îl cere și se votează. Nu ai cum să aduci dovezi înaintea acestui vot care se petrece o singură dată și se petrece în Parlament", a spus el.

În acest context, fostul lider PNL consideră că actuala criză politică nu mai poate fi prelungită, iar dacă o nouă nominalizare eșuează, alegerile anticipate ar trebui luate în calcul.

„Alegerile anticipate n-au omorât pe nimeni, asta este situația, nu sunt de dorit, dar dacă nu-i altă situație nu putem sta așa", a concluzionat Crin Antonescu la Realitatea Plus.

Doctorul Pahonțu, un scribălau și copy paste notoriu. Statul român a plătit o lichea.

SURSA FOTO: coperta cărții „Terorism și destabilizare”, de Lucian Pahonțu

Investigații 2 septembrie 2026

ANALIZĂ RECORDER. O treime din lucrarea de doctorat a lui Lucian Pahonțu este plagiată

Alexandra Șerban

Cel puțin 30% din teza de doctorat pe care generalul Lucian Pahonțu, directorul Serviciului de Protecție și Pază (SPP), a susținut-o în 2003, în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, este preluată din alte surse fără citare sau cu citare neconformă cu normele academice.

• Am găsit mai multe surse – cărți, articole și documente militare – din care Lucian Pahonțu a plagiat masiv. Unul dintre documentele identificate de Recorder este Regulamentul Trupelor de Securitate, publicat în anul 1976. Lucrarea actualului șef al SPP conține numeroase fragmente identice cu acest document, fără să fie menționată sursa în notele de subsol.

• Analiza pe care am realizat-o este una jurnalistică și nu se bazează pe folosirea unui soft de depistare a plagiatului. Ceea ce am făcut a fost să comparăm textul asumat de Lucian Pahonțu cu alte materiale apărute anterior publicării doctoratului. Analiza nu este, însă, una exhaustivă, fiind posibil ca și alte pasaje să fi fost preluate din surse pe care nu le-am putut consulta.

• Valoarea lucrării întocmite de Lucian Pahonțu e mai mult decât îndoielnică din punct de vedere academic. Teza, care însumează 175 de pagini, este în bună măsură o compilație din definiții și regulamente militare. În plus, textul conține mai multe greșeli gramaticale, la fel ca declarația olografă dată de Pahonțu în Dosarul Revoluției.

• Titlul de doctor a fost deschizător de noi drumuri în cariera lui Lucian Pahonțu. Imediat după susținerea tezei, el a fost înaintat la gradul de general în Jandarmeria Română, iar doi ani mai târziu a fost numit de președintele Traian Băsescu în funcția de Director al Serviciului de Protecție și Pază.

• Pahonțu este și autorul unei cărți cu titlul „Terorism și destabilizare”, apărută tot în 2003, la editura Bioterra. Cartea conține o parte din lucrarea de doctorat, dar și o serie de comentarii despre evenimente din anii ‘90. În ea, șeful SPP deplânge disoluția Miliției și a Securității și ironizează victimele Mineriadei din 1991.

• I-am solicitat generalului Lucian Pahonțu un punct de vedere cu privire la conținutul lucrării sale de doctorat, dar până la ora publicării acestui material nu ne-a oferit niciun răspuns. Președintele Nicușor Dan, omul de care depinde rămânerea în funcție a generalului Pahonțu, a avut, la începutul anului, o atitudine tolerantă față de subiectul doctoratelor plagiate. După ce jurnalista Emilia Șercan a dezvăluit că Radu Marinescu, pe atunci ministrul Justiției, și-a plagiat lucrarea de doctorat, președintele Dan a expediat subiectul spunând că „sunt bătălii mai importante”.

52 de pagini cu conținut plagiat

Lucrarea de doctorat semnată de Lucian Pahonțu se intitulează „Tactici folosite pentru paza și apărarea obiectivelor de importanță deosebită” și a fost coordonată de generalul (r) prof. univ. dr. Valentin Arsenie. A fost susținută în aprilie 2003, la Academia de Înalte Studii Militare, astăzi Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP).

Teza de doctorat are în total 205 pagini. Exceptând paginile tehnice și anexele, conținutul tezei reprezintă 175 de pagini, împărțite astfel:

– Introducerea are 3 pagini;
– Capitolul I are 29 de pagini;
– Capitolul II are 41 de pagini;
– Capitolul III are 71 de pagini;
– Capitolul IV are 26 de pagini;
– Concluziile generale și opiniile au 4 pagini;
– Încheierea are 1 pagină.

Lucrarea este digitalizată și disponibilă pentru consultare la sala de lectură a Bibliotecii Naționale a României. Regulamentul Bibliotecii interzice fotografierea tezelor de doctorat, astfel că pentru a realiza această analiză am transcris fiecare pagină, așa cum apare în original, atât în ce privește așezarea în pagină, cât și din punct de vedere al conținutului.

Am constatat că citarea nu respectă normele de redactare academică: în multe cazuri, lucrarea nu citează alte surse folosind ghilimelele, ci diverse formatări ale textului (bold). Însă tot prin îngroșarea textului sunt subliniate și anumite idei sau concepte pe care autorul dorește să le evidențieze. Atunci când notele bibliografice există, ele nu conduc de fiecare dată la textul sau la ideea indicată de Lucian Pahonțu în teză. În alte cazuri, notele bibliografice conțin erori flagrante, cum ar fi confundarea numelui unui autor cu titlul cărții. Tot la capitolul erori am constatat și că în primul capitol există două seturi de note bibliografice: unul este numerotat de la 1 la 14, urmat de altul, de la 3 până la 23. Toate aceste greșeli indică un grad ridicat de superficialitate în privința citării surselor, o componentă esențială în redactarea unei lucrări de doctorat.

Prof. univ. dr. Marian Popescu, fondatorul și directorul Centrului pentru Integritate Academică (CARFIA) al Universității din București, consideră că preluarea din alte surse fără folosirea ghilimelelor și fără citarea exactă nu poate fi scuzată sub nicio formă:
„Chestiunea cu ghilimelele e străveche. A fost la noi argumentul cel mai invocat, și anume că: «Atunci când mi-am susținut doctoratul, nu exista chestiunea cu ghilimelele». Deși asta se învață când te alfabetizezi. Asta este modalitatea cea mai puerilă, ipocrită de a te apăra. Folosirea ghilimelelor în scopul citării unei idei, a unui paragraf care aparțin altcuiva este inclusă și în legea dreptului de autor, din 1956. Numai că, ceea ce nu știe multă lume, este că modul corect al citării era recomandat și practicat încă din secolul XVI. La noi însă, în mediul academic și de cercetare în general, chestiunea citării corecte se revendică de la a înțelege fundamentul moral al activității de cercetare, care spune clar că trebuie să dai credit unuia care înaintea ta a susținut o idee pe care tu o găsești valabilă și din cauza asta o și citezi. Dacă nu ai această conștiință morală, o furi și o dai ca a ta”.

În lucrarea de doctorat a lui Lucian Pahonțu am identificat 52 de pagini cu conținut plagiat, adică 30% din textul tezei. Sunt 761 de rânduri copiate, care se regăsesc în Capitolele I, II și III.

Conform normelor de redactare academică a unei teze de doctorat, Introducerea ar trebui să cuprindă argumente privind importanța temei, prezentarea problemei cercetate și a ipotezelor de lucru, precum și metodologia de cercetare folosită. În cele trei pagini de Introducere, această argumentație este realizată scurt și colocvial, fără expunerea unei metodologii de lucru:

„Pe parcursul tezei vom încerca să abordăm unele probleme și aspecte care până acum nu au fost luate în considerare sau dacă au făcut obiectul unor dezbateri acestea au rămas la stadiul de ipoteze și păreri, de cele mai multe ori fiind catalogate ca irealizabile pe considerentul că încalcă unele principii ale luptei armate. Realitatea a demonstrat contrariul și se pare că îi dă dreptate lui Napoleon când spunea Vai de cel ce vine pe câmpul de luptă cu lecția dinainte învățată.”

De altfel, întregul text e mai apropiat de un manual tactic combinat cu o istorie a terorismului decât de o teză de doctorat a cărei menire este de a aduce o contribuție originală în domeniul analizat, nu de a sintetiza lucruri deja cunoscute.

Pe lângă aceste probleme, lucrarea conține mai multe greșeli gramaticale evidente:

• „unul dintre scopurile demersului nostru îl constituie acela de a aduce în dezbaterea specialiștilor aceste aspecte (…) și nu în ultimul rând de ai aduce din situația de război la cea de pace” – pag. 85

• „A definii o tactică specifică pazei și apărării obiectivelor de importanță deosebită este necesar” – pag. 87

• „participă obligatoriu comandantul unității care i-a în pază obiectivul respectiv” – pag. 90

Conținut identic cu cel al Regulamentului Trupelor de Securitate

Principalele surse ale conținutului plagiat pe care le-am identificat sunt manuale și volume militare care se regăsesc și în Bibliografia lucrării de doctorat.

Menționarea în bibliografie fără a cita clar, cu ghilimele, și de fiecare dată când sunt preluate idei sau fragmente din respectiva sursă nu reprezintă nici pe departe standardul academic acceptat. „E o tehnică de a induce în eroare. Adică procedeul ăsta de fapt demonstrează intenția de a fi necinstit. Pentru că nu ai cum să explici faptul că n-ai cunoscut lucrarea din moment ce ai citat-o o dată și după aia nu mai citezi, dar o folosești de încă 5-6-n ori”, ne-a explicat profesorul Marian Popescu.

Majoritatea cărților sunt disponibile la Biblioteca Națională a României și la Biblioteca Militară Națională și le-am putut fotocopia. Pe alte câteva le-am cumpărat din anticariate.

Nu am avut acces și nu am putut compara teza cu toate documentele prezentate în Bibliografie, astfel că analiza plagiatului nu este una exhaustivă, fiind posibil ca și alte pasaje să fi fost preluate din sursele pe care nu le-am putut consulta.

Cărțile și revistele în care am găsit fragmente comune sunt următoarele:

• „Terorismul”, volum colectiv, coord. Magda Ferchedău-Muntean, editura Omega, 2001
  
• „Conflictele sfârșitului de mileniu. Stabilitate, instabilitate, manipulare”, Anghel Andreescu și Gheorghe Toma, editura Timpolis, 2002
  
• Revista Buletinul Jandarmeriei Române, nr. 1/2001
  
• „Securitatea și apărarea națională a României”, Tudor Cearapin, editura Fundația Revista Jandarmeriei, 2002
  
• „Strategia combaterii terorismului și diversiunii”, Stan Stângaciu, editura Ministerului de Interne, 1996
  
• „Actualitatea Strategiei”, Valentin Arsenie, Tudor Cearapin, George Velicu, editura Sitech Craiova, 1998
  
• „Securitatea europeană în schimbare. Provocări și soluții”, Simion Boncu, editura Amco Press, 1995 
  
• „Terorismul, analiză psihologică”, Anghel Andreescu, Niță Dan, editura Timpolis, 1999
  
• „Managementul ordinii publice la început de secol și mileniu”, Tudor Cearapin și Gheorghe Toma, editura Bioterra, 2001
  
• AN-3 Regulamentul de luptă al subunităților de infanterie și vânători de munte (batalion, companie), Ministerul Apărării Naționale, 1987
  
• „Armata României la început de secol. Posibile opțiuni și evoluții”, editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2001

Tabelul cu întreaga analiză a plagiatului poate fi consultat aici.

O altă sursă în care am găsit fragmente identice este Regulamentul Trupelor de Securitate din 1976. Documentul nu apare în Bibliografia lucrării de doctorat. De aici am identificat 210 rânduri identice, distribuite în 13 pagini.

Regulamentul Trupelor de Securitate din 1976 se găsește în format digitalizat pe site-ul CNSAS (partea I și partea II) și este marcat Secret de serviciu. Acesta a fost creat ca urmare a fuziunii, din 1971, a Trupelor de Securitate cu cele de pază, se arată în document.

Iată un exemplu de conținut plagiat din Regulamentul Trupelor de Securitate.

Apasă pe fotografie pentru a o mări

În 1990, Trupele de Securitate și-au schimbat titulatura în Jandarmeria Română. Nu am putut verifica dacă Jandarmeria a preluat și actele normative ale vechii structuri comuniste, întrucât nu am putut obține Regulamentul Jandarmeriei. Cert este că, indiferent de sursă, fragmentele pe care le-am găsit identice în Regulamentul Trupelor de Securitate nu reprezintă contribuția proprie a autorului.

Generalul Lucian Pahonțu a fost ofițer în Trupele de Securitate în perioada 1987-1990, așa cum am arătat în articolul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”.

În perioada în care a slujit această instituție, Trupele de Securitate făceau parte din Departamentul Securității Statului, cea mai temută structură din România comunistă. Lucian Pahonțu a ascuns până la apariția articolului Recorder apartenența sa la Trupele de Securitate. 

Inovația doctorului Pahonțu: trei autori într-unul singur

Cartea în care am descoperit cele mai multe pasaje preluate de Lucian Pahonțu este volumul colectiv „Terorismul”, editura Omega, 2001. Am identificat 233 de rânduri identice sau foarte similare și un tabel. În 16 din cele 41 de pagini ale Capitolului II au fost preluate mai multe fragmente fără ghilimele și fără trimiteri bibliografice. De altfel, cartea „Terorismul” apare în notele bibliografice de doar două ori – în capitolele II și III – iar de fiecare dată este indicată aceeași pagină și este indicată greșit.

Pe lângă pasajele preluate fără citare – subliniate cu roșu în exemplul de mai jos – anumite segmente din lucrare sunt parafrazate și scrise mult mai succint decât în sursă. Am indicat aceste parafrazări prin subliniere cu o nuanță mai deschisă. Totuși, în analiza generală a plagiatului nu am luat în considerare decât pasajele în care parafrazarea era evidentă și foarte aproape de conținutul original.

La prima vedere, în exemplul de mai sus citarea pare să fie făcută corespunzător: cu ghilimele și cu notă bibliografică la finalul fragmentului citat. În realitate, totul este greșit: fragmentul pus între ghilimele combină citate din doi autori diferiți, iar nota bibliografică duce către un al treilea autor care nu are nicio legătură cu primii doi.

O altă încurcătură se găsește și în pagina 70. Sursa fragmentelor plagiate este tot volumul „Terorismul”. Pahonțu preia un fragment cu tot cu nota de subsol aferentă, care apare într-o variantă prescurtată. Rezultă o situație comică în care Pahonțu confundă un autor cu titlul unei cărți. Din nota lucrării sale de doctorat se înțelege că opera scrisă de Carlos Marighella s-ar numi „In Mallin”. Jay Mallin este de fapt editorul cărții “Terror and Urban Guerrillas”, care a inclus și un manual al lui Marighella.

„Actualitatea Strategiei”, „Securitatea și apărarea națională a României” și „Managementul ordinii publice la început de secol și mileniu” sunt trei lucrări semnate de generalul Tudor Cearapin. Din aceste surse am identificat în lucrarea de doctorat a lui Lucian Pahonțu 99 de rânduri identice sau foarte similare.

Tudor Cearapin a fost și profesor universitar, precum și membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR). În perioada 2001-2005, a fost comandant al Jandarmeriei Române. Anterior, a fost ofițer al Trupelor de Securitate în cadrul UM 0305, aceeași unitate din care a făcut parte și generalul Lucian Pahonțu până când a părăsit Jandarmeria în 2005. Tudor Cearapin a comandat brigada UM 0305 inclusiv în perioada Revoluției și a Mineriadei din 1990.

Iată un exemplu în care Lucian Pahonțu a plagiat din Cearapin:

În urmă cu șapte ani, jurnalista Sidonia Bogdan a scris în Libertatea despre o altă carte a lui Lucian Pahonțu, ridicând suspiciuni majore de plagiat și în acel caz. Cartea se numește „Comunicare și relații publice” și deși are pe copertă numele Lucian Pahonțu, șeful SPP a negat că el este autorul. Jurnalista Libertatea nu a identificat în mediul academic nicio altă persoană cu numele Lucian Pahonțu care ar fi putut semna cartea, iar patronul editurii la care a apărut (Sitech din Craiova) a spus că nu-și mai amintește dacă autorul cărții este generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP.

„Conflictele sfârșitului de mileniu. Stabilitate, instabilitate, manipulare” și „Terorismul, analiză psihologică” sunt alte surse din care am descoperit conținut plagiat. Ambele sunt co-semnate de chestorul general Anghel Andreescu, unul dintre cei mai importanți oameni din Ministerul de Interne la începutul anilor 2000.

Anghel Andreescu a fost pentru un an directorul SPP (1998-1999), înainte de a fi eliberat din funcție și numit comandantul Jandarmeriei Române, în contextul Mineriadei din ianuarie 1999, funcție pe care a deținut-o până în 2001. Ulterior, a deținut funcția de secretar de stat în MAI, prima dată în 2005, a doua oară în 2012. Conform presei vremii și unor surse care au lucrat în SPP, Anghel Andreescu ar fi nașul de cununie al generalului Lucian Pahonțu.

Anghel Andreescu pare să nu fi rămas o sursă de inspirație doar în lucrarea de doctorat. În anul 2003, Lucian Pahonțu a publicat la editura Bioterra o carte intitulată „Terorism și destabilizare. Stabilitate, instabilitate, manipulare”, care preia, în parte, titlul cărții scrise de nașul său.

Cartea lui Lucian Pahonțu reprezintă, în esență, o publicare a lucrării de doctorat, așa cum este menționat și la Bibliografie. Include 27 dintre paginile cu conținut plagiat, însă am identificat și aici alte pasaje preluate din aceleași cărți pe care le-am analizat pentru teza de doctorat.

Nu știm dacă acest volum a fost publicat înainte sau după susținerea doctoratului. Cert este că rigoarea editorială din spatele acestei cărți a fost atât de scăzută încât spre finalul ei a fost uitată o frază ce pare a fi o sugestie a îndrumătorului tezei de doctorat.

Disprețul generalului Pahonțu

Dar ceea ce șochează cu adevărat în paginile acestei cărți este lejeritatea cu care Lucian Pahonțu deplânge disoluția Miliției și a Securității, imediat după Revoluție, găsind o explicație halucinantă: de vină pentru dispariția acestor brațe înarmate ale regimului comunist au fost propaganda vremii și „acțiunile violente din partea unor grupuri de «revoluționari»”.

Folosirea termenului de revoluționar între ghilimele vine în continuarea parcursului de viață al lui Lucian Pahonțu: el s-a aflat față în față cu revoluționarii adunați în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 în Piața Universității din București. Din postura de locotenent în Trupele de Securitate, actualul șef al SPP a avut misiunea de a apăra regimul Ceaușescu de revoluționari. 48 de oameni au fost uciși în acea noapte de forțele de represiune.

Un ton și mai batjocoritor la adresa unor victime ale statului îl folosește Lucian Pahonțu atunci când comentează cazul celor doi civili uciși la Mineriada din 1991, în Piața Victoriei din București. Încercând să legitimeze acțiunile forțelor de ordine, Pahonțu notează: „Cine, cu ce și cum poate să demonstreze că într-adevăr din sutele și miile de persoane participante la acțiunile ostile respective, victima x sau y avea intenția să intre ilegal, cu scop ostil în obiectivul respectiv și din acest motiv s-a folosit ilegal uzul de armă?! Se vor găsi întotdeauna «voci autorizate» care să susțină că x sau y se aflau întâmplător pe acolo, așa cum s-a vehiculat ideea și în cazul «Frumușanu și Crăiniceanu» – victime ale evenimentelor de la Guvern din toamna anului 1991. Numai un om de rea credință poate să susțină că cei doi «îndrăgostiți» se aflau «la plimbare» prin fața Guvernului, când de două zile la acest obiectiv se duceau adevărate lupte, iar zona respectivă arăta infernal”.

Andrei Frumușanu (24 de ani, student la Facultatea de Hidrotehnică) și Aurica Crăiniceanu (27 de ani, muncitoare la Întreprinderea Mecanică București, mamă a doi copii) nu erau „doi îndrăgostiți”. Nici măcar nu se cunoșteau și au fost uciși în zone diferite din Piața Victoriei. Decesele lor au survenit după ce au fost loviți în plin de proiectile de semnalizare trase de pe clădirea Guvernului. Cei doi erau simpli trecători ieșiți de la metrou și nu aveau nicio legătură cu revendicările sindicale ale minerilor, care luaseră cu asalt Bucureștiul.

Ancheta ulterioară a procurorilor militari a identificat o singură persoană care a executat foc, un ofițer al Serviciului de Protecție și Pază pe nume Dorel Gabor, care a și fost trimis în judecată în 1994. Cu toate acestea, la finalul unui proces întins pe cinci ani, Curtea Militară de Apel l-a achitat pe SPP-istul Gabor, iar cazul a rămas cu „autor necunoscut”.

Dosarul „Frumușanu-Crăiniceanu” reprezintă unul dintre cele mai mari eșecuri ale justiției post-decembriste. În 2012, România a fost condamnată la CEDO pentru că sistemul judiciar din țara noastră nu a fost capabil să-l condamne pe autorul celor două crime.

---

Autor: Alexandra Șerban

Editori: Cristian Delcea și Mihai Voinea

A contribuit: Teodora Munteanu

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER

DONEAZĂ PENTRU JURNALISM

Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!

SUSȚINE

Cele mai recente 

• Investigații

Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989

Cel mai influent și mai longeviv șef de serviciu secret din România rezistă de peste 20 de ani la vârful statului român, reușind să-și cosmetizeze CV-ul și să ascundă cea

 Alexandra Șerban

• Investigații

„Te fac top. Unică”. Cum s-a reinventat și a păcălit sistemul medical din România un fals chirurg, cu zeci de plângeri penale în Italia

Trei femei care l-au găsit pe medicul româno-italian Antonio Francesco Franco pe Instagram spun că, după ce au fost operate de el, au suferit complicații ori nu au obținut rezultatele promise.
Franco se promova drept „chirurgul VIP-urilor”, deși nu are o specializare în chirurgie plastică, ci doar o diplomă de licență de la o facultate particulară de medicină din București. În Italia, zeci de foști pacienți au depus plângeri penale împotriva lui.

 Diana Meseșan

• Interviuri și analize

ANALIZĂ RECORDER. Strategia verii politice: Bolojan, în corzi

La trei luni de la trântirea guvernului Bolojan, singura certitudine e redefinirea conceptului de președinte-jucător, lăsat moștenire de Traian Băsescu. Nicușor Dan, deși s-a prezentat ca mediator într-o țară profund divizată, e primul șef de stat care s-a amestecat brutal în viața unui partid politic, din dorința de a instala „guvernul său”.

 Sebastian Zachmann

• ce ne enervează

Ce ne enervează # 61 – Industria calului troian

În această ediție, Mihai Radu se întreabă de ce parlamentarii au vacanță 100 de zile pe an într-o țară care abia se târăște?

 Claudiu Radu

• Interviuri și analize

OUTSIDER POLITIC #6. Diana Buzoianu: „AUR este cel mai bun instrument de protecție al PSD”

Trăim o vară politică de neuitat. Guvern n-avem. Interimatele miniștrilor au expirat. Parlamentarii au fugit în vacanță, iar președintele și-a demonstrat neputința în a impune un prim-ministru. Și în partide

 Sebastian Zachmann

• Investigații

INVESTIGAȚIE RECORDER. Ne-am infiltrat în rețeaua criminală a pastilelor-minune

Un fenomen extrem de grav se derulează în tăcere pe teritoriul României, afectându-i chiar pe cei mai vulnerabili dintre noi. România are milioane de bolnavi cronici, iar acești oameni sunt

 Gabriel Nicolae

• ce ne enervează

Ce ne enervează #60 – Operațiunea „Salvarea salvaților”

Mihai Radu începe să mănânce sănătos și să facă mișcare de teamă să nu fie abandonat de stat. Cazul Dumbrava l-a speriat.

 Claudiu Radu

• Documentarele Recorder
• Investigații
• Cei care ne conduc
• Reportaj
• SHOP RECORDER

• Despre noi
• Contact
• Politica de confidențialitate
• Termene și condiții
• CONTACTEAZĂ-NE SECURIZAT

COPYRIGHT © 2026. ALL RIGHTS RESERVEDproudly developed by Homemade guysproudly developed by Stega creativeBrandul Recorder e operat de Asociația Recorder Community, sub licența SC Harfa Online Publishing SRL.Veniturile din donații sunt administrate de Asociația Recorder Community

Toxici sunteti voi, USR și PNL! V-ați bătut joc de România!

USR și PNL atacă la CCR schimbarea conducerii Camerei Deputaților: „Nu este un simplu joc de funcții”. Anticipatele revin în discuție

USR și PNL anunță că vor contesta la Curtea Constituțională hotărârea adoptată marți de Camera Deputaților, prin care doi reprezentanți ai celor două partide au fost eliminați din Biroul Permanent și înlocuiți cu reprezentanți ai AUR și SOS România. USR acuză formarea unei noi majorități parlamentare în jurul PSD și susține că votul, la care s-au alăturat UDMR și reprezentanții minorităților naționale, le oferă AUR și SOS o treime din voturile Biroului Permanent al Camerei.

USR și PNL contestă modificarea componenței Biroului Permanent al Camerei Deputaților și susțin că aceasta nu poate fi realizată cu încălcarea regulilor constituționale și parlamentare privind reprezentarea grupurilor politice.

Cele două formațiuni anunță că vor ataca hotărârea la Curtea Constituțională.

USR interpretează votul de marți drept apariția unei noi majorități politice în Parlament, formată, potrivit partidului, în jurul PSD și cu sprijinul AUR și SOS România.

USR vorbește despre o „majoritate toxică” și aduce în discuție alegerile anticipate

Diana Stoica, lidera deputaților USR, acuză PSD că a ales prin votul din Camera Deputaților să ofere mai multă putere AUR și SOS România. Aceasta merge mai departe și afirmă că, dacă actuala configurație reprezintă noua majoritate parlamentară, ar trebui să se vadă și în susținerea unui nou guvern. În caz contrar, aduce în discuție scenariul alegerilor anticipate.

”Astăzi s-a creat o majoritate toxică în Parlament: PSD şi extremiştii. Nu mai vorbim despre declaraţii, speculaţii sau despre jocuri politice făcute în culise, ci despre un vot concret, dat la vedere, prin care PSD a ales să le ofere extremiştilor mai multă putere în conducerea Camerei Deputaţilor. Acesta este rezultatul politic al votului de astăzi şi PSD trebuie să şi-l asume. Dacă aceasta este noua majoritate pe care PSD vrea să construiască în Parlament, atunci aşteptăm să vedem şi noul guvern susţinut de această majoritate. Iar dacă nu există o majoritate capabilă să guverneze România responsabil şi să păstreze direcţia europeană a ţării, atunci soluţia democratică este întoarcerea la votul românilor: alegeri anticipate”, declară Diana Stoica, lidera deputaţilor USR.

Drulă: AUR și SOS au acum patru din cele 12 voturi ale Biroului Permanent

Cătălin Drulă, deputat USR și vicepreședinte al Camerei Deputaților, susține că schimbarea este cu atât mai importantă politic cu cât a fost posibilă și prin voturile UDMR și ale reprezentanților minorităților naționale.

Potrivit acestuia, după modificarea componenței conducerii Camerei Deputaților, AUR și SOS România dețin împreună patru dintre cele 12 voturi ale Biroului Permanent: trei pentru AUR și unul pentru SOS România.

”Astăzi, la Camera Deputaţilor, cu votul celor doi concubini politici, PSD şi extremiştii, au fost eliminaţi doi reprezentanţi ai USR şi PNL din Biroul Permanent al Camerei şi au fost înlocuiţi cu reprezentanţi AUR şi SOS. Nu este un simplu joc de funcţii în Parlament. Prin votul dat astăzi, PSD le-a oferit extremiştilor mai multă putere şi o poziţie mult mai puternică în conducerea uneia dintre cele două camere ale Parlamentului. Din păcate şi, pentru noi, inexplicabil, această operaţiune a primit şi voturile minorităţilor şi UDMR. Rezultatul este foarte simplu şi poate fi măsurat: extremiştii au acum patru voturi - trei AUR şi unul SOS - din cele 12 voturi ale Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Ni s-a vorbit despre stabilitate, responsabilitate şi proeuropenism. Astăzi vedem cum arată în practică această «stabilitate»: PSD deschide uşa conducerii Parlamentului pentru AUR şi SOS şi le oferă o treime din voturile Biroului Permanent”, declară Cătălin Drulă, deputat USR şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

USR anunţă că va folosi toate instrumentele constituţionale şi parlamentare pentru a contesta această decizie şi pentru a împiedica transformarea unui aranjament politic între PSD şi partidele extremiste într-o nouă normalitate în Parlamentul României.

Parlamentari AUR , NU votați o facatura de guvern! Vrem alegeri anticipate!

Nicușor Dan face guvern PSD și  inventează Marea Alianță Națională.

Scenariul discutat acum este magnific prin simplitatea lui: premier independent, miniștri politici, nucleu PSD și voturi căutate peste tot unde există un parlamentar cu puls. PSD, UDMR, PNL cu suflet de  PSD, minorități, Uniți Pentru România, PACE, SOS, neafiliați și, dacă matematica devine încăpățânată, poate chiar niște voturi din AUR, gruparea Murad era gata să voteze guvernul Veștea.O mare alianță națională. Practic, tot ce are legitimație de parlamentar și nu fuge suficient de repede.

Sursele vorbesc despre 127 de parlamentari PSD, 31 de la UDMR și cel puțin 16 PNL-iști cu sufletd e PSD. Apoi vin minoritățile, alte grupuri parlamentare, neafiliații și tot ce mai poate produce Parlamentul până când tabela arată 233.

Adică nu mai construim o coaliție politică. Facem colectare selectivă de voturi.

UDMR transmite, potrivit articolului citat, că este dispus să voteze „și pentru un premier de dreapta, și pentru un premier de la PSD”. Admirabilă flexibilitate. În politica românească, coloana vertebrală este utilă, dar balamaua este mai practică.

Și partea cea mai frumoasă este că premierul ar urma să fie „independent”.

Sigur. Independent precum șoferul unui autobuz în care PSD alege traseul, miniștrii, jumătate dintre pasageri și eventual decide și unde facem pauza.

Un premier independent pus peste un guvern construit în jurul PSD este independența politică în aceeași măsură în care pătrunjelul de pe ciorbă este fel principal.

Dar Nicușor Dan pare să fi descoperit formula perfectă pentru noua Românie: PSD să guverneze, UDMR să voteze, niște PNL-iști cu suflet de PSD să completeze formularul, suveraniștii să pună umărul, iar eventual câțiva oameni din AUR să apară când lipsesc voturile.

Asta nu mai este coaliție. Este programul „Rabla pentru doctrine”.

Apare chiar posibilitatea ca anumite voturi să vină de la parlamentari AUR. Și uite cum politica românească reușește din nou miracolul: înainte de alegeri, toată lumea este incompatibilă cu toată lumea; după alegeri, singura incompatibilitate serioasă este cu cifra 232.

Ai 232? Principii.

Ai 233? Guvern.

Iar peste toată această combinație ar sta Nicușor Dan, președintele ales inclusiv cu voturile unei bune părți din electoratul care vedea în PSD exact sistemul de care România trebuia desprinsă.

Acum sistemul nu mai trebuie desprins.

Trebuie doar reorganizat frumos, cu un premier independent pus în vitrină.

Nicușor Dan spunea pe 27 august că „vom găsi o majoritate pentru un guvern care să fie stabil”. Perfect rezonabil. Problema începe când definiția stabilității devine: băgăm PSD, UDMR, conservatori din PNL, suveraniști, neafiliați și orice vot rătăcit prin Parlament până când iese numărul.

Este stabilitate în același sens în care un dulap sprijinit de șapte mături este mobilier bine montat.

România riscă astfel să primească nu o coaliție construită în jurul unei direcții politice, ci o mare alianță națională construită în jurul unui calculator.

Ideologia comună?

233.

Programul de guvernare?

233.

Principiul fundamental?

Să nu fie 232.

Și poate că aceasta va fi marea performanță politică a lui Nicușor Dan: să demonstreze că PSD, suveraniștii de la AUR, PNL-iștii cu nostalgii social-democrate, UDMR și independenții pot avea, până la urmă, o idee comună.

Puterea.

Text preluat

Este o casoaie fara personalitate.Nu stiu cum arata acest Pahontu dar imi imaginez ca seamana cu casa lui. Venituri 9000 Euro pe luna ( pensie 7000 Euro)

Pahonțu, pahoțeală. Nici de-al dracu nu mă retrag!

Comuniștii conduc prin ginerii si nepoții lor destinele României. Trădătorii gen Iliescu, Roman i-au implementat în toate structurile statului, ambasadori, șefi servicii secrete, companii de stat etc.

 Cazul Milea și puiuții este notoriu.

Text preluat:

În cazul Mineriadei din iunie 1990, Pahonțu susține că, în zilele de 13 și 14 iunie, el și militarii aflați în subordinea sa nu au participat la evenimentele din București și au rămas în cazarmă.

Recorder îl contrazice însă prin declarațiile a trei foști militari care, potrivit publicației, se aflau în 1990 în subordinea lui Pahonțu, în cadrul UM 0305 Băneasa. Este vorba despre Cristian Gheorghe Ianțuc, Daniel Ioan Ianțuc și Iulian Spătariu. Cei trei ar fi declarat în fața procurorilor militari, în Dosarul Mineriadei, că au participat la evenimentele din 13-14 iunie și că au fost prezenți inclusiv în zona Televiziunii Române și în Piața Universității.

O mărturie similară este atribuită de Recorder ofițerului Radu Grigoraș, coleg de unitate cu Lucian Pahonțu. Potrivit publicației, acesta a consemnat în declarația dată în Dosarul Mineriadei că Pahonțu ar fi acționat în zona Universității. Grigoraș ar fi reconfirmat ulterior telefonic această informație pentru Recorder.

• Șase lucruri pe care instituțiile statului pot și trebuie să le facă, dacă iau în serios „cazul Pahonțu”

Disputa privind Revoluția din 1989

Recorder contestă și versiunea prezentată de Pahonțu cu privire la prezența sa în dispozitiv în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

Șeful SPP a recunoscut că făcea parte la acel moment din Trupele de Securitate și că a fost prezent pe străzile Bucureștiului, dar a indicat drept loc al desfășurării sale zona străzii 13 Decembrie, la intersecția cu strada Academiei, la aproximativ o sută de metri de baricada de la Intercontinental.

Potrivit Recorder, această versiune este contrazisă de declarația maiorului Gheorghe Rădulescu din Dosarul Revoluției. Acesta ar fi consemnat că a avut în subordine plutonul comandat de Pahonțu, iar dispozitivul s-ar fi aflat la intersecția străzii 13 Decembrie cu bulevardul 1848, actualul bulevard Nicolae Bălcescu, în zona baricadei de la Intercontinental.

Și Radu Grigoraș ar fi declarat pentru Recorder că dispozitivul unității a acționat în zona baricadei.

Recorder susține astfel că există mai multe mărturii ale unor persoane care au participat la aceleași evenimente și care contrazic versiunea prezentată acum de Lucian Pahonțu.

În punctul de vedere transmis după investigația Recorder, șeful SPP își apără însă activitatea și subliniază profesionalismul instituției pe care o conduce, invocând inclusiv programele de cooperare ale SPP cu structuri ale NATO, ONU și Uniunii Europene.

Publicația interpretează această parte a mesajului drept un semnal că Pahonțu nu intenționează să demisioneze în urma acuzațiilor.

Șeful SPP Lucian Pahonțu a avut luni prima reacție după dezvăluirile făcute de Recorder despre implicarea lui în reprimarea manifestațiilor de la Revoluție și Mineriadă.

Pahonțu respinge categoric acuzațiile și susține că documentele și verificările instituțiilor competente îi vor confirma versiunea.

Reacția lui Pahonțu vine după investigația Recorder, care susține pe baza unor documente și mărturii că Lucian Pahonțu a făcut parte din trupele de represiune în timpul Revoluției și că unitatea sa a fost implicată și în reprimarea manifestației din Piața Universității.

Acuzații grave:

Nu l mai spălați pe Pahonțu.

A FOST SECURIST, nu "jandarm", și a crescut la umbra unui kaghebist 

Am văzut multă confuzie, în multe postări. Ele pornesc dintr o acțiune de spălate a Trupelor de Securitate după 1989, transformate în "jandarmerie", cu care în trecut n au avut nimic în comun. Trupele de Securitate au fost principalul instrument de acțiune armată a Securității, în situația de intervenție. 

În 22 Decembrie 1989, Departamentul Securității Statului avea un efectiv total de 15.312 angajați, dintre care 10.114 ofițeri, 791 maiștri militari, 3.179 subofițeri,1.228 personal civil; în unitățile centrale ale Securității lucrau 6.602 persoane, în cele teritoriale și la Securitatea Municipiului București 6.059, în școlile de pregătire și perfecționare a cadrelor 225, iar în unitățile speciale acoperite 2.426, dintre care 1.892 ofițeri. Lor li se adăugau 23.370 de ofițeri, subofițeri și soldați din Trupele de Securitate. ACESTA ERA ÎN TOTALITATE APARATUL DE REPRESIUNE COMUNIST. În 1989, comandantul Trupelor era generalul maior Grigore Ghiță, acuzat ulterior în Dosarul Otopeni. Trupele de Securitate numărau 1.387 ofițeri,136 ofițeri ingineri, 924 subofițeri, 536 de angajați civili și 20.387 trupă. In timpul regimului comunist, trupele de Securitate au fost mobilizate LA TOATE ACȚIUNILE REPRESIVE SÂNGEROASE. După revolta de la Brașov din 1987, prin ordinul 02600/1988 dat de ministrul de interne Tudor Postelnicu, neabrogat după 1989, se putea interveni inclusiv CU MUNIȚIE DE RĂZBOI în cazul atacării unor sedii de partid sau instituții ale statului, ori împotriva manifestațiilor împotriva regimului. E ceea ce s a petrecut la Revoluție și la mineriadă. 

PAHONȚU A FOST LOCOTENENT IN ACEASTĂ STRUCTURĂ DE REPRESIUNE. La mineriadă, coordonarea acțiunilor fostelor trupe de securitate a fost realizată de consilierul prezidențial Dumitru Penciuc, fost colonel în Trupele de Securitate, marginalizat înainte de 1989 pentru legăturile cu Moscova și reactivat de Ion Iliescu,care l a ridicat la gradul de general în timpul mineriadei și i a dat autoritatea de a ordona toate arestările efectuate de echipele mixte de mineri, securiști, trupe de securitate și poliție. 

Penciuc, fostul superior al lui Pahonțu, a studiat la Moscova la Institutul Felix Djerjinski, a absolvit cu gradul de căpitan. A fost decorat în 2010 de Traian Băsescu odată cu generalul de securitate Gheorghe Homoștean, acuzat de instigare la omor deosebit de grav în dosarul Gheorghe Ursu, cu ordinul Virtutea Militară în grad de cavaler. Fostul ofițer KGB Penciuc a condus până la moartea sa ca general în retragere Asociația Veteranilor din Ministerul Afacerilor Interne. Generalului Pahonțu a crescut în umbra sa, iar Băsescu, Iohannis și Dan sunt matrioșcele lui.

.....

Oare Dan o fi Nicușor?

La zi:

Potrivit unei investigații publicate miercuri de Recorder, Lucian Pahonțu a făcut parte din forțele de represiune trimise de Nicolae Ceaușescu să înăbușe protestele izbucnite în 21 decembrie 1989, în zona Hotelului Intercontinental din București.

Site-ul de investigații Snoop a prezentat joi cum au subminat Lucian Pahonțu și SPP procesul legal, astfel ca timp de 18 de ani generalul să nu primească din partea CNSAS nicio decizie, albă sau neagră, privind calitatea de lucrător al Securității.

Actualul șef al SPP a fost implicat și în evenimentele din 13 iunie 1990, când sute de persoane au fost bătute și arestate de forțele de ordine în Piața Universității. De asemenea, Recorder a arătat miercuri că și-a plagiat 30% din lucrarea de doctorat.

La SIE, director civil este Gabriel Vlase, fost parlamentar PSD, din iulie 2018. În schimb, SRI este fără director civil din iulie 2023, după demisia lui Eduard Hellvig.

Afacerea de la munte pentru care a lăsat orașul în urmă. A investit banii din "aurul roșu" în ceva neașteptat

Imagine ilustrativă - Shutterstock

Publicat la 31.08.2026, 08:16 | Modificat la 31.08.2026, 08:32

În timp ce tot mai mulți tineri din mediul rural pleacă spre orașe în căutarea unui loc de muncă sau a unor oportunități mai bune, o tânără de doar 20 de ani din satul Katici din Serbia, aflat la poalele muntelui Mucanj, a ales să rămână acasă și să transforme pasiunea pentru animale într-o mică afacere.

• Banii câștigați din zmeură i-a investit în capre
• "Liniștea nu are preț"

Jovana a terminat liceul și s-a înscris la facultate, însă nu vrea să renunțe la gospodăria familiei. Din banii pe care i-a câștigat muncind la cules de zmeură, cunoscută drept "aurul roșu" al Serbiei, și-a cumpărat primele capre, iar astăzi are 23 de animale, produce brânză și se gândește deja la următorul pas: să-și extindă afacerea.

Jovana spune că, mult timp, a crezut că va trebui să plece din sat, așa cum fac mulți dintre tinerii de vârsta ei. În cele din urmă, însă, și-a dat seama că poate construi un viitor chiar acolo unde a crescut.

"M-aș descrie ca pe o fată căreia îi plac foarte mult animalele și natura. Ani la rând am crezut că trebuie să plec de aici și să urmez drumul pe care îl urmează toată lumea, dar mi-am dorit foarte mult să rămân, pentru că aici am avut o copilărie frumoasă. Cu timpul, am înțeles că pot să construiesc ceva al meu, din care să trăiesc", povestește tânăra.

Anul acesta a mai cumpărat 12 capre din rasa alpină, iar opt dintre animale urmează să fie mulse începând din primăvară. Planul ei este să crească treptat producția de brânză și să introducă și produse noi.

"Cresc capre în primul rând din dragoste pentru animale, dar mi-am dat seama că ceea ce iubesc poate deveni și o afacere. Dacă reușesc să fac ceea ce îmi place, cred că voi fi fericită", spune Jovana.

Produsele sale au ajuns deja la un târg de alimente și băuturi organizat la Belgrad, unde tânăra spune că a primit reacții foarte bune din partea celor care le-au încercat, scrie Blic.

Deși este studentă, Jovana nu vrea ca facultatea să însemne renunțarea la viața de la țară. Caută o modalitate prin care să-și continue studiile și, în același timp, să rămână în Katici și să se ocupe de gospodărie.

Decizia de a se dedica mai serios creșterii animalelor a luat-o într-o iarnă, când a rămas singură la gospodărie chiar în perioada în care caprele urmau să fete.

Pentru Jovana, viața la țară nu înseamnă renunțarea la educație sau la planurile de viitor. Vrea să termine facultatea, dar și să continue să investească în gospodărie și să transforme treptat mica fermă într-o afacere.

Cu banii câștigați în plantația de zmeură, Jovana a ajuns să aibă acum 23 de capre, iar următorul obiectiv este să mărească producția de brânză și să dezvolte noi produse. Deocamdată, în ciuda facultății și a oportunităților pe care le-ar putea avea în altă parte, plecarea din sat nu face parte din planurile sale.

Ultimele știri Video Top știri

Poate înțelegeți ceva! România asediată!

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi

Gemini

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi

https://share.gemini.google/xHjRN9llHOEL

Created with Flash 30 August 2026 at 11:56

Published on 30 August 2026 at 12:21

Kuciuk Kainargi

Kainardja (în bulgară Кайнарджа, denumit în trecut Cainargeaua Mică și Kuciuk Kainargi), este un sat în regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, nord-estul Bulgariei. Satul se află amplasat la altitudinea de 173 m deasupra n.m. și avea, la recensământul din 2008, 882 locuitori.

Locul în  care a fost semnat Tratatul 

Localitatea a intrat în istorie prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774), pace prin care s-a încheiat Războiul Ruso-Turc din 1768–1774; la acea vreme, localitatea făcea parte din Imperiul Otoman. În 1878, odată cu tratatul de la Berlin, a devenit parte a Bulgariei autonome și apoi, din 1908, independente. În 1913, în urma celui de al Doilea Război Balcanic, a fost inclus în Regatul României prin tratatul de la București, făcând parte până în 1940 din plasa Ostrov a județului Durostor, fiind denumit Cainargeaua Mică. În 1940, tratatul de la Craiova a dus la revenirea administrației bulgărești asupra localității. De atunci, face parte din regiunea Silistra, cu întrerupere între 1987–1999, în perioada organizării administrative concepute de guvernul comunist al lui Todor Jivkov, când a fost parte a provinciei Razgrad.

Pacea de la Kuciuk-Kainargi (sau Tratatul de la Küçük Kaynarca) a fost un acord politic și teritorial major semnat pe 21 iulie 1774 între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, punând capăt Războiului Ruso-Turc din 1768–1774. Tratatul a fost parafat în localitatea Kuciuk-Kainargi (astăzi Kainardja, în nord-estul Bulgariei).

Acesta a marcat un punct de cotitură istoric în Balcani și la Marea Neagră, consfințind declinul accelerat al Imperiului Otoman și ascensiunea Imperiului Rus ca mare putere protectoare a creștinilor din regiune.  

EBSCO

Principalele prevederi ale tratatului

Independența Hanatului Crimeii: Tătarii din Crimeea au fost declarați independenți din punct de vedere politic față de Înalta Poartă (menținând doar o subordonare religioasă față de Sultan ca calif). Aceasta a fost o etapă intermediară prin care Rusia a pregătit anexarea completă a peninsula Crimeea, realizată ulterior în 1783.  

crimea-platform.org

Acces la Marea Neagră și strâmtori: Rusia a obținut ieșire directă la Marea Neagră și dreptul de navigație comercială liberă pe apele otomane, inclusiv trecerea prin strâmtorile Bosfor și Dardanel către Marea Mediterană.  

Britannica

Garanții și protectorat asupra Principatelor Române:

Moldova și Țara Românească au primit confirmarea restaurării vechilor privilegii fiscale și administrative.

Rusia a obținut dreptul diplomatic de a interveni la Poartă în favoarea celor două Principate, punând bazele protectoratului rus din secolul al XIX-lea.  

Britannica

Protecția creștinilor ortodocși: Rusia a primit dreptul de a construi o biserică ortodoxă la Constantinopol și de a emite reprezentări diplomatice în favoarea supușilor creștini din Imperiul Otoman (clauză interpretată ulterior de țari ca un drept general de protecție asupra ortodocșilor din Balcani).  

Britannica

Câștiguri teritoriale direct rusești: Rusia a preluat controlul fortărețelor Azov, Kerci și Yeni-Kale, precum și teritoriul dintre râurile Nipru și Bugul de Sud.

Importanța istorică

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a modificat fundamental echilibrul de putere în Europa de Sud-Est. A deschis drumul expansionismului rus către strâmtorile Mării Negre și a inaugurat faza acută a "Problemei Orientale", dominând politica externă a marilor puteri europene până la Primul Război Mondial.

Romania a pierdut cele trei judete din sudul Moldovei?

Nu. Principatele Române (Moldova și Țara Românească) nu făceau parte dintr-un stat unificat numit „România” în anul 1774, când s-a semnat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și nici nu au pierdut atunci cele trei județe din sudul Basarabiei.

Pierderea și ulterior reprimirea sau pierderea definitivă a celor trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Bolgrad și Ismail) s-au desfășurat în alte momente istorice bine definite:

Chronologia drepturilor asupra celor trei județe

1812 (Tratatul de la București): În urma Războiului Ruso-Turc (1806–1812), Imperiul Rus a anexat întreaga parte de est a Moldovei (teritoriul dintre Prut și Nistru, denumit ulterior Basarabia), inclusiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail.

1856 (Tratatul de la Paris): După înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii, marile puteri europene au decis restituirea sudului Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail) către Principatul Moldovei, pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării. Trei ani mai târziu, în 1859, aceste județe au devenit parte integrantă a Statelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (România).

1878 (Tratatul de la Berlin): În urma Războiului de Independență (1877–1878), deși România a fost aliata Rusiei împotriva Imperiului Otoman, Rusia țaristă a reanexat cu forța cele trei județe din sudul Moldovei. În schimb, României i-au fost recunoscute independența și suveranitatea asupra Dobrogei, Deltei Dunării și Insulei Șerpilor.

1918: Sudul Basarabiei s-a reunit cu România alături de întreaga Basarabie prin decizia Sfatului Țării.

1940 / 1944: În urma Ultimatumului sovietic din iunie 1940 (pactul Ribbentrop-Molotov) și ulterior la sfârșitul Al Doilea Război Mondial (Tratatul de Pace de la Paris din 1947), teritoriul a fost încorporat în Uniunea Sovietică (fiind atribuit Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene), unde a rămas și după destrămarea URSS, făcând parte astăzi din Ucraina (regiunea Odesa).

Rolul Tratatului de la Kuciuk-Kainargi (1774)

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a protejat integritatea teritorială a Moldovei la acea dată, nefiind cedat niciun județ. Dimpotrivă, prin intermediul Rusiei, Poarta Otomană a fost obligată să restituie Moldovei raialele turcești de la Hotin, Bender, Akkerman (Cetatea Albă), Chilia și Renin, restaurând temporar granițele istorice ale Principatului.

Este o ordine a razboaielor ruso - turce cronologic. Consecinte?

Confuzia legată de cele trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Bolgrad și Ismail) vine din faptul că ele au reprezentat principala „monedă de schimb” geopolitică între marile imperii în timpul seriei de războaie ruso-turce din secolele XVIII–XIX.

Războaiele ruso-turce s-au desfășurat pe parcursul a peste două secole. Mai jos este cronologia celor mai importante conflicte (din perspectiva spațiului românesc), alături de consecințele lor majore și evoluția teritorială.

Cronologia războaielor ruso-turce și consecințele lor

Războiul din 1710–1711 (Campania de la Stănilești)

Context: Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, se aliază cu țarul Petru cel Mare împotriva otomanilor.

Consecințe: Ruso-moldovenii sunt înfrânți la Stănilești pe Prut. Turcii își pierd încrederea în domnitorii pământeni și instaurăm Regimul Fanariot în Moldova (1711) și Țara Românească (1716).

Războiul din 1735–1739

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Belgrad (1739). Rusia obține fortăreața Azov, dar fără drept de a ține o flotă militară în Marea Neagră.

Războiul din 1768–1774

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774). Rusia devine putere protectoare a creștiniilor ortodocși din Imperiul Otoman și își asigură ieșirea la Marea Neagră. Bucovina este cedată de otomani Austriei în 1775 ca recompensă pentru neutralitate.

Războiul din 1787–1792

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Iași (1792). Imperiul Rus ajunge la granița Nistrului, devenind vecin direct cu Moldova. Otomanii cedează teritoriul numit Transnistria (între Bug și Nistru).

Războiul din 1806–1812

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la București (1812).

Impact teritorial: Rusia anexează pentru prima dată întreaga Basarabie (jumătatea estică a Moldovei dintre Prut și Nistru, inclusiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail).

Războiul din 1828–1829

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Adrianopol (1829).

Impact: Se abolește monopolul economic otoman asupra Principatelor; Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele (raialele) sunt restituite Țării Românești. Principatele intră sub ocupație și protectorat rus, fiind redactate Regulamentele Organice (primele constituții românești).

Războiul Crimeii (1853–1856)

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Paris (1856). Rusia este înfrântă de o coaliție formată din Imperiul Otoman, Franța, Marea Britanie și Regatul Sardeniei.

Impact teritorial: Rusia este obligată să restituie Moldovei cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), pierzând accesul la gurile Dunării. Acest lucru facilitează Unirea Principatelor din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza.

Războiul din 1877–1878 (Războiul de Independență)

Consecințe: Încheiat prin Tratamentele de la San Stefano și Berlin (1878).

Impact teritorial: Este recunoscută independența României. Rusia reanexează cu forța cele trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Bolgrad, Ismail). Ca compensație teritorială și istorică, României îi sunt atribuite Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor.

Primul Război Mondial (1914–1918)

Consecințe: Confruntarea finală dintre cele două imperii. Prăbușirea ambelor imperii (Țarist și Otoman) a permis Marea Unire din 1918, când Basarabia (inclusiv cele 3 județe) s-a unit cu România.

Sinteza situației celor 3 județe (Cahul, Bolgrad, Ismail)

Perioadă Stăpânire / Apartenență

Până în 1812 Principatul Moldovei

1812 – 1856 Imperiul Rus (prin Tratatul de la București)

1856 – 1878 Moldova / România (restituite prin Tratatul de la Paris)

1878 – 1918 Imperiul Rus (reanexate prin Tratatul de la Berlin)

1918 – 1940 Regatul României (Marea Unire)

1940 / 1944 – prezent URSS / Ucraina (Regiunea Odesa)

Google Privacy PolicyOpens in a new window

Google Terms of ServiceOpens in a new window

Your privacy and Gemini AppsOpens in a new window

Gemini may display inaccurate info, including about people, so double-check its responses.

Monstrul mărilor”, sclavul caucazian care i-a înfruntat pe ruși și avea un animal de companie terifiant

Unul dintre cele mai fascinante personaje ale istoriei a fost fără îndoială Cezayirli Gazi Hasan Pasha. Acesta a fost un sclav de origine georgiană care a ajuns unul dintre cei mai mari demnitari din Imperiul Otoman. Era poreclit „Spaima Mărilor" și avea un animal de companie înspăimântător. 

„Spaima Mărilor" , Amiralul Hasan Pașa și leul său Foto: Ferhat Güzelırmak

În secolul al XVIII-lea, rușii și turcii se luptau pentru supremație în Balcani și Marea Neagră. Imperiul Otoman, o uriașă forță politică și militară în Evul Mediu, începea să devină slăbit, învechit, în zorii epocii moderne.

Profitând de slăbiciunea sa, Imperiul Țarist își întindea influența tot mai mult. Ba chiar, în războiul ruso-turc din 1768-1774, a decis să mute războiul în fiefurile otomane din Mediterana. Mai precis, atacase o serie de insule din Marea Egee, importante baze militare și navale otomane. Așa s-a întâmplat și în 1770, când rușii au început să asedieze Lemnosul.

Timp de trei luni, garnizoana otomană din Lemnos făcuse față unui asediu dezlănțuit, condus de contele Alexei Grigorievici Orlov. Către finele lunii octombrie, garnizoana otomană era pe punctul de a ceda, din cauza bombardamentelor și a foametei. Înainte să scoată steagul alb, comandanții cetății din Lemnos au aruncat o privire în zare. Și au văzut izbăvirea. O flotă otomană venea cu vântul în pânze către Lemnos. În câteva ore, fortăreața a fost despresurată, iar rușii alungați cu pierderi grozave. Era una dintre cele mai grozave victorii otomane din secolul al XVIII-lea, o victorie care amintea de marile succese turcești din Evul Mediu.

Artizanul acesteia era un tânăr comandant, care, la apogeul carierei, va fi numit cu teamă și respect „Spaima mărilor". Dintr-un simplu sclav cu origini caucaziene ajunsese cel mai de temut amiral otoman, însoțit în permanență de un animal de companie care dădea fiori reci pe șira spinării. Aceasta este povestea lui Cezayirli Gazi Hasan Pasha, un om cu un destin demn de un film hollywoodian sau roman de aventuri.

Cezayirli Gazi Hasan Pasha sau, pur și simplu, Hasan Pașa, a fost la origine un sclav. Se știe doar că s-a născut în 1713. Însă nimeni nu știe în ce familie s-a născut sau, cu precizie, în ce oraș, sat sau cătun. Este cert că avea origini caucaziene, mai precis georgiene. Cel mai probabil, a fost răpit din copilărie, pe la vârsta de 10-11 ani, în timpul unui raid tătăresc în Georgia. A fost ulterior dus și vândut la Caffa, intermediarilor care l-au transportat ulterior în Imperiul Otoman. A fost vândut drept sclav unui negustor bogat din Tekirdağ (un oraș din nord-vestul Turciei de astăzi), numit Hacı Osman Ağa. Copilul georgian a primit numele de Hasan și a impresionat pe toată lumea cu inteligența și hărnicia sa. Mai mult decât atât, era un copil cinstit, cu simț ascuțit al onoarei.

Pentru Hacı Osman, Hasan a devenit ca un copil. Îl îndrăgea peste măsură. I-a oferit o educație bună. Hacı Osman îl îndrăgea atât de tare, încât i-a oferit libertatea. Ba chiar i-a dat-o de soție, la vârsta maturității, pe propria fiică. Hasan era și un tânăr puternic, curajos și inteligent, pasionat de arta militară. Învățase deja din adolescență meseria armelor, iar după ce s-a căsătorit, a fost recrutat în corpul ienicerilor din Algeria (Garp Ocakları), o unitate de elită. În scurt timp, Hasan a reușit să facă o impresie extraordinară și ca ienicer. Era renumit pentru onestitate, curaj, dar și priceperea în domeniul militar. Nu în ultimul rând, era considerat un tânăr inteligent și înțelept, cu multe cunoștințe.

Hasan a devenit în scurt timp o adevărată legendă a ienicerilor din Algeria. „A participat, de asemenea, la campaniile împotriva Rusiei și Austriei și a jucat un rol important în asediul Belgradului. Interesul său pentru participarea la expediții maritime avea să-l transforme în scurt timp pe Hasan într-unul dintre cei mai importanți căpitani de galere ai marinei otomane din regiune", precizează Levent Kirval în „The era of “Ghazi Hasan Pasha of Algiers" (1713–1790) and its aftermath: the last visionary Ottoman Grand Admiral (Grand Vizier)".

Așa cum am văzut, Hasan a ajuns de la statutul de simplu sclav la cel de soldat simbol al Imperiului Otoman și, mai mult decât atât, comandant de galeră otomană în Mediterana. Hasan era pasionat de marină și, totodată, se pricepea foarte bine. Părea că acolo și-a atins apogeul carierei. Și așa, destul de mult pentru un fost sclav. Cu toate acestea, un raid rusesc avea să schimbe întreaga viață a lui Hasan, comandantul de galeră. Pe 5 iulie 1770, o puternică flotă rusească din Marea Baltică a pătruns în premieră în Marea Egee. Rușii doreau să blocheze strâmtorile Bosfor și Dardanele și, totodată, intenționau să sprijine revolta grecească împotriva otomanilor.

Cum au devenit șpaga și turnătoria un mod de viață la români. Vremurile în care au prins rădăcini „școala vieții" și „băieții deștepți"

După o primă ciocnire violentă pe mare, navele otomane s-au retras în poziții defensive în interiorul golfului îngust Çeşme, bazându-se pe protecția fortăreței de pe țărm. În noaptea de 7 iulie, profitând de înghesuiala navelor turcești, rușii au lansat proiectile incendiare și nave-capcană pline cu explozibil. O singură navă otomană a luat foc inițial, însă flăcările s-au extins rapid, provocând explozii în lanț care au transformat întregul golf într-un infern și au nimicit flota sultanului. Otomanii au pierdut peste 15 nave de linie, numeroase ambarcațiuni mici și aproximativ 3.000 de oameni. Rușii au pierdut o singură navă mare (în prima zi de luptă) și în jur de 600 de marinari. Ei bine, tocmai în acest infern, Hasan a strălucit. Doar galera comandată de el a reușit să spargă blocada rusească și să scape teafără. Mai mult decât atât, cu o singură galeră, Hasan a reușit să producă pagube navelor rusești în drumul său către largul mării.

De altfel, Hasan s-a opus deciziei Marelui Amiral al Marinei Otomane, Mandalzade Hüseyin Pașa, de a poziționa flota între insula Chios și Golful Çeşme, adoptând o poziție defensivă și, în felul acesta, expunându-se dezastrului. Hasan nu a fost ascultat de marele amiral, un comandant foarte orgolios. După ce a scăpat de la Çeşme, înainte de a porni spre Istanbul, Hasan Pașa a atacat insula Lemnos și i-a alungat pe ruși de acolo. Apoi, a informat Înalta Poartă despre Raidul de la Çeşme.

Pentru succesele sale de la Lemnos, dar și pentru curajul său de la Çeşme, Hasan Pașa a primit titlul de Mare Amiral al Marinei Otomane și l-a înlocuit pe Mandalzade Hüseyin Pașa. Se năștea o adevărată legendă a Mediteranei. În fruntea navelor sale, Hasan Pașa a repurtat numeroase victorii navale și, totodată, a participat activ la înăbușirea tuturor revoltelor din teritoriile otomane. A primit supranumele de „Monstrul mărilor", datorită capacității sale de a băga spaima în inamic încă de la începutul luptei.

Hasan Pașa nu a fost doar un comandant de navă incredibil și un războinic curajos, ci și un adevărat reformator. Era un lider otoman luminat care înțelegea nevoia de progres și de aliniere la standardele moderne militare și navale. „După ce Hasan Pașa a preluat conducerea marinei în calitate de Mare Amiral, a inițiat înființarea unor noi șantiere navale și lucrări de renovare și modernizare a flotei. A făcut mai mulți pași pentru a împiedica Imperiul Otoman să-și piardă puterea navală în Marea Mediterană și a jucat un rol esențial în modernizarea Marinei Otomane. Hasan Pașa, care a deținut diferite funcții și titluri în Marina Otomană în timpul domniilor sultanilor Mustafa al III-lea (1757–1774) și Abdulhamid I (1774–1789), a acordat, de asemenea, o mare importanță educației și pregătirii noilor ofițeri și marinari. Convingându-l pe sultanul Mustafa al III-lea, el a inițiat înființarea unei școli navale în 1775", preciza același Levent Kirval.

29 octombrie: S-a născut Regina Maria, supranumită și „Mama răniților" pentru sprijinirea armatei în Primul Război Mondial

La această școală navală au fost angajați specialiști din toată Europa, inclusiv francezi și englezi. Ea a fost predecesoarea atât a Academiei Navale Turce, cât și a Universității Tehnice din Istanbul și a jucat un rol important în dezvoltarea practicilor și tehnologiilor maritime otomane, precum și în modernizarea armatei și marinei otomane. Hasan Pașa era atât de respectat încât avea o imunitate aproape totală. Era considerat un fel de vice-sultan. De altfel, a fost numit și Mare Vizir. Prezența sa era impresionantă, mai ales la bordul navelor sale amiral. Era peste tot însoțit de un animal de companie neobișnuit. Mai precis, un leu de Atlas. Este vorba despre o specie de lei, astăzi dispărută, care trăia în Africa de Nord, în zona Munților Atlas.

Nu în ultimul rând, datorită onestității și caracterului său deosebit, Hasan Pașa a fost implicat în activități filantropice. Adică a făcut pe cheltuială proprie băi publice, fântâni și multe opere de binefacere. Fiind un musulman convins și pios, a contribuit la construirea de moschei și școli religioase (medrese).

A murit la 19 martie 1790, la vârsta de 77 de ani. Moartea sa este învăluită de mister. Se spune că tocmai cei care se opuneau progresului în Imperiul Otoman l-ar fi otrăvit. Alții zic că ar fi murit din cauza unei boli, dar nu se știe ce boală. Astăzi, statuia sa împodobește orașul-stațiune Çeşme, alături de leul pe care îl domesticise în timp ce se afla în Africa și pe care îl lua cu el pretutindeni. Hasan Pașa a fost „Monstrul Mărilor" și temutul pașă cu leu, dar și unul dintre iluminiștii turci, un om care dorea să modernizeze armata și societatea în care trăia.