Toxici sunteti voi, USR și PNL! V-ați bătut joc de România!

USR și PNL atacă la CCR schimbarea conducerii Camerei Deputaților: „Nu este un simplu joc de funcții”. Anticipatele revin în discuție

USR și PNL anunță că vor contesta la Curtea Constituțională hotărârea adoptată marți de Camera Deputaților, prin care doi reprezentanți ai celor două partide au fost eliminați din Biroul Permanent și înlocuiți cu reprezentanți ai AUR și SOS România. USR acuză formarea unei noi majorități parlamentare în jurul PSD și susține că votul, la care s-au alăturat UDMR și reprezentanții minorităților naționale, le oferă AUR și SOS o treime din voturile Biroului Permanent al Camerei.

USR și PNL contestă modificarea componenței Biroului Permanent al Camerei Deputaților și susțin că aceasta nu poate fi realizată cu încălcarea regulilor constituționale și parlamentare privind reprezentarea grupurilor politice.

Cele două formațiuni anunță că vor ataca hotărârea la Curtea Constituțională.

USR interpretează votul de marți drept apariția unei noi majorități politice în Parlament, formată, potrivit partidului, în jurul PSD și cu sprijinul AUR și SOS România.

USR vorbește despre o „majoritate toxică” și aduce în discuție alegerile anticipate

Diana Stoica, lidera deputaților USR, acuză PSD că a ales prin votul din Camera Deputaților să ofere mai multă putere AUR și SOS România. Aceasta merge mai departe și afirmă că, dacă actuala configurație reprezintă noua majoritate parlamentară, ar trebui să se vadă și în susținerea unui nou guvern. În caz contrar, aduce în discuție scenariul alegerilor anticipate.

”Astăzi s-a creat o majoritate toxică în Parlament: PSD şi extremiştii. Nu mai vorbim despre declaraţii, speculaţii sau despre jocuri politice făcute în culise, ci despre un vot concret, dat la vedere, prin care PSD a ales să le ofere extremiştilor mai multă putere în conducerea Camerei Deputaţilor. Acesta este rezultatul politic al votului de astăzi şi PSD trebuie să şi-l asume. Dacă aceasta este noua majoritate pe care PSD vrea să construiască în Parlament, atunci aşteptăm să vedem şi noul guvern susţinut de această majoritate. Iar dacă nu există o majoritate capabilă să guverneze România responsabil şi să păstreze direcţia europeană a ţării, atunci soluţia democratică este întoarcerea la votul românilor: alegeri anticipate”, declară Diana Stoica, lidera deputaţilor USR.

Drulă: AUR și SOS au acum patru din cele 12 voturi ale Biroului Permanent

Cătălin Drulă, deputat USR și vicepreședinte al Camerei Deputaților, susține că schimbarea este cu atât mai importantă politic cu cât a fost posibilă și prin voturile UDMR și ale reprezentanților minorităților naționale.

Potrivit acestuia, după modificarea componenței conducerii Camerei Deputaților, AUR și SOS România dețin împreună patru dintre cele 12 voturi ale Biroului Permanent: trei pentru AUR și unul pentru SOS România.

”Astăzi, la Camera Deputaţilor, cu votul celor doi concubini politici, PSD şi extremiştii, au fost eliminaţi doi reprezentanţi ai USR şi PNL din Biroul Permanent al Camerei şi au fost înlocuiţi cu reprezentanţi AUR şi SOS. Nu este un simplu joc de funcţii în Parlament. Prin votul dat astăzi, PSD le-a oferit extremiştilor mai multă putere şi o poziţie mult mai puternică în conducerea uneia dintre cele două camere ale Parlamentului. Din păcate şi, pentru noi, inexplicabil, această operaţiune a primit şi voturile minorităţilor şi UDMR. Rezultatul este foarte simplu şi poate fi măsurat: extremiştii au acum patru voturi - trei AUR şi unul SOS - din cele 12 voturi ale Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Ni s-a vorbit despre stabilitate, responsabilitate şi proeuropenism. Astăzi vedem cum arată în practică această «stabilitate»: PSD deschide uşa conducerii Parlamentului pentru AUR şi SOS şi le oferă o treime din voturile Biroului Permanent”, declară Cătălin Drulă, deputat USR şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

USR anunţă că va folosi toate instrumentele constituţionale şi parlamentare pentru a contesta această decizie şi pentru a împiedica transformarea unui aranjament politic între PSD şi partidele extremiste într-o nouă normalitate în Parlamentul României.

Parlamentari AUR , NU votați o facatura de guvern! Vrem alegeri anticipate!

Nicușor Dan face guvern PSD și  inventează Marea Alianță Națională.

Scenariul discutat acum este magnific prin simplitatea lui: premier independent, miniștri politici, nucleu PSD și voturi căutate peste tot unde există un parlamentar cu puls. PSD, UDMR, PNL cu suflet de  PSD, minorități, Uniți Pentru România, PACE, SOS, neafiliați și, dacă matematica devine încăpățânată, poate chiar niște voturi din AUR, gruparea Murad era gata să voteze guvernul Veștea.O mare alianță națională. Practic, tot ce are legitimație de parlamentar și nu fuge suficient de repede.

Sursele vorbesc despre 127 de parlamentari PSD, 31 de la UDMR și cel puțin 16 PNL-iști cu sufletd e PSD. Apoi vin minoritățile, alte grupuri parlamentare, neafiliații și tot ce mai poate produce Parlamentul până când tabela arată 233.

Adică nu mai construim o coaliție politică. Facem colectare selectivă de voturi.

UDMR transmite, potrivit articolului citat, că este dispus să voteze „și pentru un premier de dreapta, și pentru un premier de la PSD”. Admirabilă flexibilitate. În politica românească, coloana vertebrală este utilă, dar balamaua este mai practică.

Și partea cea mai frumoasă este că premierul ar urma să fie „independent”.

Sigur. Independent precum șoferul unui autobuz în care PSD alege traseul, miniștrii, jumătate dintre pasageri și eventual decide și unde facem pauza.

Un premier independent pus peste un guvern construit în jurul PSD este independența politică în aceeași măsură în care pătrunjelul de pe ciorbă este fel principal.

Dar Nicușor Dan pare să fi descoperit formula perfectă pentru noua Românie: PSD să guverneze, UDMR să voteze, niște PNL-iști cu suflet de PSD să completeze formularul, suveraniștii să pună umărul, iar eventual câțiva oameni din AUR să apară când lipsesc voturile.

Asta nu mai este coaliție. Este programul „Rabla pentru doctrine”.

Apare chiar posibilitatea ca anumite voturi să vină de la parlamentari AUR. Și uite cum politica românească reușește din nou miracolul: înainte de alegeri, toată lumea este incompatibilă cu toată lumea; după alegeri, singura incompatibilitate serioasă este cu cifra 232.

Ai 232? Principii.

Ai 233? Guvern.

Iar peste toată această combinație ar sta Nicușor Dan, președintele ales inclusiv cu voturile unei bune părți din electoratul care vedea în PSD exact sistemul de care România trebuia desprinsă.

Acum sistemul nu mai trebuie desprins.

Trebuie doar reorganizat frumos, cu un premier independent pus în vitrină.

Nicușor Dan spunea pe 27 august că „vom găsi o majoritate pentru un guvern care să fie stabil”. Perfect rezonabil. Problema începe când definiția stabilității devine: băgăm PSD, UDMR, conservatori din PNL, suveraniști, neafiliați și orice vot rătăcit prin Parlament până când iese numărul.

Este stabilitate în același sens în care un dulap sprijinit de șapte mături este mobilier bine montat.

România riscă astfel să primească nu o coaliție construită în jurul unei direcții politice, ci o mare alianță națională construită în jurul unui calculator.

Ideologia comună?

233.

Programul de guvernare?

233.

Principiul fundamental?

Să nu fie 232.

Și poate că aceasta va fi marea performanță politică a lui Nicușor Dan: să demonstreze că PSD, suveraniștii de la AUR, PNL-iștii cu nostalgii social-democrate, UDMR și independenții pot avea, până la urmă, o idee comună.

Puterea.

Text preluat

Este o casoaie fara personalitate.Nu stiu cum arata acest Pahontu dar imi imaginez ca seamana cu casa lui. Venituri 9000 Euro pe luna ( pensie 7000 Euro)

Pahonțu, pahoțeală. Nici de-al dracu nu mă retrag!

Comuniștii conduc prin ginerii si nepoții lor destinele României. Trădătorii gen Iliescu, Roman i-au implementat în toate structurile statului, ambasadori, șefi servicii secrete, companii de stat etc.

 Cazul Milea și puiuții este notoriu.

Text preluat:

În cazul Mineriadei din iunie 1990, Pahonțu susține că, în zilele de 13 și 14 iunie, el și militarii aflați în subordinea sa nu au participat la evenimentele din București și au rămas în cazarmă.

Recorder îl contrazice însă prin declarațiile a trei foști militari care, potrivit publicației, se aflau în 1990 în subordinea lui Pahonțu, în cadrul UM 0305 Băneasa. Este vorba despre Cristian Gheorghe Ianțuc, Daniel Ioan Ianțuc și Iulian Spătariu. Cei trei ar fi declarat în fața procurorilor militari, în Dosarul Mineriadei, că au participat la evenimentele din 13-14 iunie și că au fost prezenți inclusiv în zona Televiziunii Române și în Piața Universității.

O mărturie similară este atribuită de Recorder ofițerului Radu Grigoraș, coleg de unitate cu Lucian Pahonțu. Potrivit publicației, acesta a consemnat în declarația dată în Dosarul Mineriadei că Pahonțu ar fi acționat în zona Universității. Grigoraș ar fi reconfirmat ulterior telefonic această informație pentru Recorder.

• Șase lucruri pe care instituțiile statului pot și trebuie să le facă, dacă iau în serios „cazul Pahonțu”

Disputa privind Revoluția din 1989

Recorder contestă și versiunea prezentată de Pahonțu cu privire la prezența sa în dispozitiv în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

Șeful SPP a recunoscut că făcea parte la acel moment din Trupele de Securitate și că a fost prezent pe străzile Bucureștiului, dar a indicat drept loc al desfășurării sale zona străzii 13 Decembrie, la intersecția cu strada Academiei, la aproximativ o sută de metri de baricada de la Intercontinental.

Potrivit Recorder, această versiune este contrazisă de declarația maiorului Gheorghe Rădulescu din Dosarul Revoluției. Acesta ar fi consemnat că a avut în subordine plutonul comandat de Pahonțu, iar dispozitivul s-ar fi aflat la intersecția străzii 13 Decembrie cu bulevardul 1848, actualul bulevard Nicolae Bălcescu, în zona baricadei de la Intercontinental.

Și Radu Grigoraș ar fi declarat pentru Recorder că dispozitivul unității a acționat în zona baricadei.

Recorder susține astfel că există mai multe mărturii ale unor persoane care au participat la aceleași evenimente și care contrazic versiunea prezentată acum de Lucian Pahonțu.

În punctul de vedere transmis după investigația Recorder, șeful SPP își apără însă activitatea și subliniază profesionalismul instituției pe care o conduce, invocând inclusiv programele de cooperare ale SPP cu structuri ale NATO, ONU și Uniunii Europene.

Publicația interpretează această parte a mesajului drept un semnal că Pahonțu nu intenționează să demisioneze în urma acuzațiilor.

Șeful SPP Lucian Pahonțu a avut luni prima reacție după dezvăluirile făcute de Recorder despre implicarea lui în reprimarea manifestațiilor de la Revoluție și Mineriadă.

Pahonțu respinge categoric acuzațiile și susține că documentele și verificările instituțiilor competente îi vor confirma versiunea.

Reacția lui Pahonțu vine după investigația Recorder, care susține pe baza unor documente și mărturii că Lucian Pahonțu a făcut parte din trupele de represiune în timpul Revoluției și că unitatea sa a fost implicată și în reprimarea manifestației din Piața Universității.

Acuzații grave:

Nu l mai spălați pe Pahonțu.

A FOST SECURIST, nu "jandarm", și a crescut la umbra unui kaghebist 

Am văzut multă confuzie, în multe postări. Ele pornesc dintr o acțiune de spălate a Trupelor de Securitate după 1989, transformate în "jandarmerie", cu care în trecut n au avut nimic în comun. Trupele de Securitate au fost principalul instrument de acțiune armată a Securității, în situația de intervenție. 

În 22 Decembrie 1989, Departamentul Securității Statului avea un efectiv total de 15.312 angajați, dintre care 10.114 ofițeri, 791 maiștri militari, 3.179 subofițeri,1.228 personal civil; în unitățile centrale ale Securității lucrau 6.602 persoane, în cele teritoriale și la Securitatea Municipiului București 6.059, în școlile de pregătire și perfecționare a cadrelor 225, iar în unitățile speciale acoperite 2.426, dintre care 1.892 ofițeri. Lor li se adăugau 23.370 de ofițeri, subofițeri și soldați din Trupele de Securitate. ACESTA ERA ÎN TOTALITATE APARATUL DE REPRESIUNE COMUNIST. În 1989, comandantul Trupelor era generalul maior Grigore Ghiță, acuzat ulterior în Dosarul Otopeni. Trupele de Securitate numărau 1.387 ofițeri,136 ofițeri ingineri, 924 subofițeri, 536 de angajați civili și 20.387 trupă. In timpul regimului comunist, trupele de Securitate au fost mobilizate LA TOATE ACȚIUNILE REPRESIVE SÂNGEROASE. După revolta de la Brașov din 1987, prin ordinul 02600/1988 dat de ministrul de interne Tudor Postelnicu, neabrogat după 1989, se putea interveni inclusiv CU MUNIȚIE DE RĂZBOI în cazul atacării unor sedii de partid sau instituții ale statului, ori împotriva manifestațiilor împotriva regimului. E ceea ce s a petrecut la Revoluție și la mineriadă. 

PAHONȚU A FOST LOCOTENENT IN ACEASTĂ STRUCTURĂ DE REPRESIUNE. La mineriadă, coordonarea acțiunilor fostelor trupe de securitate a fost realizată de consilierul prezidențial Dumitru Penciuc, fost colonel în Trupele de Securitate, marginalizat înainte de 1989 pentru legăturile cu Moscova și reactivat de Ion Iliescu,care l a ridicat la gradul de general în timpul mineriadei și i a dat autoritatea de a ordona toate arestările efectuate de echipele mixte de mineri, securiști, trupe de securitate și poliție. 

Penciuc, fostul superior al lui Pahonțu, a studiat la Moscova la Institutul Felix Djerjinski, a absolvit cu gradul de căpitan. A fost decorat în 2010 de Traian Băsescu odată cu generalul de securitate Gheorghe Homoștean, acuzat de instigare la omor deosebit de grav în dosarul Gheorghe Ursu, cu ordinul Virtutea Militară în grad de cavaler. Fostul ofițer KGB Penciuc a condus până la moartea sa ca general în retragere Asociația Veteranilor din Ministerul Afacerilor Interne. Generalului Pahonțu a crescut în umbra sa, iar Băsescu, Iohannis și Dan sunt matrioșcele lui.

.....

Oare Dan o fi Nicușor?

Afacerea de la munte pentru care a lăsat orașul în urmă. A investit banii din "aurul roșu" în ceva neașteptat

Imagine ilustrativă - Shutterstock

Publicat la 31.08.2026, 08:16 | Modificat la 31.08.2026, 08:32

În timp ce tot mai mulți tineri din mediul rural pleacă spre orașe în căutarea unui loc de muncă sau a unor oportunități mai bune, o tânără de doar 20 de ani din satul Katici din Serbia, aflat la poalele muntelui Mucanj, a ales să rămână acasă și să transforme pasiunea pentru animale într-o mică afacere.

• Banii câștigați din zmeură i-a investit în capre
• "Liniștea nu are preț"

Jovana a terminat liceul și s-a înscris la facultate, însă nu vrea să renunțe la gospodăria familiei. Din banii pe care i-a câștigat muncind la cules de zmeură, cunoscută drept "aurul roșu" al Serbiei, și-a cumpărat primele capre, iar astăzi are 23 de animale, produce brânză și se gândește deja la următorul pas: să-și extindă afacerea.

Jovana spune că, mult timp, a crezut că va trebui să plece din sat, așa cum fac mulți dintre tinerii de vârsta ei. În cele din urmă, însă, și-a dat seama că poate construi un viitor chiar acolo unde a crescut.

"M-aș descrie ca pe o fată căreia îi plac foarte mult animalele și natura. Ani la rând am crezut că trebuie să plec de aici și să urmez drumul pe care îl urmează toată lumea, dar mi-am dorit foarte mult să rămân, pentru că aici am avut o copilărie frumoasă. Cu timpul, am înțeles că pot să construiesc ceva al meu, din care să trăiesc", povestește tânăra.

Anul acesta a mai cumpărat 12 capre din rasa alpină, iar opt dintre animale urmează să fie mulse începând din primăvară. Planul ei este să crească treptat producția de brânză și să introducă și produse noi.

"Cresc capre în primul rând din dragoste pentru animale, dar mi-am dat seama că ceea ce iubesc poate deveni și o afacere. Dacă reușesc să fac ceea ce îmi place, cred că voi fi fericită", spune Jovana.

Produsele sale au ajuns deja la un târg de alimente și băuturi organizat la Belgrad, unde tânăra spune că a primit reacții foarte bune din partea celor care le-au încercat, scrie Blic.

Deși este studentă, Jovana nu vrea ca facultatea să însemne renunțarea la viața de la țară. Caută o modalitate prin care să-și continue studiile și, în același timp, să rămână în Katici și să se ocupe de gospodărie.

Decizia de a se dedica mai serios creșterii animalelor a luat-o într-o iarnă, când a rămas singură la gospodărie chiar în perioada în care caprele urmau să fete.

Pentru Jovana, viața la țară nu înseamnă renunțarea la educație sau la planurile de viitor. Vrea să termine facultatea, dar și să continue să investească în gospodărie și să transforme treptat mica fermă într-o afacere.

Cu banii câștigați în plantația de zmeură, Jovana a ajuns să aibă acum 23 de capre, iar următorul obiectiv este să mărească producția de brânză și să dezvolte noi produse. Deocamdată, în ciuda facultății și a oportunităților pe care le-ar putea avea în altă parte, plecarea din sat nu face parte din planurile sale.

Ultimele știri Video Top știri

Poate înțelegeți ceva! România asediată!

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi

Gemini

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi

https://share.gemini.google/xHjRN9llHOEL

Created with Flash 30 August 2026 at 11:56

Published on 30 August 2026 at 12:21

Kuciuk Kainargi

Kainardja (în bulgară Кайнарджа, denumit în trecut Cainargeaua Mică și Kuciuk Kainargi), este un sat în regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, nord-estul Bulgariei. Satul se află amplasat la altitudinea de 173 m deasupra n.m. și avea, la recensământul din 2008, 882 locuitori.

Locul în  care a fost semnat Tratatul 

Localitatea a intrat în istorie prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774), pace prin care s-a încheiat Războiul Ruso-Turc din 1768–1774; la acea vreme, localitatea făcea parte din Imperiul Otoman. În 1878, odată cu tratatul de la Berlin, a devenit parte a Bulgariei autonome și apoi, din 1908, independente. În 1913, în urma celui de al Doilea Război Balcanic, a fost inclus în Regatul României prin tratatul de la București, făcând parte până în 1940 din plasa Ostrov a județului Durostor, fiind denumit Cainargeaua Mică. În 1940, tratatul de la Craiova a dus la revenirea administrației bulgărești asupra localității. De atunci, face parte din regiunea Silistra, cu întrerupere între 1987–1999, în perioada organizării administrative concepute de guvernul comunist al lui Todor Jivkov, când a fost parte a provinciei Razgrad.

Pacea de la Kuciuk-Kainargi (sau Tratatul de la Küçük Kaynarca) a fost un acord politic și teritorial major semnat pe 21 iulie 1774 între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, punând capăt Războiului Ruso-Turc din 1768–1774. Tratatul a fost parafat în localitatea Kuciuk-Kainargi (astăzi Kainardja, în nord-estul Bulgariei).

Acesta a marcat un punct de cotitură istoric în Balcani și la Marea Neagră, consfințind declinul accelerat al Imperiului Otoman și ascensiunea Imperiului Rus ca mare putere protectoare a creștinilor din regiune.  

EBSCO

Principalele prevederi ale tratatului

Independența Hanatului Crimeii: Tătarii din Crimeea au fost declarați independenți din punct de vedere politic față de Înalta Poartă (menținând doar o subordonare religioasă față de Sultan ca calif). Aceasta a fost o etapă intermediară prin care Rusia a pregătit anexarea completă a peninsula Crimeea, realizată ulterior în 1783.  

crimea-platform.org

Acces la Marea Neagră și strâmtori: Rusia a obținut ieșire directă la Marea Neagră și dreptul de navigație comercială liberă pe apele otomane, inclusiv trecerea prin strâmtorile Bosfor și Dardanel către Marea Mediterană.  

Britannica

Garanții și protectorat asupra Principatelor Române:

Moldova și Țara Românească au primit confirmarea restaurării vechilor privilegii fiscale și administrative.

Rusia a obținut dreptul diplomatic de a interveni la Poartă în favoarea celor două Principate, punând bazele protectoratului rus din secolul al XIX-lea.  

Britannica

Protecția creștinilor ortodocși: Rusia a primit dreptul de a construi o biserică ortodoxă la Constantinopol și de a emite reprezentări diplomatice în favoarea supușilor creștini din Imperiul Otoman (clauză interpretată ulterior de țari ca un drept general de protecție asupra ortodocșilor din Balcani).  

Britannica

Câștiguri teritoriale direct rusești: Rusia a preluat controlul fortărețelor Azov, Kerci și Yeni-Kale, precum și teritoriul dintre râurile Nipru și Bugul de Sud.

Importanța istorică

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a modificat fundamental echilibrul de putere în Europa de Sud-Est. A deschis drumul expansionismului rus către strâmtorile Mării Negre și a inaugurat faza acută a "Problemei Orientale", dominând politica externă a marilor puteri europene până la Primul Război Mondial.

Romania a pierdut cele trei judete din sudul Moldovei?

Nu. Principatele Române (Moldova și Țara Românească) nu făceau parte dintr-un stat unificat numit „România” în anul 1774, când s-a semnat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și nici nu au pierdut atunci cele trei județe din sudul Basarabiei.

Pierderea și ulterior reprimirea sau pierderea definitivă a celor trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Bolgrad și Ismail) s-au desfășurat în alte momente istorice bine definite:

Chronologia drepturilor asupra celor trei județe

1812 (Tratatul de la București): În urma Războiului Ruso-Turc (1806–1812), Imperiul Rus a anexat întreaga parte de est a Moldovei (teritoriul dintre Prut și Nistru, denumit ulterior Basarabia), inclusiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail.

1856 (Tratatul de la Paris): După înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii, marile puteri europene au decis restituirea sudului Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail) către Principatul Moldovei, pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării. Trei ani mai târziu, în 1859, aceste județe au devenit parte integrantă a Statelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (România).

1878 (Tratatul de la Berlin): În urma Războiului de Independență (1877–1878), deși România a fost aliata Rusiei împotriva Imperiului Otoman, Rusia țaristă a reanexat cu forța cele trei județe din sudul Moldovei. În schimb, României i-au fost recunoscute independența și suveranitatea asupra Dobrogei, Deltei Dunării și Insulei Șerpilor.

1918: Sudul Basarabiei s-a reunit cu România alături de întreaga Basarabie prin decizia Sfatului Țării.

1940 / 1944: În urma Ultimatumului sovietic din iunie 1940 (pactul Ribbentrop-Molotov) și ulterior la sfârșitul Al Doilea Război Mondial (Tratatul de Pace de la Paris din 1947), teritoriul a fost încorporat în Uniunea Sovietică (fiind atribuit Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene), unde a rămas și după destrămarea URSS, făcând parte astăzi din Ucraina (regiunea Odesa).

Rolul Tratatului de la Kuciuk-Kainargi (1774)

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a protejat integritatea teritorială a Moldovei la acea dată, nefiind cedat niciun județ. Dimpotrivă, prin intermediul Rusiei, Poarta Otomană a fost obligată să restituie Moldovei raialele turcești de la Hotin, Bender, Akkerman (Cetatea Albă), Chilia și Renin, restaurând temporar granițele istorice ale Principatului.

Este o ordine a razboaielor ruso - turce cronologic. Consecinte?

Confuzia legată de cele trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Bolgrad și Ismail) vine din faptul că ele au reprezentat principala „monedă de schimb” geopolitică între marile imperii în timpul seriei de războaie ruso-turce din secolele XVIII–XIX.

Războaiele ruso-turce s-au desfășurat pe parcursul a peste două secole. Mai jos este cronologia celor mai importante conflicte (din perspectiva spațiului românesc), alături de consecințele lor majore și evoluția teritorială.

Cronologia războaielor ruso-turce și consecințele lor

Războiul din 1710–1711 (Campania de la Stănilești)

Context: Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, se aliază cu țarul Petru cel Mare împotriva otomanilor.

Consecințe: Ruso-moldovenii sunt înfrânți la Stănilești pe Prut. Turcii își pierd încrederea în domnitorii pământeni și instaurăm Regimul Fanariot în Moldova (1711) și Țara Românească (1716).

Războiul din 1735–1739

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Belgrad (1739). Rusia obține fortăreața Azov, dar fără drept de a ține o flotă militară în Marea Neagră.

Războiul din 1768–1774

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774). Rusia devine putere protectoare a creștiniilor ortodocși din Imperiul Otoman și își asigură ieșirea la Marea Neagră. Bucovina este cedată de otomani Austriei în 1775 ca recompensă pentru neutralitate.

Războiul din 1787–1792

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Iași (1792). Imperiul Rus ajunge la granița Nistrului, devenind vecin direct cu Moldova. Otomanii cedează teritoriul numit Transnistria (între Bug și Nistru).

Războiul din 1806–1812

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la București (1812).

Impact teritorial: Rusia anexează pentru prima dată întreaga Basarabie (jumătatea estică a Moldovei dintre Prut și Nistru, inclusiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail).

Războiul din 1828–1829

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Adrianopol (1829).

Impact: Se abolește monopolul economic otoman asupra Principatelor; Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele (raialele) sunt restituite Țării Românești. Principatele intră sub ocupație și protectorat rus, fiind redactate Regulamentele Organice (primele constituții românești).

Războiul Crimeii (1853–1856)

Consecințe: Încheiat prin Tratatul de la Paris (1856). Rusia este înfrântă de o coaliție formată din Imperiul Otoman, Franța, Marea Britanie și Regatul Sardeniei.

Impact teritorial: Rusia este obligată să restituie Moldovei cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), pierzând accesul la gurile Dunării. Acest lucru facilitează Unirea Principatelor din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza.

Războiul din 1877–1878 (Războiul de Independență)

Consecințe: Încheiat prin Tratamentele de la San Stefano și Berlin (1878).

Impact teritorial: Este recunoscută independența României. Rusia reanexează cu forța cele trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Bolgrad, Ismail). Ca compensație teritorială și istorică, României îi sunt atribuite Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor.

Primul Război Mondial (1914–1918)

Consecințe: Confruntarea finală dintre cele două imperii. Prăbușirea ambelor imperii (Țarist și Otoman) a permis Marea Unire din 1918, când Basarabia (inclusiv cele 3 județe) s-a unit cu România.

Sinteza situației celor 3 județe (Cahul, Bolgrad, Ismail)

Perioadă Stăpânire / Apartenență

Până în 1812 Principatul Moldovei

1812 – 1856 Imperiul Rus (prin Tratatul de la București)

1856 – 1878 Moldova / România (restituite prin Tratatul de la Paris)

1878 – 1918 Imperiul Rus (reanexate prin Tratatul de la Berlin)

1918 – 1940 Regatul României (Marea Unire)

1940 / 1944 – prezent URSS / Ucraina (Regiunea Odesa)

Google Privacy PolicyOpens in a new window

Google Terms of ServiceOpens in a new window

Your privacy and Gemini AppsOpens in a new window

Gemini may display inaccurate info, including about people, so double-check its responses.

Monstrul mărilor”, sclavul caucazian care i-a înfruntat pe ruși și avea un animal de companie terifiant

Unul dintre cele mai fascinante personaje ale istoriei a fost fără îndoială Cezayirli Gazi Hasan Pasha. Acesta a fost un sclav de origine georgiană care a ajuns unul dintre cei mai mari demnitari din Imperiul Otoman. Era poreclit „Spaima Mărilor" și avea un animal de companie înspăimântător. 

„Spaima Mărilor" , Amiralul Hasan Pașa și leul său Foto: Ferhat Güzelırmak

În secolul al XVIII-lea, rușii și turcii se luptau pentru supremație în Balcani și Marea Neagră. Imperiul Otoman, o uriașă forță politică și militară în Evul Mediu, începea să devină slăbit, învechit, în zorii epocii moderne.

Profitând de slăbiciunea sa, Imperiul Țarist își întindea influența tot mai mult. Ba chiar, în războiul ruso-turc din 1768-1774, a decis să mute războiul în fiefurile otomane din Mediterana. Mai precis, atacase o serie de insule din Marea Egee, importante baze militare și navale otomane. Așa s-a întâmplat și în 1770, când rușii au început să asedieze Lemnosul.

Timp de trei luni, garnizoana otomană din Lemnos făcuse față unui asediu dezlănțuit, condus de contele Alexei Grigorievici Orlov. Către finele lunii octombrie, garnizoana otomană era pe punctul de a ceda, din cauza bombardamentelor și a foametei. Înainte să scoată steagul alb, comandanții cetății din Lemnos au aruncat o privire în zare. Și au văzut izbăvirea. O flotă otomană venea cu vântul în pânze către Lemnos. În câteva ore, fortăreața a fost despresurată, iar rușii alungați cu pierderi grozave. Era una dintre cele mai grozave victorii otomane din secolul al XVIII-lea, o victorie care amintea de marile succese turcești din Evul Mediu.

Artizanul acesteia era un tânăr comandant, care, la apogeul carierei, va fi numit cu teamă și respect „Spaima mărilor". Dintr-un simplu sclav cu origini caucaziene ajunsese cel mai de temut amiral otoman, însoțit în permanență de un animal de companie care dădea fiori reci pe șira spinării. Aceasta este povestea lui Cezayirli Gazi Hasan Pasha, un om cu un destin demn de un film hollywoodian sau roman de aventuri.

Cezayirli Gazi Hasan Pasha sau, pur și simplu, Hasan Pașa, a fost la origine un sclav. Se știe doar că s-a născut în 1713. Însă nimeni nu știe în ce familie s-a născut sau, cu precizie, în ce oraș, sat sau cătun. Este cert că avea origini caucaziene, mai precis georgiene. Cel mai probabil, a fost răpit din copilărie, pe la vârsta de 10-11 ani, în timpul unui raid tătăresc în Georgia. A fost ulterior dus și vândut la Caffa, intermediarilor care l-au transportat ulterior în Imperiul Otoman. A fost vândut drept sclav unui negustor bogat din Tekirdağ (un oraș din nord-vestul Turciei de astăzi), numit Hacı Osman Ağa. Copilul georgian a primit numele de Hasan și a impresionat pe toată lumea cu inteligența și hărnicia sa. Mai mult decât atât, era un copil cinstit, cu simț ascuțit al onoarei.

Pentru Hacı Osman, Hasan a devenit ca un copil. Îl îndrăgea peste măsură. I-a oferit o educație bună. Hacı Osman îl îndrăgea atât de tare, încât i-a oferit libertatea. Ba chiar i-a dat-o de soție, la vârsta maturității, pe propria fiică. Hasan era și un tânăr puternic, curajos și inteligent, pasionat de arta militară. Învățase deja din adolescență meseria armelor, iar după ce s-a căsătorit, a fost recrutat în corpul ienicerilor din Algeria (Garp Ocakları), o unitate de elită. În scurt timp, Hasan a reușit să facă o impresie extraordinară și ca ienicer. Era renumit pentru onestitate, curaj, dar și priceperea în domeniul militar. Nu în ultimul rând, era considerat un tânăr inteligent și înțelept, cu multe cunoștințe.

Hasan a devenit în scurt timp o adevărată legendă a ienicerilor din Algeria. „A participat, de asemenea, la campaniile împotriva Rusiei și Austriei și a jucat un rol important în asediul Belgradului. Interesul său pentru participarea la expediții maritime avea să-l transforme în scurt timp pe Hasan într-unul dintre cei mai importanți căpitani de galere ai marinei otomane din regiune", precizează Levent Kirval în „The era of “Ghazi Hasan Pasha of Algiers" (1713–1790) and its aftermath: the last visionary Ottoman Grand Admiral (Grand Vizier)".

Așa cum am văzut, Hasan a ajuns de la statutul de simplu sclav la cel de soldat simbol al Imperiului Otoman și, mai mult decât atât, comandant de galeră otomană în Mediterana. Hasan era pasionat de marină și, totodată, se pricepea foarte bine. Părea că acolo și-a atins apogeul carierei. Și așa, destul de mult pentru un fost sclav. Cu toate acestea, un raid rusesc avea să schimbe întreaga viață a lui Hasan, comandantul de galeră. Pe 5 iulie 1770, o puternică flotă rusească din Marea Baltică a pătruns în premieră în Marea Egee. Rușii doreau să blocheze strâmtorile Bosfor și Dardanele și, totodată, intenționau să sprijine revolta grecească împotriva otomanilor.

Cum au devenit șpaga și turnătoria un mod de viață la români. Vremurile în care au prins rădăcini „școala vieții" și „băieții deștepți"

După o primă ciocnire violentă pe mare, navele otomane s-au retras în poziții defensive în interiorul golfului îngust Çeşme, bazându-se pe protecția fortăreței de pe țărm. În noaptea de 7 iulie, profitând de înghesuiala navelor turcești, rușii au lansat proiectile incendiare și nave-capcană pline cu explozibil. O singură navă otomană a luat foc inițial, însă flăcările s-au extins rapid, provocând explozii în lanț care au transformat întregul golf într-un infern și au nimicit flota sultanului. Otomanii au pierdut peste 15 nave de linie, numeroase ambarcațiuni mici și aproximativ 3.000 de oameni. Rușii au pierdut o singură navă mare (în prima zi de luptă) și în jur de 600 de marinari. Ei bine, tocmai în acest infern, Hasan a strălucit. Doar galera comandată de el a reușit să spargă blocada rusească și să scape teafără. Mai mult decât atât, cu o singură galeră, Hasan a reușit să producă pagube navelor rusești în drumul său către largul mării.

De altfel, Hasan s-a opus deciziei Marelui Amiral al Marinei Otomane, Mandalzade Hüseyin Pașa, de a poziționa flota între insula Chios și Golful Çeşme, adoptând o poziție defensivă și, în felul acesta, expunându-se dezastrului. Hasan nu a fost ascultat de marele amiral, un comandant foarte orgolios. După ce a scăpat de la Çeşme, înainte de a porni spre Istanbul, Hasan Pașa a atacat insula Lemnos și i-a alungat pe ruși de acolo. Apoi, a informat Înalta Poartă despre Raidul de la Çeşme.

Pentru succesele sale de la Lemnos, dar și pentru curajul său de la Çeşme, Hasan Pașa a primit titlul de Mare Amiral al Marinei Otomane și l-a înlocuit pe Mandalzade Hüseyin Pașa. Se năștea o adevărată legendă a Mediteranei. În fruntea navelor sale, Hasan Pașa a repurtat numeroase victorii navale și, totodată, a participat activ la înăbușirea tuturor revoltelor din teritoriile otomane. A primit supranumele de „Monstrul mărilor", datorită capacității sale de a băga spaima în inamic încă de la începutul luptei.

Hasan Pașa nu a fost doar un comandant de navă incredibil și un războinic curajos, ci și un adevărat reformator. Era un lider otoman luminat care înțelegea nevoia de progres și de aliniere la standardele moderne militare și navale. „După ce Hasan Pașa a preluat conducerea marinei în calitate de Mare Amiral, a inițiat înființarea unor noi șantiere navale și lucrări de renovare și modernizare a flotei. A făcut mai mulți pași pentru a împiedica Imperiul Otoman să-și piardă puterea navală în Marea Mediterană și a jucat un rol esențial în modernizarea Marinei Otomane. Hasan Pașa, care a deținut diferite funcții și titluri în Marina Otomană în timpul domniilor sultanilor Mustafa al III-lea (1757–1774) și Abdulhamid I (1774–1789), a acordat, de asemenea, o mare importanță educației și pregătirii noilor ofițeri și marinari. Convingându-l pe sultanul Mustafa al III-lea, el a inițiat înființarea unei școli navale în 1775", preciza același Levent Kirval.

29 octombrie: S-a născut Regina Maria, supranumită și „Mama răniților" pentru sprijinirea armatei în Primul Război Mondial

La această școală navală au fost angajați specialiști din toată Europa, inclusiv francezi și englezi. Ea a fost predecesoarea atât a Academiei Navale Turce, cât și a Universității Tehnice din Istanbul și a jucat un rol important în dezvoltarea practicilor și tehnologiilor maritime otomane, precum și în modernizarea armatei și marinei otomane. Hasan Pașa era atât de respectat încât avea o imunitate aproape totală. Era considerat un fel de vice-sultan. De altfel, a fost numit și Mare Vizir. Prezența sa era impresionantă, mai ales la bordul navelor sale amiral. Era peste tot însoțit de un animal de companie neobișnuit. Mai precis, un leu de Atlas. Este vorba despre o specie de lei, astăzi dispărută, care trăia în Africa de Nord, în zona Munților Atlas.

Nu în ultimul rând, datorită onestității și caracterului său deosebit, Hasan Pașa a fost implicat în activități filantropice. Adică a făcut pe cheltuială proprie băi publice, fântâni și multe opere de binefacere. Fiind un musulman convins și pios, a contribuit la construirea de moschei și școli religioase (medrese).

A murit la 19 martie 1790, la vârsta de 77 de ani. Moartea sa este învăluită de mister. Se spune că tocmai cei care se opuneau progresului în Imperiul Otoman l-ar fi otrăvit. Alții zic că ar fi murit din cauza unei boli, dar nu se știe ce boală. Astăzi, statuia sa împodobește orașul-stațiune Çeşme, alături de leul pe care îl domesticise în timp ce se afla în Africa și pe care îl lua cu el pretutindeni. Hasan Pașa a fost „Monstrul Mărilor" și temutul pașă cu leu, dar și unul dintre iluminiștii turci, un om care dorea să modernizeze armata și societatea în care trăia.

Cine a fost Sfântul Alexandru și de ce este sărbătorit pe 30 august

Sfântul Alexandru este prăznuit pe 30 august, zi în care numeroși români își sărbătoresc onomastica. Considerat unul dintre marii apărători ai credinței creștine, acesta a trăit în secolul al IV-lea și a fost patriarh al Constantinopolului. Numele său, care înseamnă „apărător al oamenilor", a rămas până astăzi unul dintre cele mai răspândite, inclusiv în România.

Cine a fost Sfântul Alexandru și de ce este sărbătorit pe 30 august Foto: Episcopia Tulcii

Sfântul Alexandru s-a născut în jurul anului 239 și a fost ucenic al Sfântului Mitrofan, episcopul Constantinopolului. În anul 325, când împăratul Constantin cel Mare a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, Mitrofan, ajuns la o vârstă înaintată, nu a putut participa și l-a trimis pe Alexandru să îl reprezinte. La Sinod, Alexandru s-a numărat printre cei care au combătut învățăturile lui Arie, aflate în centrul uneia dintre cele mai importante controverse religioase ale epocii. După moartea Sfântului Mitrofan, Alexandru i-a urmat la conducerea Bisericii din Constantinopol.

Tradiția bisericească îi atribuie Sfântului Alexandru mai multe minuni, printre care vindecări și izgonirea demonilor. Se spune, de asemenea, că prin rugăciunile sale ar fi salvat Constantinopolul de la distrugere în timpul unei furtuni puternice. O altă relatare vorbește despre confruntarea sa cu un filosof păgân, pe care Alexandru l-ar fi făcut să amuțească prin rugăciune și care, ulterior, ar fi ales să se boteze.

Disputa în care a fost implicat Sfântul Alexandru pornea de la învățăturile lui Arie, care susținea că Iisus Hristos nu este de aceeași natură și egal cu Dumnezeu Tatăl. Potrivit surselor bisericești, Sfântul Alexandru a murit la vârsta de 98 de ani.

Pe 30 august își sărbătoresc onomastica, în primul rând, cei care poartă numele Alexandru și Alexandra. Sunt sărbătorite însă și mai multe forme derivate sau diminutive folosite în România.

Printre acestea se numără Alex, Andra, Sandra, Sandu, Sanda, Săndel, Alexandrina, Lixandru, Lixandra, Sașa, Alexie, Alexis, dar și variante precum Alessandro și Alessandra.

În calendarul ortodox, pe 30 august sunt pomeniți și Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, precum și Sfinții Ierarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, patriarhi ai Constantinopolului.

Adevărul.ro 

Ziua Limbii Române, marcată în premieră în Ucraina. Evenimentele organizate la Cernăuţi

Cernăuți, Ucraina, Foto: Adi Iacob / HotNews

Ziua Limbii Române a fost marcată sâmbătă, în premieră, la Cernăuţi.

Reprezentanţii autorităţilor române, ai diplomaţiei române din Ucraina, dar şi ai comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi au depus coroane de flori la statuia lui Taras Shevchenko şi la statuia lui Mihai Eminescu din centrul oraşului, relatează Agerpres. De asemenea, au fost aprinse candele la Memorialul Eroilor din Piaţa Centrală din Cernăuţi.

La eveniment au participat ambasadorul României la Kiev, Victor Micula, consulul general al României la Cernăuţi, Irina Loredana Stănculescu, secretarul de stat în Ministerul Culturii, Diana Băciuna, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Costel Alexe, dar şi guvernatorul militar al regiunii Cernăuţi, Ruslan Osipenko, şi preşedintele Consiliului Raional Cernăuţi, Mykola Guitor.

Ulterior, oficialii români au avut o întrevedere cu liderii comunităţii româneşti la Palatul Naţional.

„Asistăm la un moment istoric, pentru că, pentru prima dată în istoria noastră, România, Republica Moldova şi Ucraina sărbătoresc Ziua Limbii Române în aceeaşi zi. Şi mă bucur să văd reacţia pe care decretul preşedintelui Zelenski din martie a generat-o în rândul autorităţilor din Ucraina", a declarat ambasadorul Victor Micula.

La rândul său, secretarul de stat în Ministerul Culturii Diana Băciuna a apreciat declararea datei de 31 august drept zi a Limbii Române.

Oficialul guvernamental a mulţumit românilor din Ucraina pentru păstrarea şi promovarea limbii române.

„Vreau să mulţumesc tuturor părinţilor care au transmis copiilor limba română, tuturor artiştilor care o cântă, tuturor scriitorilor care îşi exprimă gândurile folosind limba română, tuturor jurnaliştilor, tuturor celor care au reuşit să o transmită din tată în fiu, din mamă în fiică. Este meritul tuturor membrilor comunităţii din Ucraina că au păstrat limba română", a afirmat Diana Băciuna.

Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a semnat, în martie, decretul privind instituirea Zilei Limbii Române în Ucraina.

„În vederea dezvoltării înţelegerii reciproce, respectului reciproc şi cooperării în relaţiile ucraineano-române, încurajând dialogul intercultural, având în vedere conservarea identităţii şi dezvoltând identitatea lingvistică şi culturală a cetăţenilor ucraineni, decretez: Se instituie Ziua Limbii Române în Ucraina, care va fi sărbătorită anual la 31 august", se arăta în decretul semnat de Zelenski.

DOCUMENT Ce prevede parteneriatul strategic dintre Ucraina și România despre drepturile minorității de români

Mormântul fostului consul al Regatului României la Cernăuţi, George D. Gallin, care se află în cimitirul istoric din oraşul Cernăuţi, a fost restaurat în baza unui proiect derulat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Consulatul General al României la Cernăuţi şi Asociaţia pentru Protecţia Patrimoniului.

Cripta, care a fost vandalizată în perioada sovietică şi care se afla în pericol de prăbuşire, a fost refăcută după 86 de ani în care nu a mai fost întreţinută. Lucrarea a fost realizată de restauratorul Laurenţiu Dragomir, care este şi preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Patrimoniului, relatează Agerpres.

Oficialii români prezenți sâmbătă la Cernăuţi au depus de asemenea flori la mormântul lui George D. Gallin, în anul în care se împlinesc 105 ani de la moartea diplomatului român.

„Cimitirul istoric, un Panteon al personalităţilor româneşti care şi-au găsit adormirea aici, are nevoie de renovare şi cred că un proiect transfrontalier ar fi binevenit. Şi cred că este de datoria noastră să păstrăm vie memoria înaintaşilor noştri", a afirmat consulul general Irina Loredana Stănculescu.

Potrivit restauratorului Laurenţiu Dragomir, în cimitirul istoric din Cernăuţi se află 600 de morminte ale unor personalităţi din istoria României, printre care şi Aron Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu.

Mormântul lui Aron Pumnul în cimitirul românesc din Cernăuţi. FOTO: AGERPRES