Mai degrabă! Cu siguranță.

SECURISTAN înainte de '89

"Sufixul **„-stan”** provine din limbile persană și urdu (scris *ـستان*) și are o semnificație simplă și clară: **„locul”, „țara”** sau **„pământul”** unui anumit popor.

Din punct de vedere etimologic, el își are rădăcinile în limba proto-indo-europeană, din rădăcina **stā-* (care înseamnă „a sta” sau „a se afla într-un loc”). Aceeași rădăcină veche a dat naștere unor cuvinte familiare în alte limbi, cum ar fi *„state”* sau *„stand”* în engleză, ori chiar verbul *„a sta”* în limba română.

Atunci când este atașat la numele unui grup etnic, sufixul definește patria acelei etnii. În cazul celor cinci republici ex-sovietice din Asia Centrală, semnificațiile sunt următoarele:

 * **Kazahstan:** Țara Kazahilor (unde „kazah” înseamnă, la origini, „om liber” sau „stepă”).

 * **Uzbekistan:** Țara Uzbekilor (însemnând, în traducere liberă, „țara celor care sunt proprii lor stăpâni”).

 * **Turkmenistan:** Țara Turkmenilor (pământul oamenilor asemănători turcilor).

 * **Kârgâzstan:** Țara Kârgâzilor (nume asociat istoric cu numărul „patruzeci”, referindu-se la cele 40 de clanuri unite de eroul legendar Manas).

 * **Tadjikistan:** Țara Tadjicilor. Spre deosebire de vecinii lor de limbi turcice, tadjicii sunt un popor de origine iraniană, vorbitori ai unui dialect persan.

> **Notă istorică:** Acest sufix nu se limitează doar la spațiul ex-sovietic. Îl regăsim la vecinii din regiune (**Afganistan** – *Țara Afganilor*, **Pakistan** – *Pământul celor Puri*), dar și în interiorul altor state, cum este regiunea **Kurdistan** (Pământul Kurdilor) sau în denumirea oficială a **Iranului** în limba persană pentru provinciile sale (de exemplu, *Khuzestan*)."

>

Un colibri!

Un petit être vrombissant fait du surplace devant tes lavandes, déroule une longue trompe pour aspirer le nectar, puis file à toute vitesse vers la fleur suivante. « Un colibri ! », pense-t-on aussitôt. Erreur fascinante : il n'existe aucun colibri en Europe. Ce que tu vois est encore plus surprenant. 🌿

C'est le moro-sphinx (Macroglossum stellatarum) — un papillon. Surnommé « sphinx colibri », il est l'un des rares papillons à voler de jour, et le seul de nos jardins à butiner exactement comme un oiseau-mouche : en vol stationnaire, sans jamais se poser.

Ce qui le rend extraordinaire :

Il n'est pas un oiseau. Les colibris (la famille des Trochilidae) sont totalement absents d'Europe et d'Asie : ils ne vivent qu'aux Amériques. Donc si tu vois un « colibri » en France, c'est forcément ce papillon. Son corps trapu et velu, gris-brun, et ses ailes orangées le trahissent de près.

Son vol défie la physique. Ses ailes battent environ 70 à 75 fois par seconde — si vite qu'elles deviennent invisibles et produisent ce bourdonnement caractéristique. Il fait du surplace, recule, change de cap en une fraction de seconde, et déroule une trompe presque aussi longue que son corps pour atteindre le fond des fleurs.

C'est un infatigable voyageur. Grand migrateur, il remonte du sud et du Maghreb au printemps, traverse parfois des centaines de kilomètres, et apparaît partout en France à la belle saison — jusqu'en ville, sur les balcons fleuris. Avec le réchauffement, on le voit de plus en plus souvent.

Il dépense tant d'énergie en vol qu'il doit butiner presque sans interruption. Ses fleurs préférées : lavande, sauge, verveine, valériane, buddleia. En les plantant, tu lui offres une station-service — et tu profites du spectacle.

Totalement inoffensif, sans dard, juste un pollinisateur acrobate. La prochaine fois qu'un « colibri » surgit dans ton jardin, regarde mieux : tu assistes à l'un des plus beaux tours de la nature française. 🌿

#MoroSphinx #SphinxColibri #Pollinisateurs #FauneDeFrance

Tipuri

Evreii își mușcă buzele!

Blocada americană a porturilor iraniene a fost ridicată, a anunțat Teheranul

Blocada americană a porturilor iraniene - impusă în urmă cu două luni - a fost ridicată, înaintea semnării protocolului acordului Iranului cu Statele Unite prevăzută pentru vineri, 19 iunie, în Elveția, anunță marți, 16 iunie, un adjunct al ministrului iranian de Externe Majid Takht-Ravanchi, relatează AFP.

„Blocada a fost ridicată înaintea semnării oficiale" a protocolului acordului, a anunțat Majid Takht-Ravanchi, citat pe site-ul Guvernului iranian.

Ridicarea acestei blocade americane face parte dintre cerințele cruciale ale Iranului în vederea ajungerii la un acord cu Statele Unite.

Teheranul și Washingtonul au anunțat luni, 15 iunie, că au ajuns la cadrul unui acord în vederea opririi războiului din Iran, lansat de către Statele Unite și Israel la 28 februarie.

Acest cadru urmează să fie semnat în mod oficial vineri, în Elveția.

Vicepreședintele american JD Vance declara luni că se așteaptă ca Iranul să nu aplice o taxă de trecere a Strâmtorii Ormuz, o cale de navigație esențială a comerțului mondial cu petrol brut și gaze naturale lichefiate (GNL), care urmează să fie redeschisă total vineri.

Întrebat dacă Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă fără taxă în cele 60 de zile de negocieri care urmează să înceapă vineri sau pe o perioadă mai îndelungată, J. D. Vance a răspuns că „ne așteptăm ca Strâmtoarea (Ormuz) să fie redeschisă fără taxă pe termen lung, iar acesta este genul de lucruri pe care le vom aborda în negocierile tehnice".

Președintele american Donald Trump a anunțat că Strâmtoarea Ormuz va fi „redeschisă complet" vineri, în ziua ceremoniei semnării cadrului unui acord între Statele Unite și Iran în vederea opririi războiului din Orientul Mijlociu.

„Nave, unele încărcate cu petrol, încep să iasă din Strâmtoarea Ormuz", a salutat luni, pe rețeaua sa de socializare, locatarul Casei Albe.

„Nave din întreaga lume, porniți-vă motoarele! Să curgă petrolul!" a scris Trump.

Damblagiu!

https://www.facebook.com/share/p/1Fox4aQ4Uh/

Idioții și analfabeții la putere. O încropeală de CV.

După 36 de ani de la momentul din 1989, cred că a venit timpul să spunem adevărul. Nu fragmentat. Nu ideologic. Nu convenabil. Ci complet. Noi, cei care am trăit ambele sisteme, avem o responsabilitate: să vorbim limpede.

România de dinainte de 1989 nu a fost o utopie. A fost o țară dură, cu lipsuri, cu restricții și control. Dar, în același timp, era o țară care construia. Avea industrie. Avea producție. Avea școală serioasă. Avea oameni formați. Avea identitate. Și trebuie spus fără ocol: în anumite domenii industriale și tehnologice, România era competitivă la nivel european, chiar peste unele state occidentale. Produceam, exportam, aveam ramuri economice în care contam. Devenisem un “pericol” pentru economia europeană. Aveam o coloană vertebrală economică.

Dar mai exista ceva — poate mai important decât toate acestea: agricultura și satul românesc. România avea capacitatea de a-și hrăni populația și de a exporta. Satele erau vii. Pământul era lucrat. Exista continuitate. Satul românesc nu era doar economie. Era identitate. Era vatra acestui neam.

După 1989 ni s-a promis libertate și prosperitate. Libertatea a venit. Dar prosperitatea a fost confiscată. Ceea ce a urmat nu poate fi numit doar „tranziție”. A fost o dezmembrare lentă și constantă a capacității naționale. Industria a fost vândută, închisă sau lăsată să moară. Resursele au fost cedate. Muncitorul a fost umilit. România a fost transformată din producător în consumator. În paralel, agricultura a fost abandonată. Sisteme de irigații distruse. Terenuri fragmentate fără strategie. Politici incoerente. Și trădare. 

Astăzi importăm masiv ceea ce altădată produceam. Iar satul românesc se stinge. Depopulare. Îmbătrânire. Case goale. Un fenomen care nu este natural — este rezultatul lipsei de viziune și a obedienței.

În comunism existau privilegii. Nomenclatura avea acces la resurse și confort. Dar aceste privilegii erau limitate și ascunse. Nu reprezentau modelul public al societății. Astăzi, realitatea este diferită. Nu mai vorbim doar despre privilegii, ci despre o castă consolidată. Copii de bani gata. Copii ai influenței. Beneficiari ai unui sistem care nu mai funcționează pe merit, ci pe acces. Diferența esențială este aceasta: Atunci privilegiul era ascuns. Astăzi privilegiul este afișat. Atunci exista control. Astăzi există impunitate. Luxul ostentativ coexistă cu sărăcia. Aroganța a înlocuit responsabilitatea.

Poate cea mai gravă pierdere nu este economică. Este pierderea identității. Patriotismul a fost ridiculizat. Tradiția minimalizată. Credința marginalizată. Satul — rădăcina acestui popor — este abandonat. Pentru că un popor fără rădăcină devine ușor de manipulat.

Este prea simplu să căutăm un singur vinovat.

Realitatea este mai dură: Responsabilitatea aparține celor care au condus România în ultimele decenii. Indiferent de partid. Indiferent de discurs. Au avut puterea. Au avut resursele. Au avut timpul. Și nu au reconstruit.

Nicolae Ceaușescu nu trebuie transformat nici în simbol absolut, nici în explicație totală. Dar un fapt rămâne: după dispariția lui, direcția țării a fost preluată fără o viziune coerentă de reconstrucție. Mai mult decât atât țară și resursele au fost confiscate și vândute de către cei astăzi ne dau lecții.

Personal am văzut România care producea. Iar astăzi văd România care exportă oameni. Am văzut o țară cu repere. Și azi o țară care și-a pierdut direcția. Nu mai este vorba doar despre economie. Este vorba despre demnitate. De aceea spun foarte clar că România nu mai poate fi la nesfârșit o pradă. România nu mai poate fi o colonie. România nu mai poate fi o simplă piață.

România trebuie să redevină o țară: productivă, ancorată în identitatea sa, condusă cu responsabilitate și respect față de poporul român. Trebuie să reconstruim agricultura. Trebuie să readucem viață în sat. Trebuie să refacem economia reală. Trebuie să oprim declinul demografic. Trebuie să avem identitate, nu ideologii impuse. Trebuie să avem conducători. Nu discursuri sterile și minciuni. Trebuie să fim sub cruce. Ori continuăm să pierdem, în liniște. Ori avem credința și curajul să ne ridicăm.

România nu este pierdută. Dar nici nu se va salva singură. Noi nu suntem pierduți decât atunci când ne vom pierde sufletul. 

Nicolae Voiculeț

Martor al ambelor Românii

Premierul desemnat Adrian Veștea are o pauză de 4 ani între liceu și facultatea privată neacreditată. Răspunsul liberalului UPDATE

Acum 28 minute 1511 citiri

Adrian Veștea, pauză de 4 ani în CV între liceu și facultatea neacreditată FOTO Facebook/Adrian Ioan Veștea

Liberalul Adrian Veștea, al doilea premier desemnat de președintele Nicușor Dan de la căderea Guvernului Bolojan, are o pauză de studii de 4 ani între liceu și facultate. Potrivit CV-ului publicat de Guvern, Adrian Veștea a dat Bacalaureatul în 1992, apoi s-a înscris abia în 1996 la o facultate neacreditată și ulterior desființată.

Premierul desemnat de președintele Nicușor Dan, Adrian Veștea, a început studiile superioare la Universitatea „George Barițiu" din Brașov la 4 ani după promovarea liceului.

În lipsa acreditării facultății private, el a devenit licențiat în „Contabilitate și informatică de gestiune" prin examenul dat în 2000 la Academia de Studii Economice (ASE) din București.

Universitatea „George Barițiu" din Brașov a primit mai târziu, în 2013, calificativul „lipsă de încredere" de la agenția care evaluează și acreditează universitățile, iar în 2017 a fost desființată, scrie Edupedu.ro.

„Universitatea „George Barițiu" era prezidată și controlată de Neculai Pătrașcu, nimeni altul decât unchiul lui Lucian Pătrașcu, secretar de stat în Guvernul Dăncilă și lider al organizației municipale a PSD Brașov", scria în 2018 Bună Ziua Brașov. Universitatea a fost înființată prin lege abia în 2002.

După absolvire, premierul desemnat Adrian Veștea a obținut un certificat expert contabil în 2003-2004 de la Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.

Mai târziu, Adrian Veștea a urmat studii postuniversitare în „Managementul administrației publice în contextul integrării europene" la Institutul Național de Administrație Sibiu și un program de master în „Managementul administrației publice în procesul integrării europene", la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, potrivit CV-ului publicat pe gov.ro.

Adrian Veștea a fost desemnat premier.

"Urlete, țipete de jale, plânsete și ochi injectați. Asta vedem acum la toate vedetele care l-au votat pe Nicușor Dan. Îi șterg pozele cu el, scuipă în sân când îi văd imaginea apărută la TV și blestemă zilele acelea când s-au lăsat manipulate ca să-l voteze președinte. Unii mai spun că nu regretă decizia, dar le este silă de el pentru că s-a pesedizat.

Da, aceasta este imaginea acestor zile, a acestor ore, afișată în online de vedetele acelea care îi făceau campanie pro-europeanului, olimpicului Nicușor Dan. Ca să vedeți cât de scurți la minte sunt acești oameni și cât de loiali sunt ei unei cauze. Dovadă că ipocrizia și ticăloșia lor sunt maxime, dar ceea ce este mai dureros este că și-au bătut joc de o țară întreagă, alegându-l pe Nicușor Dan și mințind, făcând o campanie murdară la adresa altui candidat.

Spuneau că, dacă nu ajunge Nicușor Dan președinte, țara o va duce rău. Vedem acum că România o duce extrem de rău, iar ei îl critică pe Nicușor Dan mai ceva decât o fac cei din zona suveranistă. Da, o realitate dură."

Dar ce se mai poate spune? Decât să le fie rușine nesimțiților pentru ceea ce au făcut.

"E incredibil nivelul intelectual pe care-l are personajul ales de Nicușor Dan, PSD și servicii să fie noul premier al României. Nu-mi imaginam că ajung vreodată în viața mea să spun asta, dar Ciolacu ăla semianalfabet și fără liceul terminat se exprima mi-nu-nat pe lângă Veștea.

Am avut curiozitatea să-l urmăresc pe premierul desemnat în interviul dat ieri la Euronews. 

Așa, foarte-foarte pe scurt: omul pare analfabet real, are un vocabular de maximum 200 de cuvinte și, mă tem, și alte probleme. Serios, cum dracu' a ajuns ăsta prim-vicepreședinte PNL și a putut să fie ministru, primar, președinte de CJ la Brașov? 

- Nu reușește aproape niciodată să pună corect prepoziția „pe“ înainte de pronumele relativ „care“: „(...) parcursul care l-am avut“, „(...) am avut o serie de probleme care a trebuit să le închid“ etc.

- De-a dreptul bizar este că vorbește despre el însuși la persoana a III-a, ca și cum ar fi altcineva! Chestia asta am mai întâlnit-o la unii fotbaliști și la Gigi Becali. Cred că un psiholog sau un psihiatru poate furniza mai multe detalii în această privință.

- Spune de mai multe ori că i s-a spus că are majoritate, că a fost asigurat. Cine i-a spus și cine l-a asigurat? Înțeleg că președintele Nicușor Dan. De unde știe Nicușor Dan că are majoritate în Parlament? Ce mama dracului de democrație, chiar și dirijată, după model rusesc, mai este România? Oricum, la faza asta Veștea mi s-a părut efectiv o marionetă. E o păpușă vorbitoare. Mare capacitate intelectuală nu are, personalitate nici atât.

- Impresia mea este că sărmanul ăsta (la intelect mă refer) e în această postură împotriva voinței lui. N-are nicio idee ce caută în postura de premier desemnat. N-are niciun plan de guvernare, nimic, pare picat din lună. Habar n-am dacă și cu ce o fi fost strâns cu ușa, dar ceea ce face Nicușor Dan acum este un atentat la statul român. E de necrezut la ce asistăm.

- Modul în care gândește acest domn Veștea este năucitor. Literalmente pare un infantil. A spus la Euronews că nu l-a putut anunța pe Bolojan despre propunerea primită joi de la Nicușor Dan pentru că era în ziua de dinaintea plecării la Budapesta!!! La A3 a afirmat că voia să plece la Muntele Athos, să se roage la Dumnezeu ca fiul său să ia Bacalaureatul! Băi, voi vă dați seama pe cine a ales Sistemul premier? Pe unul cu mentalitate de pelerin care se duce la Sfânta Parascheva să-și frece portofelul de raclă, să-i dea sfânta bani! Și eu, tâmpitul de mine, care credeam că examenele le iei învățând, iar la Dumnezeu te rogi pentru lucruri care nu țin de tine, cum ar fi sănătatea ta și a celor dragi ori pentru sufletul celor dispăruți...

Oricum, cred că Bolojan și Ciucu și-o cam merită aici. Să te înconjori de astfel de personaje nu spune nimic bun nici despre tine. Mă întreb ce subiecte de discuție ar putea să găsească, de exemplu, Ciucu la aceeași masă cu unul ca Veștea."

Unde Dracu l-a găsit!

 

14 iunie, o zi benefică. Eu=75 ani. TRUMP= 80 ani. 😅😅😅

Planurile pentru semnarea acordului SUA-Iran au fost date peste cap. Memorandumul de pace nu va mai fi parafat de ziua lui Trump

Memorandumul de la Islamabad dintre SUA și Iran nu va fi semnat duminică, 14 iunie, așa cum se specula, a transmis Ministerul iranian de Externe.

Donald Trump/FOTO: Shutterstock

„Trebuie să așteptăm să aflăm data exactă a semnării. Nu va fi mâine, duminică", a declarat pentru IRNA purtătorul de cuvânt al diplomației iraniene, Esmaeil Baghaei, scrie Agerpres.

Baghaei a spus că nu poate fi exclusă posibilitatea semnării memorandumului „în zilele următoare", dar a adăugat că este nevoie de prudenţă în legătură cu orice comentariu despre data semnării din cauza ezitării celeilalte părţi.

Mai devreme în cursul zilei de sâmbătă, prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif declarase că SUA şi Iranul au convenit un cadru pentru un acord de pace care ar pune capăt conflictului de luni de zile din Orientul Mijlociu, textul final al înţelegerii fiind încheiat.

Pakistanul - ţară mediatoare - se pregăteşte acum pentru o semnare electronică, aşteptată în următoarele 24 de ore, adăugase Sharif.

Inițial, surse occidentale declarau că, în cazul unui acord asupra textului final, documentul ar putea fi semnat chiar duminică, când Donald Trump împlinește 80 de ani, posibil la Geneva, de către vicepreședintele SUA și președintele Parlamentului iranian.

Israelul nu participă la negocieri, iar premierul Benjamin Netanyahu a anunțat că statul israelian nu intenționează să fie parte a memorandumului, în contextul tensiunilor recente cu Washingtonul privind operațiunile din Liban.

Acordul vine după o perioadă de escaladare militară în regiune, însă Trump a declarat că a renunțat la noi atacuri asupra Iranului, invocând apropierea unei înțelegeri.

Am băut și am mâncat pe datorie. Vine scadența!

România, între datorii, depopulare și revoluția inteligenței artificiale

Timp de aproape un deceniu am trăit din bani pe care nu i-am produs. Am importat mai mult decât am exportat, am consumat mai mult decât am muncit, am promis mai mult decât puteam plăti. În fiecare an, am avut un deficit comercial uriaș, ca o familie care câștigă 5.000 de lei și cheltuiește 6.000, apoi își felicită capul familiei pentru "creșterea nivelului de trai".

FOTO Shutterstock

Diferența nu a venit din performanță economică. Nu am inventat tehnologii revoluționare prin care să schimbe cursul Nilului, nu am construit industrii care să revoluționeze omenirea, nu am devenit o putere productivă.

Diferența a venit din împrumuturi, fonduri europene, investiții străine și banii trimiși acasă de cei care au fugit din România, la început în Israel, apoi în toată Europa, ca să poată avea o viață liniștită. Ironia sorții este că o parte din prosperitatea noastră a fost finanțată de oamenii care au plecat tocmai pentru că aici nu o găseau.

Prin urmare, noi am făcut grătarul, alții au cumpărat carnea, noi am băut prosecco, alții au plătit sticlele și pentru că petrecerea părea nesfârșită, am început să credem că suntem bogați. Nu eram. Eram doar îndatorați. Dar există o diferență între bogăție și datorie: bogăția îți aparține. Datoria aparține creditorului. Iar creditorul vine întotdeauna să și-o recupereze.

Și acum, partea amuzantă.

Lumea vorbește despre reforme, despre tăieri și mai toată lumea vorbește despre responsabilitate dar cu o singură condiție: să fie responsabil altcineva.

România este o țară în care fiecare român verde neaoș se consideră victima sistemului și beneficiarul legitim al tuturor privilegiilor statului în același timp.

Niciun român nu vrea să plătească, nimeni nu vrea să renunțe la nimic, nimeni nu vrea să accepte că atunci când ai trăit ani de zile peste posibilități, urmează inevitabil o perioadă sub posibilități. Toți cer austeritate pentru ceilalți, niciunul pentru sine.4

Cel mai trist este faptul că încă ne comportăm ca și cum am avea timp. Nu avem, fraților!

România nu se îndreaptă doar spre o criză fiscală, ci în trei transformări istorice care vor zdrobi orice economie nepregătită.

România se apropie de acest moment cu deficite uriașe, cu o productivitate încă modestă și cu o economie dependentă de consum. Zona euro un sistem construit pe disciplină fiscală, productivitate, competitivitate și predictibilitate. Statele care intră nepregătite nu devin mai bogate peste noapte. Din contră, își pierd unul dintre ultimele instrumente de apărare economică: controlul propriei monede.

Mulți încă își imaginează că adoptarea monedei euro este o ceremonie festivă cu steagulețe și discursuri. Și nu este așa. Este un examen la care noi ne prezentăm la examen după zece ani de copiat și chiulit.

Zona euro nu funcționează pe povești patriotice. În zona euro nu există mila piețelor. Nu există posibilitatea de a ascunde problemele sub preș. Există doar cifre. Iar cifrele României arată astăzi mai degrabă ca foaia unui elev care și-a trecut numele pe lucrare și apoi a predat-o aproape goală.

Aceasta este, probabil, cea mai mare problemă a României și, paradoxal, cea despre care se vorbește cel mai puțin. România pierde oameni într-un ritm care ar trebui să provoace panică națională. Dar nu provoacă...

Ani întregi am crezut că depopularea este problema satelor. Acum începe să lovească și marile orașe. Șocul cel Mare va veni în special în cele trei orașe universitare - Cluj, Timișoara și Iași (lovite și de căderea IT-ului).

Mai puțini tineri/studenți înseamnă, mai puțini angajați, mai puțini contribuabili, mai puțini cumpărători, mai puțini oameni care să țină în spate sistemele construite pentru o populație care.... nu mai există.

România îmbătrânește mai repede decât se "îmbogățește". Este o combinație aproape mortală.

Aici spectacolul va fi magnific. O țară care nu reușește să reformeze programele școlare va trebui să facă reconversie profesională pentru milioane de oameni. O administrație care încă cere dosar cu șină va trebui să concureze într-o economie automatizată. Mai grav, o societate care confundă competența cu vechimea va trebui să concureze cu algoritmi care nu obosesc, nu cer concediu și nu votează.

Contabili, funcționari, operatori, traducători, juriști, programatori, analiști și chiar profesii considerate până acum „sigure" vor intra într-o competiție directă cu algoritmi care lucrează 24 de ore din 24, nu greșesc din oboseală și nu cer măriri salariale.

Va fi un masacru economic pentru cei nepregătiți. Țineți minte, chiar mă puteți urâ pentru asta, dar este tristul adevăr.

Aceste trei crize - euro, demografia și inteligența artificială - nu vin una după alta. Vin simultan. Iar acesta este adevăratul pericol. România nu se pregătește pentru o singură rupere de nori, ci pentru întâlnirea a trei vijelii care se apropie din direcții diferite.

Simt că deja sunt repetitiv dar în speranța că veți înțelege - când realitatea va veni să încaseze anii de petrecere pe datorie, vom descoperi ceea ce toate generațiile de datornici au descoperit înaintea noastră: nu există falimente surprinzătoare, există doar falimente anunțate din timp și ignorate cu încăpățânare...

România de astăzi, băută bine la volan, apasă accelerația și îi înjură pe cei care îi spun că în față există un zid. Problema nu este că zidul există ci că continuăm să apăsăm accelerația, convinși că, de data aceasta, legile economiei se vor da la o parte din fața noastră. Nu se vor da. Realitatea nu negociază, nu votează și nu iartă. Realitatea doar vine, întotdeauna, să facă nota de plată.