Îndemnul meu este să celebrăm Adormirea Maicii Domnului prin iubire, bunătate, iertare și rugăciune. Să ne prețuim oamenii dragi, pe mamele și bunicile noastre, deoarece ele își înțeleg rolul în familie și fac tot ce le stă în putere pentru binele nostru. Să le arătăm celor dragi recunoștina noastră în fiecare zi.", Daniel, părintele mănăstirii Cașin.

Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare ortodoxă și catolică celebrată pe 15 august, în care se comemorează trecerea Fecioarei Maria din această lume.

Adormirea Maicii Domnului,
lucrare de Rubens (1626)

Se întorc românii?

INTERVIU „Nu e vorba numai de bani”. Un reputat sociolog explică motivul-surpriză pentru care se întorc românii acasă. Din ce țări au revenit cei mai mulți în 2025

Foto: Dreamstime

Oamenii nu emigrează doar pentru salarii, ci și pentru „conectare și infrastructură", iar acestea se transformă și în motivele revenirii, spune profesorul de sociologie Dumitru Sandu, expert în migrație transnațională, într-un dialog cu HotNews. 

• Conectarea nu e un moft, nu e un concept. Conectarea a ajuns un mod de viață și, spune sociologul Dumitru Sandu, ea este astăzi foarte importantă pentru oricine vrea să-și schimbe viața dintr-o țară în alta. E valabil și pentru cei peste 4 milioane de români din străinătate. 
• Sandu arată cifre în care se vede că o bună parte dintre românii care aleg să revină în țară revin în județe care au infrastructură mai bună și sunt conectate. Care sunt acestea. 
• Analizele sale susțin că revenirea acasă e corelată și cu legătura pe care locul întoarcerii o are cu un oraș mare, dezvoltat din România. Altfel spus, revii dacă ești relaționat la o urbanitate cu care te-ai obișnuit în Occident. 
• Ce ar putea face România.

80% dintre cei peste 4 milioane de români care trăiesc afară sunt împărțiți în șase țări din Europa: 

• Germania
• Franța
• Spania
• Italia
• Marea Britanie
• Austria. 

În 2025, cei mai mulți români reveniți definitiv în țară s-au întors din Statele Unite, Germania și Canada. 

În discuția cu HotNews, sociologul explică cum ar putea o parte dintre aceștia să se întoarcă acasă. Unii deja o fac.

Dumitru Sandu compară România cu Polonia. Cei mai mulți dintre polonezi pleacă în străinătate printr-o agenție de recrutare. În felul ăsta, au un plan bine stabilit, știu exact unde se duc, unde vor lucra și cât vor sta acolo. Românii sunt obișnuiți să plece „în baza relațiilor pe care le au în străinătate": pe cine cunosc și cât de bine o duce persoana respectivă. 

Acesta este rezultatul interacțiunilor directe. Adică oameni care îi conving pe ceilalți să plece. Dacă o persoană pleacă în străinătate și revine cu o perspectivă bună, atunci poate motiva alți apropiați să plece din țară.

„Relațiile sunt mai importante decât numerele, decât frecvențele (n.r. numărul celor plecați și numărul celor veniți)", explică Sandu fenomenul. 

Profesorul de sociologie Dumitru Sandu

Dumitru Sandu vorbește despre termenul de „migrație de revenire". Migrația de revenire presupune reîntoarcerea în țară a românilor care au plecat în străinătate. 

Cei mai mulți dintre cei plecați s-au întors în București și județele Ilfov, Timiș și Brașov –  „pentru că aici rețelele de comunicare sunt foarte puternic extinse", explică el. Cei mai puțini revin în Harghita, Covasna și Sălaj. 

Dumitru Sandu spune că ce este diferit între aceste județe este „statutul rezidențial": rural sau urban. 

„Lumea se întoarce în principal în localitățile bogate, nu la sărăcie. Chiar dacă e dintr-o localitate săracă, nu rămâne acolo. Se mută imediat în localitățile dezvoltate. Mai ales dacă vine împreună cu cei care îi sunt copii, pentru că mai ales pentru copii nu te-ntorci în regiunile sărace", spune sociologul. 

Dumitru Sandu vorbește și despre diferența dintre localitățile apropiate de marile orașe și cele „izolate": Ruralul apropiat de marile orașe e liniștit, cu venituri bune și infrastructură bună, în timp ce cel periferic este mai sărac, cu infrastructură slabă, fără școli și magazine. 

„Avem nevoie să convingem oamenii că vor trăi mai bine dacă vor avea aceeași infrastructură indiferent unde se află ruralul", spune el, în timp ce amintește reforma administrativ-teritorială. 

„Trebuie organizate lucrurile în așa fel încât oamenii care trăiesc în satele periferice, în satele izolate, să nu se simtă marginalizați. N-am nevoie doar de politicieni. Am nevoie de urbaniști, am nevoie de sociologi, am nevoie de oameni care cunosc teritoriul și care știu soluțiile pentru acesta", continuă profesorul de sociologie. 

Dumitru Sandu amintește că nivelul de trai din România s-a îmbunătățit prin aderarea la Uniunea Europeană, dar România este în continuare o țară săracă, precum Bulgaria sau Croația: „Un român spune: am nevoie de reducerea sărăciei".

„Nu voi reuși, eu ca decident, guvern, parlament, minister, să transform migrația în reveniri definitive decât dacă îmbunătățesc reorganizarea administrativ-teritorială a țării. Este ipoteza pe care o am pentru că oamenii vin și pleacă. Vin și pleacă pentru că este prea multă corupție în țară", subliniază Dumitru Sandu.

Într-un material anterior dialogului cu HotNews, publicat în Contributors, Dumitru Sandu a făcut un top al țărilor din care revin cei mai mulți români. 

În 2025, conform datelor INS citate de sociolog, 19.637 de români s-au întors definitiv în țară: 508 români au revenit din SUA, 458 din Germania, 418 din Canada, 348 din Italia și 112 din Franța. 

INS nu are date precise despre revenirile din Spania și Marea Britanie – aflate în topul țărilor în care pleacă cei mai mulți români. Cu toate acestea, Dumitru Sandu a analizat cum, din 2023, numărul românilor care voiau să revină în țară din Spania era cu 10 puncte procentuale mai mare decât românii din Italia sau Germania. 

„Dacă emigrarea inițială a fost spre țări mai dezvoltate decât România și de limbă latină (precum Spania și Italia), ulterior au început să apară condițiile spre o remigrare orientată în direcția unor țări care oferă salarii mai mari și alt tip de justiție socială", a explicat Sandu.

În 1997, cu studenții de la Facultatea de Sociologie, a făcut un sondaj printre românii din Spania, care locuiau în zona Madrid. Ce voiau ei atunci pentru a se întoarce în țară era organizarea sanitară și administrativă mai bună, dar și reducerea gradului de corupție. 

În 2018, românii strigau „vrem o țară ca afară", iar până în 2026, nevoile lor au rămas neschimbate. 

Diferențele majore care influențează migrația sunt legate de nivelul de trai al oamenilor – care include salariile – și de starea de sănătate regională: „Dacă nu ai un spital bun în zonă, n-ai ce face. Pentru mișcarea migratoriei, contează sistemul sanitar la nivel județean".

Amintește apoi și de corupție, transparență, dar și de posibilitățile de învățare și perfecționare. 

Sociologul oferă exemplul medicilor, care au intrat în grevă generală din cauza legii salarizării. Dumitru Sandu spune, însă, că „nu e vorba numai de bani".  

„O bună parte dintre medici și asistente medicale nu pleacă în străinătate pentru că salariile acolo sunt mai mari. Sunt mai mari, dar uneori nu cu mult. Pleacă pentru oportunitățile de perfecționare profesională. Mai ales pentru tineri contează foarte tare. Cât ești tânăr, nu numai să te duci să primești un salariu bun, dar să poți să înveți mai multe lucruri la locul de muncă este important", spune el.

Aceste considerente sunt avute în vedere și de românii care pleacă în Germania, țară în care sociologul afirmă că există o „ruptură" între Vest și Est. Mulți români aleg să plece în Germania de Vest, datorită oportunităților în carieră, diferențelor de nivel de viață, de mentalitate și de salarii.

În analiza sa, Dumitru Sandu constată și că regiunea Moldovei este una cu plecări multe, dar cu aproape la fel de multe reveniri în țară.

De ce? Pentru că o bună parte dintre cetățenii români din regiunea istorică a Moldovei au plecat în Italia. Iar acum s-au întors în România, pentru că s-a apropiat pensia și vor să își trăiască ultimii ani în țară.

Iar acesta este „ciclul normal", spune sociologul. 

Și cei tineri se întorc, dar pentru anumite perioade de timp, mai lungi sau mai scurte, după care pleacă din nou din țară, dar nu neapărat înapoi în Italia: „O bună parte din românii din Italia pleacă în Germania. Pleacă în Finlanda, în Marea Britanie, acolo unde sunt salarii mai mari". 

România ar trebui să învețe, spune profesorul, să transforme aceste reveniri temporare în reveniri de durată. 

Sociologul explică și că mulți români plecați în străinătate revin în țară cu o „mentalitate hibridă" – adică își construiesc opiniile și acțiunile atât pe baza experiențelor din România, cât și pe baza experiențelor trăite în diaspora.  

Cum nu există soluții miraculoase pentru revenirea românilor acasă, și exemplele mici, dar concerete pot funcționa, crede Sandu. 

Prin preluarea acestor experiențe, se poate realiza „înfrățirea" dintre două localități. „Înfrățirea" cunoscută și ca „town twinning" înseamnă un contract între două localități din țări diferite care întrețin una cu cealaltă legături strânse din punct de vedere economic și cultural. 

De exemplu, sate din regiunea Moldovei au făcut înfrățiri cu sate din Italia. 

„Ipoteza mea este că satele înfrățite pe bază de migrație în străinătate sunt sate în care exemplele pozitive ajung mai ușor", spune Dumitru Sandu.  

„Folosesc fonduri europene pentru readucerea în țară, pentru salarii, mărire, organizare", răspunde sociologul în discuția cu HotNews. Fondurile europene sunt doar primul pas. 

Doi, reducerea corupției: „Știm sigur că o bună parte dintre românii nemulțumiți de corupție pleacă din țară".

Trei, transparența din partea instituțiilor statului, prezentată prin intermediul media, de care „avem nevoie ca de apă". 

Acestea sunt, „fără îndoială" prioritățile pe care ar trebui să le urmeze politicile de dezvoltare locală și cele demografice din România, dacă vrea să aducă oamenii înapoi în țară, conchide profesorul Dumitru Sandu.

Nu uitați de măgarul român!

Ion Moțea.ro. Bine spus! Să vină americanii!

Nu știu cine și cum a gândit acel editorial din revista americană Newsweek, despre alegerile din România și despre motivul pentru care administrația americană condusă de Donald Trump ar trebui să apere democrația și să-l susțină pe Călin Georgescu.

Acum, pe bune! Nu s-a trezit cineva într-o dimineață și a zis: „Hai să scriu un articol despre România, despre alegerile de acolo, despre ce se mai întâmplă și despre ce a fost”. Nu i-a venit, așa, din senin, un asemenea gând.

Nu. Articolele acestea sunt foarte bine gândite și, mai ales, au un impact internațional destul de mare.

Așadar, ceva se întâmplă. Iar apariția acestui editorial îi va pune pe foarte mulți pe gânduri. Pe unii îi va face chiar să intre în panică.

Este un avertisment foarte dur cu privire la apărarea democrației pe flancul estic al NATO și la faptul că Statele Unite ar trebui să-l susțină pe Călin Georgescu. Protejarea votului românilor a devenit o problemă de securitate națională. Asta atrage atenția Newsweek.

Tot în acest articol, autorul Dennis Portman atrage atenția asupra milioanelor de voturi anulate în baza unor evaluări pe care cetățenii nu le-au văzut.

Ca să nu mai lungim discuția: nu există niciun raport complet privind anularea alegerilor și nu există nicio dovadă de ingerințe străine prezentată public. Pentru că, dacă ar fi existat, nu ar mai fi venit cineva să atragă atenția tocmai asupra acestei probleme.

Americanii știu foarte bine cum stă situația din România, mai ales că administrația democrată condusă atunci de Joe Biden, inclusiv prin Antony Blinken, a avut o implicare foarte mare în ceea ce s-a întâmplat în țara noastră.

Iar acum, unii americani se simt, cumva, responsabili și îndreptățiți să atragă atenția asupra acestor probleme.

Bineînțeles, nu ne așteptăm la schimbări majore în perioada următoare. Unele poate vor veni peste ani. Altele, cine știe când sau dacă vor mai veni vreodată. Dar este clar că lucrurile nu se vor liniști atât de ușor.

România este folosită. Am mai spus acest lucru.

Americanii se folosesc de Nicușor Dan și de toți lingăii de aici, care se duc și stau preș prin fața birourilor din Statele Unite, pentru a-și urmări anumite interese și pentru războiul lor cu liderii progresiști și sorosiști din Uniunea Europeană.

Avem exemplul conflictului din Orientul Mijlociu, când România a permis avioanelor americane să folosească bazele noastre. În felul acesta, discursul unor reprezentanți ai administrației Trump s-a mai îndulcit puțin.

Dar, în rest, nu există un interes major pentru România în actuala formulă de conducere, deoarece americanii știu foarte bine cum au ajuns la putere acești indivizi. Se folosesc doar de slăbiciunile lor și de disperarea acestora de a fi legitimați. Asta este singura miză.

Sunt curios, pe de altă parte, cum vor reacționa cei de la Newsweek România. Pentru că oamenii de acolo sunt progresiști, sorosiști, anti-Georgescu, anti-AUR și împotriva a tot ceea ce înseamnă suveranism.

Vreau să văd cum se vor poziționa Sabin Orcan (Borcan) și Marius Bostan, ei fiind reprezentanții în România ai revistei americane. Cred că, în momentul de față, trec prin niște stări destul de complicate. Probabil chiar prin niște stări de panică, pentru că există riscul să fie luați pe sus de acest val.

Să le vedem poziționarea. Până atunci, probabil vor sta destul de crispați.

Acest editorial apărut în revista americană Newsweek va agita, cu siguranță, foarte multe ape în țara noastră. În același timp, le va da unora un plus de energie și convingerea că lupta pentru alegeri libere și pentru schimbarea sistemului de putere din România continuă.

Și vedem că această luptă continuă inclusiv prin tot felul de jocuri făcute din umbră.

Da, de acord. Nu se explică de ce România capitalistă a distrus toate fabricile. Erau ele comuniste? Planul extern și trădătorii de țară, gen Petre Roman.

Chiar ne credeți  proști  pe toți!

Dau un singur exemplu, generat cu AI, în care se vede cum industria românească a fost distrusă milimetric de trădătorii  români și transnaționale.

Am lucrat acolo și știu  bine situația și  cifrele economice. Bă, manipulatorilor de la CNSAS, PETROLUL RAFINAT la Pitești se îngropa în pământ?

"Combinatul Petrochimic Pitești:

Combinatul Petrochimic Pitești, cunoscut ulterior sub numele de Arpechim, a fost înființat în anul 1968 și a funcționat ca o platformă industrială majoră pentru rafinarea petrolului și producția petrochimică din România. Activitatea de producție a fost oprită treptat, iar activele platformei au fost scoase la vânzare pe loturi. [1, 2, 3]

Istoric și Evoluție

Anul 1968–1969: Combinatul Petrochimic Pitești a fost deschis, iar primele module de rafinare au pornit în 1969.
Capacitate: A ajuns la o putere de rafinare de circa 3,5 milioane de tone de petrol pe an.
Grupul OMV: Platforma a fost preluată și integrată în activitatea OMV / Petrom.
Închiderea: Producția de bază a fost oprită din motive economice și strategice decise de către compania mamă.
Situația actuală: Terenurile și activele rămase au fost împărțite și vândute pe loturi pentru alte destinații economice. [1, 2, 3, 4, 5]"

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității. „Miracolele” erau producții fictive

În cursul zilei de marți, 11 august 2026, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat un document care contrazice unul dintre cele mai răspândite mituri despre comunism. Industria României nu era atât de performantă și eficientă pe cât s-a susținut. Documentul arată problemele reale din economia regimului comunist.

În vremea comunismului, în România circulau diverse mituri printre cetățeni. Printre acestea se numără industria puternică de care statul român dădea dovadă, precum și eficiența și capacitatea de a produce aproape orice. În postarea de pe Facebook, CNSAS arată că propaganda comunistă ascundea problemele reale ale industriei. Rapoartele economice și documentele Securității indicau pierderi, blocaje și date falsificate. Economia era concentrată pe industria grea și petrochimie, iar producția era stabilită fără să țină cont de cererea pieței. Cu alte cuvinte, „miracolele" erau producții fictive, iar statul se confrunta, de fapt, cu probleme.

Sondaj Gândul

Crezi că Traian Băsescu ar fi cea mai bună propunere de premier acum?

Loading ...

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (1)

„Discursul nostalgic idealizează adesea industria din perioada comunistă, prezentând-o ca pe o epocă de aur a independenței economice, în care România producea de toate, de la agrafe la avioane. În realitate, succesul raportat de propaganda regimului Ceaușescu a fost o iluzie contrazisă grav de cifrele economice ascunse publicului.

Modelul comunist s-a bazat pe industria grea și petrochimie, dezvoltate disproporționat și fără o logică a pieței. România importa materie primă pe valută forte (petrol, minereuri) și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere, doar pentru a raporta îndeplinirea planului cincinal. De exemplu, prelucrarea țițeiului în combinate mamut aducea pierderi nete la fiecare tonă, procesul fiind un generator masiv de «muncă în zadar».", a transmis CNSAS.

În anii ’80, industria românească s-a degradat și mai mult. Decizia lui Nicolae Ceaușescu de a evita creditele externe a blocat investițiile pentru modernizare. Marile platforme industriale consumau enorm de multă energie. Pentru a le menține active, autoritățile au impus măsuri severe de raționalizare.

„După refuzul lui Ceaușescu de a mai contracta credite externe în anii ’80, modernizarea fabricilor a fost aproape complet oprită. Tehnologia a rămas blocată la nivelul anilor ’60-’70. Pentru a menține în funcțiune mastodonții industriali energofagi, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice destinate atât populației cât şi… întreprinderilor.

Există rapoarte ale Securităţii care semnalau, de exemplu, compromiterea şarjelor în turnătorii deoarece se întrerupea (programat sau nu) alimentarea cu curentul electric. Energia electrică şi termică au fost tăiate pentru cetățeni, totul pentru a alimenta uzine care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri", a transmis CNSAS.

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (2)

Documentul CNSAS datează din toamna lui 1989, cu puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Acesta descrie problemele grave ale marilor platforme industriale. Situația a afectat și muncitorii. Veniturile scădeau, iar planurile de producție nu erau atinse. Starea de spirit în rândul angajaților se deteriora.

„Documentul pe care îl prezentăm, din toamna anului 1989, oferă o perspectivă sumbră asupra colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România comunistă, chiar în ajunul prăbușirii regimului.

Principala problemă identificată de organele de securitate este degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, fenomen declanșat direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate la rândul lor de neîndeplinirea sistematică a planului impus de la nivel central.

Documentul scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzinele de renume, în cazul de faţă Întreprinderea de Autocamioane Braşov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare", se arată în postare.

CNSAS dă ca exemplu Întreprinderea de Autocamioane Brașov. Lipsa materiilor prime și a componentelor bloca producția. Problemele afectau întregul lanț industrial. Multe întreprinderi raportau producții care, în realitate, nu existau. Astfel, încercau să arate că își îndeplineau planurile impuse de autorități. În același timp, acumulau datorii și nu își mai puteau respecta obligațiile de export. Problemele afectau direct angajații. Veniturile scădeau, iar condițiile de trai se înrăutățeau.

„Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau complet disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente. Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe. Un alt aspect critic relevat este practica raportărilor false în documentele oficiale, o încercare disperată a conducerilor de a masca realitatea economică dezastruoasă în fața ministerelor și centralelor industriale.

Din cauza lipsei sprijinului de la centru și a fondurilor pentru salarii, întreprinderile acumulau datorii uriașe, devenind incapabile să își onoreze exporturile planificate sau să recupereze bunurile deja declarate fictiv ca fiind realizate în perioadele anterioare. În final, presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra personalului muncitor, generând o stare profundă de nemulțumire generalizată din cauza diminuării constante a retribuțiilor, un indicator clar al fragilității regimului politic socialist care se îndrepta rapid spre un deznodământ inevitabil", transmite instituția.

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (3)

„Din datele și informațiile pe care le deținem rezultă că starea de spirit în rândul personalului muncitor de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov continuă să fie necorespunzătoare determinată, în principal, de nerealizarea lună de lună a sarcinilor de plan și a fondului de retribuție, ca urmare a persistenței deficiențelor în aprovizionarea tehnico-materială. Astfel:

Deși planul la producția marfă pe primele 8 luni ale anului a fost raportat ca realizat în proporție de 93 %, nici până în prezent întreprinderea nu a reușit să recupereze cele 648 bucăți autovehicule (din care 114 buc. pentru export), precum și cele 50 C.K.D.-uri export China, raportate ca realizate în lunile anterioare.

Din planul lunii septembrie de 2.065 bucăți autocamioane, autogașiuri și autotractoare, până la data de 27 septembrie a.c. au ajuns în parcul de livrări la beneficiari doar 124 bucăți, alte 745 bucăți fiind în diverse faze de execuție, conducerea întreprinderii preliminând o realizare totală până la sfârșitul lunii doar de 1100 bucăți. În ce privește planul la export, în valoare de 13.013 mii ruble, compus numai din piese schimb și componente (întreprinderea neavând comenzi de autocamioane) din care s-a raportat o realizare în primele două decade în proporție de 60 %, în realitate până în prezent nu s-a realizat decât 0,04 %.

Cauza principală care a condus la această stare de lucruri este lipsa de materii prime și materiale de la întreprinderile colaboratoare. De exemplu, baza tehnico-materială asigurată în luna septembrie pentru producția de export nu este suficientă nici pentru finalizarea fondului de marfă din luna august, raportat ca realizat.

Situații deosebite pe această linie se înregistrează la oțelul pătrat 56 x 56 înalt aliat 41 MoC 11 X și profilul de jantă X 20 MUST 34-2 de la Întreprinderea „Laminorul" Brăila, oțeluri rotunde de 80 și 85 mm de la Combinatul Siderurgic Reșița, anvelope de la „Danubiana" București și Întreprinderea de anvelope Florești, grund 7003 A și 5630 de la „Policolor" București, email roșu, verde și negru de la „Azur" Timișoara, furtune de la C.A.T.C. Pitești și Jilava, precum și amortizoare de la Întreprinderea Mecanică Reșița.

Față de această stare de fapt, conducerea întreprinderii își exprimă îngrijorarea deoarece a făcut intervenții la centrală și ministerul de resort, fără a primi sprijin, fondul de retribuire pentru personalul muncitor pe luna în curs neputând fi asigurat în condițiile în care întreprinderea a mai primit, cu aprobarea centralei, 17 milioane lei pentru acoperirea fondului de salarii pe lunile anterioare.

Aspecte asemănătoare se înregistrează în continuare și la Întreprinderea „Electroprecizia" Săcele, care, din planul pe luna septembrie, în valoare de 160 milioane lei, a realizat până la 28.09 a.c. doar 37 %.

Situații mai deosebite sunt la secțiile a III-a/A, alternator-delcou, care a realizat doar 24,25 % din plan, a III-a/B demaroare – 35 %, secția I motoare electrice și polizoare – 38 %, a IV-a aparataj electric – 40 %.

Aceasta se datorează neasigurării unor materii prime și materiale, astfel: din necesarul de 125 tone cupru, întreprinderii i-au fost repartizate doar 50 tone; aluminiu necesar 50 tone, repartizate 10 tone; argint, necesar 42 kg., repartizate 5 kg. Lipsesc de asemenea unele componente cum sunt: circuite flexibile (furnizor I.P.R.S. Băneasa, care din 8000 buc. contractate a livrat doar 50 %), componente electronice (furnizori I.P.R.S. Băneasa și „Electronica" Curtea de Argeș, livrate 50 %), contacte wolfram nesosite din import.

Este afectat negativ și planul la export pe luna septembrie, astfel: din cele 6500 motoare electrice export R.D.G. (în valoare de 459 mii ruble) se vor putea realiza doar circa 2300 buc., din lipsa conductorilor de bobinaj; pe relația DC (plan 417 mii dolari), nu se vor putea realiza 1800 și respectiv 1200 buc. polizoare pentru partenerii din Thailanda și Olanda, iar alte contracte la polizoare și motoare electrice nu vor putea fi onorate integral, din lipsa conductorilor bobinaj, contacte de argint, condensatori, întrerupătoare bipolare și altele.

O situație similară se înregistrează și la Întreprinderea Tractorul Brașov unde din planul de 765 milioane lei pe luna septembrie a.c. se estimează realizarea a numai 550 milioane lei, fapt ce va atrage diminuarea fondului de retribuire și, implicit, menținerea unei stări de spirit necorespunzătoare în rândul personalului muncitor.

Principalele impedimente în realizarea integrală a planului sunt legate de lipsa unor materii prime, materiale și componente din colaborarea pe orizontală din care mai semnificative sunt cele 33 buc. motoare destinate echipării tractoarelor S.1501 – export U.R.S.S. – și 23 buc. autoșasiuri pentru combine care nu au fost livrate până în prezent de către Întreprinderea de Autocamioane Brașov, cele 29 tone vopsele de diferite calități și 12,4 tone grund, nelivrate de Întreprinderea „Azur" Timișoara și respectiv „Policolor" București, precum și cele 1325 buc. pompe de injecție și peste 7000 buc. injectoare ce nu au fost livrate încă de către I.M.F. Sinaia.

Totodată, din necesarul de 2870 buc. cilindri hidraulici, I.M.H. Galați a livrat până în prezent numai 979 buc., din cele 226 buc. scarificatoare de la Întreprinderea Metalurgică Buzău s-au primit doar 53 buc., iar Întreprinderea de Radiatoare Brașov a livrat numai 1377 buc. radiatoare din cele 6500 buc. ce trebuiau livrate pe luna septembrie", se arată în document.

Sursă foto: Facebook – Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS

Trăiește-ți clipa!

Cel mai important prozator americun contemporan, Saul Bellow s-a născut în1915 la Montreal, într-o famile de evrei ruşi. In 1924 se mută la Chicago.Urmează cursurile preatigioasei Universităţi din Chicago, luîndu-şi licenţa în sociologie şi antropologie. înainte de a pleca la Paris,în 1943, cu o bursă Guggenheim, a făcut parte din colegiul redacţional al Enciclopediei Britanice. După război îl găsim la New York, din anii '6o fiind profesor la Universitatea din Chicago. A scris peste zece romane, mai multe volume de nuvele şi povestiri, o carte de călătorie despre Israel, piese de teatru şi studii academice. Este singurul romancier care a primit de trei ori prestigiosul National Book Award, pentru Aventurile luiAugieMarch (1953), Herzog (1964) şi Planela d-lui Sammler (1970). În 1975 i s-adecernat Pulitzer Prize pentru romanul Darul lui Humboldt, iar un an mai tîrziu devine laureat al Premiului Nobel pentru litera-tură„pentru înţelegerea fiinţei umane şi suhtila analiză a culturii contemporane care transpar în cărtile sale". În 199o i-a fost acordată National Book Foundation Medal pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea literelor americane. În cei aproape şaizeci de ani de carieră literară, tema

obsesivă a lui Bellow a fost confruntarea dintre stat şi

birocraţie, standardizare şi realizările rapide ale ştiinţei, pe de o

parte, şi universul tot mai vulnerabil, tot mai restrîns al libertăţii individuale, pe de alta.

Romanul Trăieşte-ţi clipa (1956) este o ilustrare stră-

lucită a Visului American, goana după bani şi succes

distrugîndu-l pe eroul cărţii, Wilhelm Adler.

în 2001, Editura Polirom a publicat ultimul roman al

lui Saul Bellow, Raveistcin (2000).

individ, dintre fortă şi spirit, dintre ideologie,

SAUL BELLOW (1915–2005) is the only novelist to receive three National book awards, for The Adventures of Augie March, Herzog, and Mr Sammler’s Planet. In 1975, he won the Pulitzer Prize for his novel Humboldt’s Gift. The Nobel Prize for Literature was awarded to him in 1976 ‘for the human understanding and subtle analysis of contemporary culture that are combined in his work.’ In 1990, Mr Bellow was presented the National Book Award Foundation Medal for distinguished contribution to American letters. He has also received the National Medal of Arts. His books include Dangling Man (1944), The Victim (1947), The Adventures of Augie March (1953), Seize the Day (1956), Henderson the Rain King (1959), Herzog (1964), Mosby’s Memoirs (1969), Mr Sammler’s Planet (1970), Humboldt’s Gift (1975), To Jerusalem and Back (1976), The Dean’s December (1982), Him With His Foot in His Mouth and Other Stories (1984), More Die of Heartbreak (1987), A Theft (1989), The Bellarosa Connection (1989), Something to Remember Me By (1991), It All Adds Up (1994), The Actual (1997), Ravelstein (2000) and Collected Stories (2001).

Cel mai bun punct de pornire pentru a descoperi opera lui Saul Bellow (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1976) depinde de stilul de lectură pe care îl preferați:

1. Pentru prima întâlnire: Trăiește-ți clipa (Seize the Day, 1956)

• De ce: Este un nuvelă scurtă, concentrată și extrem de accesibilă.
• Despre ce este vorba: Urmărește o singură zi din viața lui Tommy Wilhelm, un bărbat aflat în pragul eșecului financiar și personal la New York.
• Miza: Sintetizează perfect marile teme ale lui Bellow — anxietatea omului modern, presiunea succesului comercial și căutarea sensului existențial — fără demanding-ul filosofic al romanelor mari.

2. Capodopera intelectuală: Herzog (1964)

• De ce: Romanul care i-a consacrat statutul de uriaș al literaturii americane (distins cu National Book Award).
• Despre ce este vorba: Moses Herzog, un profesor de filosofie aflat într-o criză existențială și conjugală, începe să scrie scrisori obsesive — pe care nu le trimite niciodată — către prieteni, foști dușmani, mari filosofi ai istoriei (Nietzsche, Spinoza) sau chiar către Dumnezeu.
• Miza: O analiză briliantă, plină de umor fin și introspecție, asupra condiției intelectualului în lumea modernă.

3. Pentru suflul epic și vitalitate: Aventurile lui Augie March (The Adventures of Augie March, 1953)

• De ce: Cartea care a redefinit romanul american picaresc postbelic.
• Despre ce este vorba: Povestea construirii de sine a unui tânăr din Chicago în timpul Marii Crizare economice.
• Miza: Are un ritm alert, o energie debordantă și surprinde esența mitului american al omului care își inventează singur destinul.

4. Marii artiști și lumea banului: Darul lui Humboldt (Humboldt's Gift, 1975)

• De ce: I-a adus autorului Premiul Pulitzer și a cântărit decisiv în acordarea Premiului Nobel.
• Despre ce este vorba: Relația dintre un scriitor de succes (Charlie Citrine) și mentorul său decedat, poetul genial dar autodestructiv Von Humboldt Fleisher.
• Miza: O meditație profundă asupra conflictului dintre arta pură și materialismul societății americane.

Recomandarea de start:

• Dacă doriți un test rapid de stil: începeți cu Trăiește-ți clipa.
• Dacă doriți marea experiență bellowiană: alegeți Herzog.

Iarna decanului (The Dean's December, 1982) este poate cel mai personal și mai sumbru roman al lui Saul Bellow, fiind direct inspirat de o experiență reală trăită de autor în România comunistă din iarna anului 1978.

Experiența reală din spatele cărții

În decembrie 1978, Saul Bellow a călătorit la București alături de cea de-a patra sa soție, Alexandra Tulcea — o distinsă matematiciană americană de origine română (fiica fostului ministru al Sănătății din perioada comunistă, Florian Ștefănescu-Goangă). Scopul vizitei a fost unul dureros: mama Alexandrei era grav bolnavă, internată la Spitalul Elias.

Bellow a petrecut câteva săptămâni în Bucureștiul cenușiu al regimului Ceaușescu, confruntându-se direct cu birocrația opresivă, supravegherea Securității, frigul din clădiri, lipsurile zilnice și atmosfera de spaimă generalizată. Această confruntare brutală cu totalitarismul est-european a devenit cadrul central al romanului publicat patru ani mai târziu.

Despre ce este vorba în roman

Protagonistul, Albert Corde, este un fost jurnalist devenit decan al unei universități din Chicago. El călătorește la București alături de soția sa, Minna (un alter ego al Alexandrei Tulcea), o renumită astronomă, pentru a fi alături de mama acesteia, Valeria, aflată pe patul de moarte într-un spital de stat rezervat elitei de partid.

Plotul se desfășoară pe două planuri paralele, construind un contrast puternic între două tipuri de degradare umană:

1. Bucureștiul totalitar (Opresiunea politică):
   • Spitalul Elias devine o metaforă a statului polițienesc. Corde și soția sa se lovesc de refuzul conducerii spitalului (directorul fiind un cadru de partid) de a le permite vizite neîngrădite la mama muribundă.
   • Orașul este descris în nuanțe de gri, înghețat, tăcut, stăpânit de frică, ascultări telefonice și suspiciune. Locuințele sunt reci, iar oamenii își șoptesc gândurile de teama microfoanelor.
   • În ciuda opresiunii, Bellow surprinde și demnitatea tăcută a vechii intelectualități românești (reprezentată de mama Minnei și cercul ei de prieteni), care încearcă să păstreze o urmă de umanitate și etică.
2. Chicago (Decăderea morală și urbană):
   • În paralel, Corde își amintește de problemele lăsate acasă: un scandal universitar declanșat de un articol dur pe care l-a scris despre violența, criminalitatea și degradarea morală/rasială din Chicago.
   • Dacă Bucureștiul suferă de o „moarte prin îngheț politic și control excesiv”, Chicago suferă de o „moarte prin anarhie, cinism și materialism necontrolat”.

Miza și temele principale

• Cele două forme de deșert existențial: Bellow nu face o simplă propagandă capitalistă. El compară „iarna de la Răsărit” (unde statul distruge sufletul prin teroare și lipsă de libertate) cu „iarna de la Apus” (unde libertatea neînsoțită de responsabilitate morală duce la nihilism și haos urban).
• Lumina astronomică vs. Întunericul terestru: Soția lui Corde privește prin telescop spre spațiul cosmic și stele, în timp ce pe pământ oamenii sunt prinși în capcana birocrației mizerabile și a bolii.
• Valoarea memoriei și a compasiunii: În final, înfruntarea frigului din București devine un test de rezistență morală pentru protagonist, reconfirmându-i credința că sentimentele umane fundamentale nu pot fi erodate complet de niciun regim.

Impactul în România

Așa cum era de așteptat, cartea a fost interzisă de cenzura comunistă imediat după apariție. A putut fi tradusă și publicată în limba română abia după căderea regimului, devenind un document literar fascinant despre cum arăta capitala României văzută prin ochii unui laureat Nobel american.

Nu-i bine?

Metabolismul după 65: corpul schimbă regulile, iar noi trebuie să ținem pasul

Există un moment, undeva după 65 de ani, când corpul îți spune politicos: „Ce făceam la 40 nu mai funcționează.” Nu e dramă, nu e tragedie, e doar biologie. Metabolismul se schimbă, iar energia nu mai vine din „boost-uri rapide”, ci din flux constant, lent, stabil. Asta e marea diferență pe care majoritatea oamenilor o ignoră.

Micul dejun de la 40? La 65 te lasă fără baterie.

Pâine prăjită, suc, cereale — tot ce ridică insulina și o prăbușește — funcționa acceptabil la 30–40. La 65, același meniu îți fură energia în loc să ți-o dea. Corpul nu mai vrea „zahăr rapid”, vrea combustibil lent, ca un motor diesel care merge liniștit toată 

Ouăle: eroul subestimat al seniorilor

Ouăle sunt, sincer, o mică bijuterie nutrițională. Proteine + grăsimi sănătoase = glicemie stabilă pentru ore bune. Iar la 65, stabilitatea glicemiei e aur.

Mai mult: masa musculară începe să scadă natural (sarcopenie). Proteinele de dimineață sunt exact ce trebuie pentru a încetini procesul.

Pui lângă ele un avocado? Ai potasiu, grăsimi bune pentru creier și inimă, și un mic dejun care nu te trădează la ora 11.

Ovăzul: energia care nu te abandonează

Nu vorbim de „instant oats”, ci de ovăz adevărat. Fibrele lui hrănesc microbiomul — iar microbiomul, la 65+, devine un fel de director general al stării tale mentale.

Un intestin dezechilibrat se traduce în:

• oboseală,

• ceață mentală,

• lipsă de motivație.

La 30, treceai peste asta cu două cafele. La 65, nu mai merge.

Fructele de pădure: antioxidanții care lucrează în tăcere

Afinele, zmeura, murele — sunt, practic, „cheating”. Antioxidanții lor reduc inflamația la nivel celular, adică exact procesul care ne îmbătrânește și ne obosește.

Studiile pe afine sunt clare: îmbunătățesc memoria și energia cognitivă la adulții în vârstă. Nu e magie, e biochimie.

Greșeala clasică a seniorilor: micul dejun din carbohidrați rapizi

Toast, suc, cereale — toate ridică insulina, apoi o prăbușesc. Rezultatul? Oboseală la mijlocul dimineții și senzația că „nu mai am energie ca înainte”.

Nu e vârsta. E meniul.

Concluzia simplă, dar ignorată

Tot ce mănânci dimineața îți poate crește sau scădea vitalitatea. La 65+, corpul nu mai funcționează pe principiul „ce prind, aia ard”. Vrea:

• proteine,

• fibre,

• grăsimi bune,

• carbohidrați lenți,

• antioxidanți.

Alimentele integrale, naturale, pentru care corpul a fost „proiectat”, îți dau energie, claritate și chiar o stare de spirit mai bună.

Nu e vorba de dietă.

E vorba de strategie metabolică.

SUBSTACK

https://substack.com/@foolsofwar/note/c-293272120?r=2km9v8

Cât de mari sunt pagubele create de Iran în conflictul cu SUA. Războiul din Orientul Mijlociu arată vulnerabilitatea bazelor militare americane

Atacurile asimetrice lansate de Iran ca retaliere în Operațiunea Epic Fury lansată de Statele Unite au provocat pagube de aproximativ 13 miliarde de dolari Washingtonului, arată o analiză publicată de Wall Street Journal.

Atacurile lansate de iranieni împotriva instalațiilor SUA din Orientul Mijlociu evidențiază o amenințare tot mai mare reprezentată de rachetele și dronele adversarilor. Potrivit analizei realizate de WSJ, Washingtonul nu este suficient de pregătit pentru a-și apăra toate bazele militare de peste mări, infrastructura critică și personalul. La fel ca bazele militare din Orientul Mijlociu, locațiile Statelor Unite din Pacific sunt la fel de vulnerabile în fața unor atacuri din partea Chinei și a Coreei de Nord precum au fost cele atacate de Iran în statele din Golf.

Încă de la începutul Operațiunii Epic Fury, iranienii au efectuat peste 2.000 de atacuri aeriene cu rachete și drone în Orientul Mijlociu, în urma cărora au avariat cel puțin 20 de instalații militare americane din opt țări. Pierderile cauzate în echipamente și daune se ridică la peste 13 miliarde de dolari.

Recentele atacuri ale Iranului asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania au ucis trei soldați americani și au avariat hangare ale aerodromului și alte infrastructuri. În Qatar, Centrul de Operațiuni Aeriene Combinate al SUA a suferit pagube grave, în timp ce atacurile iraniene au rănit personal american și au avariat aeronave în Arabia Saudită.

În același timp, în Bahrain, Iranul a lovit sediul Comandamentului Central al Forțelor Navale SUA, radare, antene de comunicații prin satelit și depozite. Iranul a vizat, de asemenea, hangare de aeronave americane și sisteme de comunicații prin satelit din Kuweit. În plus, Iranul și forțele sale partenere din regiune au vizat ambasadele SUA din Arabia Saudită, Kuweit și Irak, precum și Consulatul SUA din Dubai.

De la începutul războiului dintre Rusia și Ucraina în februarie 2022, ambele țări și-au luat măsuri ample pentru a-și proteja bazele militare și infrastructura critică. Cu toate acestea, Statele Unite au fost prea lente și nu au aplicat aceleași principii pentru a-și apăra infrastructura din Orientul Mijlociu.

Bazele militare ale Statelor Unite din întreaga lume

Provocarea din Pacific este mult mai mare deoarece China reprezintă o amenințare mult mai serioasă decât Iranul și are un stoc mai mare și capabil de drone și rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În prezent, bazele americane și alte infrastructuri din Pacific, din Japonia și Filipine până în Guam și Coreea de Sud, sunt extrem de vulnerabile.

Gândul.ro

Mierea de rapiță

Mulți  consăteni se ocupă cu albinăritul. An de an primesc câteva  borcane  de la  vecinul nostru, Marian. 

Azi am înfulecat câțiva biscuiți  cu miere de rapiță,  foarte untoasă. Iată beneficiile ei pentru om:

Mierea de rapiță are o compoziție chimică și fizică particulară față de alte sortimente, remarcându-se prin conținutul ridicat de glucoză, prezența oligoelementelor (în special bor și calciu) și un pH ușor mai puțin acid.

Beneficii principale pentru sănătate:

• Protecția sistemului osos și articular: Conține un nivel apreciabil de bor, un oligoelement esențial în metabolizarea calciului și a magneziului. Borul ajută la menținerea densității osoase și sprijină prevenirea osteoporozei.
• Efect emolient și protector gastric: Datorită acidității reduse și vâscozității sale, mierea de rapiță căptușește mucoasa gastrică, reducând senzația de arsură în caz de hiperaciditate sau gastrită.
• Efect antibacterian și cicatrizant: La fel ca majoritatea mierilor neprocesate termic, conține enzime (cum este glucozoxidaza) care generează cantități mici de peroxid de hidrogen (H_2O_2), oferind proprietăți antiseptice la nivelul tractului respirator superior și al pielii.
• Sursă rapidă de energie: Raportul ridicat de glucoză favorizează o absorbție rapidă, fiind utilă pentru refacerea glicogenului după efort fizic sau stări de oboseală cronică.
• Acțiune hepatoprotectoare: Zaharurile simple reunesc resurse rapide pentru metabolismul hepatic, susținând funcția detoxifiantă a ficatului.

Proprietăți specifice de consum și păstrare:

• Cristalizare foarte rapidă: Din cauza concentrației mari de glucoză și a apei reduse, mierea de rapiță cristalizează la doar câteva zile de la extracție, căpătând o textură cremoasă, de culoare albă sau gălbuie-crem (asemănătoare cu untul).
• Nu necesită decristalizare prin încălzire: Păstrarea ei în stare naturală, cremoasă, este ideală. Încălzirea peste 40°C distruge enzimele bioactive și vitaminele termosensibile.

Dacron, PET

Polyethylene terephthalate (or poly(ethylene terephthalate),^[5] PET, PETE, or the obsolete PETP or PET-P) is the most common thermoplastic polymer resin of the polyester family and is used in fibres for clothing, containers for liquids and foods, and thermoformed parts for manufacturing, and in combination with glass fibre for engineering resins.^[6]

Polyethylene terephthalate

Dacron este denumirea comercială înregistrată (creată inițial de DuPont în 1950) pentru o fibră sintetică durabilă din poliester, obținută din polietilen tereftalat (PET). Identic din punct de vedere chimic cu Terylene sau PET-ul poliesteric generic, Dacronul este produs printr-o reacție de polimerizare prin condensare în trepte între eticlenglicol și acid tereftalic (sau dimetil tereftalat).

Proprietăți Materiale Principale

• Rezistență Ridicată la Tracțiune și Elasticitate: Rezistă la întindere, lăsare și rupere sub tensiune, menținându-și forma pe perioade îndelungate.
• Absorbție Scăzută a Umidității: Are o reținere a umidității de mai puțin de 0,4%, ceea ce îl face să se usuce rapid, să fie hidrofob și rezistent în mod natural la mucegai și putregai.
• Stabilitate Dimensională: Rezistență excepțională la șifonare, contractare și abraziune.
• Rezistență Chimică și la Mediu: Foarte stabil împotriva solvenților organici, acizilor slabi, agenților de înălbire și degradării provocate de radiațiile UV.

Aplicații Principale

Domeniu	Utilizări Principale	Avantaj Cheie
Vele și Frânghii Marine	Pânză de velă țesută, parâme de manevră și chingi de mare rezistență	Întindere minimă la sarcină și rezistență ridicată la radiații UV și apă sărată
Tapițerie și Așternuturi	Perne, saltele și umplutură pentru pilote (vatelină)	Volum neted, elasticitate și proprietăți hipoalergenice
Dispozitive Medicale	Proteze vasculare, plasă chirurgicală și ligamente artificiale	Biocompatibilitate excelentă și durabilitate mecanică
Îmbrăcăminte și Textile Industriale	Țesături mixte (bumbac-poliester), furtunuri de pompieri și medii de filtrare	Rezistență la șifonare și integritate structurală

Iată o comparație tehnică detaliată între poliester (Dacron), poliamidă (Nylon) și polietilenă cu masă moleculară ultra-ridicată / UHMWPE (Spectra / Dyneema), sintetizată pentru aplicații marine, sportive și industriale:

Proprietate / Criteriu	Dacron (Poliester / PET)	Nylon (Poliamidă)	Spectra (UHMWPE)
Compoziție Chimică	Polietilen tereftalat	Poliamidă (Nylon 6 / Nylon 6,6)	Polietilenă cu masă moleculară ultra-ridicată (UHMWPE)
Rezistență la Tracțiune (Raport Rezistență/Greutate)	Medie-Ridicată (standard)	Moderată-Ridicată	Extrem de Ridicată (până la de 10-15x mai puternică decât oțelul la greutate egală)
Elongație / Întindere sub Sarcină (Stretch)	Scăzută (3.5% – 5%) — își păstrează forma structurală bine sub sarcină	Ridicată (10% – 25%) — foarte elastic, absoarbe șocurile cinetice	Extrem de Scăzută (< 1.5%) — rigiditate structurală aproape totală
Fluaj (Creep)	Inexistat / Neglijabil	Neglijabil	Prezent (are tendința de alungire lentă și ireversibilă sub sarcină continuă pe termen lung)
Rezistență la Radiații UV și Intemperii	Excelentă (nu își pierde rezistența structurală ușor la soare)	Moderată (se degradează treptat la expunere UV prelungită)	Excelentă (foarte rezistent la degradare UV și medii agresive)
Absorbție de Apă & Flotabilitate	Apă < 0,4% (Nu plutește, se scufundă)	Apă 2% – 8% (Se scufundă; își pierde 10-15% din rezistență când e ud)	0% Absorbție (Plutește pe apă, densitate < 1 g/cm³)
Rezistență la Abraziune & Tăiere	Bună	Foarte Bună	Excepțională (foarte alunecos, coeficient de frecare redus)
Punct de Topire / Temperatură	~250°C – 260°C	~220°C – 250°C	Scăzut (~140°C – 150°C) — sensibil la frecare termică intensă

Diferențe Cheie pe Domenii de Utilizare

1. Pânze și Vele Marine

• Dacron: Este standardul de aur pentru vele principale și genove la ambarcațiuni de croazieră. Alungirea redusă ajută velatura să-și păstreze profilul aerodinamic propulsiv.
• Nylon: Utilizat aproape exclusiv pentru spinakere și gennakere (vele de curent). Elasticitatea sa ajută la amortizarea rafalelor bruște de vânt fără a rupe pânza.
• Spectra: Utilizat în velele de competiție/regată sau la yachturi mari de croazieră (sub formă de laminate), unde greutatea redusă și nedeformarea sub sarcini urișe sunt critice.

2. Parâme, Frânghii și Manevre

• Dacron: Ideal pentru drice (halyards) și școte (sheets) unde nu se dorește alungire.
• Nylon: Folosit pentru parâme de legare la chei (amare) și legături de ancoră, deoarece elasticitatea sa acționează ca un amortizor contra valurilor.
• Spectra: Folosit la sarturi, patarațuri, sau ca înlocuitor pentru cablurile din oțel inox datorită greutății infime și rezistenței colosale.

3. Parașutism și Paragliding

• Dacron: Preferat la liniile de parașută unde se dorește o deschidere mai lină (absoarbe șocul deschiderii datorită unei ușoare elasticități). Are un volum/diametru mai mare.
• Spectra: Folosit când se caută diametre foarte fine pentru a reduce rezistența la avansare (aerodinamică) și volumul de împachetare, deși poate suferi contractare la frecarea cu slider-ul.