Catedrala Mântuirii Neamului

 Catedrala Mântuirii Neamului (cunoscută și cu denumirea Catedrala Națională din București) cu hramul principal „Înălțarea Domnului” și hramul secundar „Sf. Apostol Andrei”^[2], este cea mai mare biserică din România și cea mai înaltă și mai mare clădire de biserică ortodoxă ca volum și suprafață din lume.^[3][4][5] 

Nouă copii de la țară, ne-a harazit Dumnezeu fericirea să  putem vedea zilnic din balcoanele noastre această  Măreție. Am slujit țara  cu multă Credință  și  Devotament. Acum ea ne rasplateste zi de zi cu sunetele slujbelor și  dangătul clopotelor.

N-aș vrea să fiu în sufletul lui Trump. Noul proiect pentru Europa, o să-l descifrăm.

Președintele Donald Trump a demarat o serie de consultări de urgență cu cercul său de consilieri politici pentru a evalua oportunitatea menținerii lui Pete Hegseth în funcția de secretar al Apărării. Discuțiile de la Casa Albă vin pe fondul pierderilor catastrofale înregistrate de Partidul Republican la alegerile parlamentare de la jumătatea mandatului, eveniment care a declanșat o criză administrativă majoră la Washington și a pus sub semnul întrebării strategia militară a actualei conduceri executive.

Căutarea vinovaților pentru eșecul din Iran și conflictul intern

În timp ce o parte dintre oficialii administrației prezidențiale încearcă să direcționeze responsabilitatea politică spre liderii militari din teatrele de operațiuni, tensiunile din interiorul echipei guvernamentale s-au amplificat imediat după aflarea rezultatelor de la urne.

Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Trump a găsit primul vinovat pentru pierderea alegerilor. Deja își întreabă consilierii dacă ar trebui să rămână în funcție

Reacțiile președintelui Donald Trump după alegerile midterms (alegerile de la jumătatea mandatului) au fost caracterizate de frustrare, respingerea vinei personale, atacuri la adresa presei și a aliaților, dar și de adoptarea unei poziții de forță legislativă în fața noiirealități politice de la Washington.

Iată principalele aspecte și direcții ale reacțiilor sale:

1. Refuzul de a accepta vina personală și rezultatele ca un vot de blam

Deși alegerile au adus înfrângeri majore pentru republicani (inclusiv un „val albastru” democrat în Congres), Trump a respins ideea că rezultatul ar reprezenta un semnal de dezaprobare la adresa sa:

• A declarat în mod repetat că „dacă aș fi fost pe buletinul de vot, am fi câștigat”, susținând că înfrângerea aparține candidaților și partidului, nu popularității sale personale.
• A acceptat formal rezultatele alegerilor, însă a căutat imediat să mute atenția și să transfere responsabilitatea către alți factori politici sau către calitatea candidaților susținuți.

2. Atacuri furibunde pe rețelele de socializare (inclusiv la adresa Fox News)

Pe parcursul nopții electorale, Trump și-a exprimat nemulțumirea pe platformele online, lansând tirade dure:

• L-a vizat direct pe canalul conservator Fox News, acuzându-l că sondajele postului sunt „insultătoare” și că sunt concepute ca niște „lovituri joase” (hit jobs) la adresa sa.
• S-a plâns de scăderea audiențelor postului și a criticat conducerea Fox Corp. pentru presupuse donații către democrați, afirmând că postul TV a devenit împotriva lui.

3. Amenințarea cu dreptul de veto și pregătirea pentru blocajul legislativ

Confruntat cu perspectiva unei majorități democrate în Congres care îi poate bloca agenda și porni anchete ample, Trump și-a etalat o armă constituțională principală: dreptul de veto:

• A publicat pe rețelele de socializare o imagine cu o șapcă roșie pe care era brodat cu majuscule cuvântul „VETO”.
• Într-o convorbire telefonică și declarații publice, Trump a amenințat că va folosi „puterea totală de veto” împotriva oricăror legi „insane” venite din partea democraților, transmițând că va bloca tot ce consideră inacceptabil până când opoziția va fi obligată să negocieze cu el.

4. Concentrarea pe aspecte secundare și redecorare

În timp ce Washingtonul și clasa politică dezbăteau șocul rezultatelor electorale, analizele de presă au remarcat o reorientare a atenției lui Trump spre proiecte personale și estetice de la Casa Albă (precum renovări și detalii de design interior), o conduită interpretată ca o modalitate de a gestiona stresul politic și statutul de președinte „lame duck” pentru restul mandatului său.

5. Pregătirea pentru o eră a confruntărilor și a anchetelor

Odată cu pierderea controlului republican asupra Congresului, Trump și-a asigurat susținătorii și consilierii că va contracara ofensiva politică a democraților. Casa Albă se așteaptă la un val de investigări parlamentare, comisii de anchetă și posibile încercări de blocaj sau chiar proceduri de impas instituțional, replicând în mare parte strategia defensivă dură pe care a folosit-o și în primul său mandat.

Politica de cazarmă. Pădurenii : dai în mine, dai în tine, dai în fabrici si uzine!

 "

sursa foto: Inquam Photos

- Dl. Dominic Fritz îl numește pe președintele Donald Trump „lame duck" după înfrângerea republicanilor.

- Dl. Cătălin Predoiu îl face pe dl. Fritz „stupid duck", pentru că a fost nepoliticos cu Donald Trump: „O astfel de afirmație nu se face din partea unui șef de partid dintr-o țară parteneră. Nu este doar un afront la adresa unei persoane, este un afront la adresa SUA".

Termenul „lame duck" nu este injurios sau jignitor. El face parte din jargonul politic american și desemnează un oficial ales care se află în ultima parte a mandatului, care și-a ales deja succesorul sau care a pierdut niște alegeri (și nu mai are dreptul să candideze).

Ideea că dacă dai în Trump, dai în America este o temă dragă Interesului Național, expusă pe larg în nopți de înfierare la CîNîNî-ul local. Știm că în Securistan, dacă dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine. Afirmația că „nu se face" să ai opinii despre cel mai anti-democratic președinte pe care și l-au ales americanii (și pe care tot ei îl resping ferm) denotă mentalitate de melc de cazarmă. Linia strategică trasată la pădure este bătutul din călcâie și poziția echer. Apropo, știți cum te salută staff-ul la Cotroceni? Care e formula de adresare?"

Republica

Lozinca din socialism: Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici si uzine!

O sintagmă puternică, care aduce la suprafață o întreagă arheologie a mentalităților, a memoriei colective și a istoriei noastre recente. Prin asocierea acestor elemente – politica de cazarmă, pădurenii și celebrul slogan populist – se conturează un tablou extrem de viu al rigidității, al confruntării brutale și al adaptării la supraviețuire prin solidaritate de grup sau, din contră, prin izolare aspră.

1. „Politica de cazarmă”

Expresia trimite direct la rigorile cazone, la ordinea impusă prin forță, uniformizare, lipsă de nuanțe și decizii luate „de la centru” fără drept de apel. Este o metaforă a autoritarismului cotidian, unde regulamentul strict înlocuiește dialogul, iar disciplina mecanică sufocă inițiativa individuală. În sens politic sau social, „politica de cazarmă” descrie un stil de conducere sau de interacțiune bazat pe comandă, ierarhie rigidă și subordonare necondiționată.

2. Pădurenii – Spațiul rezistenței și al izolării

Fie că ne gândim la celebrul Ținut al Pădurenilor (zona Hunedoarei) – un spațiu montan izolat, cu o identitate culturală extrem de puternică, aspră și mândră – sau pur și simplu la ideea de comunitate forestieră/rurală marginală, „pădurenii” simbolizează lumea care a trebuit să facă față presiunior externe prin autarhie și printr-un cod moral propriu. Într-un astfel de habitat, regulile statului sau ale puterilor vremelnice erau adesea privite cu suspiciune, iar ordinea se menținea prin forța comunității sau prin legea tăcerii.

3. „Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine!”

Sloganul-emblemă al epocii comuniste surprinde o ironie tragică. Născut din retorica oficială care sacraliza clasa muncitoare și marea industrie națională, versul ritmat a devenit rapid un refren popular cu dublu înțeles:

• Pe de o parte, ilustra absurdul lozincilor de partid, în care orice critică adusă sistemului sau omului de rând era echivalată ideologic cu un sabotaj adus întregii națiuni („fabricilor și uzinelor”).
• Pe de altă parte, exprima fatalismul unei solidarități forțate: într-un sistem totalitar sau într-o comunitate închisă, destinul era la comun; o lovitură încasată de individ se repercuta inevitabil asupra întregului ansamblu social.

O privire retrospectivă asupra modului în care mentalitățile colective au oscilat între rigoarea cazonă a ordinelor de sus și rezistența instinctivă a comunitățilo locale.

Ce anume din această combinație de concepte v-a stârnit interesul în mod deosebit – filiera istorică a industrializării forțate, atmosfera din zonele izolate sau dinamica puterii și a contestării ei?

După alegerile midterms din SUA la ce trebuie să ne așteptăm?

Ca avertisment direct adresat Washingtonului și Tel Avivului, Liderul Suprem iranian Mojtaba Khamenei a declarat că orice nouă rundă de lovituri aeriene americane-israeliene ar fi întâmpinată cu un răspuns din partea armatei iraniene la o scară semnificativ mai mare.

Eșecul discuțiilor prin canale neoficiale la Teheran și Doha creează o dilemă strategică cu privire la continuarea operațiunilor aeriene americane și israeliene.

Faceri și prefaceri, 2006-2026. La țară. La moșie.

Acum 14 ani.

Merită să  cumperi o casă veche de peste 80 de ani? Bugetul familiei noastre era limitat. Aveam alte priorități si totuși  ne-am înhămat în 2004 la un proiect, cumpararea unei case vechi, cu multe vicii ascunse dar unele foarte vizibile, acoperiș  de tablă ciuruit de rugină, câteva ziduri grav fisurate etc. Dupa reabilitare ne bucurăm  azi de alegerea făcută. 

Ce spune AI azi:

Reabilitarea unei case de 80–90 de ani este o decizie complexă care implică o analiză atentă între valoarea sentimentală/arhitecturală, costurile financiare și eficiența pe termen lung. La această vechime (construcții realizate de regulă în perioada interbelică), structura a trecut prin cutremure majore și cicluri climatice severe, ceea ce impune o expertiză tehnică riguroasă înainte de orice alt pas.

Iată o analiză structurată a aspectelor pe care trebuie să le iei în calcul:

1. Avantajele reabilitării (De ce merită?)

• Calitatea materialelor originale: Casele din acea perioadă au fost construite adesea cu fundații mai adânce din zidărie plină de cărămidă arsă (sau piatră), grinzi masive de lemn (sau planșee solide în anumite cazuri) și pereți portanți groși (de 40–60 cm). Această masă termică oferă o inerție termică excelentă și o izolare fonică net superioară construcțiilor ușoare moderne.
• Amplasarea și terenul: De regulă, astfel de case sunt situate în zone centrale sau semicentrale consacrate, cu utilități trase, spațiu verde matur și infrastructură existentă, pe care un teren nou la periferie nu le oferă.
• Personalitate arhitecturală: Detaliile de fațadă, înălțimea generoasă a camerelor (în mod obișnuit 3–3,5 metri) și șarpantele din lemn nobil conferă un șarm estetic unic care nu poate fi replicat ușor astăzi.

2. Riscurile și provocările majore (De ce să fii prudent?)

• Viciile ascunse și structura de rezistență: Lemnul din șarpantă sau planșee poate fi afectat de cari sau umezeală (putregaiul lemnului), iar mortarul vechi pe bază de var și nisip își pierde în timp coeziunea.
• Umezeala și lipsa hidroizolației: Casele vechi nu au hidroizolații perimetrale și nici bariere împotriva umidității prin capilaritate. Fără o intervenție corectă (subzidiri, injectări sau dren perimetral), zugrăvelile și finisajele noi vor ceda rapid în fața igrasiei.
• Costurile imprevizibile vs. Demolare și reconstrucție: O reabilitare structurală profundă (consolidare fundații, injectare pereți, refacere completă a instalațiilor electrice, sanitare și termice, termoizolare și finisaje) poate depăși adesea costul unei construcții noi de la zero, raportat la suprafață.

3. Factorii decisivi: Când merită și când nu?

Criteriu	Când MERITĂ reabilitarea	Când NU MERITĂ reabilitarea
Structura	Pereți portanți integri, fără fisuri majore în X, fundație solidă din piatră/cărămidă.	Fisuri structurale majore (diagonale pe pereți), tasări diferențiate vizibile, zidărie măcinată de umezeală cronică.
Amplasament	Zonă cu valoare imobiliară ridicată sau atașament emoțional puternic.	Zonă izolată, fără perspective de dezvoltare sau valoare de piață scăzută a terenului.
Compartimentare	Spații înalte, luminoase, cu o configurare interioară care se poate adapta la cerințele moderne.	Camere foarte mici, întunecoase, cu înălțimi mici sau circuite interioare total ineficiente.

4. Pașii recomandați înainte de a lua o decizie

1. Expertiză tehnică de specialitate: Cheamă un inginer constructor sau un expert atestat pentru structuri istorice/vechi. El va evalua starea reală a fundației, a pereților portanți și a terenului de fundare.
2. Deviz estimativ detaliat: Calculează costul estimat pe metru pătrat pentru o renovare completă (care include adesea refacerea totală a pardoselilor, a șarpantei și a tuturor rețelelor de utilități). Compară-l cu costul unui șantier la roșu/la cheie pentru o casă nouă.
3. Analiza eficienței energetice: Gândește-te că va trebui să izolezi clădirea (preferabil pe exterior, dacă nu afectează elemente decorative istorice, sau pe interior cu materiale speciale de respirație, cum ar fi tencuielile pe bază de var-cânepă sau silicat) pentru a reduce costurile de încălzire.

2006

Și 2026

Câte povești,  întâmplări,  discuții... au fost, de nenumarate ori,cu familia, cu prieteni, cu străini,  cu vecini in jurul mesei de sub polată!

In acesti 22 de ani am fost o familie unită.  Acum cercul s-a deteriorat. Unii au trecut la cele sfinte, alții au plecat în cele patru zări pentru studii universitare, servicii mai bune si mai bine plătite, în concluzie pentru o viață  mai așezată.  O fi așa? Eu îs  de modă veche. Țărâna românească nu-mi va ieși din suflet nici după moarte.

O seară liniștită!

George și braga

Băutura tradițională cunoscută sub numele de braga (o băutură răcoritoare din cereale fermentate) traversează o perioadă dificilă în România: rețetele autentice au fost în mare parte înlocuite de băuturi industriale, fiind păstrate mai ales de mici producători locali din zona Olteniei și a Moldovei.

Asocierea dintre sintagma „braga românească” și George Simion reflectă o strategie de discurs politic intens dezbătută:

• Promovarea produselor tradiționale vs. Populismul: George Simion și partidul AUR își construiesc o mare parte din discursul politic pe teme precum renașterea producției naționale, susținerea producătorilor locali și respingerea importurilor. În acest context, simboluri ale tradiției (precum braga sau alte produse meșteșugărești) sunt adesea invocate în campaniile lor mediatice pentru a proiecta o imagine naționalistă.
• Criticile privind promisiunile politice: Mulți critici și analiști politici subliniază că aceste inițiative reprezintă adesea doar retorică de campanie fără măsuri legislative sau economice concrete. Proiectele sau promisiunile de susținere a micilor gospodării și a produselor autohtone rămân frecvent neimplementate, fiind considerate de opozanți simple instrumente de atras voturi.

Vreau să  adaug că populismul nu aduce voturi. Societatea te "taie" la o adică.  Citește,  dacă vrei,  și:

https://alex51ro.blogspot.com/2026/11/alegeri-pierdute-de-republicani-maga-si.html?m=0

Alegeri pierdute de republicani, MAGA si braga.

Rima funcționează excelent, iar combinația sintetizează destul de bine ironia din comentariul politic.

​Pentru context:

• ​MAGA (Make America Great Again) reprezintă curentul populist/naționalist condus de Donald Trump, centrat pe mobilizarea bazei conservatoare dure.
• ​„Maga și braga” pune în rimă acronimul politic american cu celebra expresie românească „ieftin ca braga” (sau sugestia de amestec neclar, apă chioară/discurs ieftin).

​Din punct de vedere al analizei electorale, legătura dintre eșecurile candidatilor MAGA și dinamica alegerilor din SUA (cum au fost alegerile partiale/midterms sau scrutinurile locale recente) oferă câteva concluzii clare:

1. ​Mobilizarea bazei vs. Atragerea moderatilor: Candidații susținuți puternic de aripa MAGA tind să câștige ușor alegerile primare din Partidul Republican, însă întâmpină dificultăți majore în alegerile generale, unde alegătorii independenți și cei din suburbii resping retorica radicală.
2. ​Efectul de decont politic: Discursul centrat pe teme revanșarde sau contestații electorale a costat Partidul Republican mandate esențiale în state-cheie (cum au fost Arizona, Pennsylvania sau Georgia).
3. ​Consolidarea sau fragmentarea: Când candidații asociați cu linia dură pierd curse accesibile, partidul intră rapid în dezbateri interne despre oportunitatea de a schimba mesajul politic spre teme mai pragmatice (economie, securitate, costul vieții).

Alegeri SUA: Tsunami-ul democrat i-a măturat pe republicani într-o noapte electorală devastatoare pentru Trump. Democrații au majoritatea în Senat și Camera Reprezentanților. Reacția președintelui

Bucurie în tabăra democrată, după alegerile din SUA Foto: Profimedia

Tsunami:

 democrații controlează Congresul

Democrații vor prelua majoritatea atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat, într-o victorie răsunătoare și istorică, potrivit proiecțiilor CNN.

Democrații au profitat de lipsa de popularitate istorică a președintelui Donald Trump pentru a obține o victorie majoră și o putere semnificativă prin care să-l țină în frâu pe președinte în cei doi ani rămași din mandat.

Pentru a obține majoritatea, democrații au câștigat chiar și în teritorii puternic republicane, unde nu se mai impuseseră de zeci de ani.

Victoriile includ câștigarea unui loc în Senat în Carolina de Sud, unde Trump câștigase cu 18 puncte în 2024, și a altuia în Texas, care nu mai votase pentru un democrat la nivel statal din 1994, precum și o victorie în Kansas, care nu mai alesese un senator democrat din 1932.

Principalele probleme ale republicanilor par a fi inflația, taxele vamale impuse de Trump, conflictul cu Iranul și îngrijorarea alegătorilor cu privire la comportamentul lui Trump și la îmbogățirea sa personală.

Sondajul CNN în rândul alegătorilor arată în prezent că mai mult de 6 din 10 alegători îl dezaprobă pe Trump, iar mai mult de o majoritate îl dezaprobă puternic. Două treimi au afirmat că acesta a înrăutățit situația economică prin politicile sale.

Dimensiunea exactă a majorităților democraților rămâne încă de stabilit, pe măsură ce rezultatele finale ale alegerilor devin clare. Totuși, se pare că democrații vor avea o marjă semnificativă în ambele camere.

În același timp, atât dreptul de veto al lui Trump, cât și pragul de 60 de voturi necesar pentru majoritatea proiectelor de lege din Senat înseamnă că este foarte puțin probabil ca aceștia să poată adopta o mare parte din agenda lor preferată.

Cu toate acestea, controlul asupra camerelor le conferă democraților mai multă putere de a investiga acțiunile președintelui și ale aliaților săi.

În același timp, controlul asupra Senatului înseamnă că democrații pot bloca numirile judiciare propuse de Trump, inclusiv în cazul în care apare un post vacant la Curtea Supremă.

Nemții

Diana Șoșoacă ia atitudine și o pune la punct pe șefa AfD

Scrisoare deschisă către Alice Weidel, copreședinta AfD

Stimata Doamnă Alice Weidel,

             Ați afirmat cu un dispreț care nu va face cinste că românii vă „jefuiesc sistemul social” în orașul Magdeburg. Să vă fie rușine! Vă cer imperativ să vă retrageți această acuzație nedreaptă și să le cereți public scuze cetățenilor români pe care i-ați insultat. Dacă dețineți dovezi punctuale de fraudă, prezentați-le autorităților judiciare, dar nu îndrăzniți să folosiți suferința și drama unor oameni care au fost nevoiti să-și părăsească țara ca monedă de schimb pentru capitalul dumneavoastră electoral. 

        Ați pomenit de costurile îngrijirii medicale. Priviți, doamnă Weidel, și cealaltă parte a monedei. Aveți medici români, școliți pe banii României, care consultă pacienți germani, operează, fac gărzi și salvează vieți. Sunt profesioniști cărora familii din țara dumneavoastră le încredințează viața celor dragi.

         Dacă vreți să faceți un bilanț, atunci făceți-l până la capăt. În socoteala dumneavoastră despre cât costă românii, cât valorează munca lor, vorbiți și despre ce aduc Germaniei. Românii noștri lucrează în fabrici, construiesc locuințe, transportă mărfuri, muncesc în agricultură și îngrijesc vârstnici. Plătesc taxe și contribuții, iar munca lor susține servicii de care beneficiază și cetățenii germani. 

Dacă nu știți să faceți un bilanț, vă ajut eu. Într-o analiză publicată în 2026, Agenția Federală pentru Muncă a Germaniei arăta că între 2014 și 2024, populația de vârstă activă cu cetățenie germană s-a redus cu aproximativ 3,9 milioane de persoane, în vreme ce populația de vârstă activă cu cetățenie străină a crescut cu aproximativ 3,4 milioane.

Tot instituția germană arată că extinderea ocupării între iunie 2014 și iunie 2025 a fost susținută preponderent de lucrători străini. Prin urmare, contribuția lucrătorilor români nu trebuie interpretată doar prin salariile lor, ci și prin faptul că asigură personal pentru întreprinderi care se confruntă cu deficit de forță de muncă.

La sfârșitul anului 2025, în Germania trăiau peste 900.000 de cetățeni români, iar peste o jumătate de milion (mai exact 559.000) erau încadrați în muncă. Nu vorbim despre o comunitate aflată la periferia economiei germane, ci despre o forță de muncă implicată legal în construcții, industrie, agricultură, transporturi, sănătate și servicii.

Chiar dacă nu există o statistică oficială care să indice separat câte miliarde de euro din PIB-ul german sunt produse de cetățenii români, putem face o simulare simplă. La o masa de 559.000 de lucrători români, cu un salariu mediu brut de 3.000 de euro, avem o masa salarială brută anuală de 20,12 miliarde de euro. Cum impozitul pe venit este progresiv, la o masa salarială brută de 21,12 miliarde, totalul impozitelor și celorlalte rețineri este de 31,25%, adică peste 6,6 miliarde de euro care se duc la bugetul statului german. Aceasta este „paguba” pe care v-o aduc românii, nestimată domnă!

Dumneavoastră, doamnă Weidel, vă cer să vă măsurați cuvintele când vorbiți despre relația dintre țările noastre. Când o companie germană câștigă contracte de miliarde în România, vorbiți despre parteneriat economic. Când un român muncește în Germania și familia lui primește o alocație la care are dreptul, dumneavoastră vorbiți despre jaf. Cu ce drept?

Cât despre platile pe care le contestați, răspunsul meu este simplu. Dacă legea germană îi dă unui om dreptul la o indemnizație, plătiți-i ce i se cuvine. Și tratați-l cu aceeași demnitate ca pe orice alt cetățean aflat în aceeași situație. 

Și acum, haideți să vă spun de ce plătiți. Când o putere precum Germania alege să se amestece în politica internă a unei țări și să influențeze deciziile ei, pentru ca miliarde de euro din fonduri de la Uniunea Europeană care i se cuveneau de drept și integral poporului român, să fie redirecționate către o firmă germană, trebuie să fiți pregătită să suportați consecințele. 

Nu poți lăsa o națiune fără banii destinați dezvoltării ei, îngropată în datorii și privată de orice speranță, iar apoi să te miri că aceiași oameni, ajunși la capătul puterilor, îți bat la ușă. Dumnezeu guvernează lumea după legi ale echilibrului absolut, pe care unii pământeni, orbiți de orgoliul politic, nu le pot înțelege. 

Și v-aș mai întreba pe dumneavoastră de ce nu faceți referire mai întâi la miile de imigranți aduși în Germania în ultimul deceniu, care de cele mai multe ori nu au studii, nu vorbesc limba germană și pentru care statul german a plătit și plătește sume uriașe pentru ajutoare și alocații, școlarizare, persoane care de cele mai multe ori chiar nu muncesc și nu plătesc taxe, și care doar consumă bani de la buget, în comparație cu mulți români care muncesc si au și câte 2-3 locuri de muncă și plătesc taxe și impozite și ridică economia Germaniei.

Pe de altă parte, sunt surprinsă de discursul dvs. în condițiile în care eu personal și Partidul pe care îl reprezint, S.O.S. ROMÂNIA,  avem o colaborare foarte bună la Parlamentul European și pe plan politic cu AFD, împărtășind aproape aceleași valori suveraniste.

Ca lider suveranist român, apăr dreptul României de a-și stabili singură prioritățile și demnitatea românilor oriunde trăiesc. Aveți dreptul să dezbateți politica socială a Germaniei. Vă răspund ferm atunci când îi jigniți și îi umiliți pe cetățenii români într-un discurs electoral, ceea ce este inacceptabil și inadmisibil.

Să vă fie rușine, doamnă Weidel! Românii pe care i-ați jignit merită scuze publice. Vă cer imperativ să le cereți imediat! Culegeți ceea ce semănați! 

Av. Europarlamentar 

Diana Iovanovici-Șoșoacă

Președinta Partidului S.O.S. România

Metastaza PSD. Ce urmează?

PSD a intrat în faza finală a ciclului unui partid politic. Celulele maligne implantate în corpul partidului încă de la transformarea din Partidul Comunist în FSN și apoi PSD au ajuns la metastază. Corupția, aroganța și disprețul față de separația puterilor în stat nu mai pot fi ținute în frâu. Exact ca în Ungaria și Bulgaria, s-a terminat resursa de zbor pentru partidele comuniste care s-au pretins subit democratice după 1989. Toate semnele arată că urmează marea migrare spre AUR, bidonul care urmează să preia voturile, dar și interesele servite până acum de PSD. Se încălzește pe margine și Ponta, în speranța că va putea aduna câteva procente din voturile pierdute de PSD.

Botezul din familia Simonis de la Timișoara a fost turnesolul perfect pentru grupul organizat care se pretinde partid socialist. Conștiința faptului că sunt intangibili, că parchetele în frunte cu DNA îi ocolesc, că instanțele în frunte cu Înalta Curte le închid dosarele, îi face pe PSD-iști să își expună fără jenă luxul orbitor. Un lux pe care l-au strâns câtă vreme au lucrat la stat.

Degeaba a încercat Sorin Grindeanu să-și ceară scuze public pentru defilarea obscenă de la Timișoara. Cum să fie credibil omul cu zborurile Nordis la activ, cu OUG 13, cu vilă de 700 mp proiectată tot de Nordis? Dovadă că după doar câteva ore ministrul PSD Rogobete, altfel foarte apreciat de prima familie a țării, a dat vina pe Bolojan pentru excesele PSD.

Dacă mai exista vreun votant PSD care credea în vocația socialistă a partidului, el trebuie să fi dispărut după catwalk-ul suprarealist de la Timișoara. Acest partid n-a fost niciodată social-democrat, el nu apără nici una dintre valorile socialiștilor europeni: ecologie, egalitatea de șanse și incluziunea, protecția minorităților religioase și sexuale. Chiar ei le-a transmis colegilor europeni că sunt de fapt un partid cu valori conservatoare.

Scorurile cu care e creditat partidul în sondajele de casă sunt evident mincinoase. Sondajele reale arată PSD la 17%, cu tendință în scădere. O scădere dramatică pentru un partid obișnuit cu scoruri de 30-35%, ba chiar peste 40% în epoca Dragnea. E aproape imposibilă redresarea cât timp pesediștii sunt la guvernare, mai ales că se anunță o iarnă dificilă, iar deficitul bugetar trebuie scăzut și în 2027 cu tăieri de la cheltuieli și creșteri de taxe și impozite.

Dacă nu apare vreo lebădă neagră (Grindeanu & co să iasă iar de la guvernare și să arunce încă o dată țara în criză), PSD se îndreaptă spre alegerile din 2028 cu perspectiva unui scor care să-l transforme în partid-balama. Ar fi confirmarea parcursului din ultimii ani: scor negativ istoric la parlamentarele din 2024, eșec istoric la prezidențialele din 2024 și la cele repetate din 2025, absența oricărui lider credibil.

Și aici intervine AUR. Partidul lui Simion, creat în laboratoare pentru a rupe din voturile PSD, devine acum recipientul acestor voturi. Colaborarea celor două partide e naturală pentru că au, de fapt, interese comune: control pe justiție, oprirea reformelor, menținerea unui status-quo profund corupt, respingerea valorilor europene. Pentru primarii PSD va fi absolut naturală topirea în AUR înainte de alegerile locale din 2028. Va fi ceva mai dificil pentru figurile publice, dar se vor găsi sinecuri pentru PSD-iștii perdanți pe la ANCOM, ARICE, ANSVSA sau alte acronime care trăiesc pe spatele bugetului de stat.

Cele două partide și-au oficializat colaborarea la moțiunea de cenzură din 5 mai. De atunci au guvernat practic împreună. Și-au trecut legi, și-au numit cot la cot oamenii la șefia televiziunii și radioului public sau a Institutului Cultural, au torpilat concomitent orice tentativă de reformă a PNL și USR.

Blatul dintre PSD și AUR e evident.

Ce dovadă mai bună decât că partidul lui George Simion, pretins anti-sistem, nu a suflat nici o vorbă despre parada rozătoarelor transformate în blănuri? Cum e posibil ca un partid așa-zis de opoziție să nu sară cu topoarele mediatice pe un subiect care a inflamat o țară întreagă? Cum se poate ca băiatul de galerie care urla pe la casele politicienilor din PNL să nu scoată nici un mieunat la blănurile soțiilor de PSD-iști? E o singură explicație: blatul PSD-AUR.

A doua dovadă e agenda comună împotriva lui Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor care se încăpățânează să nu preia gogorițele lui Grindeanu & co despre greaua moștenire lăsată de guvernul Bolojan. A refuzat Nazare să propage narativele PSD? Nici o grijă, prietenul AUR la nevoie se cunoaște. Așa că AUR a anunțat moțiune simplă împotriva ministrului neascultător. Urmează frăgezirea în Parlament, poate chiar un vot al PSD alături de AUR, cum s-a întâmplat în decembrie anul trecut împotriva ministrei Mediului, Diana Buzoianu, care își băgase nasul în balastierele ilegale ale PSD-iștilor. Și apoi presiune pe premierul Luca Niculescu să-l schimbe din funcție.

Unii votanți AUR se întreabă unde e partidul anti-sistem care promitea zero toleranță față de PSD? Unde e agenda justițiară a lui Simion, când tot ce face AUR e să sprijine corupția din PSD? Șeful extremiștilor simte că oamenii încep să vadă că împăratul lor e gol de principii, așa că dă-i și luptă pentru Călin Georgescu. Cam din vârful buzelor și lupta pentru guru cu pantaloni roșii, cu faptele e mai greu.

De fapt, masca AUR a căzut. Doar cine nu vrea nu vede că așa-zisul partid anti-sistem se pregătește să preia rolul PSD de partid-sistem. Pentru 2028, planul comun e ca AUR să devină vioara întâi într-o alianță cu PSD redus la stadiul de partener junior într-o coaliție naționalist-antireformistă. Un scenariu similar cu "patrulaterul roșu", coaliția din anii 90 patronată de Ion Iliescu și securiștii din jurul său.

Iar Victor Ponta a înțeles mișcarea și se pregătește să-și relanseze partidul de buzunar, în speranța că va aduna câteva firimituri rămase după implozia PSD, cu care să participe la viitoarea guvernare.

Logodna prost mascată dintre PSD și AUR lasă liber pentru PNL și USR culoarul modernist, reformist. Dacă cele două partide vor înțelege că doar împreună pot performa, ca Alianța DA în 2004, vor avea o șansă la localele și parlamentarele din 2028. Dacă însă orgoliile vor fi mai puternice decât rațiunea, vor sfârși prin a-și canibaliza electoratul și a rata ocazia de a da României o majoritate parlamentară reformatoare pentru prima oară după mulți ani.

Articol din G4  Media

Bucurie

 Cei mai mulți cititori si blogului meu sunt din țările  Asiei și  Americii de Sud:

Date, ultima săptămână. 

Urmaresc cu bucurie că  amintirile mele, experiențe de viață, noutăți zilnice din cultură, științele  naturii fac deliciul cititorilor mei.

Fiți bineveniți, dragilor.

Alexandru Mateescu