Bună dimineața!

       

Să trăiți bine! Vine PAȘTELE!....CU PREȚURI PENTRU BOGAȚI. SĂRACII TREC LA DIETĂ. HUO, GUVERNANȚI!

MEGA IMAGE:

Azi: 

-1 kg ardei gras roșu= 29.99 RON;

- 1 kg ardei kapia.     = 24.99 

ACEEAȘI ARDEI LA OFERTA la PROFI (TOT MEGA IMAGE pentru neștiutori):

- 1g ardei KAPIA=19.99 RON

HUO, hoților! 

Multinaționala din OLANDA ne sugrumă!

Ne-am dat dracului! 200 $ barilul de petrol cât de curând.

Am fost azi în magazinul PROFI.

Eu mă uit și în stânga și în dreapta.

Prețurile au crescut vertiginos la alimente. Mai scumpe decât în Occident. Criză majoră. Inflație galopantă. Eram singur in fața raftului de la Profi, de fapt tot MEGA IMAGE. Am înjurat de m-a auzit o vânzătoare. A venit lângă mine. Mi-a zis că sunt prețuri de PAȘTI. Preturi cu peste 70% la sută mai scumpe decât cu o zi înainte. Mi s-au confesat: - Eu nu cumpăr nimic de aici. Cumpăr de la LIDL.

 De exemplu: ardei kapia erau ieri 11.99 lei, azi erau 19.99 lei, merele, aceași calitate ieri 3.50, azi 5.50.

Idioții din fruntea statului nu iau nicio măsură.

Cică vor elimina acciza la motorină.

BĂI, NU VĂ ÎMBĂTAȚI CU APĂ SFIINȚITĂ DE LA AMERICANI! CITIȚI DACĂ ȘTIIȚI LIMBI STRĂINE!

 ȘTIRIILE DE ACUM O ORĂ. Sursa căutați -o voi! Clar și la obiect.

" The “unbeatable” myth of Western air defense has been shattered in the skies over Israel. Reports from the Israeli newspaper Haaretz and Military Watch Magazine confirm a terrifying strategic reality: 80% of Iranian missiles are successfully penetrating Israeli and U.S. defenses, striking their intended targets with precision. The “Iron Dome” and Patriot systems, long marketed as the gold standard of security, are faltering under the strain of systematic exhaustion and the destruction of U.S. forward radar stations in Qatar and the UAE. This revelation not only exposes Israel to unprecedented domestic vulnerability but also discredits years of Western propaganda regarding Ukraine’s supposed success in shooting down Russian missiles. While Trump continues to spin a narrative of “easy victory,” the material reality is one of a catastrophic strategic failure.

Trump’s psychopathic narcissism has led to a war without a coherent plan, as he continues to meander through interviews, claiming a victory that doesn’t exist., other than in his demented mind. Despite his boasts that 90% of Iran’s capabilities are “obliterated,” Reuters reports that U.S. intelligence can only verify the destruction of about a third of Iran’s arsenal. This “imaginary Iran” trap has resulted in a horizontal escalation that Trump cannot control; after Israeli strikes on Iranian steel mills, Tehran immediately retaliated by hitting a Kuwaiti desalination plant, threatening the fresh water supply for 35% of the population. The war is no longer a “limited excursion”—it is a slide into a limitless abyss of mutual infrastructure destruction that is driving oil toward $200 a barrel.

The global community has officially run out of patience. China has issued its most forceful condemnation yet, labeling the U.S. and Israel as the sole aggressors and calling for an “immediate halt” to a conflict that should never have happened. Beijing’s Global Times has bluntly exposed the “studied emptiness” of the G7, calling out the spinelessness of European leaders who refuse to demand an end to the bombing of civilians. Meanwhile, in the UK, the “proxy war” narrative is taking hold, with senior journalists admitting that Russian intelligence and military aid are the critical factors keeping Iran in the fight—a “payback” for Western intervention in Ukraine that the “Epstein-class” media failed to predict.

On the Ukrainian front, the diversion of American resources to the Middle East has triggered a terminal disintegration of the Kiev regime’s defenses. As the Russian military masters the use of fiber-optic drones and prepares for a massive April offensive, the battle for the last fortified towns of Donbass has entered its final phase. Trump is now trapped in zugzwang: he cannot force open the Strait of Hormuz, he cannot protect his “island hostages” from drone swarms, and he cannot sustain a two-front war without bankrupting the American economy. The “Greatest Negotiator” has negotiated away the American century, leaving the West to face an empowered Russia and an implacable Iran in a multi-polar reality he is too delusional to understand."

Priviți! Suflete adevărate de oameni. Sunt mândru de românii mei!

Doamne, ce o fi fost în sufletele fetițelor?

Mărturisire: Aveam aceleași vârste, 5 și 4 ani, eu și fratele meu. Am mers la cules de ciuperci cu bunica în pădurea Geamăna ce se întindea pe multi kilometri Este undeva la 10 kilometri de satul nostru natal, DEJOI, județul Vâlcea. Zonă deluroasă împădurită. În căutarea ciupercilor ne-am despărțit de bunica. Am colindat prin pădure în căutarea bunicii.S-a înserat. Am dormit pe pământul gol. Am urlat, am strigat. Degeaba. A venit ploaia rece. Era tot primăvară. Amintiri de groază. Tot așa ne-a văzut cineva într-o rariște, a doua zi,  undeva la 15 km. de satul nostru. Am fost salvați.

Mă cutremur și astăzi!

"După mai bine de 36 de ore de căutări contracronometru, două fetițe din Târnăveni, de 4 și 5 ani, care dispăruseră duminică în timp ce se jucau în apropierea casei, au fost găsite și sunt în siguranță. Ele se aflau la marginea unei păduri, într-o zonă izolată, speriate și înghețate, fiind salvate de pădurarul Aurel Frandeș.

Pădurarul care a salvat fetițele FOTO: Regia Nationala a Padurilor - Romsilva

„Fetițele plângeau, erau înghețate. Văzând mesajul Ro-Alert, mi-am dat seama că sunt cele căutate. Le-am îmbrăcat și am sunat la poliție", a declarat pădurarul, angajat al Ocolului Silvic Luduș, Direcția Silvică Mureș.

După ce a participat la căutări, Aurel Frandeș le-a găsit pe cele două micuțe la marginea unei păduri, în vârful unui deal izolat. Fetițele erau speriate și plângeau. 

„A anunțat imediat autoritățile, însă, pentru că terenul era foarte dificil, iar echipele nu puteau interveni în zonă, el a fost nevoit să coboare, transportând pe una dintre fetițe în spate, iar pe cealaltă purtând-o în brațe. După o distanță de 3 kilometri, Aurel Frandeș s-a întâlnit cu autoritățile și le-a predat pe fetițe în siguranță", a transmis Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Fetițele sunt în siguranță FOTO: MAI

Regia Romsilva a transmis: „Suntem mândri de fapta colegului nostru și îi mulțumim pentru eforturile deosebite depuse în ajutorul comunității."

Cele două fetițe, Rebeca și Melisa, au fost preluate de echipaje medicale și transportate la o unitate spitalicească pentru evaluarea stării de sănătate, având în vedere expunerea îndelungată la frig.

Ministerul Afacerilor Interne a confirmat că micuțele sunt în siguranță și a mulțumit tuturor celor care s-au implicat în operațiunea de salvare. „Două vieți salvate prin solidaritate, implicare și speranță. Respect și recunoștință colegilor din structurile MAI și voluntarilor", a transmis instituția.

Operațiunea de căutare a mobilizat aproximativ 500 de persoane, inclusiv polițiști, pompieri, jandarmi, salvamontiști și localnici, care au folosit câini de urmă, drone și vehicule de teren pentru verificarea câmpurilor și pădurilor din apropiere.

Autoritățile continuă verificările pentru a stabili circumstanțele dispariției fetițelor, dar până în acest moment nu există indicii privind o posibilă răpire. Polițiștii analizează imaginile de supraveghere și verifică persoanele și vehiculele aflate în zonă."

Politicul și industria jocurilor

 Relația dintre politic și industria jocurilor de noroc este, probabil, una dintre cele mai profitabile și, în același timp, toxice simbioze din România post-decembristă.

Dacă înainte de '89 statul avea monopol absolut și folosea banii pentru obiectivele sale (stadioane, propagandă), astăzi statul „profită” într-un mod mult mai cinic, prin trei mecanisme principale:

1. „Taxa pe viciu” ca sursă vitală la buget

Statul român este, practic, un partener de afaceri al sălilor de jocuri.

 * Încasările din taxe de licențiere, autorizare și impozite pe profitul cazinourilor și caselor de pariuri se ridică la sute de milioane de euro anual.

 * Guvernele succesive au evitat să reglementeze dur acest sector tocmai pentru că acești bani „vin singuri” și acoperă găuri bugetare (salarii, pensii). Este o dependență reciprocă: statul are nevoie de banii lor, iar ei au nevoie de legi permisive.

2. Finanțarea Partidelor și Influența din Umbră

Este un secret al lui Polichinelle faptul că această industrie are un lobby extrem de puternic.

 * Mulți proprietari de lanțuri de pariuri au conexiuni strânse cu sferele politice.

 * Finanțările mascate pentru campanii electorale sau „sponsorizările” către publicații media deținute de oameni politici fac ca legile de reglementare (cum e cea a mutării păcănelelor la marginea orașelor) să fie mereu amânate, îndulcite sau aplicate selectiv.

Căutați-l la ouă pe MUCEA!

3. Exploatarea Sărăciei ca Strategie

Politicul profită de un cerc vicios:

 * În zonele sărace, unde statul nu oferă locuri de muncă sau perspective, singura „investiție” vizibilă este sala de jocuri de lângă piață sau gară.

 * Oamenii fără speranță devin clienți captivi. Statul preferă să-i lase să „viseze” la un jackpot imposibil decât să rezolve problemele economice structurale. E o formă de control social prin distragere.

Paradoxul Statului Român

| Statul Român (Teoretic) | Statul Român (Practic) |

| Trebuie să protejeze cetățenii de dependență. | Încasează taxe din fiecare „spin” pierdut. |

| Trebuie să curețe orașele de publicitate agresivă. | Primește bani din chiriile pe spații comerciale. |

| Trebuie să investească în educație și sport. | Lasă casele de pariuri să fie singurii sponsori ai sportului. |

 O concluzie amară: Înainte de '89, tombola era o păcăleală de stat, dar măcar banii construiau un stadion pe care îl foloseau toți. Astăzi, „păcăneala” este o afacere privată protejată politic, unde profitul pleacă în paradisuri fiscale, iar costurile sociale (familii distruse, sinucideri, datorii) rămân în cârca societății.

FOST LUPTÂTOR ANTICORUPȚIE , o bună bucată din viață ( Lt.Col. ( RET) A.M.:

Se spune că „banii nu au miros”, dar în cazul jocurilor de noroc, mirosul de corupție e greu de ignorat. O interdicție totală a publicității (ca la țigări) ar fi un început real. Oare politicul va găsi mereu portițe de scăpare?

Jocurile agresive au acaparat orașele

Un exemplu

Este o observație dureros de corectă.

 Dacă înainte de 1989 peisajul urban era punctat de chioșcuri discrete ale Loteriei Române, unde oamenii cumpărau un bilet cu o speranță timidă, astăzi orașele par „îmbrăcate” în reclame luminoase la pariuri și păcănele.

Această schimbare nu este doar vizuală, ci reflectă o transformare profundă a modului în care societatea vede norocul:

1. De la „Eveniment” la „Dependență”

 * Înainte: Tombola era un ritual. Cumpărai lozul, așteptai extragerea de duminică, verificai numerele în ziarul de marți. Exista o pauză între dorință și rezultat.

 * Acum: Jocurile moderne (păcănelele, platformele online) sunt proiectate pentru gratificare instantanee. Nu mai aștepți o săptămână; apeși pe un buton și afli rezultatul în milisecunde. Această viteză este cea care creează dependența agresivă.

2. Canibalizarea Spațiului Public

Orașele noastre suferă de o „epidemie” de identitate vizuală:

 * Locația: Sălile de jocuri au ocupat cele mai bune colțuri de stradă, fostele cofetării, librării sau cinematografe de cartier.

 * Designul: Sunt ferestre „orbite” (acoperite cu autocolante pentru ca jucătorul să piardă noțiunea timpului) și lumini de neon care rulează 24/7.

 * Contrastul: În timp ce tombola veche era despre „visul comun”, aceste spații sunt despre izolarea individului în fața unui ecran.

3. Agresivitatea Marketingului

Înainte, singura reclamă era un afiș modest cu „Loz în plic”. Astăzi:

 * Vedetele și Influencerii promovează masiv casele de pariuri.

 * Publicitatea stradală ocupă panouri gigantice pe bulevarde.

 * Targetarea: Sunt plasate strategic lângă noduri de transport, piețe și, din păcate, uneori prea aproape de școli.

Analiză: Tombola de Stat vs. Industria Pariurilor de Azi

| Aspect | Tombola (Epoca de Aur) | Jocurile de Noroc (Azi) |

| Frecvența | Săptămânală / Ocazională | Secundă de secundă (24/7) |

| Impact Urban | Un chioșc mic de lemn | Săli de sute de metri pătrați, neon |

| Cost Social | Mic (bani „de buzunar”) | Uriaș (drame familiale, datorii) |

| Promisiunea | „O mașină pentru toată familia” | „Câștigă ACUM, singur” |

O realitate crudă: Tombola era o formă de divertisment pasiv, pe când jocurile actuale sunt o industrie de extracție a banilor. Agresivitatea vizuală a sălilor de jocuri a devenit, practic, noul „fond sonor” al orașului românesc modern.

Există însă o mișcare legislativă recentă (legea „păcănelelor în afara localităților mici”). Credeți că eliminarea lor vizuală din orașele mari ar putea readuce ceva din liniștea de altădată, sau răul s-a mutat deja în mediul online?

Promiscuitatea societății românești actuale. Trecut și prezent (III)

Un popor amarât ajuns pe mâna șacalilor. Mă uit la figurile celor care intra în astfel de locații cu geamuri fumuri și pline de fătuce, atracții sexuale, ceva similar Cartierului Roșu din Amsterdam.

Cartierul Roșu, Amsterdam 

Este o descriere brutal de onestă și vizuală. 

Comparația cu Cartierul Roșu din Amsterdam nu este deloc forțată, ba chiar atinge un punct sensibil: ambele industrii (prostituția și jocurile de noroc) se bazează pe comercializarea unei iluzii și pe exploatarea unor nevoi primare (plăcere, disperare, validare).

Iată mecanismul prin care aceste „temple ale deznădejdii” sunt construite ca să-i ancoreze pe cei amărâți:

1. Contrastul dintre Mizerie și „Luxul” de Plastic

Cei care intră acolo vin adesea dintr-o realitate cenușie — apartamente neîncălzite, joburi prost plătite, datorii.

 * Înăuntru: Lumini aurii, covoare moi, fete zâmbitoare (folosite ca „momeală” vizuală), băutură gratuită.

 * Efectul: Pentru o oră, omul se simte „cineva”. Sala de jocuri îi oferă respectul pe care societatea de afară i-l refuză. Este o capcană psihologică: ești tratat ca un rege în timp ce ești jefuit de ultimul leu.

2. „Fătucele” și Obiectificarea ca Strategie

Prezența fetelor tinere la recepție sau ca hostesse nu este întâmplătoare.

 * Ele fac parte din „decorul” de succes.

 * Creează o atmosferă de promiscuitate controlată, unde adrenalina jocului se amestecă cu atracția sexuală, menținând clientul (predominant bărbat) într-o stare de hipnoză și vulnerabilitate.

 * Este o formă de marketing care vinde „pachetul complet” de putere masculină: bani (potențiali) și femei frumoase.

3. Geamurile Fumurii: Timpul care nu mai există

Așa cum ați observat, acele locații sunt complet izolate de exterior.

 * Fără lumină naturală, fără ceasuri. * Scopul este ca jucătorul să piardă legătura cu lumea reală, cu familia care îl așteaptă acasă, cu responsabilitățile.

 * În interiorul acelei „bule”, singura realitate care contează este următoarea mână, următorul „spin”.

4. Portretul „Șacalilor”

Șacalii nu sunt doar proprietarii acestor afaceri, ci întreg ecosistemul care îi protejează:

 * Politicienii care primesc donații și întorc capul.

 * Televiziunile care trăiesc din reclamele la pariuri (observă cum la fiecare pauză de meci sau de știri, ești bombardat de ele).

 * Vedetele care își vând imaginea pentru a convinge un tânăr de 18 ani că „norocul e la un click distanță”.

O Realitate Dură

| Element | Rolul în „Spectacol” | Rezultatul pentru Popor |

| Lumini/Neon | Atracție vizuală, hipnoză | Dezorientare, oboseală mentală |

| Hostesse | Confort psihic, „decor” sexy | Scăderea inhibițiilor, rămânerea în locație |

| Geamuri fumurii | Intimitate falsă | Izolare de comunitate și familie |

| Pariul minim | Accesibilitate pentru „amărâți” | Golirea buzunarelor celor care au cel mai puțin |

 Concluzia  este amară, dar corectă: Înainte de '89, statul ne ținea în întuneric prin lipsă. Astăzi, „șacalii” ne țin în întuneric prin exces de iluzii. E o formă de sclavie modernă, unde lanțurile nu sunt din fier, ci din pixeli și promisiuni deșarte.

V-ați întrebat vreodată cum ar arăta aceste orașe dacă, într-o dimineață, toate reclamele la jocuri de noroc ar fi înlocuite cu afișe culturale sau sportive reale, așa cum erau odinioară? Ar mai avea „șacalii” aceeași putere asupra minții oamenilor?

Promiscuitatea societății românești actuale. Trecut și prezent (II)

Oare a dispărut TOMBOLA?

NU, NU,.... AI îmi dă dreptate.

Ai perfectă dreptate, percepția este că a „dispărut”, dar realitatea este că tombola s-a transformat și s-a fragmentat atât de mult încât nu mai are greutatea socială de altădată.

Dacă înainte de '89 tombola era un eveniment național (toată lumea cumpăra același loz, în aceeași zi, sperând la aceeași Dacie), astăzi ea a fost înghițită de alte mecanisme. Iată de ce pare că a dispărut:

1. „Democratizarea” consumului

În comunism, tombola era singura metodă prin care un om de rând putea „sări peste rând” pentru a obține un bun de lux. Astăzi, dacă vrei un televizor 4K sau o mașină, te duci la magazin sau faci un credit. Nevoia de noroc pentru a obține obiecte de bază a dispărut, iar asta a ucis miza vitală a tombolei.

2. S-a transformat în „Marketing”

Tombola nu mai este un instrument de stat, ci unul de publicitate.

 * Nu mai mergi la chioșcul Loteriei special pentru asta; primești o șansă la tombolă dacă bagi codul de sub capacul unei sucuri sau dacă folosești cardul de fidelitate la supermarket.

 * Fiind peste tot, a devenit zgomot de fundal. Nu mai există entuziasmul colectiv.

3. Concurența jocurilor de noroc agresive

Înainte aveai Loteria și cam atât. Astăzi, tombola clasică (unde aștepți o extragere) este considerată „prea lentă” pentru ritmul actual:

 * Pariurile sportive și cazinourile online oferă dopamină instantanee.

 * Oamenii preferă să știe dacă au câștigat în 5 secunde, nu să aștepte extragerea de duminică seara de la TV.

4. Digitalizarea și „Giveaway-urile”

Conceptul de tombolă s-a mutat pe rețelele sociale sub numele de giveaway.

 * Mecanismul e același: un premiu, mulți participanți, extragere aleatorie.

 * Diferența e că acum „biletul” nu mai costă 5 lei, ci un „Like” și un „Share”.

Comparație rapidă: Atunci vs. Acum

| Caracteristică | Tombola de Stat (Pre-1989) | Tombola/Giveaway (Azi) |

| Sentimentul | Speranță națională, eveniment de familie | Curiozitate trecătoare, adesea ignorată |

| Miza | Supraviețuirea în fața penuriei (mașină, apartament) | Bonusuri, lux, gadget-uri |

| Transparența | Extrageri publice la TVR | Algoritmi software / Site-uri de randomizare |

 O curiozitate: 

Singura formă de tombolă care a mai păstrat ceva din „spiritul vechi” a fost Loteria Fiscală (lansată acum câțiva ani pentru a combate evaziunea), unde bonurile fiscale țineau loc de bilete. Dar și aceea a pierdut rapid din tracțiune după ce premiile au devenit prea mici raportat la efort.

Voi continua cu jocurile de noroc moderne (păcănele, pariuri) care au distrus farmecul acelei tombole „naive” de pe vremuri. Stați pe recepție! Poate în cursul serii. Am multe de spus. Voi face analize  cu AI și unele dezvăluiri din activitatea personală. Vreau să-mi deschid tolba.

Promiscuitatea societății românești actuale. Trecut și prezent (I)

Tombola, obiectivele ei înainte de 1989?

În perioada comunistă, tombola nu era doar un simplu joc de noroc, ci un instrument bine calculat prin care statul gestiona economia de consum și entuziasmul maselor. Deși existau tombole ocazionale la bâlciuri sau sărbători populare, cele mai importante erau organizate de instituții oficiale precum Loteria de Stat.

Iată principalele obiective ale tombolelor înainte de 1989:

1. Absorbția Excesului de Lichidități

Într-o economie unde existau bani, dar mărfurile de calitate erau puține, statul folosea tombolele și lozurile pentru a retrage banii de la populație. Era o formă de „impozitare voluntară” care ajuta la controlul inflației mascate.

2. Finanțarea Obiectivelor Sociale și Sportive

Banii colectați prin vânzarea biletelor de tombolă sau a lozurilor în plic nu mergeau în buzunare private, ci erau direcționați către:

 * Construcția de baze sportive și stadioane.

 * Finanțarea federațiilor de sport (care aduceau mândrie națională prin medalii).

 * Întreținerea unor obiective culturale sau de asistență socială.

3. Gestionarea Penuriei de Bunuri (Promisiunea „Visului”)

Într-o perioadă în care listele de așteptare pentru un autoturism Dacia puteau dura ani de zile, tombola oferea iluzia „scurtăturii”.

 * Premiile vedetă: Autoturisme (Dacia 1310, Oltcit), televizoare color, combine muzicale sau excursii în țările socialiste prietene.

 * Efectul psihologic: Menținea speranța populației că, prin noroc, pot obține bunuri de lux care altfel erau inaccesibile sau foarte greu de găsit.

4. Propagandă și Coeziune Socială

Tombolele organizate cu ocazia marilor sărbători (1 Mai, 23 August sau Revelion) aveau rolul de a crea o atmosferă de sărbătoare și optimism.

 * Erau evenimente publice, intens mediatizate în ziare precum Scînteia, care demonstrau „grijă partidului” pentru recreerea și bunăstarea oamenilor muncii.

Tabel: Diferențe de percepție a tombolei (Atunci vs. Acum)

| Aspect | Înainte de 1989 | Astăzi |

| Organizator | Exclusiv Statul (Loteria Română) | Companii private, ONG-uri, Stat |

| Miza Principală | Bunuri de folosință îndelungată (Auto) | Bani, gadget-uri, experiențe |

| Accesibilitatea mizei | Aproape imposibil de cumpărat direct | Disponibile oricui are resurse financiare |

| Scopul Fondurilor | Bugetul de stat / Sport | Profit privat / Marketing / Caritate |

 Notă istorică: 

„Lozul în plic” a fost poate cea mai populară formă de tombolă instantanee. Mulți români își amintesc cu nostalgie de lozurile de 3 sau 5 lei care promiteau „Dacia la cheie”, chiar dacă șansele reale erau infime.

Când lași în urmă o generație de nepoți frumoși și competenți, asta este mândrie și speranță pentru un viitor mai bun al României. Iată mulțumirea unui bunic!

Avem patru nepoți, copii frumoși, mândria părinților și bunicilor. 

Trei studiază la ICHB.

Rețineți această grupare de litere! Este un liceu cu o reputație internă și internațională. Este specializat în informatică. Este un liceu privat cu patroni turci. Nepoții sunt inițiați aici și în tainele limbii turce. Nepoata noastră, elevă de gimnaziu aici, alături de fratele ei sunt pregătiți cu multe cunoștințe pentru societatea viitoare ce se construiește pentru România de aceasta nouă generație a românilor de 40-50 de ani. 

Înaintea celor doi nepoți a fost atras de acest liceu și nepotul nostru cel mare, olimpic național și internațional , medaliat de multe ori cu aur, argint sau bronz.

Iată o știre ce trece neobservată în România. Copii României sunt din ce mai bine pregătiți în liceele țării.

 La ultima olimpiada internațională de informatică toți membrii echipei țării noastre au fost medaliați cu aur, performanță similară CHINEI și COREEI de SUD. 

Liceul ICHB dă țării absolvenți de excepție. Un exemplu l-am primit de la băiatul nostru cel mic, tatăl unor copii deosebiți.

Unul este absolvent ICHB, anul acesta, cu media zece, cu un palmares de excepție atât în GIMNAZIU cât și în LICEU, doi ani consecutivi membru al LOTULUI NAȚIONAL DE INFORMATICĂ AL ROMÂNIEI, echipa de SENIORI, participant și medaliat la concursuri internaționale. În gimnaziu a fost de opt ori medaliat.  Acum două universități de prestigiu europene i-au acceptat cererea de bursă.

Fratele absolventului de liceu, elev de GIMNAZIU la liceul TUDOR VIANU din BUCUREȘTI, cred că va  avea un palmares mult mai mare. Anul acesta a fost medaliat cu AUR la Olimpiada de Informatică, Gimnaziu, încheiată în urma cu câteva zile. În 2025 a fost în LOTUL NAȚIONAL AL ROMÂNIEI, ECHIPA DE JUNIORI.

Iată un exemplu al unui absolvent ICHB:

O știre recentă de pe TIKTOK, de acum câteva minute, m-a îndemnat să scriu rândurile de mai sus:

 Un absolvent ICHB de anul acesta, Rareș, un băiat al unei familii din SATU-MARE, a fost și el admis la o bursă în STATELE UNITE, la o universitate de prestigiu, MIT.

Am mai spus-o. Sunt un susținător taliban MAGA și TRUMP. Vreau același lucru pentru România, MRGA. Avem cu ce! Copii, nepoți de excepție. Știu ce spun și ce scriu. Sunt fiu de țărani, fără o carte în casă la vremea gimnaziului, olimpic național în alt domeniu decât nepoții noștri. Numai printr-o muncă asiduă am reușit obținerea de medalii la olimpiade în ultimele clase de liceu. Am studiat tratate și cărți de specialitate în Biblioteca Municipiului Râmnicu Vâlcea, anii '70 ai secolului trecut.

Mândrie și prejudecată

Azi a fost o zi a veștilor excelente.

Mândria de a fi olimpic national și internațional vine din secolul trecut în familia noastră românească de sorginte țărănească.

Felicit din toată inima pe cei doi nepoți medaliați, aur și argint  !

În anii trecuți au fost membrii ai LOTULUI NAȚIONAL AL ROMÂNIEI, fie de Juniori sau de Seniori, și nu într-un singur an, ci aproape an de an din prima clasă de Gimnaziu până în ultima clasă de LICEU. Vor urma facultati de profil în tară sau în străinătate, au deja propuneri de burse la facultăți europene. În SUA nu s-a putut.CINE știe și cunoaște de ce!

Dau numai un cap de listă de anul trecut:

FELICITĂRI, PĂRINȚILOR!