Alexandru Mateescu
I shall not have wasted my time in writing this blog, and more importantly you will not have wasted your time in reading it. All Things Work Together for Good. Nu ceda, nu renunța. Viața este infinit mai prețioasă. Le temps ne respecte, dit-on, que les œuvres auxquelles il collabore. Ichigo Ichie is something like this: What we are experiencing right no we will never happen again.
duminică, 26 iulie 2026
Putin promite victoria Rusiei și profețește că vestul Ucrainei va reveni României
Liderul rus Vladimir Putin le-a spus militarilor săi că Ucraina își va pierde, mai devreme sau mai târziu, teritoriile din vest și a susținut că partea stângă a Ucrainei a fost considerată dintotdeauna parte a Rusiei. El a mai afirmat că, în prezent, „toată lumea din Ucraina s-a certat cu toată lumea".

Putin susține că Rusia va câștiga războiul FOTO AFP
Declarațiile au fost făcute duminică, în cadrul unei întâlniri cu personalul Marinei ruse, și au fost relatate de agenția de presă rusă TASS, aliniată Kremlinului, precum și de canalele de Telegram „Vy slushali mayak" („Ați ascultat Radio Mayak") și „Smotri", care au publicat fragmente video din discurs.
Vladimir Putin a susținut, ca de obicei, că Rusia nu ar fi comis „absolut nicio agresiune" și că rușii ar fi fost „forțați să lanseze operațiunea militară specială în încercarea de a pune capăt ostilităților care fuseseră deja începute de partea occidentală și de regimul de la Kiev", notează Pravda.
Liderul rus a afirmat, de asemenea, că vestul Ucrainei ar fi fost un „cadou" făcut de Iosif Stalin, susținând însă că acesta nu ar fi „dat" teritoriile Ucrainei, ci le-ar fi inclus „în cadrul unui singur stat".
„Sunt sigur, apropo, că, mai devreme sau mai târziu, Ucraina își va pierde aceste teritorii din vest. Iar ceea ce a aparținut Poloniei, Ungariei și României va reveni, mai devreme sau mai târziu - poate nu mâine, nici poimâine, peste un an sau doi, 10 ani sau 15 ani –, dar totul va reveni, din punct de vedere istoric, la locul său", a spus Putin.
Putin susține că Rusia ar fi singurul garant al integrității teritoriale a Ucrainei Liderul rus a descris, de asemenea, Rusia drept singurul garant al integrității teritoriale a Ucrainei.
„A existat un singur garant al integrității teritoriale a Ucrainei, iar acesta a fost Rusia. Dar ei au considerat necesar, posibil și benefic pentru ei să declare Rusia drept dușman și să spună că rușii nu sunt o națiune titulară în Ucraina, ceea ce este un nonsens și o absurditate totală", a afirmat Putin.
În cadrul digresiunii sale pseudoistorice, Putin a susținut și că, „din punct de vedere istoric, Ucraina a fost întotdeauna împărțită în partea stângă și partea dreaptă a Niprului", afirmând că partea stângă ar fi fost considerată mereu nu doar orientată către Rusia, ci chiar parte a Rusiei.
El a afirmat că Lenin ar fi dat Donbasul Ucrainei, nu Rusiei, iar acum statul agresor „trebuie să readucă totul pe un curs istoric normal".
Vladimir Putin a mai afirmat că războiul împotriva Ucrainei se va încheia, mai devreme sau mai târziu, cu „înfrângerea inamicului și victoria Rusiei".
În fața militarilor ruși, liderul de la Kremlin a încercat, de asemenea, să susțină că toată lumea din Ucraina „s-a confruntat și s-a certat cu toată lumea, ca păianjenii într-un borcan", în timp ce își împart banii pe care i-ar fi furat de la poporul ucrainean sau pe care i-ar fura de la sponsorii occidentali.
„Îi împart între ei și se distrug reciproc, fug în străinătate, se ascund, apoi se întorc din nou, ce fel de unitate este aceasta?", a spus Putin.
Adevărul.ro
"Pompeii nu a fost îngropat sub lavă“. Arheologul Darius Arya explică adevărata poveste a orașului distrus de Vezuviu
În vara anului 79 d.Hr., orașele Pompeii și Herculaneum trăiau obișnuit, la poalele unui munte pe care nimeni nu-l credea periculos: Vezuviu. Localnicii îl vedeau ca pe un deal verde, bun pentru vii și livezi. Nu știau că sub el clocotea o forță capabilă să șteargă totul în câteva ore.

Deși pare înghețat în timp, situl arheologi e mai viu ca niciodată. FOTO: Unsplash
Pe 24 august (unii cercetători, pe baza descoperirilor arheologice recente, susțin că erupția ar fi avut loc de fapt în toamnă, spre sfârșitul lunii octombrie), muntele a explodat. O coloană de cenușă și pietre a urcat kilometri în atmosferă, transformând ziua în noapte. Mii de oameni au murit surprinși în plină activitate, un fenomen care „a înghețat“ un moment de viață romană cum nicio altă descoperire arheologică nu a mai reușit. Ruinele au fost descoperite accidental, în 1592, dar cercetarea arheologică a început abia în secolul XVIII: Herculaneum în 1738, Pompeii în 1748, marcând începutul arheologiei moderne. Astăzi, cele două orașe rămân ferestre unice spre viața cotidiană din Imperiul Roman.
O întoarcere în timp ne-o garantează mini-seria eveniment marca National Geographic „Pompeii: Out of time“ („Pompeii: Dincolo de timp“): trei episoade, gândite ca o fuziune inedită între drama cinematografică și documentarul de investigație, reunesc pe Tom Hiddleston (cunoscut pentru rolul lui Loki din Universul Marvel) cu producătorul Kevin R. Wright. Alături de arheologi, istorici, geologi şi specialişti în dezastre naturale, Tom Hiddleston urmăreşte poveştile unor locuitori reali ai oraşului şi analizează dovezi care oferă o perspectivă nouă asupra uneia dintre cele mai cunoscute tragedii din istorie. Documentarul explorează inclusiv ipoteza potrivit căreia o parte dintre cei surprinşi de erupţie ar fi avut şansa de a supravieţui. Producţia va avea premiera sâmbătă şi duminică, 25 şi 26 iulie, de la ora 21:00, la National Geographic, și va fi disponibilă și pe platforma de streaming online Disney+.

Tom Hiddleston a fost pentru prima dată la Pompeii la 17 ani. FOTO: National Geographic
Pompeii nu mai e doar povestea unui oraș ucis de Vezuviu, ci una a supraviețuirii. Arheologul american Darius Arya, doctor în arheologie clasică și director al platformei educaționale Ancient Rome Live, a petrecut peste două decenii excavând și explicând lumii viața romană antică. După ce a filmat chiar în Golful Napoli și la Herculaneum pentru documentarul „Pompeii: Out of Time“, Arya vorbește pentru „Weekend Adevărul“ despre ce a mai rămas neexcavat sub cenușă, despre cum locuiau cu adevărat oamenii din Pompeii și despre lecția pe care orașul o are încă de dat lumii de azi.
„Weekend Adevărul“: Documentarul „Pompeii: Out of time“ susține că Pompeii nu este doar o poveste despre moarte, ci și despre supraviețuire. Cât de mult schimbă acest lucru felul în care înțelegem dezastrul?
Darius Arya: Cred că este un aspect extraordinar de evidențiat și care, de obicei, nu este suficient subliniat. Supraviețuirea înseamnă că oamenii, poveștile și experiențele lor continuă să existe. Prin noile studii vedem că oamenii încă locuiesc în Golful Napoli. Așadar, rămâne o experiență dinamică, într-o zonă foarte dens populată, așa cum este și astăzi. Și în prezent, oamenii trăiesc sub aceeași amenințare a unei eventuale erupții viitoare a Vezuviului. Cred că este o experiență continuă, în care putem pătrunde acum, privind spre Antichitate, dar care continuă să ne afecteze și astăzi, în 2026.
Pompeii a fost descris mult timp drept un oraș înghețat în timp. Mai este aceasta cea mai bună modalitate de a-l înțelege? Sau arheologia a depășit această idee?
Da, este ușor să ai această impresie. Cred că prima reacție, atunci când vizitezi pentru prima dată Pompeiul, este: „Doamne, totul dintr-un oraș antic este aici!“. Niciun alt oraș din lumea antică nu se compară cu nivelul de conservare pe care îl întâlnim la Pompeii, Herculaneum sau Stabiae – există un întreg grup de situri în zona Pompeii. Dar cred că, pe măsură ce am aprofundat cercetările și studiile științifice, am înțeles că era cu siguranță un oraș aflat în transformare. Era un oraș în schimbare, pentru că locuitorii încă reacționau la distrugerile provocate de cutremurul devastator din anul 62, care a fost un precursor al erupției din anul 79. Așadar, cred că putem avea acum o perspectivă mult mai nuanțată și mai sofisticată asupra vieții locuitorilor din Pompeii, deja tulburată de ceea ce se întâmpla înaintea marii erupții. Cred că imaginea care ni se dezvăluie acum este cu siguranță mult mai captivantă și mai complexă.

Una din multele fresce care au supraviețuit timpului. FOTO: National Geographic
Care este, după părerea dumneavoastră, cea mai mare preconcepție despre Pompeii pe care arheologia modernă a reușit să o demonteze?
Cred că unul dintre lucrurile care mă irită cel mai mult este că foarte mulți oameni încă întreabă: „Cum de s-a păstrat totul atât de bine, cu toată lava aceea?“. Ei bine, nu este vorba despre o erupție de lavă. Desigur, există bucăți de lavă și tot felul de resturi vulcanice, iar fluxurile piroclastice (n.r. – un amestec de gaze, cenușă și roci vulcanice de înaltă temperatură formate în timpul erupției vulcanului) au ucis oamenii prin căldura lor extremă și prin alte efecte. Dar orașul nu a fost acoperit de lavă. A fost acoperit de diferite materiale piroclastice. Tocmai de aceea s-a conservat atât de bine. A fost închis în aceste straturi depuse după erupție și datorită lor avem ceea ce s-a păstrat astăzi. Nu a fost pur și simplu nimicit de căldură.
După toți acești ani de cercetare, ce întrebare despre Pompeii încă nu are un răspuns satisfăcător?
Sunt, de fapt, milioane. Pentru că avem doar două treimi din imagine. Doar două treimi din sit au fost excavate, iar o treime încă așteaptă să fie cercetată. Acea zonă neexcavată ne dorim, de fapt, să o protejăm cât mai bine. Nu vrem neapărat să o excavăm, pentru că atunci când excavăm, ca arheologi, distrugem. Nu mai putem pune lucrurile la loc, iar apoi ele sunt expuse degradării. Cred că realitatea fascinantă a Herculaneumului, a Pompeiului și a tuturor celorlalte situri este că nu vom avea niciodată imaginea completă. Și, într-un fel, așa ne și place, pentru că asta înseamnă că o mare parte din ele este încă păstrată și neatinsă. Pe de altă parte, poate una dintre cele mai importante descoperiri noi este analiza realizată cu ajutorul inteligenței artificiale pentru derularea virtuală a sulurilor de papirus descoperite la Herculaneum, în Villa dei Papiri. Cred că aceste noi descoperiri fascinante, făcute cu ajutorul noilor tehnologii, ne oferă o cantitate incredibilă de informații despre viața oamenilor din Golful Napoli.
O pictură cu o pizza veche de 2.000 de ani, descoperită în situl arheologic din PompeiiCând oamenii se gândesc la Pompeii, se gândesc, desigur, la viața oamenilor obișnuiți, mai degrabă decât la împărați, generali sau la partea spectaculoasă a Imperiului Roman. Tocmai acest lucru face situl atât de puternic din punct de vedere emoțional?
Da, asta în principal. Desigur, avem și unele contribuții imperiale de-a lungul istoriei Pompeiului, însă nu era cel mai important oraș al imperiului. Tocmai de aceea adevărata lui contribuție la înțelegerea trecutului este felul în care trăiau oamenii de zi cu zi. Eu sunt arheolog și îmi petrec mult timp studiind marile orașe, dezvoltările urbane, contribuțiile împăraților, un sistem de apeducte sau un arc de triumf. Dar cred că ceea ce ne conectează cu trecutul este înțelegerea modului în care trăiau oamenii, oameni exact ca noi, cu aceleași meserii – existau un contabil fiscal, un funcționar. Toate lucrurile pe care le facem și noi astăzi, când mergem prin orașele noastre. Mergeai la brutar sau la măcelar. Toate acestea ne conectează cu acea realitate atunci când vedem, de exemplu, pâinea conservată de la Pompeii.

Viața în Pompeii era asemenea celei din zilele noastre. FOTO: National Geographic
Cred că aceasta este adevărata legătură cu trecutul: faptul că aceste orașe seamănă atât de mult cu orașele noastre de astăzi. Sistemele de alimentare cu apă, fântânile, viața socială, festivalurile, locurile de divertisment. Desigur, ei aveau un amfiteatru, noi nu mai avem gladiatori. Dar această legătură este, cred, cea mai mare contribuție a Pompeiului la înțelegerea felului în care oamenii trăiau cu adevărat.
Dacă nu mă înșel, la Pompeii a fost descoperit primul fast-food din istorie.
Aceste taverne, aceste localuri denumite „caupona“, sunt foarte frecvente la Pompeii, dar ele existau în întreaga lume romană. Le găsiți în Algeria, într-un oraș roman. Le găsiți în Iordania, în Albania. Ideea este că în aceste orașe greco-romane condițiile de locuire erau aglomerate și, de multe ori, oamenii închiriau doar o cameră. Nu își permiteau o casă. Desigur, noi vedem acele case luxoase, magnific păstrate, cu fresce și mozaicuri. Dar cei mai mulți oameni nu locuiau în astfel de case în Pompeii. Cei mai mulți închiriau doar o cameră sau chiar un spațiu deasupra propriului atelier. Nu puteai găti acasă, pentru că focul însemna riscul de a incendia cartierul. Așa că mergeai zilnic în aceste locuri. Acolo mâncai. Toată lumea lua masa în oraș. Și, bineînțeles, ce facem și noi astăzi, în viața noastră aglomerată din marile orașe? Spunem: „Sunt prea ocupat, nu am timp să gătesc, îmi iau ceva gata preparat“.
Exact aceeași realitate exista în orașele antice chiar și de dimensiunea Pompeiului, care, de altfel, nu era chiar atât de mic, având aproximativ 20.000 de locuitori. Era un oraș destul de mare. Iar dacă extindem această realitate la Cartagina, Constantinopol sau Roma, care au ajuns la peste un milion de locuitori, imaginați-vă câți oameni mâncau în astfel de localuri de tip fast-food.
Secretele uimitoare ale betonului roman de acum 2.000 de ani. Descoperirile din Pompei întrec tehnologia modernăPrivind documentarul, este greu să nu ne gândim la dezastre climatice, pandemii și războaie. Ce ne spune Pompeii despre noi, cei de astăzi?
Morala poveștii este că, dacă locuiești lângă un vulcan, trebuie să fii atent. Este un vulcan despre care știm că va erupe din nou. Singura problemă pentru locuitorii Pompeiului – Dumnezeu să-i odihnească! – este că oamenii cunoșteau vulcanii. Toată lumea știa despre vulcani. Existau tratate din Antichitate despre vulcani. Etna era un vulcan activ și oamenii vedeau curgerile de lavă. Vezuviul însă fusese acoperit în urma erupțiilor anterioare. Oamenii îi spuneau pur și simplu Muntele Vezuviu.
Nimeni nu recunoștea în literatura antică faptul că era, de fapt, un vulcan. Era un gigant adormit. Din câte înțelegem noi astăzi, oamenii nu știau acest lucru. Prin urmare, erupția a fost o surpriză extrem de nefericită. Iar realitatea de astăzi este că va erupe din nou. Acum, unele dintre cel mai dens populate regiuni din întreaga Europă sunt Napoli și zona Golfului Napoli. Așadar, este un dezastru care se va produce. Este monitorizat. Dar, din nou, atunci când se va întâmpla, probabil că vom fi asemenea locuitorilor Pompeiului: șocați, speriați și surprinși.
Dacă ar fi să le transmiteți spectatorilor o singură idee despre Pompeii care să depășească imaginea catastrofei în sine, care ar fi aceea?
Cred că imaginea de ansamblu, pentru mine, și ceea ce încerc mereu să le transmit oamenilor este că Pompeii reprezintă, într-un fel, doar vârful aisbergului. Poți vizita foarte multe alte situri contemporane odată cu Pompeiul, precum Herculaneum și multe alte locuri, numeroase vile. Există chiar și o fermă aflată la doar o milă de Pompeii, care s-a păstrat exact așa cum funcționa în momentul erupției. Eu sunt întotdeauna foarte entuziasmat de această perspectivă mai largă. Avem șansa să pășim într-o lume extraordinară, care s-a păstrat. Nu este vorba doar despre Pompeii, deși este situl pe care îl cunoaște toată lumea. În realitate, el este doar punctul de plecare pentru a descoperi mult mai multe despre această parte a lumii romane antice.
sâmbătă, 25 iulie 2026
Misterele marii cetăți dacice din umbra Sarmizegetusei Regia: „Din 2024 vorbim despre cinci temple”
Arheologul Răzvan Mateescu, coordonatorul cercetărilor arheologice din Munții Orăștiei, a vorbit pentru „Adevărul" despre importanța cetății Costești-Cetățuie, turnurile-locuință, templele sale și amenințările care pun în pericol monumentele antice.

Cetatea Costești este un reper al ținutului cetăților dacice. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Cetatea dacică de la Costești–Cetățuie a fost, vreme îndelungată, cea mai faimoasă așezare dacică de pe teritoriul României.
Ruinele sale erau cunoscute încă din secolul al XIX-lea, iar primele cercetări arheologice ample au început în 1924, sub coordonarea istoricilor Vasile Pârvan și D. M. Teodorescu. Înaintea sosirii arheologilor, localnicii cercetaseră în repetate rânduri dealul Cetățuia, atrași de poveștile despre comori ascunse. Unul dintre ei, moș Matei, avea să le devină gazdă și călăuză pentru turiști, arheologi și chiar și pentru regele Mihai I, care în adolescență vizitase în repetate rânduri așezare.
„Înainte de a veni profesorul Teodorescu de la Cluj şi a începe săpăturile care au dus la dezgroparea cetăţii, moş Matei umblase pe Cetăţuia în toate părţile şi chipurile. Mirosea el că pe cioaca asta au trăit cândva oamenii şi căutase, drept aceea, să dea de vreo comoară îngropată în coastele ei; dar n-a nimerit niciuna. A găsit, în schimb, multe cioburi de oale şi alte «nimicuri». I le-a arătat pe toate profesorului Teodorescu, căruia – tot timpul, în toate verile când s-au făcut săpături – i-a fost gazdă şi călăuză pe înălţimile de pe aici, purtătoare de vechi aşezări omeneşti", scria geograful Ion Conea în volumul biografic „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai".
În ultimii ani, odată cu modernizarea căilor de acces spre Sarmizegetusa Regia și cu importantele descoperiri arheologice făcute în „capitala antică", cetatea de la Costești–Cetățuie a rămas, ca popularitate, în umbra acesteia. Ambele cetăți fac parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO și continuă să fie căutate atât de turiști, cât și de oameni de știință.
Cele două cetăți dacice din Munții Orăștiei au devenit, în luna iulie, un loc de studiu în aer liber pentru studenți la arhitectură, arheologie și istorie din Cluj-Napoca, București și Timișoara. Timp de două săptămâni, participanții la Școala de Vară „ArheoArhitectura", ajunsă la a șasea ediție, au cercetat și documentat monumentele antice de la Costești-Cetățuie și Sarmizegetusa Regia, lucrând alături de arheologi, arhitecți și specialiști în conservarea patrimoniului Răzvan Mateescu, arheolog expert la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și responsabilul științific al șantierului arheologic Sarmizegetusa Regia, a explicat modul în care colaborarea dintre cele două specializări contribuie la înțelegerea, protejarea și promovarea cetăților dacice.
„Ideea de bază a acestei școli de vară este să aducem laolaltă studenți din domeniul arheologiei și studenți din domeniul arhitecturii. Suntem într-o zonă cu foarte multe monumente antice, iar documentarea lor presupune să ai ambele specializări: și partea de arheologie, și partea de arhitectură. Noile generații au reușit să colaboreze într-un mod foarte bun. A fost de fiecare dată o surpriză foarte plăcută. Spun «de fiecare dată» pentru că, de la o generație la alta, am văzut că intenția noastră a fost din ce în ce mai bine înțeleasă", a declarat arheologul, pentru Adevărul.
El a adăugat că studenții au putut să învețe unii de la ceilalți, iar în timpul școlii de vară, au realizat relevee, documentații și cercetări în teren, având monumentele antice în față. O parte dintre rezultatele muncii lor a fost prezentată publicului cu ocazia Zilei Porților Deschise de la Costești-Cetățuie.
„De fiecare dată le propunem studenților să vină cu o serie de idei pentru organizarea Zilei Porților Deschise și să se adreseze publicului prin materiale gândite și realizate de ei. Până acum au făcut două machete: una a întregii cetăți de la Costești-Cetățuie și una a unuia dintre turnurile-locuință. Au realizat și o serie de pliante și panouri în care și-au prezentat munca, dar și o parte din «bucătăria internă». Evident, mă refer la partea științifică: releveele, documentările și rezultatele cercetărilor pe care le-au făcut în teren, având monumentele în față", a adăugat Răzvan Mateescu.

Răzvan Mateescu coordonează activitatea științifică la Sarmizegetusa Regia. Foto: MNIT
Potrivit specialistului, experiența a fost utilă atât pentru studenți, cât și pentru specialiștii implicați în cercetarea cetăților dacice. „Rezultatul a fost unul foarte bun, atât pentru ei, cât și pentru noi. Le-am citit satisfacția în ochi", a mai spus coordonatorul cercetărilor arheologice din Munții Orăștiei.
Răzvan Mateescu, coordonatorul cercetărilor arheologice din Munții Orăștiei, a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul", despre importanța cetății Costești-Cetățuie, unul dintre cele mai vechi situri arheologice cercetate din zona cetăților dacice.
Arheologul a explicat de ce monumentul, investigat de peste un secol, a fost ales pentru activitățile Școlii de Vară „ArheoArhitectura", ce pot descoperi turiștii aici și care sunt principalele amenințări pentru ruinele sale. El a oferit detalii și despre noul templu identificat în anul 2024, despre lucrările de protejare a turnurilor-locuință și despre nevoia ca cetățile Costești-Cetățuie, Blidaru, Piatra Roșie și Bănița să fie privite, alături de Sarmizegetusa Regia, ca părți ale aceluiași ansamblu antic.
ADEVĂRUL: De ce a fost aleasă cetatea Costești-Cetățuie pentru desfășurarea acestor activități? Ce are deosebit?
Răzvan Mateescu: Sunt mai multe argumente. Unele țin chiar de cetatea Costești-Cetățuie și de îndelungata tradiție a cercetărilor de aici. Să nu uităm că printre primele cercetări arheologice desfășurate în spațiul cetăților dacice din Munții Orăștiei se numără cele ale profesorului clujean D. M. Teodorescu, care, în 1924, a făcut săpături arheologice atât la Grădiștea de Munte, cât și la Costești-Cetățuie. Prin urmare, vorbim despre cercetări care durează deja de peste 100 de ani.

1/17
Cetatea dacică Costești Foto Daniel Guță (16) jpg
Costești-Cetățuie s-a aflat încă din primele momente ale cercetării arheologice în prim-plan. Tot atunci a devenit evidentă legătura dintre cele două domenii. În momentul în care D. M. Teodorescu a început să scoată la lumină monumentele pe care, în bună măsură, le vedem și astăzi, și-a dat seama că era nevoie de colaborarea cu un arhitect pentru protejarea lor.
Aceasta a fost ideea de bază și atunci, în urmă cu aproape 100 de ani. Din fericire, avem inclusiv primele proiecte de protejare a ruinelor, realizate în perioada interbelică.
Este, așadar, destul de ușor de înțeles de ce este nevoie de o asemenea colaborare și de ce vorbim despre o tradiție a colaborării dintre cele două discipline, arheologia și arhitectura, în spațiul cetăților dacice din Munții Orăștiei.
Au mai fost și alte argumente. Grădiștea de Munte (n.r. Sarmizegetusa Regia) se află, din foarte multe puncte de vedere, în centrul a numeroase activități și demersuri, însă nu dorim ca celelalte cetăți să treacă în plan secundar. Fie că vorbim despre Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Piatra Roșie sau Bănița, toate au făcut parte, în Antichitate, din aceeași lume. În momentul de față le abordăm inegal.
Cred că este oportun să începem să privim din mai multe perspective tot ceea ce înseamnă cetățile dacice din Munții Orăștiei și să nu punem toată presiunea numai asupra Grădiștii de Munte, asupra Sarmizegetusei Regia.
Toate cetățile sunt importante. Ele au valoare individuală, dar mai ales au valoare ca ansamblu. Nu degeaba se vorbește despre complexul de cetăți și așezări din Munții Orăștiei. Valoarea lor ține tocmai de acest ansamblu.
Fiecare dintre ele are importanța sa, lucru indiscutabil. Însă înțelegem mult mai bine rolul fiecăreia atunci când le privim ca pe un ansamblu, dintr-un motiv simplu: așa au fost gândite încă din Antichitate.
Prin demersul acestei școli de vară am dorit și să atragem atenția și asupra celorlalte cetăți. Studenții au înțeles foarte bine acest lucru, iar asta se vede inclusiv în materialele pe care le-au propus.
Un vizitator obișnuit cunoaște mai multe despre Sarmizegetusa Regia și o privește ca pe o destinație foarte populară. Ce l-ar putea atrage la Costești-Cetățuie? Ce poate vedea și înțelege aici?
În primul rând, elementele de fortificare. Este vorba despre valuri de pământ care au dimensiuni foarte mari și sunt încă bine vizibile pe multe dintre segmentele lor. Vorbim apoi despre ziduri și despre binecunoscuta lor tehnică de construcție. Vorbim despre turnurile-locuință aflate chiar pe platoul fortificației și despre edificiile de cult.
Comoara lui Burelu. Tezaurul dacic care a declanșat febra aurului la Sarmizegetusa RegiaNu în ultimul rând, unul dintre elementele centrale pentru înțelegerea fortificației de la Costești-Cetățuie este modul în care aceasta a fost amplasată într-un asemenea spațiu. Putem vedea felul în care dacii au știut să amenajeze întregul loc, astfel încât să poată amplasa aici elementele de fortificare, edificiile de cult și celelalte construcții.
Cercetările arheologice de la Costești-Cetățuie au o istorie de peste un secol. Cum a evoluat cetatea în acest timp? Este mai bine protejată?
Primul lucru care îmi vine în minte este schimbarea structurii de protecție, a acoperișului, cum îi spunem în mod obișnuit, de la turnul-locuință numărul 2. După aproape 40 de ani, am reușit să avem o structură de protecție adecvată unui asemenea tip de monument.
Este structura realizată prin Ambulanța pentru Monumente?
Da, prin Ambulanța pentru Monumente. A fost o colaborare. Lucrările au durat ceva mai mult, pentru că nu a fost o intervenție simplă. De fiecare dată când lucrezi deasupra unei ruine arheologice, lucrurile nu sunt simple.
În plus, o fortificație este, prin natura sa, greu accesibilă. Mai ales când vorbim despre cetățile dacice. Așa au fost gândite, să fie greu accesibile.
Când trebuie să transportăm materiale de construcție, fie că ne referim la scânduri, grinzi sau alte elemente, lucrurile devin destul de dificile. Nu a fost o lucrare ușoară.
Între timp a fost amenajat și un drum până în apropierea cetății. În urmă cu un secol nu exista drumul pe care urcăm astăzi.
În urmă cu un secol nu exista drumul pe care urcăm noi în mod obișnuit. Dar, în același timp, nu existau nici provocările la care asistăm în momentul de față. Ruina arheologică nu avea atunci atât de multe probleme precum cele cu care ne confruntăm astăzi. Sunt o serie de activități pe care trebuie să le desfășurăm. Este una dintre datoriile pe care ni le-am asumat: aceea de a proteja monumentele.
Care sunt principalele amenințări pentru cetate și monumentele sale? Degradarea, prezența oamenilor, trecerea timpului sau schimbările climatice?
Pentru a rezuma, cred că sunt două mari pericole asupra cărora aș vrea să mă opresc: indiferența și proasta înțelegere a monumentelor. Cred că acestea sunt cele mai mari pericole în momentul de față.
Cum ar putea fi schimbate lucrurile în bine? Cum ar putea fi mai bine protejată cetatea?
Prin a nu fi indiferenți și prin a avea o bună înțelegere a monumentelor. Este nevoie de o înțelegere reală a monumentelor și a importanței lor.
Care sunt cele mai importante descoperiri făcute în ultimii ani la Costești-Cetățuie? A fost identificat și un edificiu care poate fi considerat templu.
Dacă ne referim la Costești-Cetățuie, descoperirea notabilă din ultimii ani este reprezentată, într-adevăr, de identificarea unui nou templu pe partea estică a dealului.
Dacă vreme de aproape 100 de ani s-a vorbit despre prezența a patru temple, a patru edificii de cult la Costești-Cetățuie, din 2024 vorbim despre cinci asemenea temple.
Până în momentul de față au fost descoperite șase baze din calcar, dispuse pe două rânduri. Cercetările vor continua și, cel mai probabil, vom ajunge la dimensiuni asemănătoare celor pe care le vedem la celelalte temple din peisajul de la Costești-Cetățuie.
Este o descoperire care, vă dați seama, ne-a bucurat foarte mult, tocmai pentru că vorbim despre un nou edificiu de cult identificat în Munții Orăștiei.
Ca suprafață, noul templu poate fi comparat cu celelalte? Este un edificiu de mari dimensiuni?
Vom putea spune acest lucru numai în momentul finalizării cercetării arheologice. Iar cercetarea va mai dura, probabil, doi sau trei ani. Trebuie să avem răbdare. S-ar putea să dureze și mai mult, pentru că sunt mult prea multe variabile.
La monumentele arheologice apar, de obicei, și situații neprevăzute, care pot prelungi cercetările. Dar nu este neapărat un lucru rău.
Ce ar mai trebui făcut pentru ca cetatea Costești-Cetățuie să fie percepută la același nivel de importanță și popularitate cu Sarmizegetusa Regia?
Prioritățile noastre sunt destul de clare. Printre ele se află protejarea ruinelor. Mă refer aici, în primul rând, la protejarea turnului-locuință numărul 1. Este una dintre prioritățile principale.
O asemenea intervenție ar avea un impact foarte mare. După multe decenii în care ruina a avut de suferit, vechea structură de protecție este destul de degradată și există o serie de probleme.
Turnul-locuință numărul 2 a fost protejat. Mai este ceva de lucru și acolo, însă, în momentul de față, monumentul nu mai este expus unui pericol atât de mare precum în urmă cu patru sau cinci ani.
Celălalt monument, turnul-locuință numărul 1, care are dimensiuni mai mari, încă nu are o structură de protecție adecvată. Sperăm ca, în următorii ani, să reușim să facem și acest lucru. Cred că ar fi o dovadă că reușim să avem grijă de aceste monumente.
De ce arheologii și specialiștii sunt, de cele mai multe ori, cei care atrag atenția asupra stării monumentelor?
Cred că explicația este destul de simplă. Arheologii sunt, de cele mai multe ori, cei care intră pentru prima dată în contact cu vestigiile. Ei sunt cei care le descoperă. Nu mă refer doar la spațiul cetăților dacice din Munții Orăștiei. În general, așa se întâmplă lucrurile.
Este ușor de înțeles de ce arheologii se află în prima linie și din acest punct de vedere. Atunci când descoperi vestigiile, începi să le analizezi, le înțelegi importanța și înțelegi și necesitatea protejării ruinelor arheologice.
Cetatea Costești-Cetățuie mai poate oferi surprize ale unor descoperiri importante în următorii ani?
În următoarele generații, aș spune, dar fără să folosim neapărat termenul de „surprize". În arheologie vorbim uneori, desigur, despre surprize. Dar este bine să păstrăm activitatea într-un ritm normal și să continuăm cercetările cu răbdare.
Cetatea dacică de la Costești-Cetățuie, ridicată pe un deal care domină valea Grădiștii, la aproximativ 20 de kilometri de Orăștie, este una dintre cele mai vechi fortificații dacice de piatră din România. A fost construită în secolul I î.Hr., în vremea regelui Burebista, și a îndeplinit atât un rol militar, cât și unul de reședință pentru elitele Regatului Dac. Cetatea controla una dintre principalele căi de acces spre Sarmizegetusa Regia și făcea parte din marele sistem de fortificații, turnuri și așezări ridicat de daci în Munții Orăștiei. A fost devastată în timpul războaielor daco-romane din anii 101–106.
Cum au fost construite minunile ingineriei antice. Dunărea și munții, mutați pentru Podul lui Traian și Sarmizegetusa RegiaRuinele vizibile în prezent arată complexitatea așezării antice. La Costești-Cetățuie s-au păstrat două turnuri-locuință, bastioane și ziduri de fortificație, urmele unor cisterne de apă și ale mai multor edificii de cult. Valurile de pământ, zidurile și terasele amenajate pe pantele dealului dezvăluie efortul depus de daci pentru transformarea reliefului într-o fortificație puternică și, în același timp, într-un centru rezidențial și religios.
Cele mai spectaculoase monumente ale cetății sunt cele două turnuri-locuință, numite uneori „palatele" de la Costești. Amplasate la o distanță de aproximativ 100 de metri unul de celălalt, la capetele platoului superior, construcțiile aveau laturi de peste 12 metri și ziduri groase de aproximativ trei metri.
„Zidul care forma parterul turnului, cu o grosime de aproximativ trei metri, a fost ridicat din blocuri de calcar, având la mijloc o umplutură de pământ și piatră. Tehnica de construcție este inspirată din arhitectura elenistică. Etajul a fost ridicat din cărămizi slab arse, iar acoperișul, din țigle de tip elenistic. O scară monumentală, construită din dale de calcar, reprezenta principalul acces în turn, care era protejat de o palisadă. Turnul reprezenta reședința unui personaj de rang înalt, probabil stăpânul cetății, și, împreună cu cealaltă construcție ridicată la capătul opus al platoului, putea fi ultimul punct de rezistență în cazul unui asediu", arăta Institutul Național al Patrimoniului în descrierea turnului-locuință 2.
Primele proiecte de conservare a ruinelor au fost întocmite încă din perioada interbelică, iar intervențiile asupra celor două turnuri-locuință au continuat în deceniile următoare. În anii ’40, acestea au fost acoperite cu structuri din șindrilă și carton gudronat, menite să protejeze vetrele, zidurile și blocurile de calcar de ploi și îngheț. La începutul anilor ’70, vechile acoperișuri au fost înlocuite cu structuri din azbociment, care s-au degradat însă în timp. Cele mai ample lucrări de consolidare din epoca recentă au fost realizate la începutul anilor ’80, iar în 2019 au început intervențiile pentru punerea în siguranță a turnului-locuință numărul 2. Lucrările au fost realizate de Asociația Monumentum, prin programul „Ambulanța pentru Monumente", în colaborare cu Institutul Național al Patrimoniului și autoritățile locale.
În ultimii ani au fost reluate cercetările arheologice la Costești-Cetățuie, așezare care a avut și un important rol religios. Timp de aproape un secol au fost cunoscute aici patru temple patrulatere, alcătuite din aliniamente de coloane din lemn sprijinite pe baze de calcar. Trei dintre edificiile de cult se aflau pe terasele de pe pantele estice ale dealului, în interiorul zonei protejate de fortificații, iar al patrulea fusese amenajat pe versantul nordic, în apropierea unui turn. Din aceste construcții s-au păstrat în special plintele de calcar care susțineau coloanele.
Primele temple au fost identificate în timpul săpăturilor începute în 1924, sub coordonarea profesorului clujean D. M. Teodorescu. Monumentele erau descrise atunci drept „șiruri de pietre așezate cu o strictă rânduială pe arii cu îngrijire amenajate".
La un secol de la începutul acestor cercetări, campania arheologică din 2024 a dus la identificarea urmelor unui al cincilea templu. Vestigiile au fost descoperite pe una dintre terasele din partea sud-vestică a dealului, în locul numit Mălăiște, străbătut în Antichitate de drumul cetății. Primele două baze de calcar găsite în poziția lor originală au indicat existența unui edificiu de cult necunoscut până atunci.
Cercetările au continuat, iar până în 2026 au fost scoase la iveală șase baze de calcar, dispuse pe două rânduri.
„După un veac, descoperirea unui nou aliniament, al cincilea, impulsionează reluarea subiectului referitor la construcțiile cu destinație religioasă de la Costești-Cetățuie, dar și din restul zonei capitalei Regatului Dac", arătau reprezentanții Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.
luni, 20 iulie 2026
Un tăntălău în fruntea statului, un partid antiromânesc. Ce vreți mai mult?
Aphaizomenon, o algă cu puteri miraculoase
Distrugerea totala a industriei și exodul românilor.
Glandele endocrine. De ce au fost numite așa? Rolul lor. Relațiile lor cu alte sisteme.
DEVIROX
joi, 16 iulie 2026
Cancelarul german reacționează dur și avertizează Administrația Trump să nu se amestece în alegerile din Germania, în urma deciziei Departamentului american de Stat de a aloca cinci milioane de dolari “pentru consolidarea valorilor democratice în Europa”
Cancelarul german reacționează dur și avertizează Administrația Trump să nu se amestece în alegerile din Germania, în urma deciziei Departamentului american de Stat de a aloca cinci milioane de dolari “pentru consolidarea valorilor democratice în Europa”. Gestul este considerat un ajutor mascat pentru partidele extremiste europene.

Cancelarul german Friedrich Merz a criticat miercuri un nou program al Administrației Donald Trump prin care Departamentul de Stat al SUA pune la dispoziție aproape 5 milioane de dolari sub pretextul de “a consolida și dezvolta reziliența democratică, statul de drept, libertatea de exprimare și libertatea presei, precum și apărarea drepturilor omului în Europa". Programul a fost lansat în contextul relațiilor tot mai apropiate dintre Administrația Trump și partidele naționaliste europene, inclusiv formațiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), subliniază Politico.
Întrebat dacă vede această inițiativă drept o formă legitimă de promovare a valorilor democratice sau o ingerință politică, Merz a răspuns că Germania nu s-a amestecat niciodată în alegerile americane și se așteaptă la același lucru din partea Washingtonului.
“Noi nu intervenim în alegerile din Statele Unite și am respectat întotdeauna acest principiu. În schimb, nu vreau ca guvernul american sau instituții apropiate acestuia să interfereze în alegerile din Germania", a declarat cancelarul. Merz a subliniat și că legea germană interzice finanțarea partidelor politice din surse străine. “Este ilegal ca partidele politice din Germania să fie finanțate din străinătate. Presupun că prietenii noștri din întreaga lume vor respecta aceste reguli", a spus el.
Departamentul de Stat al SUA a anunțat luni programul, care poate acorda granturi de până la 3 milioane de dolari pentru fiecare proiect. Deși documentul nu menționează partidele politice printre potențialii beneficiari, criticii se tem că fondurile ar putea ajunge la organizații apropiate de formațiuni de extremă dreapta, precum AfD. Întrebat despre aceste acuzații, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a declarat că administrația Trump „rămâne angajată în apărarea democrației și a drepturilor omului în Europa" și că programul urmărește să sprijine aliații europeni în apărarea acestor principii și a suveranității lor.
Declarațiile lui Merz vin înaintea alegerilor regionale din septembrie, când AfD are șanse să ajungă pentru prima dată la guvernare într-un land german. În Saxonia-Anhalt, partidul conduce în sondaje, iar în unele regiuni din estul Germaniei beneficiază de un sprijin electoral ridicat.
Politico a contactat Departamentul american de Stat, pentru comentarii, însă nu a primit niciun răspuns. Anterior, americanii au negat orice legătură cu partidele extremiste din Europa, inclusiv cu AfD, în ciuda informațiilor despre întâlniri între reprezentanții acestora și cei ai Departamentului american de stat.
În aceeași conferință de presă, Merz s-a adresat direct alegătorilor AfD, îndemnându-i să evalueze activitatea guvernului său și să nu își formeze opiniile exclusiv din informațiile de pe rețelele sociale. “Mă adresez și alegătorilor AfD și le spun: priviți cu atenție. Ne străduim să păstrăm libertatea și pacea acestei țări și să îmbunătățim situația economică", a afirmat cancelarul.
El a reiterat că partidul său nu va colabora cu AfD și va menține așa-numitul “cordon sanitar" care exclude cooperarea cu extrema dreaptă. Totodată, Merz a avertizat că o eventuală participare a unui partid de extremă dreapta la guvernarea Germaniei ar avea “o semnificație complet diferită" față de alte state europene, din cauza istoriei țării. “Voi face tot ce îmi stă în putere pentru ca acest lucru să nu se întâmple", a mai subliniat Merz.
Sursa: Politico, Biziday