Alexandru Mateescu
I shall not have wasted my time in writing this blog, and more importantly you will not have wasted your time in reading it. All Things Work Together for Good. Nu ceda, nu renunța. Viața este infinit mai prețioasă. Le temps ne respecte, dit-on, que les œuvres auxquelles il collabore. Ichigo Ichie is something like this: What we are experiencing right now will never happen again.
joi, 1 octombrie 2026
Exercițiul
Harpalete, Văzduhistul, va fi suspendat pe mâna lui.
Analistul Cristian Roșu: „E posibil să vedem PNL și USR radicalizându-se și semnând demersul AUR pentru suspendarea președintelui”
Criza politică și guvernamentală se acutizează de cinci luni, iar președintele Nicușor Dan discută constant cu partidele și încearcă formule de premieri care nu au 233 de voturi de parlamentari. După trei desemnări eșuate, vor fi din nou consultări cu formațiunile politice parlamentare, dar crizele nu pot fi rezolvate doar prin schimbarea numelui candidatului la funcția de premier.
Analistul politic și expertul în comunicare Cristian Roșu explică, într-o analiză pentru Ziare.com, de ce președintele continuă procesul de desemnare a premierilor și ce se află, în opinia sa, în spatele acestei strategii.
Analistul politic este de părere că raționamentul pentru succesiunea desemnărilor trebuie căutată în modul în care Nicușor Dan își gestionează mandatul prezidențial. În interpretarea lui Cristian Roșu, președintele încearcă să evite scenarii politice pe care le percepe drept riscante.
„Cred că explicația trebuie căutată mai puțin în aritmetica parlamentară și mai mult în felul în care Nicușor Dan gestionează mandatul său de președinte. În lectura mea, președintele este mânat în aproape toate deciziile importante pe care le ia în acest moment de frică: frica de eșec, frica de suspendare, frica de alegeri anticipate și, mai ales, frica de a mai da ochii cu propriul electorat, pe care, în forul lui interior, știe că l-a trădat.
De aceea, cred că Nicușor Dan se află într-o fază de negare politică. Încearcă să demonstreze că actuala formulă parlamentară mai poate produce un guvern stabil, deși realitatea ultimelor luni spune contrariul. Eugen Tomac și-a depus mandatul, Adrian Veștea a fost respins în Parlament, iar Siegfried Mureșan a obținut doar 182 dintre cele 233 de voturi necesare. Cu toate acestea, președintele anunță pentru luni o nouă rundă de consultări și o nouă desemnare", a argumentat Cristian Roșu în dialogul cu Ziare.com.
Cristian Roșu face o distincție între desemnarea unui premier și construirea unei majorități capabile să susțină Guvernul pe termen lung. Potrivit analistului, negocierile dintre PSD, PNL și USR sunt complicate și de perspectiva electorală a partidelor.
„Problema este că Nicușor Dan continuă să creadă că poate rezolva printr-un nume de premier ceea ce este, în realitate, o ruptură politică profundă. PSD, PNL și USR nu mai sunt doar partide care negociază greu. Sunt formațiuni cu interese electorale divergente, care se atacă public și care știu că orice guvern format acum va trebui să administreze o perioadă extrem de dificilă economic și social.
Eu cred că proiectul Cotroceniului rămâne construirea unui guvern favorabil președintelui pe un schelet parlamentar în care PSD să fie esențial, direct sau indirect. Din păcate, Nicușor Dan se înșală din nou. E greu să faci azi un guvern. E și mai greu să faci unul care să reziste până în 2028", a menționat Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Cristian Roșu consideră că asumarea guvernării în actualul context vine cu un cost politic pe care partidele nu sunt dispuse să îl accepte. Deficitul, măsurile de austeritate și nemulțumirea socială pot afecta formațiunile care intră la Palatul Victoria, în timp ce opoziția poate capitaliza electoral efectele deciziilor nepopulare.
„Există și un lucru pe care partidele îl știu foarte bine, chiar dacă nu îl spun la microfon. Cine intră acum la guvernare, direct sau prin interpuși, intră cu factura crizei în buzunar: deficit, austeritate, nemulțumire socială. Iar AUR îi așteaptă la ieșire. Partidele care acceptă acest pachet au șanse mari ca în 2028 să obțină scoruri cu o singură cifră. De aceea consensul invocat de președinte nu există: nimeni nu vrea să moară politic pentru Cotroceni", a spus Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Nicușor Dan, a convocat pentru luni, 5 octombrie, partidele parlamentare la consultări, după ce Guvernul propus de Siegfried Mureșan a picat la vot în Parlament. Președintele a anunțat că, după discuțiile cu politicienii, va prezenta o nouă propunere pentru funcția de premier. „Cer partidelor ca în acest răgaz să își organizeze ședințele interne și să vină de data aceasta cu soluții care să poată trece", a spus el.
Analistul politic și expertul în comunicare Cristian Roșu a analizat, pentru Ziare.com, cele trei nominalizări de până acum și profilul pe care l-ar putea avea al patrulea candidat. În opinia sa, numele persoanei desemnate contează mai puțin decât capacitatea acesteia de a construi o majoritate parlamentară.
Cristian Roșu a reamintit cele trei nominalizări făcute până acum și modul în care fiecare a influențat negocierile politice.
„Până acum am văzut trei desemnări, care de care mai ciudate. Mai întâi Eugen Tomac. Este un politician get-beget, europarlamentar ales pe listele PMP–USR, apoi consilier la Cotroceni, care ne-a fost vândut drept tehnocrat independent. Nu a ajuns nici măcar la votul din Parlament.
Apoi Adrian Veștea, o desemnare gândită ca mutare de șah. În loc să-l scoată din joc pe Bolojan, l-a întărit: PNL s-a strâns în jurul liderului său. Iar președintele și-a devoalat aliații, pentru că voturile strânse de Veștea au arătat clar cu cine lucrează, de fapt, Cotroceniul.
În fine, Siegfried Mureșan. A fost tot o lovitură împotriva lui Bolojan, de data aceasta mai fină: un premier PNL, dar nu Bolojan. Un liberal de la Bruxelles cu profil de alternativă internă, pus în fața partidului ca soluție de rezervă. Rezultatul a fost acutizarea crizei și un guvern căzut în Parlament", a expus Cristian Roșu pentru Ziare.com.
În perspectiva consultărilor de luni, Cristian Roșu consideră că următorul candidat ar putea avea un profil diferit de cele trei persoane nominalizate până acum, însă problema rămâne găsirea unei formule care să poată trece de Parlament.
„Dacă președintele rămâne fidel logicii sale din ultimele luni, profilul de luni va fi unul acceptabil pentru PSD, cu etichetă de independent. Dar în acest moment numele contează mai puțin. Întrebarea nu este pe cine desemnează Nicușor Dan, ci dacă omul respectiv va găsi o majoritate. Un decret semnat la Cotroceni nu produce 233 de voturi", a menționat Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Singura variantă de majoritate parlamentară posibilă în acest moment este o nouă înțelegere între PNL și PSD, având în vedere că că președintele Nicușor Dan a exclus AUR dintr-o formulă guvernamentală, însă liberalii au stabilit că nu vor reveni într-o alianță cu social-democrații după ce social democrații au votat pentru demiterea propriului Guvern. În interiorul PNL sunt de așteptat presiuni asupra lui Ilie Bolojan pentru a accepta o nouă formulă de guvernare alături de PSD sau pentru a face un pas în spate din conducerea partidului.
Analistul politic și expertul în comunicare Cristian Roșu consideră că Ilie Bolojan se află într-o poziție dificilă: partidul are o parte importantă a structurilor locale interesate de revenirea la o formulă de guvernare alături de PSD, în timp ce actualul lider liberal își bazează autoritatea pe imaginea unui politician care nu renunță ușor la propriile condiții.
Potrivit lui Cristian Roșu, poziția lui Ilie Bolojan în PNL este legată în primul rând de imaginea sa publică, nu de o relație solidă cu toate structurile partidului. O eventuală revenire la guvernare alături de PSD ar putea reactiva tensiunile dintre conducere și organizațiile care depind într-o măsură importantă de resursele administrației publice.
„Sigur că în PNL sunt zbateri interne. Ilie Bolojan este liderul PNL pentru că a fost premier și stă mai bine decât partidul în sondaje, nu pentru că ar fi iubit. Bolojan nu este iubit în PNL, este tolerat, pentru că aduce voturi. Pentru o bună parte din structurile locale ale partidului a fost un premier incomod: tăieri, presiune pe administrație, pe exact rețelele care trăiesc din bugetul public.
Tabăra puciștilor, adică cei care ar vrea un PNL înapoi la masă cu PSD, cu ministere și resurse, va face presiuni. Vom vedea și cu ce rezultate", a punctat Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Pentru liberali, revenirea într-o formulă cu PSD ar însemna o schimbare de direcție după perioada în care Bolojan a asociat partidul cu măsuri de reducere a cheltuielilor și reformarea administrației.
În această ecuație, potrivit lui Cristian Roșu, vulnerabilitatea lui Bolojan este chiar relația dintre imaginea sa publică și poziția pe care o adoptă în negocieri. Liderul PNL își construiește autoritatea politică pe ideea că nu renunță ușor la condițiile pe care le consideră necesare, iar o cedare în acest moment ar putea afecta tocmai acest capital.
„Numai că, în momentul de față, Bolojan nu mai are prea multe de pierdut. Singurul lui capital politic este imaginea omului care nu cedează. Dacă ar ceda acum în fața lui Grindeanu și a lui Nicușor Dan, și-ar anula cu mâna lui singurul atu. Este greu de crezut că va face asta", a spus Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Anticipatele nu sunt dorite de Nicușor Dan, un guvern cu AUR este exclus de președinte, inclusiv formațiunea nu vrea să intre la guvernare înainte de eliberarea lui Călin Georgescu, iar PSD și PNL nu mai au țeluri comune după ce social-democrații au provocat criza actuală. În aceste condiții, Parlamentul rămâne fără o majoritate pentru o nouă formulă de guvernare, iar președintele le-a cerut partidelor să găsească o soluție după eșecul premierilor desemnați.
Analistul politic și expertul în comunicare Cristian Roșu explică pentru Ziare.com ce variante mai rămân valabile și în ce condiții actualul blocaj politic poate fi depășit.
Cristian Roșu consideră că fiecare dintre principalele formațiuni parlamentare urmărește în această criză un obiectiv diferit, iar interesele lor nu se suprapun suficient pentru formarea unei majorități.
„AUR este singurul partid parlamentar care are astăzi o strategie și se ține de ea. Obiectivul AUR sunt alegerile anticipate, și e firesc să fie așa: sunt pe val, iar fiecare lună de criză le mai adaugă câteva puncte. Acum capitalizează iar din criza legată de Georgescu.
Planul PSD este să ajungă la guvernare, deci la resurse, de preferat prin proxy. Vrea pârghiile fără să-și pună numele pe nota de plată", a opinat Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Analistul indică un scenariu în care o nouă nominalizare apropiată de PSD poate determina PNL și USR să se apropie de demersul AUR pentru suspendarea președintelui.
Cristian Roșu consideră că momentul critic poate veni după următoarea desemnare de premier. Dacă Nicușor Dan va încerca să forțeze formarea unui guvern și va lega eșecul acestuia de declanșarea procedurii pentru alegeri anticipate, configurația politică s-ar putea modifica rapid.
„PNL și USR își doresc, cel mai probabil, anticipate, ca să capitalizeze votul anti-AUR, anti-PSD și, tot mai mult, anti-Nicușor Dan.
De aici rezultă scenariul de urmărit după desemnarea de săptămâna viitoare. Să presupunem că Nicușor Dan forțează un guvern: anunță că declanșează anticipate dacă premierul propus de el nu e votat, iar acel premier este apropiat de PSD. Atunci e posibil să vedem PNL și USR radicalizându-se și semnând demersul AUR pentru suspendare. Acela ar fi un reset politic.
Contraintuitiv, rezolvarea crizei este adâncirea ei pe una din cele două dimensiuni: anticipate sau suspendare. În forma în care arată azi, România nu poate fi guvernată", a mai spus Cristian Roșu pentru Ziare.com.
miercuri, 30 septembrie 2026
Curviștina
Numai nebunii și multinaționalele își doresc războiul. Să citim istoria!
Retragere cu coada între picioare = VICTORIE. A înnebunit URSUL!
Trump califică drept o „victorie” pentru SUA retragerea din Irak. Dar miliţiile pro-iraniene din această țară refuză să predea armele: „Avioanele americane continuă să zboare aici”

Donald Trump, la un eveniment din New York Foto: Profimedia
Preşedintele Donald Trump a calificat miercuri drept o „victorie" retragerea din Irak a ultimelor trupe ale coaliţiei antijihadiste conduse de Statele Unite, afirmând că „decizii greşite" din trecut, ale fostelor administraţii, au băgat SUA de la bun început într-un impas în această ţară.
„Astăzi, am plăcerea să anunţ că ultimele forţe americane părăsesc Irakul! A durat mult, după nişte decizii foarte proaste care ne-au făcut să ne împotmolim de la bun început în acest impas, dar în curând toate acestea vor ţine de istorie", a scris Donald Trump pe rețeaua sa Truth Social, relatează News.ro.
„Aceasta este o zi măreaţă pentru America şi, mai important, plecăm din Irak lăsând în urmă un nou prim-ministru minunat, Ali al-Zaidi, pe care l-am susţinut încă de la început. El a câştigat alegerile pe care nimeni nu se aştepta să le câştige şi a făcut-o cu o victorie zdrobitoare!", a continuat președintele american.
„Lansată în 2003 sub preşedinţia lui George W. Bush şi continuată sub administraţia lui Barack Hussein Obama în 2014, precum şi sub cea a lui Joe Biden cel Adormit, Operaţiunea „Inherent Resolve" se încheie în 2026 sub conducerea preşedintelui Donald J. Trump. Această zi reprezintă o victorie pentru Statele Unite, o victorie pentru Irak şi o victorie decisivă asupra ISIS, care a fost complet decimată de Administraţia Trump în primul său mandat, alături de alţi actori extrem de periculoşi", s-a lăudat Donald Trump.
El a ţinut să facă o comparaţie cu o altă retragere americană celebră, cea din Afganistan, decisă de administraţia sa şi gestionată de Administraţia Biden, care a stârnit numeroase controverse.
„Spre deosebire de Afganistan, unde o mare parte din echipamentul militar şi restul resurselor au fost lăsate în urmă, iar 13 soldaţi au pierit, mulţi alţii fiind grav răniţi, această retragere ordonată a forţelor coaliţiei şi a echipamentului de la baza aeriană din Erbil marchează sfârşitul unei expediţii extrem de costisitoare în Iad", a arătat Donald Trump.
„Am stabilit o misiune clară, le-am oferit comandanţilor noştri instrumentele necesare pentru a o duce la bun sfârşit şi am refuzat să permit ca o prezenţă temporară să devină una permanentă. Am avut de ales între a rămâne şi a pleca şi am simţit, fără nicio îndoială, că este timpul ca America să se întoarcă acasă!", spune Trump. „Prim-ministrul Al-Zaidi este remarcabil şi, sperăm, va reuşi să gestioneze foarte bine situaţia", adaugă şeful Casei Albe. „Am venit să luptăm împotriva unui califat. Califatul nu mai există. Ne întoarcem acasă!", proclamă el.
Experţii irakieni în domeniul securităţii afirmă că retragerea – convenită în 2024 sub preşedinţia lui Joe Biden şi pusă în aplicare de administraţia lui Donald Trump chiar în timp ce aceasta duce un război împotriva Iranului – ar putea oferi Teheranului şi puternicilor săi aliaţi mână liberă, permiţând totodată şi altor duşmani ai SUA să revină în forţă, inclusiv grupării Stat Islamic (ISIS).
Alianţa miliţiilor pro-iraniene „Rezistenţa Islamică" din Irak a refuzat miercuri să se supună unui termen pentru predarea armelor şi a denunţat faptul că avioanele americane continuă să opereze, în pofida faptului că miercuri se încheie misiunea coaliţiei internaţionale împotriva ISIS, scrie Agerpres.
„Rezistenţa Islamică declară că nu este supusă niciunui termen sau acord menţionat – sau care este discutat în prezent – de către vreun guvern sau vreo entitate politică. Armamentul Rezistenţei va rămâne un depozit sacru în mâinile mujahedinilor noştri", a indicat alianţa într-un comunicat citit în timpul festivităților organizate cu prilejul retragerii coaliţiei.
Alianţa, ale cărei facţiuni refuzaseră de facto să predea armele aşa cum cere guvernul irakian, a afirmat că „timp de peste 40 de zile a participat la negocieri privind reglementarea armamentului Rezistenţei în schimbul obţinerii suveranităţii complete şi integrale a Irakului".
„Aceasta presupune retragerea forţelor SUA şi NATO, precum şi a oricărei forme de prezenţă militară străină (pe uscat, în aer şi pe mare), în timp ce Rezistenţa Islamică îşi rezervă dreptul de a răspunde direct la orice încălcare a suveranităţii Irakului de către americani sau sionişti", se arată în comunicat.
Totuşi, alianţa a asigurat că „nu a primit niciun răspuns din partea guvernului irakian, în pofida semnării oficiale a documentului de acord de către comitetul format din patru membri (mandatat de Cadrul de coordonare) şi de către părţile Rezistenţei (reprezentate de cele patru facţiuni)".
Între timp, miliţia Kataib Hezbollah, cea mai puternică din alianţă, a denunţat într-un alt comunicat emis miercuri faptul că „avioane americane de supraveghere şi de luptă continuă să opereze în spaţiul aerian irakian până în acest moment", un fapt despre care a asigurat că l-a documentat.
„Există rapoarte privind mişcări ale forţelor de ocupaţie americane care se întind până pe 30 octombrie al acestui an; detaliile vor fi anunţate ulterior", a declarat Kataib Hezbollah, fără a oferi alte informaţii.
Forțele SUA se retrag miercuri din ultimele baze din Irak. „Cea mai importantă întrebare acum"Ziua de 30 septembrie marchează încheierea definitivă a desfăşurării forţelor antijihadiste conduse de Statele Unite, prezente în ţară din 2014, la cererea Bagdadului, pentru a lupta împotriva ISIS, iar Irakul a declarat-o „Ziua Suveranităţii".
Încheierea a fost convenită de Washington şi Bagdad în 2024 şi pusă în aplicare treptat până în această miercuri.
Iniţial, guvernul irakian plănuise ca dezarmarea miliţiilor să înceapă pe 30 septembrie, coincizând cu retragerea coaliţiei, dar, în faţa refuzului mai multor facţiuni armate, Bagdadul a extins ulterior termenul până pe 30 iunie 2027, stabilind o perioadă iniţială de 90 de zile pentru ca miliţiile să predea armele sau să se integreze complet în armată.
Coaliţia formată din aproximativ 30 de ţări a jucat un rol esenţial în luptă, antrenament, consultanţă şi sprijin pentru forţele irakiene, kurde şi miliţiile şiite în lupta împotriva ISIS, a cărui înfrângere în Irak a fost proclamată în 2017.
marți, 29 septembrie 2026
Aşchimodiile
Prestația lui Nicușor Dan la ONU, aspru criticată de Ștefan Popescu: „Politicienii confundă alianța cu tutela”. Modelele de bune practici din UE INTERVIU
Prestația la ONU din această lună a președintelui Nicușor Dan și a ministrului interimar de la Externe, Oana Țoiu, a generat diverse critici în spațiul public. Printre cei dezamăgiți se numără analistul de politică externă Ștefan Popescu.
În cadrul interviului acordat pentru Ziare.com, Ștefan Popescu a explicat motivele pentru care, în opinia sa, participarea României la reuniunea de la Organizația Națiunilor Unite, în New York, a fost mai degrabă un insucces. Din perspectiva lui Popescu, doctor în istoria relațiilor internaționale, politicienii români nu au capacitatea de a propune propriile proiecte strategice, de anvergură, în vederea atingerii obiectivelor de pe agenda națională.
Ștefan Popescu este de părere că în special din perioada „Iohannis", politica externă a României s-a deteriorat sever. Astfel, tot mai mulți politicieni români au căutat „tutelă", nu aliați, iar apartenența la NATO și UE a fost prea puțin fructificată pentru a genera prosperitate cetățenilor români.
În plus, analistul a mai prezentat modele de bune practici din Europa, din perspectiva stabilirii și urmării intereselor strategice. Printre acestea se numără inclusiv state vecine.
Ziare.com (Andi Miron): Care sunt concluziile dvs. după vizita președintelui Nicușor Dan și a ministrului interimar de Externe Oana Țoiu, la ONU?
Ștefan Popescu: Nu am nicio concluzie, din păcate. Nu pot decât să remarc agenda slabă, fără interlocutori de talie în marja adunării generale ONU. De fapt, nu discursul național era important, nu participarea la eveniment pentru ONU, cât ceea ce se întâmplă în marjă: se pot stabili canale de comunicare cu adversari, se pot stabili întâlniri importante cu lideri pe care altfel, stabilești mai greu întâlniri bilaterale.
Singurul aspect notabil este susținerea candidaturii domnului Cioloș pentru Organizația Internațională a Francofoniei. Dar oare, cu prim-ministrul Libanului, discuțiile nu puteau viza și situația din Orientul Mijlociu, situația din Liban? Comunicatul dat publicității nu face niciun fel de referință la acest lucru. Discursul președintelui, care a suferit grave carențe conceptuale, fără referiri la sudul global, fără a arăta că România poate pune un diagnostic de sus asupra problemelor sistemului internațional, un discurs făcut numai în optica publicului din România, un discurs care nu a reușit să treacă de cadrele regiunii, un discurs care nu a propus nicio soluție asupra problemelor, inclusiv pentru cele legate de regiunea noastră. De pildă, ar fi fost poate utilă propunerea unui mecanism de coordonare politică pentru ajutor umanitar în spațiile afectate de conflict - Marea Neagră, respectiv țările Golfului, care ar fi putut asocia celelalte țări, care sunt de cealaltă parte a baricadei, adică Iran și Rusia.
Polonia, care este pivotul intereselor americane în regiune și care se află într-o situație infinit mai inconfortabilă decât România, a înțeles orientările administrației americane. Domnul Sikorski a avut o întâlnire cu omologul său din Belarus, sesizând foarte repede schimbarea de ton a Washingtonului față de această țară. Ministrul de Externe al Germaniei a avut o bilaterală cu cel rus, oficial german care a amintit cât se poate de clar susținerea pentru Ucraina, faptul că Rusia trebuie să pună punct operațiunilor militare prin care agresează această țară, dar cu toate acestea, a arătat că diplomația poate chiar cu un adversar să mențină un canal de dialog și să se plaseze în perspectivă.
România, din păcate, în afară de câteva fotografii frumoase nu poate aduce ceva consistent. Aceasta este o chestiune structurală, pentru că oamenii politici români aleargă mai mult după fotografii și aproape deloc după substanță. Este regretabil, pentru că toate aceste deplasări le suportă cetățeanul român de rând, iar diplomația trebuia folosită pentru a atrage noi investiții, pentru a aduce prosperitate românilor, pentru a căuta elemente de compensare în domeniul investițiilor, în condițiile în care vom asista la un cutremur provocat de erodarea industriei auto germane. Știm foarte bine că România va fi puternic afectată. Două treimi din industria din țara noastră depinde de cea germană. În acest context, din păcate nu văd o sincronizare (n.r. - a diplomației române) cu aceste probleme reale ale economiei.
Ziare.com: Și atunci, pentru ce au făcut această deplasare oficialii din România?
Ștefan Popescu: Înțeleg că îmi fac un deserviciu spunând asta, dar realitatea este că s-au dus doar ca să bifeze. Și nu este numai vina lor, ci și a aparatelor din spate, a consilierilor care nu au curajul să le spună „așa nu!". Și asta, în condițiile în care o bună parte a oamenilor din această țară suferă de o comoditate cronică. Toată lumea are un anumit interes, toată lumea își dorește să aibă mașina la scară, să aibă consilier, cabinet cu secretară, să primească laude, să fie în centrul atenției. Acestea sunt prioritățile, din păcate. Prioritatea nu este fișa postului. Astfel, suntem într-un cerc vicios.
Dar acest lucru nu ține numai de agenda domnului Nicușor Dan sau a doamnei Țoiu. Sunt chestiuni vechi, care au fost și în timpul domnului Iohannis. Din păcate, sunt probleme care s-au acumulat în timp și va fi foarte greu pentru România, sper eu peste trei ani și opt luni, să fie corectate.
Ziare.com: În cadrul unui discurs recent ați evocat „sindromul" de care suferă politicianul român, „sindromul înaltei porți". La asta faceți referire?
Ștefan Popescu: Există și un „sindrom al tutelei". Din păcate, tot timpul, România a privit alianțele în care a intrat ca pe o tutelă. România a căutat tutelă, nu aliați. În momentul în care s-a luat o decizie, inclusiv în ecosistemul media și al liderilor de opinie s-a pus întrebarea „cum ne raportăm la partenerul strategic?", „cum ne raportăm la Bruxelles?", „cum ne raportăm la Washington?", nu „cum decizia pe care o ia România poate fi articulată cu interesele Bruxellesului și Washingtonului?". Asta e o mare diferență.
Cu alte cuvinte, am depersonalizat politica externă a României, crezând că interesul strategic al Washingtonului sau al Bruxellesului, ori al altor capitale europene coincide 100% cu interesul strategic românesc pe un anumit domeniu. Eu nu spun că nu pot exista suprapuneri. Dar în cele mai multe cazuri, nu se suprapun. Iar în momentul în care ești într-o alianță trebuie să vezi cum poți articula interesul tău mai bine cu interesul centrelor de decizie, astfel încât și o parte dintre interesele tale să se regăsească. Dar nu aliniere perfectă! Aliniere perfectă înseamnă supunere.
Este ironic: noi am intrat în Uniunea Europeană și în NATO tocmai pentru a scăpa de tutela Moscovei, de directive, de ingerințe, pentru că aceste alianțe, UE și NATO îți permit o libertate de mișcare, foarte mare. Există dispute extraordinar de mari între francezi și americani. Tot timpul au existat. Dar fără a exista frică de sancțiuni sau de presiuni. Nu. Pentru că există un anumit cadru democratic, pe care americanii l-au transpus din viața lor politică internă, în viața alianțelor și a ecosistemului pe care ei îl patronează. Și totuși, în condițiile în care ai această libertate de mișcare extraordinară, este nejustificat să ai asemenea atitudini.
Ziare.com: Ați vorbit despre politicieni, care manifestă o anumită atitudine neproductivă pentru România. În ce măsură credeți că atitudinile demnitarilor reflectă ideile cetățenilor?
Ștefan Popescu: Cetățenii au fost educați să gândească în spiritul „înaltei porți". Există un ecosistem media, iar în momentul în care se ia o decizie, toată lumea întreabă dacă se supără partenerul strategic sau capitala „x". Apoi, acele voci care ar dori să aducă o nuanță, imediat sunt etichetate. „Nu-ți pui aceleași întrebări, ești omul Moscovei", ori „ești omul chinezilor", ori „faci apologia lui Erdogan". Toate aceste lucruri sunt niște factori inhibitori. Sunt instrumente care nu aduc niciun fel de argument, prin intermediul cărora se inhibă orice dezbatere sănătoasă.
Orice decizie de politică externă are la bază opinia publică. În epoca modernă, opinia publică este un codecident. Iar cei care promovează asemenea factori inhibitori, cred că au o mare responsabilitate în degradarea politicii externe românești.
A discuta despre perspectivele războiului din Ucraina, a pune la îndoială anumite idei nu înseamnă că automat ești în slujba unei puteri străine. Înseamnă că printr-o dezbatere sănătoasă putem ajunge la soluțiile cele mai bune. Dezbaterea este cel mai important lucru. Dar din păcate, a fost ucisă ideea de dezbatere. Vedem cât de polarizate sunt principalele instituții media. Fiecare instituție media are invitații ei, nu prea migrează de la o instituție la alta. Deci din păcate, fiecare televiziune are „abonații" ei, care susțin o anumită linie. Și atunci, noi nu putem avea o dezbatere de politică serioasă.
Nu trebuie pusă problema de a fi sluga cuiva, ci trebuie să ne gândim la cum ne putem apăra interesele. Ce te faci când domnul Antonio Costa (n.r. - din Portugalia), președintele Consiliului European, a spus că trebuie să se pregătească un proces de negociere cu Federația Rusă? Acest proces de negociere a fost blocat de marile capitale europene, care voiau ca ele să păstreze controlul.
Agenda națională a României este profund occidentală - pro-americană, pro-europeană, întreaga arie euroatlantică. Prin urmare, numai având o agendă și idei clare, naționale, poți participa cu adevărat la jocul european. Consolidezi jocul european din perspectiva României. Arăți că România este un actor care are soluții, care își aduce aportul experienței propriei regiuni, experienței istorice proprii în raport cu Federația Rusă, a experiențelor traumatizante, a capacității de a observa un vecin de aproape - acestea sunt atuuri ale României, care sunt insuficient puse în valoare. Rămânem la stadiul de lozinci.
Ce te faci dacă aliații tăi se înțeleg cu rușii? Ori aliații fac înțelegeri care afectează regiunea, peste capul tău. Îmi aduc aminte de 1934 - stabilirea de relații diplomatice între România și Uniunea Sovietică. De ce? Pentru că Paris și Londra ne-au obligat să facem asta. Și pe noi, și pe polonezi. Asta a fost. S-a schimbat mediul strategic. În momentul în care în februarie, domnul Macron a spus că se află în contacte tehnice cu Federația Rusă, acestea sunt semnale că Europa dorește să stabilească un proces diplomatic. România trebuie să fie și ea acolo, pentru că este o constatare de copil: țările din vecinătate sunt cele mai expuse.
Mă mai uit și la faptul că măsurile asigurătorii se duc în zona de nord. Acordul SUA - Groenlanda - Danemarca reprezintă o deplasare a centrului de greutate al NATO și a priorităților americane către zona Arcticii. Intrarea în NATO a Finlandei și a Suediei este un demers pe care îl salutăm, dar în același timp marchează un dezechilibru în raport cu regiunea Mării Negre. Îmi pare rău, dar organizațiile internaționale au o disciplină numită geografie politică. Cu alte cuvinte, când o componentă intră, trebuie să te gândești la componentele pe care le schimbă în interior. Cu tot respectul, aici nu vorbim despre Muntenegru sau Albania. Vorbim despre Suedia și Finlanda, cu mare greutate militară, diplomatică, ce pot influența o anumită alianță. Să ne amintim și despre investițiile Google, de 13 miliarde de dolari în Finlanda, care înseamnă câteva baze de tip Mihail Kogălniceanu, cu baze de date. Înseamnă protecție pentru Finlanda, o măsură asigurătorie, o securizare a sistemului finlandez. Dacă voi vedea o investiție de un asemenea nivel în România, eu îmi cer scuze pentru tot ceea ce am afirmat și pentru tot scepticismul pe care îl pun înainte.
Ziare.com: Ați vorbit despre nevoia de „tutelă" și comoditatea politicienilor de vârf din România, din prezent. Cum s-a manifestat această atitudine în ultimii 36 de ani? Au fost momente în care a fost mai pregnantă sau chiar inexistentă?
Ștefan Popescu: De la preluarea președinției de către domnul Iohannis am rămas la lozinca „am ținut cârma și direcția euroatlantică". Și cu asta am acoperit orice dorință de a fi actori. I se pot reproșa multe lui Traian Băsescu, dar domnul Băsescu a avut o politică externă, a avut curajul să întindă o hartă cu Marea Neagră în Biroul Oval. Ne aducem aminte. A mers într-o direcție francofilă, da. Să ne amintim despre axa București - Londra - Washington. Deci a avut niște idei de politică externă. Dar din păcate, preluarea mandatului de către Klaus Iohannis a însemnat un regres semnificativ ascuns sub preșul că menține „cârma euroatlantică", de parcă România este în postura să decidă sistemul de alianțe căreia îi aparține.
Ziare.com: Unii sunt de părere că România nu poate avea greutate în relațiile internaționale, pentru că „oricum suntem mici". Ce părere aveți despre asta?
Ștefan Popescu: Oamenii care știu să se raporteze la tutelă sunt primii care trădează interesul național. Cred că este și ceva cultural, trebuie să o spunem. Înțeleg că este și o reacție la toată atitudinea naționalist-comunismului românesc. Toate acestea sunt de înțeles. Dar dacă vrem să generăm o dezbatere, trebuie să avem o critică constructivă. Trebuie să le punem pe tapet. Sunt niște realități. Întrebarea pe care noi trebuie să ne-o punem este „cum putem noi profita de pe urma alianțelor din care facem parte?", „cum putem găsi și căi care să favorizeze îndeplinirea obiectivelor naționale chiar într-un moment de criză și de ruptură?". Totul pleacă de la o gândire independentă.
Dacă noi a fi avut o gândire cu adevărat independentă și nu oameni care să capteze idei din afară și să le aducă în spațiul românesc, fiți siguri că nu am fi avut astăzi scandalul legat de posibilitatea, ipoteza că americanii ar fi fost implicați în dinamica politică internă. Problema este de ce o parte a populației nu exclude o astfel de ipoteză. Asta este o altă problemă.
Mie nu mi se pare că suntem mici. Mie mi se pare că suntem destul de mari. Ce să mai spună Georgia sau Armenia, state aflate în poziții mult mai dificile decât noi?
Notă: Din 27 de state ale UE, România este pe locul 6 la populație, pe 8 la suprafață și printre primele din Europa din punctul de vedere al resurselor naturale: locul 1 în UE la rezervele de petrol și de aur, locul 2 la gaze naturale, locul 10 la minerale naturale - la nivel global. Însă, din punctul de vedere al productivității resurselor naturale, România este pe locul 26 din 27 de state. De asemenea, România este pe locul 8 în UE la suprafața brută împădurită. În plus, țara noastră este cunoscută drept țara cea mai diversă din punct de vedere biogeografic, din UE. Pe teritoriul României se regăsesc cinci regiuni biogeografice distincte - alpină, continentală, panonică, pontică și stepică. Un alt aspect important demn de menționat, printre altele: Portul Constanța ocupă locul 10 în UE în clasamentul celor mai importante și aglomerate porturi maritime.
Ziare.com: Care este soluția pentru schimbarea acestei atitudini, pe care o criticați?
Ștefan Popescu: Sper ca toate aceste emoții din spațiul public românesc să permită și altor voci să iasă la suprafață, vocilor care caută să plece de la autonomia de gândire, care să pledeze în favoarea nuanțelor. Cred că de acolo poate pleca… De la a ne pune întrebări. De la a căuta să discutăm, indiferent de culorile politice… Oare mai este posibil un dialog între români sau nu mai este posibil? Suntem toți inamicii esențiali ai celorlalți?
Ziare.com: Dacă s-ar ieși din această optică, din perspectiva dvs. care ar fi efectele față de România?
Ștefan Popescu: Luciditate, în primul rând. De la luciditate poți repara foarte multe. Ca un medic ce-ți pune un diagnostic corect.
Ziare.com: Care sunt modelele de bune practici, dacă vorbim despre spațiul european?
Ștefan Popescu: Sunt multe. De exemplu, Franța, care pierzând imperiul a fost nevoită să se reinventeze, pentru a-și putea păstra o capacitate diplomatică non-neglijabilă, Polonia, țările baltice - atât de mici, dar atât de vocale. Deci vorbim despre marile puteri ale continentului, mergând până la dimensiunea țărilor baltice. Avem numeroase exemple de țări cu personalitate și cu orizont strategic. Există și în regiune. Toți vecinii noștri. Și bineînțeles, Ucraina, o țară cu suveranitate încălcată. Bineînțeles, Republica Moldova. Vorbim despre două țări cu suveranități încălcate și care au politici externe de foarte bună calitate și o imaginație extraordinară.
Ucraina a lansat această acțiune, C8, în condițiile în care România are cea mai mare deschidere a arcului carpatic, dar nu a avut inițiativa țărilor din arcul carpatic. Dar au avut alții și iată că s-a lăsat remorcată. Am apreciat imaginația, diplomația, viziunea regională a Kievului, în comparație cu Bucureștiul, care s-a lăsat efectiv remorcat.
Notă: Primul summit inaugural al Inițiativei pentru Integrare Carpatică, cunoscut drept formatul Carpathian 8 (C8), a avut loc între 18 și 20 septembrie 2026 în regiunea Ivano-Frankivsk, Ucraina. Lanțul muntos al Carpaților traversează teritoriul a opt țări. România deține cea mai mare pondere, aproximativ 50% - 51% din întreaga suprafață. Urmează: Slovacia (17%), Ucraina (11%), Polonia (10%), Ungaria (4%), Serbia (4%), Cehia (3%).
Articol din Ziare.com
duminică, 27 septembrie 2026
Site-uri pentru lenevit!
Constanta lui Planck
Urmărea în Fisierele grupului meu: https://www.facebook.com/share/g/1DQuyQ6zTd/
-
⚠️ Nu, domnule Bolojan, nu suntem proștii nimănui. Nici ai dumneavoastră. Am urmărit cu atenție conferința dumneavoastră de pres...
-
Argiope bruennichi specie de arahnide Limbă Descărcare PDF Urmărește Modificare Păianjenul viespe ( lat . Argiope bruennichi ) este o spec...
-
Un articol publicat recent de cotidianul francez Le Monde (pe 3 februarie 2026), semnat de jurnalista Marine Leduc. Titlul articolului, trad...


