Soluția pentru colectarea datoriilor fiscale: modernizarea ANAF prin parteneriate controlate. „Se practică în toate țările civilizate”
România are în evidențele ANAF peste 81 de miliarde de lei în datorii fiscale acumulate de firme, sume ajunse la scadență, dar încă neîncasate. Deși ar putea acoperi o bună parte din deficitul bugetar estimat la 30 de miliarde, statul n-a încercat nici măcar un proiect-pilot de colectare în parteneriat cu firme private, atrag atenția specialiștii. Între timp, povara se mută pe umerii celor care plătesc la timp: cresc taxele, se taie din investiții, iar serviciile publice sunt în declin.
Sursă foto: Pixabay
România anului 2025 e în plină reconstrucție bugetară, dar continuă să neglijeze o zonă cu potențial fiscal semnificativ: colectarea creanțelor fiscale, prin sprijinul sectorului privat, atrage atenția Bogdan Roșu, președintele Asociației Române de Factoring (ARF), expert în creditare și managementul creanțelor. Deși există modele internaționale, baze legale incipiente și expertiză locală matură, niciun proiect-pilot nu a fost testat până acum.
Un număr semnificativ de titluri de creanță emise de ANAF rămân neîncasate în fiecare an. Sunt datorii care nu sunt urmărite în timp util din lipsă de personal, prioritizare sau infrastructură. Într-un moment în care Guvernul Bolojan a anunțat măsuri de austeritate și solicită „eforturi comune", aceste sume pierdute devin o problemă de interes public.
Bogdan Roșu susține că există o alternativă concretă: colaborarea reglementată cu firme private specializate în recuperarea creanțelor.
În Statele Unite, adaugă Bogdan Roșu, Agenția de Administrare Fiscală (IRS) colaborează cu agenții private pentru recuperarea creanțelor fiscale considerate inactive, adică acele datorii vechi, unde statul nu mai reușește să acționeze eficient din lipsă de resurse. „E un parteneriat bazat pe principii clare: comision doar la succes, fără costuri inițiale pentru stat, iar puterile agențiilor sunt limitate – nu pot acorda amânări sau reduceri, ci doar să colecteze în condițiile stabilite de IRS", relevă el.
În Marea Britanie, HMRC a extins în ultimii ani un program în care colaborarea cu agenții private vizează recuperarea creanțelor fiscale restante, inclusiv cele datorate de companii, dar care nu sunt contestate sau aflate în insolvență. „Este vorba de datorii fiscale de valoare redusă, pentru care statul, realist vorbind, nu își mai poate justifica costurile operaționale de urmărire. Agențiile intervin prin mijloace de comunicare amiabilă – telefon, SMS, scrisori – fără a avea puteri de executare silită. Și vorbim de un program care, în următorii ani, va contribui cu aproape un miliard de lire anual la bugetul Marii Britanii", completează șeful ARF.
Australia a aplicat un model similar. Mai precis, a început cu un program pilot pentru microîntreprinderi și acum colaborează cu agenții externe pentru creanțele fiscale unde ATO nu poate acționa eficient. „S-au obținut rezultate notabile, dar au fost și lecții importante legate de supraveghere și comunicare cu contribuabilii, pe care le putem învăța și aplica încă de la început", recunoaște Bogdan Roșu.
Italia a mers pe o cale aparte: a creat o entitate dedicată colectării, Equitalia, pentru a profesionaliza această funcție în cadrul statului. „A fost un model interesant, iar acum se discută reintegrarea funcției în Agenția Fiscală Națională, dar principiul rămâne: separarea clară între funcția de inspecție fiscală și cea de recuperare. Toate aceste modele au un numitor comun: statul rămâne suveran, dar alege să colaboreze strategic cu sectorul privat acolo unde acesta poate aduce un plus de eficiență. Este un model de parteneriat public-privat matur, controlat, cu rezultate clare. România are de ales între a continua să se bazeze exclusiv pe capacitatea actuală a ANAF – care este limitată – sau să testeze un cadru pilot în care agenții economici specializați, bine reglementați și supravegheați, pot contribui activ la recuperarea sumelor datorate bugetului. Avem deja expertiză privată relevantă în piață. Tot ce lipsește este voința instituțională și completarea cadrului normativ care să facă posibil acest parteneriat. Este, în opinia mea, o măsură de responsabilitate fiscală și de modernizare administrativă, care merită discutată la nivel strategic și transpartinic - un pas logic, modern și absolut necesar într-un moment în care fiecare miliard contează", explică acesta.
Potrivit lui Bogdan Roșu, nu ar fi vorba despre externalizarea atribuțiilor ANAF, ci despre completarea capacității administrative a statului acolo unde aceasta este depășită, în special în cazul datoriilor fiscale certe, scadente, fără litigii. Agențiile private ar acționa în baza unui mandat clar, doar pentru recuperare amiabilă, nu pentru executări silite, și ar fi plătite doar în funcție de sumele recuperate.
„Știu că există temeri și e normal să le discutăm. Percepția publicului, riscul unor excese, protecția datelor, toate sunt chestiuni serioase. Dar ele pot fi prevenite printr-un cadru legal robust, prin licențiere strictă, audit permanent și transparență. Nu ne permitem improvizații. Tocmai de aceea propun o abordare etapizată, cu un program pilot limitat ca durată și amploare, care să permită evaluarea reală a impactului. Avem deja expertiză privată validată în acest domeniu, e timpul să vedem dacă putem pune această resursă în slujba interesului public, într-un cadru echitabil și controlat. Pentru mine, această propunere nu este despre privatizarea colectării fiscale. Este despre modernizare administrativă. Despre eficiență. Despre responsabilitate fiscală în fața unei realități bugetare care nu mai poate fi ignorată", continuă Bogdan Roșu.
România nu mai are de-a face cu o industrie emergentă, ci cu un sector matur, organizat și bine digitalizat, capabil să intervină rapid și eficient în conformitate cu standardele europene, mai spune acesta. Companiile specializate în recuperarea creanțelor dispun de o infrastructură solidă, experiență acumulată în peste două decenii și personal instruit pentru operațiuni la scară națională.
Un reper important este existența Asociației de Management al Creanțelor Comerciale (AMCC), care reunește principalii jucători din domeniu și funcționează ca o platformă de autoreglementare etică și profesională. Sub umbrela AMCC, firmele respectă norme clare de protecție a consumatorului, coduri de conduită și standarde de transparență operațională.
„Ce lipsește în momentul de față nu este capacitatea, ci cadrul legal care să transforme această resursă în instrument de interes public", afirmă Bogdan Roșu.
El mai subliniază că aceste companii gestionează deja portofolii complexe din zona bancară și a utilităților, domenii cu reglementări stricte și sute de mii de debitori.
„Avem deja o industrie organizată, conectată la standarde internaționale, care funcționează într-un cadru asociativ recunoscut. Tot ce rămâne de făcut este ca statul să deschidă calea unui pilot reglementat," mărturisește președintele ARF.
Acesta precizează că un parteneriat nu ar viza executarea silită, ci exclusiv recuperarea amiabilă a datoriilor certe, fără litigii. Datoriile vizate ar putea include TVA-ul restant, cea mai importantă sursă fiscală a statului, dar și alte creanțe fiscale mici, ignorate în mod uzual de ANAF din lipsă de personal. „Un proiect-pilot ar trebui să fie, în esență, un exercițiu controlat de învățare instituțională, prin care testăm cum poate contribui expertiza privată la susținerea obiectivelor statului, în zone unde acest lucru se poate face eficient, fără riscuri sistemice."
Nu există încă o estimare oficială a impactului bugetar al unei astfel de colaborări. Dar experiența internațională arată că, în cazul datoriilor mici, colectarea privată poate fi mai eficientă decât urmărirea administrativă clasică, din motive de viteză și specializare. „Sumele neîncasate care zac astăzi în evidențele fiscale, multe dintre ele certe, scadente și fără litigiile aferente, pot deveni surse viabile de venit bugetar dacă sunt abordate cu instrumentele și ritmul potrivit".
Rezistența față de ideea unor parteneriate public–privat în domeniul colectării fiscale nu este neapărat o opoziție de fond, ci mai degrabă reflexul unui sistem administrativ care, în mod tradițional, a funcționat într-un cadru închis, cu o cultură instituțională bazată pe control direct și pe asumarea integrală a responsabilității, mai zice el. „Este, într-un fel, o expresie a prudenței. Și poate că această prudență, în anumite momente, a avut justificările ei. În România, orice schimbare care atinge raportul dintre autoritatea fiscală și contribuabil este privită cu o doză de suspiciune și, într-o societate unde încrederea în instituții încă se construiește, acest lucru nu este surprinzător. În plus, ideea de a implica actori privați în ceea ce este perceput, în mod firesc, ca un atribut exclusiv al statului, poate genera temeri de pierdere a controlului, de excese, de interpretări greșite. Aceste rețineri sunt firești și trebuie tratate cu respect, nu cu dispreț sau grabă", adaugă Bogdan Roșu.
El apreciază că, în actualul context politic, asistăm la o schimbare de ton și de perspectivă. Actualul guvern a arătat, atât prin discurs, cât și prin măsuri concrete, că este deschis la inovație administrativă și la soluții moderne pentru probleme vechi, conform declarațiilor sale. „Avem în programul de guvernare o asumare clară privind eficientizarea colectării și digitalizarea sistemului fiscal. În acest cadru, testarea unor soluții complementare – cum ar fi parteneriatele controlate cu sectorul privat – nu mai este o chestiune ideologică, ci una de eficiență pragmatică. Mai mult, există o fereastră de oportunitate reală. Discutăm despre un moment în care presiunea bugetară impune nu doar măsuri de austeritate sau ajustări fiscale, ci și o reformă profundă a instrumentelor prin care statul își atinge obiectivele. Iar colaborarea cu sectorul privat, dacă este bine reglementată și supravegheată, poate deveni una dintre aceste unelte moderne, care să întărească – nu să slăbească – capacitatea statului.
Aș spune, deci, că rezistența vine din obișnuință, iar deschiderea vine din responsabilitate. Iar dacă reușim să construim punți între cele două, vom avea nu doar un sistem fiscal mai eficient, ci și o administrație mai conectată la realitățile economice ale prezentului", conchide Bogdan Roșu.
Peste 41.500 de companii, de toate dimensiunile, au acumulat datorii la bugetul de stat, iar valoarea totală a restanțelor depășește 81 de miliarde de lei, se arată într-o analiză a Termene.ro.
Cele mai recente date sunt valabile pentru situația fiscală înregistrată la 31 decembrie 2024, cu termen de actualizare până la 31 ianuarie 2025, și reflectă o realitate fiscală îngrijorătoare: un număr covârșitor de firme, în special din categoria microîntreprinderilor și IMM-urilor, nu reușesc să-și respecte obligațiile către bugetul de stat. Cauzele pot varia de la lipsa lichidităților și gestionarea deficitară a fluxurilor financiare, până la întârzieri administrative sau contestări în instanță.
Potrivit unui comunicat oficial al ANAF, 44 de mari contribuabili sunt responsabili pentru o datorie cumulată de 3,23 miliarde de lei, în timp ce 390 de contribuabili mijlocii datorează 1,61 miliarde de lei. Cea mai mare povară însă este generată de firmele mici, în număr de 41.150, care cumulează restanțe în valoare de peste 76,42 miliarde de lei.
Pe fondul acestui peisaj, ANAF subliniază că face eforturi susținute pentru a crește transparența și accesul la datele fiscale relevante. Instituția pune la dispoziția publicului un instrument de căutare online pe portalul propriu, prin care cetățenii și companiile pot verifica situația fiscală a oricărei entități, pe baza numelui sau a codului unic de identificare (CUI). „Publicarea acestor restanțe nu are doar rol informativ, ci și un rol preventiv și educativ, oferind mediului de afaceri un instrument suplimentar de evaluare a riscurilor comerciale și financiare, în special în relațiile B2B", se precizează în comunicatul ANAF.
Articol din Adevărul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu