Grigore Baștan - primul general parașutist din Armata României
Generalul Grigore Baștan a făcut parte din prima promoție de parașutiști ai României înființată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial care a participat la eliberarea de sub ocupație nazistă a aeroportului Băneasa și a zonei de nord a Bucureștiului. Pentru merite deosebite a fost decorat cu „Virtutea militară de război, clasa a II-a".
A inventat parașutele BG7M (parașuta principală Baștan Grigore 7 Militară) și BG3M (parașuta de rezervă Baștan Grigore 3 Militară) care se află în dotarea trupelor de parașutiști din România.
La 20 august 1970 a stabilit recordul național de parașutare de la 10.000 de metri, cu o cădere liberă de aproximativ 7.000 de metri. Recordul, rămas nedoborât, a fost realizat utilizând cele două modele de parașute gândite și proiectate de el - BG7M și BG3M.
S-a născut pe 23 ianuarie 1922, la Coșcodeni, județul Bălți. Absolvent al Şcolii de pilotaj şi al Şcolii de Paraşutişti şi-a început cariera în anul 1941, cu gradul de sergent.
Inventator și deținător de record național, generalul-maior Grigore Baștan a îndeplinit funcțiile de comandant al primului batalion de parașutiști, comandant al Trupelor de Parașutiști, locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare şi președinte al Comisiei Centrale de Parașutism din România.
S-a stins din viață la 8 februarie 1983, în București.
Foto: Fundaţia General Grigore Baştan
#România #mapn #ArmataRomâniei
Democrația și exemplul dintr-o țară pe care ar trebui să o copiem:
Când America vorbește despre respect, iar România despre încasare
Imaginea de pe treptele Capitoliului american spune mai mult decât zece programe de guvernare. Mesajul este simplu, direct și imposibil de răstălmăcit: pensionarii ar trebui să fie complet scutiți de taxe, pentru că și-au plătit deja datoria.
Aceasta nu este o lozincă emoțională. Este o filozofie de stat care prinde tot mai mult contur în Statele Unite ale Americii, sub direcția politică imprimată de Donald Trump și articulată intelectual de JD Vance.
Pentru acest curent, reducerea taxelor nu este un cadou electoral, ci un act de justiție. Omul care a muncit o viață întreagă, care a contribuit zeci de ani la buget, nu trebuie impozitat din nou la bătrânețe. Orice altă abordare este dublă taxare și, mai grav, lipsă de respect.
În America, această discuție este purtată frontal. Fără tehnocrație sterilă. Fără scuze birocratice. Statul este chemat să se retragă acolo unde și-a încasat deja partea.
În România, situația este exact inversă. Aici, pensionarul nu este privit ca un cetățean care a contribuit, ci ca o bază fiscală reziduală. Când bugetul nu mai ajunge, reflexul este să mai inventezi o taxă, să mai ajustezi un prag, să mai „optimizezi” o contribuție. Nu contează că omul a muncit 35–40 de ani. Statul român nu are memorie, are doar apetit.
Diferența nu este una de bogăție, ci de filozofie politică.
În viziunea Trump–Vance, statul există pentru a proteja munca acumulată.
În viziunea dominantă la București, statul există pentru a o monetiza până la ultimul leu.
De aceea, în SUA se discută despre:
• eliminarea taxelor pe pensii,
• reducerea poverii fiscale,
• respectarea seniorilor.
Iar în România se discută despre:
• lărgirea bazei de impozitare,
• creșteri de TVA,
• „solidaritate” plătită exclusiv de cei care nu mai pot pleca.
Postarea de mai sus nu este despre America.
Este o oglindă.
Arată ce înseamnă un stat care consideră că cetățeanul nu este o resursă de exploatat, ci un partener care trebuie respectat până la capăt. Și arată, prin contrast, cât de departe este România de această normalitate.
Nu este o chestiune de ideologie.
Este o chestiune de decență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu