Bunica o femei harnică și de o bunătate sufletească cum puțini oameni am întâlnit de-a lungul vieții mele.
Multe am văzut prin ochii copilului:
Donița și caucul pentru apa, adusă de la ciutura din vale. Pe delușorul din spatele casei, plin de porumbiște, coboram cu o găletușă să aduc apă proaspătă la masa ce urma. Un ritual zilnic. Ciutura avea câțiva metri adâncime. Apa era la nivelul solului. Doar lăsam găleata, o zgâlțiam în stânga sau în dreapta și hop- boloboc apa pătrundea cu viteză ea. În urechi îmi sună și acum atenționarea bunicii: - Vezi să nu cazi în ciutură!
Bucătăria de vară, cuptorul, cazanul de țuică, butiile cu prune în fermentație, meșterite de bunica, de obicei. De aici îmi veneau mirosurile îmbietoare, la orele mesei. Pâine, cozonaci, fripturi pe jăratic, ciorbe, brânzeturi închegate, mujdei, ba chiar de țuica care la timpurile toamnei se aduna în damigene. Urmașii țoiului de atunci îi folosesc cu sfințenie. Producția mea artizanală de țuică are rădăcini în copilăria pe dealurile Cernei, Geamănii, Bogenilor, Becșanilor ( un urmaș al Becșeneștilor, ramura bunicilor dinspre mamă, a ajuns mare senator, după lovitura de stat din '89, în Parlamentul României, acum este mare om de afaceri în județul Vâlcea).
Eu, un șoarece de bibliotecă, cotrobăitor prin cotloanele acestora și rețelelor private de calculatoare. Ba mai mult, un cârcotaș politic.
Știința de carte nu mai are trecere. NETERMINAȚII sunt la modă.
Pridvorul casei unde mărul din apropiere își întindea ramurile cu fructele sale până în patul din blăni și o saltea din paie.
Eu, visătorul nu bănuiam ce îmi va hărăzi viața. Aveam multă cale de bătut prin coclaurile Europei, Orientului Mijlociu. Urma să deschid ușile ferecate, destinate numai unora. De la miliardarii lumii, la emigranții români după cel de-al Doilea Război Mondial, toți se aliniau în drumul meu prin viață. Rușii, americani, evrei, nemți, francezi, sârbi, bulgari, sirieni, iordanieni, irakieni, și câți or mai fi fost.
Vremuri taică!
Azi în amintirea acelor zile am pus la plămădit un iaurt, zice-se din lapte BIO. Folosesc noile tehnologii. Putineiul, telul nu mai le am la îndemână.
Țoiul și pălinca proprie îmi ostoiesc amintirile.
O zi bună, dragilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu