Memorie veșnică Generalului.
"A eliberat Ardealul și a condus trupele spre inima Germaniei. Răsplata? A fost ridicat de „frații” ruși în mijlocul frontului și a dispărut fără urmă, lăsând în urmă o familie distrusă și un nume șters din istorie.”
Generalul Gheorghe Avramescu a fost unul dintre cei mai iubiți comandanți ai Armatei Române. Era tipul de lider care nu stătea în spatele frontului, ci mergea în tranșee, mânca din gamelă cu soldații și le spunea: „Băieți, țara se bazează pe voi”. Sub comanda lui, Armata a 4-a a făcut minuni, eliberând oraș după oraș în marșul spre vest.
Dar în martie 1945, când victoria era aproape, aliații sovietici au jucat o carte diabolică. În plin front, în Slovacia, generalul a fost invitat la „o discuție” de către comandamentul rus. S-a dus cu încredere, crezând în onoarea militară. Nu s-a mai întors niciodată. A fost arestat în secret, sub acuzații inventate de trădare, doar pentru că rușii se temeau de autoritatea lui asupra soldaților români.
Tragedia nu s-a oprit aici. În aceeași zi, soția și fiica lui au fost ridicate din spatele frontului. Fiica sa, sub teroarea interogatoriilor rusești, s-a sinucis în captivitate. Generalul a fost ucis, probabil, într-un subsol al NKVD-ului sau într-o mașină care simula un atac aerian. Timp de decenii, regimul comunist de la București a tăcut mâlc. Numele celui care eliberase Ardealul a fost interzis.
A murit fără o cruce la căpătâi, el, omul care condusese sute de mii de soldați. A fost trădat de cei pe care îi numise aliați și uitat de țara pentru care și-a jertfit totul. Abia după 1990 s-a aflat parțial adevărul. Generalul Avramescu rămâne simbolul soldatului român care a câștigat războiul pe câmpul de luptă, dar l-a pierdut la masa negocierilor, acolo unde onoarea nu are nicio valoare.
Morala: Istoria este scrisă de învingători, dar adevărul este păstrat de popor. Să ne plecăm fruntea în fața generalului care a rămas fidel jurământului său până când moartea l-a găsit într-o celulă străină."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu