Adevărul.ro despre suveranitate

Suveranistii nu înţeleg „noua ordine mondială” promovată de Putin şi de China

Conform Wikipedia, suveranitatea națiunii este libertatea ei politică de a-și alege organizarea juridică de stat și forma relațiilor cu alte națiuni. Suveranitatea națiunii este asigurată de structura socio-economică și politică a societății, adică nu este inerentă nici unei națiuni. În esență, suveranitatea națională este un principiu democratic, realizarea căruia depinde de conștientizarea de către națiune a intereselor sale vitale, care rezultă în mod obiectiv din condițiile existenței și dezvoltării sale.

De la teorie la practică este o distanţă mare

Ordinea mondială este dată de resursele economice, financiare, tehnologice, comerciale, militare ale statelor.

Rusia şi China nu acceptă această definire a ordinii mondiale, şi vor s-o impună cu forţa armelor, lipsindu-le celelalte elemente care definesc ordinea mondială. În primul rând Rusia, China este în expectativă, aşteaptă să vadă dacă Rusia reuşeşte.

Rusia nu uită epoca URSS, când se făcuse stăpână pe bogăţiile naturale, resursele economice şi financiare ale statelor ocupate de Uniunea Sovietică. Acum nu mai este cazul, şi economia Rusiei a ieşit din top 10 mondial, iar ruşii o duc mult mai prost comparativ cu epoca URSS.

NATO şi UE au apărut din nevoia de a opri state precum Rusia şi China de a obţine resursele altor ţări prin ocupaţie militară, sau de a dicta condiţiile comerţului şi sistemelor financiare internaţionale.

Aceasta-i ordinea multipolară clamată de Putin. Polii de putere mondiali sunt ocupaţi  de statele cu armate puternice, în special nucleare, care dictează condiţiile economice, financiare, comerciale celorlalte state, condiţii care să favorizeze „polii", indiferent de capacitatea lor economică.

Globalizarea, circulaţia persoanelor, ideilor, mărfurilor, explozia tehnologiilor, digitalizarea au grăbit procesul dorit de Rusia şi China: o nouă ordine mondială.

Putin a declanşat „noua ordine mondială" prin încercarea de a cuceri Ucraina, apoi Republica Moldova şi Ţările Baltice, urmând ca în final să ridice Rusia la nivelul URSS-ului de odinioară.

UE a apărut în primul rând pentru a face faţa unor astfel de tendinţe, după experienţa nefericită a celui de al doilea război mondial. Statele din UE îşi pun în comun resurse umane, materiale, financiare pentru a evolua împreună spre o lume mai bună şi mai sigură.

România a primit de la UE de trei ori mai mulţi bani decât a contribuit, şi-a dezvoltat infrastructura, nivelul de trai a crescut considerabil, românii îşi permit acum să colinde lumea,  să se bucure de piaţa muncii occidentală, de turism, de un trai mai bun şi de o securitate oferită de NATO.

Sigur că UE şi NATO presupun şi o oarecare cedare de suveranitate, pentru că eforturile economice, financiare, tehnologice, militare se fac în comun şi trebuie coordonate de la nivelul de conducere al UE și NATO. Această coordonare asigură şi păstrarea democraţiei şi a statului de drept, a echilibrelor bugetare în statele membre. Pentru că au existat şi există conduceri de state care derapează de la tratatele UE, în privința normelor statului de drept şi a echilibrelor economice şi bugetare.

Suveranistii nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă că avantajele de care se bucură statele membre ale UE şi NATO sunt mult mai mari comparativ cu eventuale cedări de suveranitate. În primul rând securitatea statelor este asigurată în faţa unor tentative de „nouă ordine mondială" pe care le exercită acum Rusia.

Trump şi şefi ai curentului suveranist din Franța, Germania, Ungaria şi alte state nu văd cu ochi buni contribuţia statelor lor la apărarea şi stabilitatea mondială actuală. Nu înţeleg riscul ca Rusia să devină  o nouă URSS, şi împreună cu China, Coreea de Nord şi Iran să impună „noua ordine mondială", care să însemne jecmănirea altor popoare în folosul lor.

Trump vrea ca NATO să apere doar ţările care plătesc facturi de apărare Americii, în rest să „facă Rusia ce dracu vrea". Adica NATO să însemne o uriașă afacere pentru America.

O mare parte dintre alegătorii francezi care au votat în favoarea extremei dreapte reprezentată de Reunirea Naţională condusă de Marine Le Pen consideră că este mai bine ca banii lor să rămână în ţara lor, nu să meargă la NATO şi UE. Nici experienţa Brexit, regretată acum de englezi, nu reuşeşte să-i convingă. Nu înţeleg riscul ca ţări cu obiective clare de dominaţie mondială, Rusia, China, Coreea de Nord, Iran, să ajungă să domine lumea şi să impună propriile interese, opuse ţărilor acum reunite în UE şi NATO.

Democraţia şi importanţa votului popular, esenţa democraţiei, pot aduce statele şi în situaţii de acest tip, dacă alegătorii nu înţeleg esenţa politicii  geostrategiei mondiale. Mai ales că acei cetăţeni care au trăit experienţa URSS şi a celui de al Doilea Război Mondial sunt din ce în ce mai puţini. Iar alegătorii care n-au trăit acele experienţe nu vor să creadă ce le povestesc cei care le-au trăit.

Cam aceasta este explicaţia „suveranismului", în componenta sa negativă,  privind protecţia statelor de apucăturile imperialiste ale unuia ca Putin.

Vom vedea chiar azi în Franța până unde poate merge „suveranismul", care nu ne poate proteja de visele imperiale ale lui Putin şi ale Chinei.

The buzzer

La ce îi folosește lui Vladimir Putin o misterioasă stație radio care emite pe unde scurte?

Vladimir Putin ar putea folosi un post de radio misterios cunoscut sub numele de „The Buzzer“ pentru a împărtăși informații de război secrete cu acoliții săi, a declarat un expert.

Expertul în război electronic, profesorul David Stupples, a spus că bătrânul despot , în vârstă de 71 de ani, ar putea „rezerva" ciudatul „semnal al mortului" pentru a ajuta Rusia să supraviețuiască războiului nuclear .

UVB-76 este un post de radio rusesc pe unde scurte care emite în fiecare zi de la sfârșitul anilor 1970.

În afară de faptul că are legătură cu armata, scopul său nu a fost niciodată confirmat oficial - ceea ce a dat naștere unor teorii ale conspirației.

Mulți cred că este un instrument militar de comunicare - posibil folosit pentru a comunica cu stații aflate la distanță sau pentru a activa anumite unități militare.

Unii cred chiar că face parte dintr-un sistem de „comutator al omului mort", care ar declanșa automat un răspuns militar în cazul unui atac asupra Rusiei .

UVB-76 emite pe frecvența de 4625 kHz și se caracterizează printr-un sunet straniu care bâzâie 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.

Zgomotele sunt întrerupte ocazional de mesaje vocale misterioase în limba rusă - constând în secvențe de numere și cuvinte, considerate a fi mesaje codate.

Profesorul David Stupples, cercetător principal în domeniul războiului electronic, a auzit prima dată despre misterioasa frecvență radio rusească în anii 1990.

„Știm unde sunt emițătoarele în Rusia. Știm că este militar“

„Este o sursă militară. Deci știm asta. Și știm unde sunt emițătoarele în Rusia. Știm că este militar. Așa că atunci trebuie să speculezi de ce [rușii] îl folosesc.

Se înțelege că stația fantomă are turnuri situate chiar în afara Moscovei și Sankt Petersburgului“, a declarat pentru The Sun profesorul Stupples.

El a explicat că UVB-76 este o bandă de înaltă frecvență, cunoscută sub numele de HF, disponibilă pentru a fi ascultată pe întreg teritoriul Rusiei - de la capătul său din Indochina până la orașele sale europene.

Avantajul, spune expertul, este că un astfel de semnal poate fi transmis și ascultat fără sateliți și fără internet.

Acest lucru îi facilitează lui Putin și spionilor săi să trimită informații militare literalmente "sub radar".

„Asta înseamnă că semnalul nu părăsește niciodată atmosfera. Doar ricoșează de-a lungul a ceea ce se numește ionosferă. Acesta ar acoperi practic întreaga Rusie," mai spune profesorul pentru The Sun.

Și în cazul unui război nuclear în care majoritatea comunicațiilor ar fi distruse, semnalul de înaltă frecvență al lui Putin ar putea funcționa în continuare "în mod normal", a spus acesta.

"Deoarece poate emite pentru întreaga Rusie, în timpul unui conflict nuclear, emiterea semnalelor va fi foarte dificilă din cauza efectelor armelor nucleare", a declarat expertul.

"Dar comunicațiile de înaltă frecvență vor reuși probabil să treacă. Și atunci la ce le-ar folosi? Le-ar folosi pentru a putea comunica întregii Rusii unele dintre instrucțiunile de la centru sau de unde se vor poziționa Putin și apropiații săi în timp de război“. Motivul din spatele transmisiunii continue este simplu, a spus cercetătorul.

Dacă ar înceta să emită și frecvența de 4625 kHz ar deveni liberă de utilizat, oricine ar putea "smulge" semnalul de la ruși.

"Singurul mod în care te poți asigura că banda este disponibilă este să continui să emiți pe ea. Așa că ceea ce face Rusia este să rezerve această frecvență. Fie în cazul unui conflict mondial în care se folosesc arme urâte, fie în cazul în care alte lucruri merg prost, cum ar fi pierderea tuturor comunicațiilor prin satelit", a explicat profesorul Stupples.

Acesta a subliniat că Marea Britanie și Occidentul nu ar trebui să fie alarmate, încă, de utilizarea de către ruși a semnalului radio misterios.

"Putin nu are nevoie de el în acest moment, deoarece are toate comunicațiile prin satelit și nu există nicio amenințare acum - din câte știu eu - la adresa comunicațiilor prin satelit", a spus el.

Țările din Europa împărtășesc de mult timp îngrijorări cu privire la un potențial conflict mondial cu Rusia, în condițiile în care Putin continuă războiul său ilegal din Ucraina.

Postul de radio rusesc UVB-76, cunoscut și sub numele de "The Buzzer", a fost subiectul a numeroase teorii nebunești din cauza naturii sale misterioase.

Una dintre cele mai răspândite teorii este că UVB-76 este folosit de agențiile ruse de informații pentru a comunica cu spionii. Bâzâitul repetitiv ar putea fi un marker pentru a menține frecvența ocupată, mesajele vocale ocazionale fiind instrucțiuni codate pentru agenții sub acoperire.

O altă teorie propune ca UVB-76 face parte dintr-un sistem numit "întrerupătorul omului mort", care ar putea declanșa automat un răspuns nuclear dacă stația ar fi offline. Acest lucru ar acționa ca un factor de descurajare, asigurând un atac de ripostă chiar dacă sistemul de comandă și control ar fi distrus.

Unii cred că postul este implicat în operațiuni psihologice sau experimente de control al minții. Se crede că bâzâitul ciudat și mesajele vocale periodice fac parte dintr-o încercare de a influența sau controla mințile ascultătorilor, fie în general, fie ale unor persoane anume vizate.

Printre teoriile cele mai ciudate se numără ideea că UVB-76 este un instrument de comunicare cu călătorii în timp sau de accesare a universurilor paralele. Emisiunile misterioase și aparent absurde ale stației sunt interpretate ca mesaje din alte timpuri sau dimensiuni.

O teorie mai marginală sugerează că UVB-76 este o legătură de comunicare cu ființe extraterestre. Sunetele neobișnuite și mesajele sporadice sunt considerate de unii ca fiind încercări de a comunica sau de a primi mesaje de la extratereștri.

Există, de asemenea, speculații conform cărora stația face parte dintr-o cercetare științifică, posibil legată de studii ionosferice sau de modificarea vremii. Semnalul consistent ar putea fi utilizat pentru a studia condițiile atmosferice sau pentru a experimenta tehnologii de control al vremii.

Hațeg și vecinătățile istorice. Mănăstirea Prislop.

Orașul de la Porțile de Fier ale Transilvaniei, vegheat de Retezat. Locurile de neuitat din Țara Hațegului

Orașul Hațeg din Hunedoara (video), un vechi nod de comunicație de la Porțile de Fier ale Transilvaniei, este punctul de plecare spre unele dintre cele mai spectaculoase locuri istorice din vestul României. Monumentele naturii din vecinătatea Hațegului completează oferta turistică diversă a ținutului numit Țara Hațegului.

Orasul Hateg și mănăstirea Prislop. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Mai puțin de 10.000 de oameni locuiesc în orașul Hațeg din Hunedoara, centrul uneia dintre regiunile cele mai atractive ca relief și vestigii istorice din România.

Țara Hațegului, numită astfel încă din Evul Mediu, este un ținut deluros, mărginit de munții Retezat, Șureanu, Parâng și Poiana Ruscă, și împânzit de rămășițele așezărilor antice și medievale.

Deși mic ca populație, orașul Hațeg a fost de-a lungul timpului un nod important de comunicație între regiunile istorice ale Ardealului, Olteniei și Banatului.

Aici se întâlnesc drumul care traversează Carpații prin pasul Porțile de Fier ale Transilvaniei (video), legând Banatul de Ardeal, drumul care leagă Oltenia de Ardeal prin Valea Jiului, însoțit de calea ferată construită în 1870, și vechiul drum de pe valea Streiului, folosit intens încă în vremea dacilor și romanilor.

Orașul Hațeg din Hunedoara nu a fost la fel de industrializat în secolul XX, față de celelalte orașe din Hunedoara.

Amenajările hidroenergetice de pe râurile Mare (Retezat) și Strei, fabricile de bere și conserve și agricultura au susținut economia orașului până la sfârșitul secolului XX, dar în ultimii ani tot mai mulți localnici au încercat să profite de potențialul turistic al ținutului.

„Mulți oameni din Hațeg și-au transformat casele în locuri de cazare pentru turiști și pelerini veniți la Mănăstirea Prislop aflată în vecinătatea orașului. În Hațeg sunt mai multe străzi pe care se înșiruie, una lângă alta, casele devenite pensiuni, alături de alte locuri destinate primirii turiștilor. Afacerile cu flori și produse tradiționale au sporit și ele bunăstarea oamenilor“, spune proprietarul unei pensiuni din Hațeg.

Imaginea 1/23: Orașul Hațeg Foto Daniel Guță jpg

Chiar dacă spune că nu prea au multe de vizitat în centrul mic și aglomerat al Hațegului (video), localnicul îi invită pe oaspeții săi să facă o plimbare pe dealurile Hațegului, de pe care li se înfățișează panorama spectaculoasă a orașului, vegheat de crestele Retezatului.

Locul unde a început povestea orașului Hațeg este dealul Orlea, la poalele căruia se întinde localitatea.

Dealul Orlea (video) ar fi avut un rol strategic în trecut. Sub el se întâlnesc râurile Mare și Sibișel, coborâte din Retezat, cu râul Strei, ce își are izvoarele în Munții Șureanu și cu râul Fărcădin (Galbina), care izvorăște din Munții Poiana Ruscă.

Tot pe aici trecea Drumul lui Traian – o „via silica stratae“ (drum tipic roman, pavat cu dale poligonale) –, vizibil până în secolul al XVIII-lea pe porțiunea de 20 de kilometri dintre Ulpia Traiana Sarmizegetusa și Dealul Orlea (satul Subcetate).

Drumul imperial continua pe valea Streiului, împânzită de așezări antice și medievale, și urca apoi de-a lungul văii Mureșului, spre orașele Apulum (Alba Iulia) și Napoca (Cluj-Napoca), spre minele de aur și de sare din Apuseni, până la frontierele din nordul provinciei.

Pe acest deal, arătau unii istorici, s-ar fi aflat Sarmizegetusa – capitala dacilor înainte de cucerirea romană, fapt contrazis de cercetările arheologice din secolul XX, care indică locul centrului de putere al dacilor în Munții Orăștiei, la Sarmizegetusa Regia (Grădiștea de Munte – Hunedoara).

O legendă veche spune că numele dealului Orlea din Hațeg ar proveni de la cel al unui rege dac, Oroles din secolul II î.Hr., menționat de antici pentru modul în care și-a pedepsit supușii, după ce au pierdut o bătălie, punându-i pe soldați să doarmă la picioarele femeilor și să facă treburile casnice.

Dealul Orlea din Haațeg. Foto Daniel Guță. ADEVĂRUL

„Acest pisc se numește Orlea, din care cauză unii pretind că acest turn l-ar fi ridicat Orole, regele dacilor. Tocmai sub acest pisc se împreună cele trei râuri ce spală Valea Hațegului și fac apoi propriul Sargentu (n.r. – Strei). Poporul fantazează că în interiorul acestui pisc sunt niște celarie (n.r. – cămări) gigantice pline de aur și argint, că porțile prin care poţi intra în aceste catacombe sunt în apă și se deschid numai în ziua de Paști, când bate întâiul în toacă, și că atunci apa se ferește din calea lor“, arăta istoricul Aron Densușianu, în 1866.

Pe același deal, în mijlocul pădurii, un bolovan uriaș, numit Tronul Străbunilor (video), este căutat de turiști, care îl consideră un loc încărcat de energie, care amintește de locurile de taină ale druizilor. În vârful colinei, călătorii găsesc ruinele unui fort medieval, loc care ar fi dat și el naștere unei legende despre numele așezării.

Cetatea medievală ar fi fost clădită ca loc de adăpost pentru Aurelia, fiica unui rege care stăpânea actualul castel Kendeffy din Sântamaria Orlea, aflat la marginea Hațegului.

La poalele dealului Orlea, în apele Streiului, ar fi fost descoperită în secolul al XVI-lea comoara lui Decebal, un tezaur imens de monede și piese de aur, menționat în documentele vremii.

Din anii ’90, un lac de acumulare acoperă presupusul loc al comorilor. Mai multe drumuri care pornesc din Hațeg duc spre destinații atractive în repere istorice și turistice, accesibile la câteva zeci de minute de mers cu mașina.

O mulțime de locuri spectaculoase se înșiruie pe șoseaua Hațeg-Caransebeș și în apropierea acesteia, la mai puțin de jumătate de oră de oraș, cu mașina.

Cel mai vizitat loc este Ulpia Traiana Sarmizegetusa – orașul antic întemeiat de împăratul Traian în primii ani după războaiele daco-romane de la începutul secolului II (video).

Colonia destinată veteranilor stabiliți în noua provincie romană se întindea la poalele munților Țarcu și Poiana Ruscă, dominate la orizont de crestele Retezatului. Sarmizegetusa și împrejurimile sale au fost locuite în Antichitate, până când invaziile populațiilor migratoare au dus la distrugerea și abandonarea lor.

Imaginea 1/8: Ulpia Traiana Sarmizegetusa Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (24) JPG

Ruinele capitalei romane dezvăluie un fost oraş cosmopolit şi înfloritor din Antichitate, o aşezare de lux, în care trăiau peste 20.000 de oameni, cu o mulţime de clădiri administrative şi palate impozante, cu temple de marmură, închinate zeităţilor romane, şi cu un amfiteatru care putea primi peste 5.000 de spectatori. Amfiteatrul este în curs de reabilitare, cu fonduri europene, iar finalizarea lucrărilor este așteptată anul acesta.

Un drum desprins din șoseaua Hațeg-Caransebeș duce spre biserica medievală Densuș (video), clădită la sfârșitul secolului al XIII-lea din monumente funerare și ruine și coloane provenite de la Sarmizegetusa.

„Mausoleul acesta se susţine a fi cea mai veche zidire în Ardeal, care a rămas neruinată de timp, războaie sau alte întâmplări nefaste“, o descria cărturarul Bizantinus Pop, în secolul al XIX-lea.

Fostul preot al bisericii amintea legenda veche potrivit căreia lăcașul cu o arhitectură stranie ar fi fost la origine un mausoleu sau templu ridicat în amintirea generalului roman Longinus, răpus în timpul războaielor daco-romane. Ipoteza sa a fost contestată de alți oameni de știință, care i-au confirmat valoarea istorică, dar i-au atribuit origini medievale.

Imaginea 1/17: biserica densus captura video jpg

Un alt drum desprins din aceeași șosea duce spre comuna Râu de Mori, aflată și ea la mai puțin de 20 de kilometri de Hațeg.

Aici, călătorii găsesc ruinele cetății medievale Colț – numită și Castelul din Carpați (video), pentru că l-ar fi inspirat pe Jules Verne în scrierea nuvelei „Castelul din Carpați“, și biserica medievală de la poalele ei.

Cele două monumente istorice au fost clădite de familia cnezială Cândea în urmă cu peste șase secole și deschid drumul spre Retezat, pe Valea Râușorului.

Imaginea 1/14: Rausor. Foto: Daniel Guță

Tot din Râu de Mori, un alt drum urcă pe spectaculoasa valea a râului Mare, spre Barajul Gura Apelor din Retezat, înalt de aproape 170 de metri, unul dintre cele mai mari astfel de construcții din Europa.

Țara Hațegului este traversată și de șoseaua Hațeg-Petroșani, care însoțește valea Streiului (video) despărțind munții Retezat de Șureanu.

Mai multe drumuri care se intersectează cu șoseaua Hațeg-Petroșani urcă spre Retezat ori spre platourile aflate la peste 1.000 de metri ale Munților Șureanu, din care continuă traseele turistice spre locuri atractive ca Poiana Omului, Sarmizegetusa Regia, Fundătura Ponorului şi Peștera Cioclovina.

Până la Hațeg, valea Streiului traversează satele comunelor Baru, Pui și Sântamaria Orlea, împânzite de vestigii antice și medievale și de castelele familiilor nobiliare din secolele XVIII-XIX.

La marginea orașului Hațeg, primul reper turistic aflat pe acest drum este castelul din Sântamaria Orlea, clădit în secolul al XVIII-lea de familia Kendeffy. În vecinătatea lui se află biserica din Sântamaria Orlea (video), clădită între anii 1270 şi 1280, care a păstrat cele mai vechi picturi bisericești din România.

Castelul Kendeffy s-a aflat până în 1946 în proprietatea contelui Gabor Kendeffy (1875-1962), unul dintre cei mai bogaţi oameni din România în prima jumătate a secolului XX. Autoritățile comuniste l-au alungat, însă, din castelul său luxos și au transformat clădirea istorică în sediu al unei întreprinderi agricole de stat (IAS) și apoi în tabără școlară.

Imaginea 1/5: castel kendeffy foto daniel guta adevarul

„În anii următori, în fiecare zi, groful venea pe jos din Haţeg până pe podul de peste Râul Mare de la intrare în Sântămărie-Orlea, de unde privea ore întregi cu mâinile încrucişate, castelul al cărui proprietar fusese. Apoi se întorcea din nou pe jos la locuinţa sa mizeră din Haţeg“, spunea profesorul Iancu Badiu.

Gabor Kendeffy a murit în 1962, în Hațeg, după ce ar fi căzut într-un șanț, iar castelul său, revendicat în anii 2000 de presupuși moștenitori ai contelui, a rămas închis.

În apropierea sa, la Săcel, un alt castel fastuos, care a aparținut în trecut familiei nobiliare Nopcsa, a fost restaurat în ultimii ani și poate fi vizitat (video).

Clădirea din secolul al XIX-lea a aparținut savantului și spionului Franz Nopcsa (1877-1933), un om de știință extrem de controversat, faimos pentru descoperirea unor specii de dinozauri care au trăit în urmă cu zeci de milioane de ani pe actualul teritoriu al Țării Hațegului.

Imaginea 1/10: Castelul Nopcsa, Hunedoara Foto Daniel GuțăADEVĂRUL (57) JPG

Un parc tematic al dinozaurilor și de distracții, destinat copiilor, a fost înființat la marginea satului Săcel în locurile de la poalele Retezatului, unde Franz Nopcsa a descoperit numeroase fosile de dinozauri.

Din vecinătatea Haţegului, până la vărsarea în Mureş, râul Strei mai parcurge aproximativ 30 de kilometri, printr-un ţinut la fel de bogat în vestigii istorice antice și medievale.

Un alt drum trece peste dealuri, spre Hunedoara, aflată la circa 20 de kilometri de Hațeg, unde călătorii găsesc cel mai vizitat monument istoric din vestul României, Castelul Corvinilor.

Înainte de a ajunge la castelul medieval clădit de Ioan de Hunedoara, numeroși călători se opresc la Mănăstirea Prislop din Hunedoara (video), cel mai căutat loc de pelerinaj din vestul României. Aflată la circa 10 kilometri de Hațeg, mănăstirea datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, fiind clădită în aceeași epocă în care au fost ridicate mai multe biserici de piatră din Țara Hațegului, realizate de cnezii din acest ținut.

Tradiția locală spune însă că, prin secolele XV-XVI, aici ar fi trăit Sfântul Ioan de la Prislop, un călugăr care şi-a dăltuit singur, într-o stâncă ascunsă de pădurea Silvaşului, locul de vieţuire, însă a murit înainte de a termina lucrarea. Chilia acestuia poate fi vizitată.

În biserica Mănăstirii Prislop se află mormântul şi piatra funerară a domniţei Zamfira (Saphira), fiica domnului Moise Vodă Basarab, care se refugiase aici la mijlocul secolului al XVI-lea. Și ea s-a numărat printre personajele legendare din istoria așezării și a contribuit la refacerea ei.

Imaginea 1/5: Manastirea prislop Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (27) jpg

Însă Mănăstirea Prislop din Hunedoara a devenit tot mai aglomerată după 1990, când popularitatea așezării a crescut datorită călugărului Arsenie Boca (1910-1989), înmormântat aici în decembrie 1989.

Arsenie Boca s-a numărat printre preoții persecutați de regimul comunist în anii ’50, a trecut prin mai multe închisori și i-a fost interzis să mai îmbrace straiele preoțești.

Locul de veci al călugărului se află pe un deal, în vecinătatea bisericii medievale, înconjurat de mormintele maicilor și preoților care au slujit aici. Zeci de mii de oameni vin la mănăstire în fiecare an pentru a se reculege și a se ruga la mormântul duhovnicului, unii în speranța că se vor putea însănătoși ori, cel puțin, pentru a-şi găsi alinarea.

„Este atâta liniște aici, de parcă se lasă liniștea peste tine“, mărturisea o enoriașă.

Turiștii pot găsi locuri de cazare atât în Hațeg, cât și în numeroasele case de oaspeți și pensiuni deschise în satele Silvașu de Sus și Silvașu de Jos, din vecinătatea Mănăstirii Prislop.

Viitorul luminos al britanicilor. O viață cu mult rahat.

Dezamăgirea unei românce în Anglia: „Mizerie cum în puține locuri din lume am găsit. Occidentul a căzut deja. Nu vă uitaţi rădăcinile!”

O româncă pasionată de călătorii a dezvăluit, pe blogul ei, experiența trăită în timpul vizitei mai multor orașe din Anglia, în care a remarcat mizeria de pe străzi, poluarea și lipsa de îngrijire a localnicilor.

Petra. Sursa: blog.inreperta.com

Petra, o turistă româncă revenită în Anglia după șapte ani și-a povestit aventura pe blogul său de călătorii.

Românca a relatat, dezamăgită, că de-abia a așteptat să părăsească țara, iar experiența trăită în timpul vizitei a făcut-o să nu își mai dorească nici măcar să exploreze Londra, unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.

Mizeria-i de la stradă la autobuz, în unele orașe din Anglia, scrie autoarea relatării, pe blogul său, inreperta.com. „Pe tot drumul de la aeroportul Luton şi până la Bedford mi-a fost scârbă să îmi ţin rucsacul altundeva decât în braţe", spune aceasta.

Un grup de elevi, călători în același autobuz, i-a făcut o impresie la fel de neplăcută. „Am avut "plăcerea" să călătorim alături de copii de şcoală generală pentru o bucată de drum. La un moment dat, ca să înţelegeţi cât de rău a fost, şoferul a oprit autobuzul şi a urcat [era un double-decker] ca să-i liniştească. Ne tot plângem că generaţia noastră-i deconectată de la tot. Dar următoarea?", se întreabă romnca.

Mizeria era în orașul Bedford, potrivit relatării turistei, în care au poposit turiștii români. „Cât am aşteptat autobuzul, am avut cum să observ lumea. Felurită, amestecată, absentă. Cu căştile pe urechi cei mai mulţi, ca să fie şi mai absenţi [şi nu, nu era bucuria pe care o aveam noi când apăruse walkmanu’ în România!], căci de fericiţi se vedea clar că nu erau. Cu nişte haine aruncate pe ei, de parcă mi-aş fi tras pantalonii de somn pe mine, să merg pân’ la colţul străzii să îmi iau ceva. Puţin respect de sine!", scrie turista.

Mai îngrijit, orașul Cambridge din Anglia i-a făcut acesteia o impresie mai bună. Însă nu și locurile unde aceasta s-a cazat.

„A fost atât de mizerie cum în puţine locuri din lume am găsit. A doua zi nu am mai stat. Am putut adormi numai imaginându-mi că sunt într-o altă parte (...) Am avut tot timpul cât am stat prin Anglia sinusurile inflamate [semnul meu că-s multe otrăvuri în aer, apă şi mâncare]. Mi se pare oricum că aproape orice mănânci e fad, are prea mult ulei şi, la finalul mesei, parcă a fost doar ca să ai ceva în stomac. Apa este oribilă ca şi gust, foarte acidă", scrie autoarea relatării.

Orașul Brighton din Anglia este prăfuit, dezordonat, decăzut, în opinia turistei. Prețurile sunt exorbitante, iar așteptările turiștilor sunt adesea umbrite de dezamăgiri.

„La final, permiteţi-mi un buchet de trei sfaturi către toţi cei cu aceleaşi simţiri din Anglia: Dacă aveţi proprietăţi în România, nu vi le vindeţi! Occidentul a căzut deja. Nu vă uitaţi rădăcinile! Fiecare naţiune este specială în felul ei, însă nouă ne-a rămas şi sufletul. Reveniţi acasă dacă puteţi şi dacă vă puteţi încheia socotelile acolo. Acasă este altfel şi o ştiţi. Intenţia nu a fost să jignesc românii care se simt bine în Anglia, ci mai degrabă să îmi explic şi mie de ce de abia am aşteptat ora decolării spre Braşov. "Aici sunt numai hoţi şi cerşetori" îmi răsuna încă în minte", scrie Petra.

A înnoptat. Se anunță temperaturi insuportabile. Scurt pe doi.

Urmăresc cu interes unele emisiuni TV românești,  în special cele care au ca tematică furtul, hoția, drogurile, traficul de carne vie, infracțiuni economice de tot felul etc. Multe din aceste infracțiuni  aduc grave prejudicii statului român.  S-au dezvoltat mari  rețele organizate, ba chiar importate prin unii asa ziși oameni de afaceri italieni, spanioli, germani  și te miri de unde mai provin. Spală bani în draci, aici la noi cu sprijinul politicului, ba chiar structurilor de stat, unii dintre noi le zic de forță.  Ce forță? Tip Coldea? V-ați întrebat vreodată câte firme acoperite au aceste structuri de forță? Văd că  de ele nu vorbește  nimeni. Oare de ce? Astea-s cuibarele îmbogățiților, tip Coldea. Aici sunt ouăle de aur!

Vin la emisiuni invitați cu ceva experiență sau , unii, la limita ridicolului. N-au produs în viața lor un leu profit dar se dau mari analiști economici. Unde ne sunt economiștii, olimpicii noștri?

Ce este de făcut?

 Nu trebuie să  ne mai luam după  fente, tip Geoană, Șoșoacă.  

Singura armă a noastră  este votul. În rest, apă  de ploaie dacă dormim în ciubote. 

Te legi la cap, poți ajunge ca Daniel. Un extras din Gândul.ro:

"Decapitarea ”mafiei” care s-a constituit în așa-numitul ”stat paralel” și care a pus stăpânire pe România în timpul mandatelor de președinte ale lui Traian Băsescu pare a fi greu de realizat. Fostul ofițer SRI Daniel Florea face, într-un interviu la Gândul Exclusiv, dezvăluiri incendiare din interiorul Serviciului, fiind un cunoscător al părții enigmatice, neștiute, din activitatea ofițerilor de informații și al instrumentelor folosite în SRI, prin care, potrivit acestuia, politica, presa, justiția și economia au devenit “spații operative” ale ”câmpului tactic”. 

Fostul ofițer SRI Daniel Florea a fost primul care a făcut, în urmă cu zece ani, sesizări la Direcția Națională Anticorupție (DNA) despre abuzuri pe care chiar colegi de-ai lui din Serviciul Român de Informații le-ar fi săvârșit. La acea vreme, în denunțurile sale a punctat și numele fostului prim-ajunct al SRI Florian Coldea, recent pus sub acuzare de procurorii anticorupție, într-un dosar privind un trafic de influență în justiție.

Daniel Florea s-a ales cu trecerea în rezervă după revolta sa și denunțurile la DNA, care nu au avut urmări. Acesta se judecă de zece ani în instanțe cu SRI, fostul angajator, pentru a-și face dreptate"

P.S. 

De mulți ani în  luna iulie adun corcodușele de la poarta noastră unde încă tronează trei corcoduși bătrâni.  Foștii  proprietari i-au plantat cu multe zeci de ani in urmă. Angajații primăriei mi-au ciuntit drastic, acum trei ani. 

Și-au revenit. Unul din ei a avut producție de fructe mare. O să  fac oțet din prăștină. Țuiculită nu mai fac. Mi s-a tăiat rația. 

Trec consătenii mei și  privesc cu subînțeles.  Rău  a mai ajuns bucureșteanul! Adună zarzănele, cum le ziceau vâlcenii mei. 

Și eu adun, adun, adun și iar adun. De ce? Țuiculiță nu mai fac.

Am ajuns de râsul satului!

Adun, adun și în gând  pitrocesc cuvinte.

Noapte bună!

Imagini postapocaliptice din Ceasiv Iar: Rușii au ras de pe fața pământului cartierul în care se fortificaseră militarii ucraineni. preluare din Digi24

Pe rețelele sociale au fost publicate imagini aeriene cu blocuri și clădiri în ruine distruse în întregime de aviația și artileria rusă, aflate în zona de est a orașului Ceasiv Iar. Forțele ucrainene au fost nevoite să-și părăsească recent pozițiile fortificate de la periferia estică a localității cunoscute sub denumirea de „Poarta Bahmutului", ca urmare a bombardamentelor ruse.

„Ceasiv Iar. Iadul pe pământ. Microcartierul «Kanal» a fost reduse la o grămadă de cenușă - așa arată în prezent. Un astfel de peisaj, care până acum era ceva de neconceput, a devenit deja o imagine obișnuită după doi ani de război", se arată într-o postare publicată pe contul de X/Twitter al Brigăzii 24 Mecanizate a armatei ucrainene.

aici

Ceasiv Iar e, practic, ultima fortificație serioasă a apărării ucrainene din regiune, fiind situată pe o înălțime dominantă și protejată de un obstacol natural - canalul Donețul de Nord-Donbas - care face dificilă înaintarea vehiculelor blindate.

Imagine publicată de armata ucraineană cu ruinele din Ceasiv Iar. Foto: Profimedia Images

Decizia de a părăsi pozițiile aflate la est de oraș a fost luată după ce comandanții militari ucraineni au fost de acord să se retragă „pe poziții mai bine protejate", a declarat Nazar Voloșin, purtător de cuvânt al grupării de forțe ucrainene din regiune.

Ucrainenii au fost nevoiți să se retragă chiar din această zonă, transformată acum de ruși în ruine. Pentru armata rusă, cucerirea Ceasiv Iar le-ar deschide calea spre Kramatorsk, oraș aflat la 25 de kilometri distanță, unde se află și punctul de comandă al armatei ucrainene din regiune.

M.L.

Familiști

Nenorociților. La închisoare, pe viață!

STENOGRAME Cum negocia șeful din ANAF Giurgiu, ca la piață, mita: „Să mai aducă 20.000 de lei și este pe zero”

Scandal uriaș după ce un șef județean ANAF a fost ridicat de anchetatorii DNA. Stenogramele din dosar arată cum acesta negocia ca la piață sumele pe care le aștepa pentru a-i scăpa pe administratorii a două firme de probleme.

Lanțul ilegalităților de la Giurgiu începea de la șeful din ANAF și se termina la administratorii companiilor. În documentul procurorilor pentru arestare apare persoana de legătură, cu un rol extrem de important în anchetă.

Din discuțiile depuse de procurori la dosar se vede cum șeful ANAF Giurgiu negociaza la sânge sumele pe care pe care le cerea pentru a-i scăpa pe administratori firmelor de problemele cu legea. În una dintre interceptări se vede cum intermediarul îi expune problemele uneia dintre companii și îl întreabă cât vrea ca să îi scape de ele. Șeful din ANAF îi spune că suma pornește de la 10.000 de euro. Ulterior cad de acord pentru 15.000 de euro și vine cu propunerea ca diferența de 5.000 de euro să fie ulterior împărțită între ei. În schimbul banilor firma urma să primească un control timp de o săptămână, iar la final rezultatul să fie unul favorabil.

Într-o altă conversație cei doi vorbesc despre controalele la una dintre cele două firme. Aici intermediarul din dosar îi cere șefului ANAF Giurgiu să nu trimită oamenii în control. Ca replică, acesta îi spune că va face asta, însă în schimbul sumei de 20.000 de lei.

Într-o altă conversație intermediarul vorbește cu reprezentantul uneia dintre cele două companii și îl încurajează să nu plătească amenda pe care a primit-o în urma unui control. Șeful din ANAF și cei doi administratori de firme sunt acum cercetați pentru pentru corupție.

Sebe Mihai: Bă, ăia vor 10.000 de euro, vezi și tu cât poți să mai scoți!
Intermediar: 15.000 de euro, e bine?
Sebe Mihai: Da, și îi împărțim și noi pe ăștia!

Intermediar: Să nu-i mai facă alt control, te rog!
Mihai Sebe: Să mai aducă 20.000 de lei și este pe zero!
Intermediar: Hai că îl sun.
Mihai Sebe: Zic că este cel mai convenabil.
Mihai Sebe: Și fără sesizare!

Reprezentant firmă: Am fost să iau plicul de la ITM.
Intermediar:Pentru ce?
Reprezentant firmă: A venit amenda aia!
Intermediar: Nu plătești!
Reprezentant firmă: Păi spunea să plătesc 2.500 și să trimit dovada pe e-mail!
Intermediar: Las-o dracu!

Mită negociată ca la piață de șeful finanțelor publice din Giurgiu. "Să mai aducă 20.000 de lei și este pe zero"

Share

Autor: Adrian Zia

Acum 11 minute 334 citiri

Mită negociată ca la piață de șeful finanțelor publice din Giurgiu FOTO jurnalgiurgiuvean.ro

Mihai Sebe, șeful Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Giurgiu, a fost reţinut, joi, 4 iulie, de procurorii anticorupţie, într-un dosar în care este acuzat de trafic de influenţă.

Sebe a fost urmărit de oamenii legii, înainte să fie reținut, iar la dosar apar și stenograme ale convorbirilor telefonice purtate de acesta, cu un intermediar, în care negocia ca la piață sumele pe care le aștepta pentru a-i scăpa de probleme pe administratorii a două firme, scrie digi24.ro.

Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Mită negociată ca la piață de șeful finanțelor publice din Giurgiu. "Să mai aducă 20.000 de lei și este pe zero"

A.P.

Iancu

Românul care a salvat Europa, singurul pentru care au bătut toate clopotele de pe bătrânul continent

Acum mai bine de 500 de ani, Europa a fost salvată de un războinic român pentru în onoarea căruia și astăzi se trag clopotele. Bătălia pentru Belgrad, câștigată cu mari sacrificii de Ioan de Hunedoara, a fost unul dintre momentele cruciale pentru Europa.

Eroismul lui Titus Dugovic în asediul Belgradului FOTO Sandor Wagner

Pe 29 mai 1453, Constantinopolul, capitala a ceea ce mai rămăsese din gloriosul Imperiu Bizantin se prăbușea sub loviturile otomanilor. Puternicul sultan Mahomed al II lea, poreclit „Cuceritoriul" după această ispravă, se pregătea să dea un asalt total asupra Europei. Oștile otomane făceau deja legea în Balcani, Bulgaria, Bosnia, Albania și o mare parte a Serbiei fiind deja cucerite. Erau un pericol constant la Dunăre, efectuând expediții puternice în Valahia și Transilvania. De altfel, principii valahi ca și cei moldoveni, au acceptat să plătească tribut în schimbul păcii, ba chiar i-au lăsat pe turci să intervină și în politica lor internă, devenind state vasale ale Înaltei Porți. Visul lui Mahomed al II lea era ca oștile sale să treacă nestingherite către centrul și vestul Europei, pentru a răspândi islamul și puterea otomană, în regatele bătrânului continent. Regatul Ungariei și ceea ce mai rămăsese din Serbia, era singurele obstacole în calea invaziei otomane.

Mahomed al II lea nu dorea să atace Ungaria, deși regatul maghiar se confrunta cu probleme dinastice serioase și lupte pentru putere între magnați. Drumul către Ungaria era dificil, prin Valahia și Transilvania. Din cauza zonelor muntoase, Transilvania era o zonă greu de cucerit, în plus era bine apărată. În principii valahi, deși se schimbau des și țara era sfâșiată de lupte pentru putere, sultanul nu se putea încrede, existând riscul de a fi atacat pe la spate. Așa că, marele cuceritor al Constantinopolelui a ales ca țintă, Belgradul, o cetate de graniță, care pe vremea respectivă aparținea Regatului Ungariei. Belgradul era efectiv poarta către Europa Centrală. Prima victimă ar fi fost Ungaria, atacată din sud și probabil, ulterior și din est. Iar mai apoi celelalte state Europene. Pe 4 iulie 1456, o puternică armată otomană de 100.000 de soldați, printre care și faimoșii ieniceri, plus o artilerie de temut, superioară celei prezente la asediul Constantinopolelui, a ajuns la Belgrad și a împresurat orașul. În plus, o flotă de 210 corăbii otomane a efectuat o blocadă pe Dunăre, pentru a tăia aprovizionarea Belgradului, cu hrană și trupe. Bătălia pentru Europa tocmai începea.

Situația părea disperată, mai ales că Belgradul era apărat de puțini oameni, singura tărie a orașului fiind zidurile și fortificațiile sale impresionante. În scenă a intrat însă un om de-a dreptul providențial, pentru situația grea în care se afla Europa. Este vorba despre Ioan de Hunedoara sau Iancu de Hunedoara cum mai era cunoscut. Așa cum arată specialiștii, Iancu de Hunedoara, era un român din Hațeg, din familia micului nobil Voicu. Pentru serviciile militare deosebite în slujba coroanei maghiare, în 1409 regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Voicu şi fraţilor săi  ţinuturile Hunedoarei, cu tot cu castelul, oraşul, 35 de sate, vămi, mine de sare, aur, argint şi fier.

Era un domeniu uriaş, iar familia lui Iancu trecea în rândul nobilimii provinciale mijlocii din Transilvania, însărcinată cu apărarea frontierelor. La rândul său,Iancu, ajuns la vârsta adolescenței, va pleca în serviciul marilor feudali maghiari și va dovedi o pricepere deosebită în mânuirea armelor. A participat la numeroase lupte de frontieră cu turcii, iar mai apoi l-a însoțit pe Sigismund de Luxemburg, în Italia și Germania. A participat chiar și la războaiele husite. Iancu de Hunedoara s-a distins mai apoi, în luptele grele contra otomanilor care doreau să jefuiască și să cucerească Transilvania. Iancu, devenise un comandant militar experimentat, deosebit de respectat și deja cu o influență politică majoră. A fost ban de Severn, comite de Timișoara, voievod al Transilvaniei, devenind unul dintre cei mai bogați și puternici nobili din Transilvania.

Se implică chiar în luptele dinastice de pe tronul Ungariei, iar în 1456, atunci când turcii asediau Belgradul, Iancu deținea funcția de regent al Ungariei. Practic, ținea locul regelui. În fața pericolului otoman, Ioan de Hunedoara a rămas singur, fără suport din partea marii nobilimi maghiare sau a oricărui alt stat european. Cu toate acestea puternicul războinic și comandant român s-a mobilizat exemplar. A trimis rapid 5000 de mercenari să apere Belgradul, sub conducerea lui Mihail Szilagyi dar și a fiului lui Iancu, Ladislau. Concomitent, cu ajutorul iezuitului Ioan de Capistrano a făcut un apel la cruciadă în zona Ungariei, Transilvaniei și Valahiei, reușind să mobilizeze un număr consistent de oameni din popor. Pe propria cheltuială, Iancu a angajat și echipat 10.000 de soldați dar și 200 de corăbii, adunate în zona vărsării Tisei, în Dunăre. În total, cu efortul propriu, Iancu de Hunedoara a strâns o armată de 30.000 de oameni, cu un nucleu format din mercenari bine căliți în lupte dar și câțiva cavalaeri. Încă din 1455, Belgradul a fost bine întărit și aprovizionat de Iancu.

Cel mai mare pericol pentru Belgrad era izolarea cetății și imposibilitatea aprovizionării ei pe Dunăre, în urma blocadei otomane. Mahomed al II lea își desfășurase trupele în jurul cetății, cu infanteria greu înarmată a ienicerilor și rumelioților, trimițând trupele rapide ale achingiilor și azapiilor în misiuni de pradă și recunoaștere. Cele 300 de tunuri au fost amplasate și loveau deja în Belgrad. Iancu de Hunedoara a început cu o acțiune energică, prioritatea sa fiind spargerea blocadei de pe Dunăre. Galerele otomane, legate una de cealaltă blocau orice aprovizionare a cetății. Ioan de Hunedoara încropește o flotă de 200 de corăbii, multe dintre acestea fără să fie echipate corespunzător pentru o luptă navală. Apărătorii cetății în frunte cu Mihail Szilágyi, au fost instruiți să iasă cu vasele ancorate în portul de sub fortăreață și să atace flota otomană din spate.

Di Capistrano, cu o armată cruciată, formată mai ales din oameni de rând, trebuia să împiedice otomanii să-i ajute pe cei de pe galere.  La 14 iulie, cu o corabie de mari dimensiuni, în față, foarte bine echipată,cu tunuri și soldați de elită, flota lui Iancu de Hunedoara avansează pe Dunăre și atacă galerele otomane. Din spate au atacat și corăbiile de la Belgrad. După cinci ore de lupte grele, flota otomană formată din 60 de galere și 150 de vase mai mici a fost învinsă. Patru corăbii otomane au fost scufundate, patru capturate, iar restul erau atât de avariate încât otomanii au fost nevoiți să le incendieze. "Va fi mult mai dificil de acum încolo, dar tot voi obține ce-mi doresc.", ar fi precizat sultanul otoman conform cronicii lui Thuroczi. Imediat Belgradul a fost aprovizionat cu hrană dar și încă 12.000 de soldați. 

Ioan de Hunedoara a intrat în cetate pentru a întări apărarea și a le ridica moralul soldaților. "De ce vă temeți? Este prima dată când ați văzut un turc? Aceștia sunt cei pe care de atâtea ori i-am biruit! Așa că de ce vă cutremură vederea lor ? Puneți-vă încrederea în Hristos, cel pentru care ne vărsăm sângele de atâtea ori, și voi ieși biruitori și de data aceasta ", le-a spune Iancu de Hunedoara, apărătorilor cetății, așa cum arată același Thuroczi. Asediul a fost cumplit. Otomanii atacau puternic, organizat și în număr foarte mare. Deși zidurile Belgradului sunt foarte rezistente, artileria otomană a reușit să creeze spărturi în mai multe locuri, breșe prin care se putea declanșa atacul general. Primul atac general asupra Belgradului a fost ordonat de Mahomed pe 21 iulie.

Otomanii au pornit iureșul pe la apusul soarelui iar luptele pe ziduri au durat toată noaptea. Iancu de Hunedoara a venit din nou cu o soluție salvatoare. I-a pus pe soldați să arunce peste ziduri, bucăți din trunchiuri de copaci dar și alte materiale inflamabile. Între ienicerii care pătrunseră deja în oraș și cei care se pregăteau să-i susțină a fost creată o perdea de foc impenetrabilă. Szilagyi a ieșit cu oamenii săi și a măcelărit ienicerii separați de camarazii lor. În bătălia pentru partea superioară a orașului, încercuită de alt sistem defensiv, otomanii aproape că au pus steagul profetului pe un bastion. A urmat intervenția eroică a lui Titus Dugovic, un soldat sârb care lupta în armata ungurească. Acesta s- aruncat efectiv asupra soldaților otomani care se pregăteau să înfingă steagul, i-a înhățat și s-a aruncat cu ei peste metereze. Deși turcii reușiseră să pătrundă în oraș, prin ideile ingenioase ale lui Iancu dar și eroismul apărătorilor, turcii au fost respinși. Lupte grele s-au dat la podul care asigura intrarea în fortăreața de sus a cetății, acolo unde a luptat Capistrano cu fermierii și mercenarii săi cruciați. Apărătorii foloseau orice mijloc de a-i respinge pe otomani, inclusiv apa clocotită. 

Ziua următoare, înflăcărați de succesul de pe 21 iulie, o parte a cruciaților, încalcă ordinele lui Iancu de Hunedoara, care ceruse trupelor să stea în spatele zidurilor, și ies la atac, hărțuind trupele otomane. O bună parte a cruciaților de rând trec râul Sava și se aruncă efectiv asupra armatei turcești, staționată în tabără. Iancu de Hunedoara văzând că nu mai poate opri lupta, strânge mercenarii în jurul său, oameni experimentați și ordonă atacul general asupra taberei otomane. O bună parte a otomanilor se pierd cu firea și fug. Cruciații pun mâna pe artileria otomană și o întorc contra armatei sultanului. Doar ienicerii au rămas să lupte în frunte cu Mahomed al II lea. Ienicerii, îmbărbătați de sultan reușesc să respingă atacurile cruciate și ungurești. Mai mult decât atât ordonă contraatacul. De trei ori ienicerii au încercat să recupere tunurile dar au fost efectiv spulberați de propria artilerie, mânuită acum de oamenii lui Iancu.

Mahomed al II lea, s-a ales cu o săgeată în coapsă și din cauza pierderii sângelui și-a pierdut cunoștința. Comandantul ienicerilor i-a apărat viața cu propriul trup. După ce și-a revenit, Mahomed și-a dat seama că a pierdut bătălia pentru Belgrad. "Dați-mi otravă, otravă să mă omoare pe loc! Mai bine mor decât să mă întorc acasă cu așa rușine„, spune Thuorczi că zbiera sultanul otoman cuprins de disperare. În noaptea zilei de 22 iulie, otomanii au părăsit tabăra, lăsând în mâinile creștinilor o pradă bogată. Capistrano și Iancu de Hunedoara au anunțat victoria în toată Europa. În cinstea acestei victorii au fost organizate procesiuni din Anglia și până în Italia. Papa Calixt al III lea a ordonat ca toate clopotele din Europa să bată, pentru Iancu de Hunedoara, la ora prânzului. Pentru moment, Europa era salvată. 

pâinea.

Alimentul pe care îl consumi zilnic, deși îți pune sănătatea în pericol

FOTO: freepik.com

Românii consumă zilnic un aliment care provoacă boli vasculare și cardiace. Este vorba despre pâine, alimentul fără de care românii nu pot trăi. Potrivit unui studiu, un român consumă, în medie, 100 de kilograme de pâine într-un an. Iar de cele mai multe ori este vorba despre pâinea albă, cea mai puțin sănătoasă dintre toate sortimentele de pâine.

Cercetătorii au descoperit, în urma unor studii științifice, că cerealele de tipul grâului pot crește nivelul colesterolului "rău" cu până la 60%. Acest colesterol este asociat bolilor cardiace și cardiovasculare, care se numără printre principalele cauze de deces în lume.

Cu toate acestea, sărăcia îi împinge pe români, și nu numai, să mănânce din ce în ce mai mult și să aleagă alimente de proastă calitate, potrivit realitatea.net.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent