Foto : Alexandru MATEESCU
Aventura nostra a inceput cu multi ani in urma, undeva prin anii 2012, cand am cunoscut un om deosebit, special , care facuse acest pas, acela de a lasa in urma un stil de viata specific oraselor mari, lipsit de satisfactie si de sens pt unii. Văzând cum se hranea efectiv din energia elementelor din natura, impresionati de traiul simplu si schimbarea de paradigmă făcută, am simtit cum viața noastra se va schimba total. Undeva in mine se activa un program, care era latent din copilarie, cand joaca ma ducea prin padurile de conifere de langa casa iar zgomotele si parfumul padurii erau universul unui suflet de copil. Din acele timpuri inima imi zicea ca am sa traiesc candva intr-o casuta mica, mirosind a lemn si pamant.
Asadar ne-am intors in orasul natal, cu multe, multe ganduri despre cum se prezenta situatia noastra in acel moment, despre cum se arata perspectiva vietii in oras, despre cum rutina si neimplinirea ar fi fost tovarasele noastre pentru tot restul vietii.
Dupa un timp am analizat f atent toata situatia prezentă si despre cum ar fi arătat viitorul nostru si dupa ce am citit cu mare interes cărțile lui Vladimir Megre, in care ideea călăuzitoare este crearea Vetrei familiei, in leaganul pur al naturii, am decis sa facem pasul. Dar, multe trebuiau schimbate. Stiam ca va fi un proces lent si chiar dureros, pot spune. Orice iesire din zona de confort avea sa ne puna la grea incercare. Dar, in ciuda tuturor greutatilor, credinta intr-o viata simpla, curata, in care Natura avea sa ne bucure inimile si sufletele, in care viața capătă pur si simplu sens, avea sa ne faca aproape sa urnim munti, ca Visul nostru sa se implineasca.
Am simplificat, intr-un proces dificil, dar cu multa credinta si perseverenta, in cativa ani tot ce ne tinea legati indispensabil de oras si, dupa ceva timp, am reusit sa gasim un spatiu, iubit inimii noastre. Am gasit, dupa multe cautari, un tărâm intocmai cu ceea ce am vizualizat in atatia ani, constient sau inconstient. Acum, vatra noastra mult iubita este inconjurata de paduri dese si batrane de fag, in care doar carari subtiri o strabat, unde vecinii sunt la cativa km, unde doar pasarile, vântul si tunetele se mai aud iar linistea are efectiv ecou.
Anii au trecut si nici unul nu a semănat cu altul. Fiecare an venea cu înnoire si sete de viata mai mare. Nu a fost usor, am trecut peste fel de fel de situatii care cereau adaptare din mers, cand întâlneam situatii cu totul si cu totul noi.
Traim simplu, si redescoperim pas cu pas înțelepciunea vieții străbunilor nostri. Vecinii sunt buni si curati la suflet sau asa ii vedem noi, nu stiu...dar e bine cand vedem binele...
Copila noastră s-a adaptat cel mai repede desi ne făceam probleme mai mult in aceasta privinta.
Ideea de final este ca salvarea românilor este intoarcerea la rădăcini. Desi in aceasta zona suntem relativ izolati, găsim atat de multe lucruri interesante, noi, de facut. Corpurile noastre au devenit cu fiecare an mai puternice. Iar asemenea senzatie si certitudine a libertății nu am avut-o in ani si ani de viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu