Viata nu va mai fi la fel.
Acest lucru poate insemna ca ceea ce in trecut erau valori, in viitor accentul se va pune pe necesități de baza, iar alte credințe, viziuni le vor lua locul.
Aglomerarile umane sunt creații relativ recente. Oriunde in natură se stabilește un echilibru benefic in tot si in toate, iar speciile au nevoie de un spatiu clar, suficient pt dezvoltare si coabitare. Asemenea monoculturilor si fermelor de crestere intensiva a animalelor, dezechilibrele, bolile apar cu ușurință si este nevoie de intervenția agresivă a unor tratamente chimice care la randul lor produc consecințe nefaste.
Auzeam deunăzi la radio, un om de știință futurolog, care spunea ca, in contextul actual, viitorul aparține micilor comunități, mai mici chiar decât satele in care va fi suficient ca oamenii sa aiba o mica gradina si cateva animale care nu presupun munca in exces. Astfel, cu multa bunăvoință si dedicare isi vor asigura o calitate a vieții, se vor simti in siguranța si nu vor avea ca ax central o asa zis "calitate" indusă de sistemele economice si de guvernare actuale. Si eu imi voi remodela viata actuala, pt a beneficia si mai bine de roadele pământului, pădurii si mediului in care ma aflu.
In prezent sau mai bine zis in trecut, căci situatia actuala a împărțit clar viata in doua, mintea ne era populata de mici demoni, iluzii create artificial pt a tine omenirea in starea de sclavie in economie si supusa puterilor în stat.Nu va gândiți ca nu am apelat si eu uneori la aceste iluzii inutiutile.
Se va încerca insistent sa se revină la organizarea anterioară, dar cum se spune, ce e desfăcut, rupt, greu se va coase, cârpi, repara.
Vor veni vremuri de deraiaje economice si implicit de sărăcire a populației. Aceleași nevoi, bani mai puțini.
Cei ce au locuit, locuiesc în sate sau locuri mai izolate stiu ca, in mare parte, au produse alimentare de baza, se hrănesc bine, cu mult mai puțini bani, că rar merg la magazinul sătesc iar painea si-o fac in casă. Deci rar scot bănuți din buzunar pt cumpărături.
La oras, in schimb, una doua, la magazin,
frigiderul plin de nimicuri frumos ambalate care nu țineau mai mult de cateva zile si iar la magazin. Că la oras, sa manânci o mămăligă cu o bucată de brânză, miroase a sărăcie...si tot asa.
Ca parca mobila din bucătărie s-a învechit etc etc.
In schimb, căsuțele minuscule de la tara au un aer incredibil de cald și cu două rafturi acoperite de o perdeluța,
că un interior curat si plin de aer de munte face cat o sută de vacante exotice, iar viata petrecută mai mult in exteriorul casei face cat zeci de terapii in stațiuni.
Da, poate se pune problema banilor, căci pe lângă gradina si animaluțe, omul mai are nevoie de o faina, de un internet, de combustibil etc. Ei, aici lista de necesități tb sa fie f clara, sa se taie categoric toate nebuniile pe care sistemul ni le-a indus artificial, in moduri perfide. Sunt sigura ca fiecare are talente, determinare si vointa sa produca anumite obiecte, hrana sau servicii , in schimbul unui venit, cu mult mai mic decât cere orasul.
Viata nu va mai fi la fel, nici la sate, nici in natura, dar ecourile se vor resimți mult mai puțin in aceste medii. Ceea ce am observat, sătenii nu sunt afectati atat de mult, poate ca ei stiu ca sunt dintotdeauna, in propriile gospodării, in armonia arhaică a vieții domestice care nu se numeste autoizolare ci autosuficienta.
Cunosc cativa oameni care își doresc cu ardoare simplificarea vietii si recunosc ca procesul de reabilitare a proprie vieti in natură i-ar solicita peste măsură. Totodata nu vad ca viata incepe cu restul zilelor ce le-au ramas si care se micșorează considerabil pe zi ce trece. Totodată, nu suntem eterni si nu avem puteri constante, acestea se reduc, clar. Dar de ce avem frici? Ca sa le trecem sau... sa ne stăpânească. Chemarea vine insa cu un scop: sa fim varianta noastră cea mai minunată, noi stim asta.
Propria mea traiectorie in cătunul unde ma aflu a fost grea, zbuciumată și uneori aveam senzația că ma prăbușesc. Dar stiam ca omul e creatorul propriei realități si am continuat neabătută. Acum ma bucur mai mult ca oricand ca nu am cazut, răpusă.
In alta ordine de idei, a schimba un mediu cu altul e indicat a se face gradual, treptat asta cand conditiile permit. Ei, acum, e cam cu acceleratorul dar, pe fond de adrenalină, cate nu face omul... In noul mediu e nevoie de multa credinta in viata curata, simplă, in frumusețile si abundenta ce ne înconjoară. E nevoie permanent de afirmatii si ganduri de plenitudine si recunoștință, căci natura este exact mediul pe care Creatorul si l-a imaginat ca omul sa fie fericit, împlinit, victorios... Uite, acesta e motivul pentru care unii din cei mutați în natura se afundă uneori. De ce? Pt ca aplicam modele de gandire cu care am venit. Da, si eu m-am afundat câteodată.
In natură alta este lumina, altul este vântul, alta e inima noastră si nu se pupă cu bagajul mental anterior.Totul este aici ca sa fie înnoit, împrospătat, recreat si iubit.
Ca si concluzie de final pot spune, oameni buni, priviți cerul si daca simțiți chemarea, nu mai amanați si nu mai faceti mii de calcule. Iar cei care se bucura deja de toata viata simpla de la sat, in natură, puneti genunchiul la pământ și multumiti fierbinte Creatorului, voua, existentei, inspiratiei divine. Toate se aranjează miraculos cand exista credință. Suntem cu mult mai protejați langa o padure, langa un crâng, lângă un copac bătrân sau langa un apus de soare decat ne spun altii. Locul este al fiecaruia, si va asteapta.
Foto: Alexandru MATEESCU și alții
English to Nepali Translation
RăspundețiȘtergereEnglish to Polish Translation