Pe malul Ialomiței. Locul unde ne petrecem cca 80 % din fiecare an. Liniștea este la ea acasă. Zilele trec parcă prea repede când ai ce face prin curtea casei, vie, livadă. Vecinii îți dau binețe dimineața. Copiii, nepoții, prietenii vin cu drag. Acum ne lipsesc din cauza pacostei de gripă chineză.
Frumusețea vieții la țară nu poate fi descrisă prin cuvinte. Poate aceaste sentimente se datorează faptului ca am văzut lumina zilei în satele noastre din sud, unul mai la deal, celălalt mai la câmpie. Aud de sate care-s în paragină. Noi am nimerit într-un sat de oameni gospodari care au ridicat la un nivel superior standardul de viață, case renovate, altele noi construite în anii post revoluție , utilități noi efectuate de ceva vreme. Și de aici plecă tinerii pe tarlalele din Germania, Anglia, Franța, Spania, țările din Orientul Mijlociu etc. Mulți dintre ei s-au stabilizat în țară. Nu mai bat prin cotloanele Vestului sau la dracu în praznic. Și-au închegat familiile, își cresc copiii cu drag alături de bunici, după datina strabună. Citesc multe articole pesimiste despre evoluția țării noastre. Aceleași vorbe le ziceau mulți din înaintașii noștri, scriitori de renume. Un singur lucru vreau să accentuez: denigrarea este cea mai ușor de făcut.
Un popor nu moare când vor câinii!
Cine-i muncitor și-a găsit de lucru, chiar destul de bine plătit și în Romania.
Multe sate din România își așteaptă gospodarii de la orașe, plecați din acestea pe vremea comunismului. Cifrele, conform Institutului Național de Statistică, arată că trendul s-a schimbat. Din 1997 raportul migrației sat-oraș este total în favoarea satului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu