La bună citire și însușire!

Sarmaua este mîncarea nelipsită a românilor. Dar cînd, unde au  apărut sarmalele? Ion Creangă descrie cu atîta dragoste cum arătau sarmalele pe care le mînca lupul din poveste, încît îți pui întrebarea cum se pregătesc sarmalele corect?

Revista Historia, Autor: Ludmila Pînzaru



Sarmaua noastră cea de toate sărbătorile nu este, de fapt, numai a noastră. Sunt și alte țări care pretind a fi locul de provenienţă al sarmalei. Sarmalele sunt de sute de ani pe mesele unei părţi importante a populaţiei lumii dar au fost, se pare, inventate de turci. Odată cu ocuparea noilor teritorii, bucătăria turcă își aduce semnificativ aportul, în special în Balcani, Europa de est şi Asia centrală şi indirect, prin intermediul altor naţiuni, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Slovenia, Grecia, Serbia, România, Ungaria, Macedonia, Muntenegru, Irak, Iordania, Liban, Moldova, Siria, Ucraina, Rusia, Azerbaijan, Kazahstan, Kîrghistan, Uzbekistan, Polonia, Germania, Suedia, Finlanda… Toate aceste ţări figurează pe harta sarmalelor.

Sarmalele sunt, de obicei, o mâncare grea, care se prepară mai ales în timpul iernii. Se servesc alături de mămăligă, uneori cu cartofi, sau pâine, „răcorite” cu iaurt, smântână şi hrean. În mod normal, pentru fiecare familie se prepară o oală (vas) mare cu sarmale, care sunt apoi servite ca fel principal, la ocazii speciale.

Etimologie

Termenul „sarma” provine din cuvântul turcesc „sarmak”, care înseamnă „rulou” sau „pachet”. Este vorba deci despre un ambalaj, o învelitoare care înfăşoară o umplutură. Sarma se foloseşte în paralel cu alt cuvânt turcesc, „dolma”, cele două fiind folosite  în multe limbi. În timp ce sarma se referă la modul de preparare (rulou), dolma înseamnă „lucruri umplute”, referindu-se la vegetale care sunt scobite pentru a putea primi umplutura. Dolma-lele gătite cu ulei de măsline, dar fără carne tocată, se numesc “yalancı”, care înseamnă „mincinos”, „fals” sau „falsificat”. La turci mai există, de fapt, încă o denumire, „yaprak”, care este termenul ce desemnează „frunza”.

Preparare

Sarmalele sunt un univers în sine, la care fiecare ţară şi-a adus contribuţia. În general, sarmalele se prepară din carne tocată (vită, porc, viţel, sau o combinaţie a lor, dar şi miel, capră, pui, raţă, gâscă), orez, ceapă, sare, diferite condimente (piper, verdeţuri diferite, stafide, seminţe de pin, scorţişoară, ceapă) amestecate şi apoi rulate în frunze de dimensiuni mari. Pentru ambalaj se folosesc foile de varză (proaspete sau murate), sfeclă, conopidă, măcriş, viţă-de-vie (proaspete sau murate). Această combinaţie este fiartă încet timp de câteva ore.

Reţetele şi modul de preparare  pot varia în fiecare ţară, dar cea mai bună metodă de a le găti este fierberea lentă, în vase mari de lut. În Croaţia şi Bosnia, sarmaua conține carne tocată şi orez, dar şi carne de vită afumată. Croaţii  folosesc carne de porc uscată, bacon şi cârnaţi. În Dalmaţia însă, există o variantă numită „arambašići”, care nu conţine orez, iar carnea este tăiată bucăţele mici, şi este condimentată cu lămâie, scorţişoară, cuişoare şi alune. În Serbia, sarmaua se găteşte cu varză murată, carne tocată, orez şi condimente. Sarmalele sunt fierte îndelung, în vase mari, cu slănină şi straturi de carne de porc afumată, foi de dafin şi paprika. Uneori, sarmalele se desăvârşesc în cuptor, rumenindu-se şi căpătând un gust deosebit.

Sarmalele au gust mai bun dacă sunt lăsate să stea câteva zile, căci absorb mai bine gustul şi aroma cărnii afumate. Aceste sarmale se gătesc de Crăciun, Anul Nou sau Paşti. Există, de asemenea, variante de post care conţin orez, morcov ras, ceapă, condimente, nuci şi, uneori, peşte afumat.

Cu sarmalele pe mapamond

În Italia, sarmalele au fost aduse de refugiaţii din Dalmaţia, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Bulgaria se poate lăuda cu sarmale preparate din carne tocată, orez şi iaurt. În Rusia, Ucraina, Polonia se numesc „golubtsy” şi sunt preparate din frunze de varză. În unele zone ale Ucrainei, sarmalele sunt fierte în borș acru sau suc de roșii. Ucrainenii au introdus slănina în sarmale – aceasta fie este tocată, fie tăiată cubulețe. În Germania, sarmalele se numesc „Kohlrollen”, „Kohlrouladen” sau „Krautwickel” şi sunt preparate tot cu foi de varză.

În Suedia, se numesc „kåldolmar” şi sunt umplute cu carne de porc tocată şi, uneori, cu orez. Aici sunt considerate o versiune de dolma, şi preluarea lor se datorează exilului în Moldova, la care a fost silit regele Carol XII, după bătălia pierdută la Poltava, din 1709. Regele s-a refugiat în cetatea Bender şi, apoi, a petrecut doi ani în exil, încercând să-i convingă pe turci să-l ajute să înfrângă Rusia. Carol s-a întors în Suedia urmat de creditorii turci, de la care împrumutase bani pentru a-şi finanţa războaiele. Aceşti turci au locuit în Stockholm între 1716 şi 1732, timp în care dolma a fost introdusă în bucătăria suedeză. Ea a fost menţionată mai întâi într-o carte de bucate din 1755, scrisă de Cajsa Warg. Pe atunci se prepara din frunze de viţă-de-vie, dar acestea au fost ulterior înlocuite cu frunze de varză, mai uşor disponibile în Scandinavia.

În Finlanda, sarmalele sunt numite „kaalikääryleet” şi sunt similare celor suedeze. În Azerbaijan sarmalele se numesc „yarpag dolmasi” şi sunt preparate din carne tocată de miel (sau amestec de miel cu vită), combinată cu praz şi orez. Pot fi rulate în foi de viţă sau de varză. Azerii gătesc şi alte tipuri de dolma:kalam dolmasi(cu foi de varză), pomidor dolmasi(roşii umplute), badimjan dolmasi(vinete umplute), bibar dolmasi(ardei graşi verzi umpluţi), dali dolma(carne amestecată cu orez, mazăre, mărar şi mentă, cu care se umplu vinetele), lavangi dolmasi(vinete mici şi tinere umplute cu peşte), shirin dolma(carne amestecată cu castane, prune şi concentrat de suc de struguri, învelite în frunze de varză). Aproape toate aceste variante se servesc cu iaurt sau lapte prins.

La albanezi, carnea tocată (de obicei vită), orezul şi cartofii feliaţi sunt gătite cu condimente (sare, piper, boia, vegeta), învelite în foi mari de varză, fierte sau gătite în aburi, după care sarmalele sunt gătite în cuptor. Varza albă este folosită de albanezii din Kosovo (aici sarmaua se numeşte chiar sarma), iar cei din Muntenegru folosesc varza albă sau frunze de sfeclă. În bucătăria armeană carnea tocată de miel sau de vită este amestecată cu orez şi învelită în foi de viţă-de-vie sau în foi de varză. Rulourile se condimentează cu coriandru, mărar, mentă, piper, scorţişoară şi unt topit. Uneori, se folosesc şi castane şi mazăre. Iaurtul cu usturoi este folosit adesea ca sos. Vinetele, cartofii, roşiile, ardeii graşi, ceapa, gutuile şi merele sunt umplute cu carne de miel, sau de vită, şi sunt numite „tolma”. „Echmiadzin tolma”, de exemplu, foloseşte vinete, ardei graşi verzi, roşii, mere şi gutui.

 În Cipru, frunzele de viţă-de-vie umplute sunt numite „koupepia”. Ciprioţii greci denumesc toate celelalte vegetale umplute cu termenul „gemista” („umplut”) sau „dolmades” (ca plural de la „dolma”). Când umplutura conţine doar condimente şi orez, grecii denumesc sarmalele „pseftika” („false”). În Grecia există multe variante de sarmale, în funcţie de regiune. Unii le prepară cu sos „avgolemono” (ouă şi lămâie), alţii preferă sosul de roşii.

În Iran amestecul de carne tocată de miel sau de vită, cu orez, linte galbenă şi verdeţuri aromate se foloseşte ca umplutură, învelit în frunze de viţă-de-vie (dolmeh barg mo – دلمه برگ مو), foi de varză (dolmeh kalam – دلمه کلم), vinete (dolmeh bādenjān – دلمه بادنجان), roşii (dolmeh gojeh farangi – دلمه گوجهفرنگی) sau gogoşari şi ardei graşi (dolmeh felfel – دلمه فلفل). În Irak amestecul de orez cu carne tocată de miel sau vită, este alăturat unor alte ingrediente, precum sucul de rodie, adesea folosit în bucătăria arabă pentru a da un gust deosebit preparatelor. Arabii din Irak servesc sarmalele, de obicei, cu iaurt şi le prepară cu frunze de viţă şi sos de roşii. În Israel, turcii otomani au introdus sarmalele în viţă-de-vie încă din secolul XVI. Aici sunt umplute cu o combinaţie de carne şi orez, dar şi cu alte ingrediente, precum lintea.

În sfârşit, în Turcia, ţara de origine a acestei minunate delicatese, există două categorii de sarmale:cele umplute cu o combinaţie de carne tocată, ceapă, seminţe de pin, ulei şi condimente şi cele umplute cu un amestec de orez (fără carne), ulei de măsline, seminţe de pin, stafide, verdeţuri (mărar, pătrunjel şi mentă) şi condimente (de obicei ienibahar, scorţişoară şi piper negru). Sarmalele cu carne se consumă fierbinţi, ca fel principal, alături de iaurt, în timp ce cele fără carne se servesc la temperatura camerei, ca gustări. Bucătăria turcească foloseşte o  varietate de legume şi fructe umplute, cele mai obişnuite fiind ardeii graşi (biber dolma), vinetele (patlıcan dolma), dovleceii (kabak dolma), prunele (erikli dolma), frunze de conopidă şi broccoli (karalahana dolma), frunze de viţă-de-vie, sfeclă şi varză (sarma), flori de dovleac (çiçek dolma) sau midii (midye dolma). În unele regiuni orezul este înlocuit, sau amestecat, cu bulgur de grâu.

Sarmaua românească

Nu se ştie cu exactitate când a apărut sarmaua pe teritoriul ţării noastre. Ea are însă o tradiţie puternică şi este asociată cu bucătăria noastră tradiţională. La noi sarmalele se prepară atât cu frunze de viţă, cât şi cu foi de varză. Sarmalele cu foi de varză se prepară asemănător cu varianta sârbească, din carne de porc, orez, condimente şi afumătură, fierte ore în şir la foc domol.

Românii prepară şi multe alte legume umplute, vag asemănător sarmalelor, în special ardei, gogoşari, dovlecei, roşii. Toate aceste preparate se servesc cu pâine, sau mămăligă, şi sunt stropite cu iaurt sau smântână. Sarmalele sunt un preparat destinat în special sărbătorilor religioase, ca Paştele şi Crăciunul, şi chiar ocaziilor frestive, mai ales la nunţilor.

Ar mai fi multe de spus despre sarmale şi rudele lor, cele la care se folosesc, ca recipiente pentru umplutură, diverse alte legume şi fructe. Când mâncăm nu ne hrănim pur şi simplu, ci ne punem în legătură cu lumea. Sarmaua reprezintă poate cel mai clar exemplu cum istoria, comerţul, cultura şi gastronomia sunt interconectate şi influenţează întreaga lume

Serile la TV în comunismul mult iubit și luminat, de unii

Suntem în România.

Există însă și excepții care ne arată ce putem trăi în sate modernizate, dar care nu și-au pierdut spiritul tradițional.

Pe pagina de Facebook Info Poieni – județul Cluj scrie: „Gheorghe îs amândoi, doar că unui Poka, altui Boca…

Ați fost recent în Sâncraiu? Parcă ești într-un sat din Austria! Trotuare pavate, drumuri asfaltate și marcate!!!!

Indicatoare la intersecții, maluri pietruite, poduri frumoase din lemn, flori peste tot, o primărie frumoasă! Să nu mai vorbim de poduri și alte lucrări de amploare.

Totul pus la punct și aranjat. No, asta înseamnă să fi un primar pentru oameni! Felicitări domnule Poka Gheorghe! 👏👌

PS: nu există scuze, îți trebuie doar voință și oamenii te vor urma!”

Să fie un început de normalitate?

Mafia Padurii executata crunt ieri: 100 de ani de inchisoare

De către

 Constantin Mazilu

 -

decembrie 21, 2019

3

17441

@ Magistratii Judecatoriei Iasi au pronuntat aseara sentinta in cel de-al doilea dosar care a vizat Mafia Lemnului din judetul Iasi @ Este vorba despre indivizi care au taiat ilegal zeci de hectare de padure in zona Tibana-Tibanesti- Madarjac @ In acest dosar  procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi au trimis in judecata 27 de inculpati si toti au fost condamnati aseara de judecatori @ Cei mai multi s-au ales  cu ani  grei de puscarie si numai cativa au primit pedepse cu suspendare @ Prezentam mai jos lista pedepselor primite de cei care au  desfrisat padurile cu precizarea ca impreuna au adunat  peste 100 ani de inchisoare

Mafia Padurii din judetul Iasi a primit aseara  peste 100 de ani de  inchisoare. Astfel, a fost pronuntata sentinta in  cel de-al doilea dosar (vezi aici) care a  vizat mafia taierilor ilegale de padure. Ambele dosare au fost instrumentate de procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi si se refera la defrisarea a zeci de hectare de padure din judetul Iasi din zona Tibana – Tibanesti- Madarjac (in special in localitatea Vadu Vejii) in perioada 2011-2016.  Primul dosar a fost finalizat cu sentinta pronuntata de Curtea de Apel Iasi la data de 31.10.2019 (vezi aici). Sa mai precizam ca o buna parte din  cei care au  primit pedepse aseara au fost trimisi in  judecata in ambele dosare astfel incat au devenit recidivisti. In total au fost trimisi in  judecata  27 de  inculpati. Din cei 27 de indivizi 15 au fost trimisi in  judecata in ambele dosare. Astfel, cei 15 au fost trimisi in judecata pentru defrisari in perioada 2011 – 2013 si cu toate acestea nu s-au cumintit si au continuat taierile ilegale si in perioada 2013 – 2016. „Capii” afacerii precum Constantin Vezeteu, fratii Perju si Florea figureaza in ambele dosare. De aceea, din cei 27, cei mai multi s-au ales aseara cu ani grei de inchisoare cu executare. Doar  cativa, au scapat cu pedepse cu suspendare. De asemenea, toti cei 27 au fost obligati de judecatori sa plateasca statului roman pentru ce  au defrisat din proprietatea publica suma de 2.365.975 lei bani care trebuie incasati  de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Printre cei pagubiti de Mafia Padurii se mai numara si zeci de cetateni din comuna Butea, care detineau padure la Tibana si care a fost taiata ilegal. Interesant este ca o mica parte din locuitorii din Butea nu s-au constituit parte civila ceea ce intareste suspiciunea ca padurea proprietate privata a fost taiata si cu acordul lor. Sa mai precizam ca sentinta Judecatoriei  nu este definitiva.

Prezentam lista sentintelor cu precizarea ca pedepsele primite  de acestia in ambele dosare au fost contopite iar in lista figureaza doar pedeapsa finala rezultata.

Constantin Vezeteu – 5 ani si 7 luni cu executare

Mihai Livadaru – 3 ani si 2 luni cu executare

Costel Florea Gheorghita – 6 ani si 3 luni cu executare

Marian Florea – 6 ani cu executare

Dan Gheorghe Florea – 4 ani si 10 luni cu executare

Constantin Marius Petrea – 3 ani si 3 luni cu executare

Razvan Florin Petrea – 3 ani si 3 luni cuexecutare

Bogdan Vasile Perju – 3 ani si 3 luni

Robert Constantin Perju – 4 ani si 7 luni

Marius Ionut Perju – 4 ani si 7 luni

Neculai Andrei Tudorache – 3 ani si 3 luni cu executare

Viorel Guta – 4 ani si 7 luni

Vasile Guta – 5 ani si 10 luni

Nicu Florea – 4 ani cu executare

Ioan Onofrei – 3 ani cu suspendare

Ioan Opariuc – 3 ani cu suspendare

Costica Cioaba – 3 ani cu suspendare

Neculai Vasilica Glodeanu – 4 ani si 11 luni cu executare

Vasile Slabu – 3 ani si 3 luni

Mihail Stroe – 4 ani si 7 luni

Valerica Tudurache – 2 ani si 8 luni cu suspendare

Georgian Daniel Pascaru – 2 ani si 8 luni cu suspendare

Costel Tudoarche – 2 ani si 8 luni cu suspendare

Constantin Andrei Tudurache – 2 ani si 8 luni cu suspendare

Benoni Tudorache – 2 ani si 8 luni cu suspendare

Dan Puiu – 4 ani si 7 luni

Constantin Ferariu  – 7 luni cu amanare

Militarilor li se actualizează pensiile cu rata inflației din 2018. Reacția unui militar în retragere.

Cornelius Flavius Ifrimmiercuri, decembrie 25, 2019

Banii astia, 46 lei actualizare ca de inmormantare, ar fi trbuit ca toti cei in situatia mea sa-i primeasca cu colac si-o lumanare, sa cumparam din prima alocare oase garf, descarnate, sa le facem pachete si sa trimitem plocon Dlui Ministru al Apararii, pentru ca ne da drepturi ca la cainii comunitari, ba inca aia au mai multe drepturi decat noi: Faci puscarie daca-i chinui ca pe rezervistii militari, ii bati sau omori, iar la noi, la Armata, mor anual 5000 de rezervisti neaidestulati si din cauza ca n-au bani de medicamente si nimeni nu face puscarie, apoi daca intr-o zi cainii nu-si primesc mancarea se repede toata presa si urla ca din gura de sarpe ca omul primitiv este criminal ca mor cainii de foame, pe mine si pe altii nu ne baga nimeni in seama daca am mancat ceva in ziua aia, pentru ca banii ii bagam in scumpiri si facturile uriase, iar daca un caine moare are loc de ingropat de la Primarie, eu nici macar loc de veci nu am ca nu am bani sa-mi cumpar, iar cu cei 5170 lei ajutor de inmormantare nu prea au urmasii de multumit lacomia morgagiului, jmecherilor de la servicii funerare, transport si, bineanteles, gusatul si lacomul de popa, riscand sa mai stau pe lumea asta neangropat pe nasalie pana sa-si faca unul pomana sa-mi plateasca diferentele, iar ca pomana doar sa dea pesmeti militari din cutii de carton, daruiti de la Comisariat ca le-au depasit termenul de garantia din stocul de rezbel! SA VA FIE DE CAP ACTUALIZARE, PANA VI SE CRAPA ȚESTELE ALEA IMBECILE, INCORNORATILOR, CARE GANDITI NAZIST DESPRE REZERVISTII MILITARI SI II VRETI NEAPARAT CURATATI PRIN ASTFEL DE ORDINARII!

Cățelul legat la căruță, PNL, a dezlegat lanțul si s-a dedat iar la mușcături setoase din cașcavele românașilor, dar, pana in maxim Martie, va nimeri cu blănosul costeliv in mărăcinii gardului, acolo unde drumetii isi sumeca izmenele sa se ușureze din ploști si burdihane, caci alt loc mai bun pentru ei nu exista, nicidecum la guvernare, fiind doar mangafalele si trompetele spanzuratului cu care sa aplice planul cincinal in pasi marunti de destramare a poporului si plaiului mioritic, din ordinul marelui sau stapan de slugi, Soros baci, cat si cu si prin humerusii si panaramele #rezistentilor! De ce sa existe o Harmata multumita, hranita si bine platita, cand pot sa-i inmoaie glanda si voința cu astfel de puchinoase de actualizari, care s-o duca continuu la destramare si degradare, prin evadari masive din sistem catre locuri mai bine platite si mai putin riscante, sa-i ucida rezervistii prin progromul nazistoid de radieri ale majorarilor, si daca s-ar putea ca toti activii sa fie trimisi peste tot in lume, unde sunt conflictele licuricilor cu cei mai activi teroristi, pentru a-i curata si reduce numeric pe-ai nostri, caci licuricii iau coaja la cacarbă, vâră bățul prin gard, zâdără dulăii si ii lasa pe ai nostrii să fie flocăiți si sa-i faca tocana de legume, incat la o adica sa nu mai existe nici sa opuna o rezistenta armata la invazia chelnerilor si arbitrilor de footbol honvezi! Asta se vrea si asta se va intampla, daca stanga politica nu se va mobiliza sa-i tranteasca cu târtanul de pămant de la guvernare, sa le sară supozitoarele din găoaze, pana cel tarziu in Martie, cu o morțiune de cenzură sub centură! Daca o sa fie o mobilizare totala si din partea noastra, sa-l sustinem pe Generalul, Gabriel Oprea, cu UNPR, PENTRU CA EU DE CATEVA ZILE DEJA AM RELUAT ACTIVITATEA DE REANIMARE SI PROMOVARE DE ODINIOARA, si daca nu vom mai avea gramezi de admiratori ai propriilor lor calai, care sa voteze ca chiorii penelisti in metastază, PSD revine la guvernare, dar alaturi de UNPR si Oprea, si vor dansa dupa cum le va canta Oprea din jiltul de Ministru la Haparare, sa ne apere si sa ne redea onoarea si demnitatea pierdute, conventia fiind ca domnia sa sa obtina acest minister in folosul nostru, cat si toate drepturile, pentru ca asta ar fi chiar ultima si ultima sansa, daca vreti dreptate la pensiile militare, fratilor! Hai ca urasti pesedeaua, ca nu-i inghiti, dar nici macar partidul militarilor si politistilor, care s-a jurat si s-a angajat sa te scoata din acest blestem nenorocit al paradelilor nu vrei ca Toma necrediciosul?! Ar fi culmea sa suferim de autism politic si sa ramanem ancorati in fascismul cretin, liberal, dand dovada ca suntem facuti din acelasi aluat ca si ei! Macar sa ne anime mandria si onoarea de militari ca nu votam cu basanistii, criminalii de drepturi, atat ale noastre, cat si ale copiilor, parintilor si bunicilor nostrii, ca si ale tuturor romanilor necajiti!

Contul lui Ifrim:

Ifrim Corneliu RO87RNCB0030103772950001, in Ron, BCR.

O unitate militară unde 15 ani a cântat cucuveaua. Știa ceva Brucan?

Acesta este zidul unde a fost împuşcat Ceauşescu pe 25 decembrie 1989, la Târgovişte

Pe 25 decembrie 1989, chiar în ziua de Crăciun, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au fost executaţi la Târgovişte. Totul s-a petrecut foarte rapid, după ce, cu nici 5 minute în urmă, se terminase "falsul proces" sau "simulacrul de proces", potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii militari în luna aprilie a acestui an. 

Site-ul Realitatea a vorbit cu unul dintre cei trei paraşutişti care i-au împuşcat pe soţii Ceauşescu. Interviul acordat de Dorin Cârlan jurnalistului Cristian Otopeanu va fi difuzat pe Realitatea Plus pe 26 decembrie, la ora 19:00, şi va fi publicat şi pe realitatea.net.

Printre altele, Cârlan a mărturisit că s-a tras de la şold, de la mică distanţă, fără ca cineva să fi ordonat "Foc!". Practic, nu a fost niciun pluton de execuţie. Iar gloanţele plecate din armele AK 47 ale lui Dorin Cârlan, Octavian Gheorghiu şi Ionel Boeru i-au secerat pe Nicolae Ceauşescu şi pe Elena Ceauşescu. Întreaga scenă a durat sub un minut, conform mărturiei lui Dorin Cârlan. 

Vezi mai jos imagini filmate cu locul execuţiei lui Nicolae Ceauşescu, celebrul zid de la Târgovişte! VIDEO: Cristian Otopeanu

Zidul execuţiei lui Ceauşescu există şi acum, la 30 de ani de la Revoluţia din 1989, doar că a suferit mici modificări în timp, după cum au explicat oficialităţile din Târgovişte. Anume, zidul a fost tencuit imediat după 1989, iar în urmă cu doar câţiva ani tencuiala a fost dată jos. În imagini se observă urmele gloanţelor.

Potrivit mărturiilor oficiale, garnizoana militară a rămas nefolosită aproximativ 15 ani de la momentul 25 decembrie 1989. Acum câţiva ani, au fost revopsite interioarele clădirii, cu aceleaşi culori care erau în 1989 şi a fost adus mobilierul din acea perioadă, plus paturile unde au dormit soţii Ceausescu înainte de execuţie.

 

.

Vine, vine lupul! Dar când o veni? Praf și pulbere.

Apocalipsa vine în 2020! Sfârșitul lumii este mai aproape decât ne imaginăm!

Numele planetei care va aduce apocalipsa este Nibiru, cunoscută şi drept Planeta X, aceasta fiind de zece ori mai mare decât Pământul. Experţii cred că această planetă se îndreaptă către sistemul nostru solar chiar în aceste momente.

Totuși, trebuie să vă spunem că aceeași susținători ai Apocalipsei au prezis ciocnirea dintre Pământ şi Nibiru și în anul 2017 și 2018.  S-a mai prezis că Nibiru va lovi Terra în septembrie 2015. Apoi în decembrie acelaşi an. S-a spus şi că va lovi planeta în decembrie 2012 pentru a coincide cu calendarul mayaş. Chiar înainte de toate acestea, s-a mai spus că va distruge Pământul în 2003.

Așadar, nu trebuie însă să vă panicaţi.

Temperaturile pe glob au luat-o razna. S-a încins rânza în lume.

Statele Unite, în alertă!

Pentagonul a desfăşurat miercuri aeronavele RC-135W, E-8C, RQ-4 Global Hawk şi RC-135S, capabile să localizeze geografic semnale, să capteze imagini aeriene şi să îndeplinească alte funcţii de recunoaştere şi supraveghere, a informat contul de Twitter dedicat urmăririi mişcărilor aeriene militare Aircraft Spots.
     
Deşi forţa aeriană a SUA a operat separat o parte din aceste avioane în ultimele săptămâni, faptul neobişnuit de a mobiliza patru aeronave în acelaşi timp ar demonstra atenţia sporită pe care SUA o acordă turnurii beligerante adoptate de regimul nord-coreean, potrivit experţilor.

În ultimele luni, regimul nord-coreean condus de liderul Kim Jong-Un a efectuat mai multe teste cu rachete, dar cu profil redus, dar a lăsat să se înţeleagă că ar putea relua testele nucleare şi cu rachete balistice intercontinentale, intenţii cărora Washingtonul le-a răspuns cu o creştere a supravegherii militare.

Operaţiunea aeriană a SUA ar constitui un răspuns, de asemenea, la avertismentul lansat recent de Phenian, care a anunţat că va trimite Washingtonului un "cadou de Crăciun" dacă administraţia americană nu alege să facă o nouă propunere în dialogul bilateral privind denuclearizarea.
     
Preşedintele american Donald Trump a declarat marţi că este pregătit să "se ocupe cu succes" de acest "cadou de Crăciun", dacă va fi cazul.
     
"Poate că este un cadou bun. Poate că este vorba de un cadou în care îmi trimite o vază frumoasă, în loc de un test cu rachete", a declarat jurnaliştilor, ironic, preşedintele Trump la complexul Mar-A-Lago din Florida, înainte de a transmite urări de Crăciun membrilor unităţilor armatei americane desfăşuraţi în diferite locuri de pe glob.

Lideri de mucava

Ei sunt cei trei lideri de partid care au făcut TÂRZIU urări de Crăciun

Dan Barna, președintele USR, preşedintele PLUS, Dacian Cioloş, şi preşedintele PMP, Eugen Tomac, sunt singurii lideri ai partidelor care nu au făcut urări pe reţelele de socializare cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în Ajun, sau la primele ore ale zilei, ci abia după prânz, în ciua de Crăciun.

Dacă Tomac a preferat o urare simplă, cu o poză de familie, scrisă pe la ora 13, Dacian Cioloș a postat o simplă imagine stilizată a unui brad, fără personalizare, care a ajuns pe pagina sa de Facebook abia după ora 14. Dan Barna a fost și mai întârziat. El a scris un mesaj abia pe la ora 17.

Citește și: DNA i-a servit-o pe tavă! Ludovic Orban a executat-o fără să stea pe gânduri

În schimb, toți liderii politici au postat mesajele de urări încă de marți, din Ajunul Crăciunului.

 

Decizie într-o toaletă. Și urmarea? O democrație originală.

Stenograme EXPLOZIVE, cu Elena Ceaușescu

După arestarea lor, soții Ceaușescu au fost transportați la o unitate militară din Târgoviște. Aici, sub o pază severă, și-au petrecut ultimele zile, în vreme ce România intrase într-un haos perfect organizat.

Insulina condamnatului la moarte

UM 01417, aflată pe bulevardul care duce dinspre gară spre centru, unitate care asigura paza antiaeriană a platformei industriale din Tîrgoviște, a fost supusă începînd din seara zilei de 22 decembrie unor numeroase atacuri și diversiuni, amplificate de responsabilitatea enormă care apăsa pe umerii acelora care îi păzeau pe Nicolae și Elena Ceaușescu. Știau ce păzesc ei acolo – șansa revoluției române.

Citește și: RETROSPECTIVĂ 2019 Marea controversă a anului: OUG 114. Efectele care rămân și după abrogare

Ce căutase însă Nicolae Ceaușescu tocmai la Tâgoviște, de ce voia să ajungă în zona Voinești? Costantin Manea, șeful de cabinet al dictatorului, își amintea atunci cînd a fost audiat la Comisia Senatorială de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 că la Cabinetul 1 ”s-a vorbit că la Târgovişte se fac lucrări pentru o reşedinţă specială. Deci, el a încercat să plece undeva, de unde să preia comanda”. Ideea este susținută și de generalul Marin Neagoe, fostul comandant al Direcției a V-a de Securitate și Gardă, care susținea că ”Ceauşescu a plecat cu gîndul să lupte mai departe. S-a dus la Snagov, dispecerul meu ţinea legătura cu elicopterul şi ştia. Cred că voia apoi să plece la Tîrgovişte. Din Snagov, el a vorbit cu vreo patru judeţe, cu primii secretari. Cel din Târgovişte i-o fi spus că acolo e linişte”. Iar Ceaușescu s-a agățat de această liniște aparentă, ca de un pai.

La Tâgoviște, cei de la unitatea antiaeriană de lîngă gară au avut poate misiunea cea mai grea dintre toți militarii de pe teritoriul României: aceea de a-l păzi pe Ceaușescu. Comandantului unității, maiorul Kemenici, i se alăturase (spre mirarea soldaților și mai ales a gradaților din oraș, care îl cunoșteau) și locotenent-colonelul Dinu, de la Securitatea din Târgoviște. Ei doi sînt cei care au cordonat paza cuplului Ceaușescu, sub comanda directă a generalului Victor Atanasie Stănculescu, din al cărui ordin aceștia se aflau sub arest sever și consemn de a nu fi văzuți de nimeni, în afara militarilor de încredere care îi păzeau.

Căpitanul Ion Toma Zamfir, care avea să fie și asesor la procesul celor doi își aducea aminte, în fața senatorilor din Comisie, că singurii care au venit la unitatea din Târgoviște au fost trimiși de generalul Stănculescu să-i aducă insulină lui Ceaușescu. Acesta era suferind de diabet și în pericol să intre în criză. Ei au vrut, potrivit mărturiei căpitanului, nu doar să ia contact cu soții Ceaușescu, ci să-i ia de-a dreptul din unitate. Se așteptau ca aceștia să fie deja morți, dar i-ar fi vrut și așa, vii. Se întîmpla cu o noapte înainte de proces. ”În noaptea aia, 24/25 decembrie, pe la ora 1, a venit maşina A-555 de la Direcția de Informații a Armatei cu trei persoane, cu un plic. L-au căutat pe Kemenici. Am auzit doar atît: «Domnule, ni-i daţi?» «Nu, nu-i dăm, plecaţi de aici». Au spus că vin cu insulina, dar au venit să ia cadavrele! Kemenici ne-a spus că au venit cu insulina, după aia a recunoscut că au venit cu un bilet. Cel care a venit era Gheorghe Ştefan, de la Marele stat Major”.

La Comisia Gabrielescu se află o mărturie credibilă, pentru că e una directă, a unui militar al cărui nume nu l-am putut descifra de pe transcrierea stenogramei, un subofițer din dispozitivul de pază al celor doi. Și acesta confirmă declarația căpitanului Zamfir, însă dă o oră mult mai precisă, probabil se uitase la ceas în acele momente: ”Pe 24 spre 25 decembrie, la orele 2,15 noaptea, a venit o maşină Dacia A-555 cu trei oameni, mi-au arătat un ordin de serviciu semnat de Stănculescu, cu 8 ştampile de la diferite unităţi. Pînă la urmă, domnul colonel Kemenici a spus «nu vi-i dăm»! Cred că era vorba de soţii Ceauşescu. Iniţial, Kemenici nici n-a vrut să discute cu ei”.

În cele din urmă, comandantul a primit pachetul cu insulină și nimic mai mult. Insulina rămasă a fost găsită ulterior execuției în poșeta Elenei Ceaușescu, care înainte de a fi dusă la zid, ”a spus: «dacă ne-au condamnat la moarte, de ce ne-au mai dat astea?» se referea la o pungă cu medicamente”, relata militarul din pază. Era insulina pentru diabetul Tovarășului, adusă cu o noapte înaintea execuției de cei trei ofițeri trimiși de Stănculescu.

Ce urmăreau aceștia, vrînd să-i preia pe Nicolae și Elena Ceaușescu, ce ordine au avut de fapt, de la cine, rămîne poate pentru todeauna un mister. Oricum, ceea ce contează este derularea în sine a evenimentelor și nu scenariile marginale și eșuate.

”Ceaușescu tot timpul a vrut să vorbească poporului”

Soții Ceaușescu se aflau închiși într-un birou, fără radio sau televizor, sub paza unor militari de încredere și bine înarmați, care primiseră consemne severe de la cei doi ofițeri care coordonau apărarea unității militare. ”Kemenici era tot timpul cu Dinu, de la Securitate”, își amintea militarul din a cărei depoziție citez: ”era o parolă: «recurgeţi la metodă», care s-a transmis comandantului Kemenici și care însemna că soţii Ceauşescu trebuiau lichidaţi”, în situația în care exista pericolul unui atac sever, în vederea eliberării lor.

Din acest arest improvizat, tocmai pentru a preveni o posibilă eliberare a lor (acum știm că aceasta era practic imposibilă, pentru că nu avea cine și de ce să o mai facă), s-a luat măsura deja cunoscută a ”plimbării” lui Nicolae și Elena Ceaușescu într-un TAB, dintr-un loc într-altul (în incinta și în proximitatea unității), pentru a nu putea fi reperați. ”De două ori au ieşit Ceauşeştii din birou: în 23 de dimineaţă pînă seara şi în 24 după-amiază, pînă în 25 dimineaţa. Prima dată cînd i-am scos în 23 decembrie, i-am îmbrăcat în haine militare”, relata acest martor din proximitatea Ceaușeștilor, în ultimele lor zile de viață.

Un motiv între altele al închiderii lor într-un TAB a fost, potrivit militarului, acela că ”se zvonea că Securitatea din Rîmnicu Vîlcea vor să vină să-l elibereze pe Ceauşescu!” Dar cum ar fi reușit să ajungă securiștii ”loialiști” din Vîlcea la Târgoviște, în acele zile în care dezinformarea se împletea cu panica și ambele se amplificau reciproc, nu a mai stat nimeni să se gîndească atunci.

În vreme ce întreaga Românie trăia psihoza teroriștilor, Nicolae și Elena Ceaușescu trăiau în propria psihoză: ”Ceauşescu tot timpul a vrut să vorbească poporului. A cerut să fie dus la Televiziune să vorbească sau la radio. În 23 decembrie Ceauşescu a început să urle, să fie dus la Combinatul de Oţeluri, să le vorbească muncitorilor. Ea a reuşit să-l domolească”. Probabil că aceste accese au fost mai frecvente în primele momente de după aducerea lor la unitate. Ele au lăsat loc însă apatiei, întreruptă cînd și cînd de izbucniri de furie.

”Altădată, rămînînd doar cu soţii Ceauşescu, m-au întrebat ce se întîmplă, ce se arată la TV, la radio; ei nu aveau acces la radio și TV. Le-am spus că l-am văzut la televizor pe poetul Dinescu (ea a spus: «aoleu, a ajuns ţara pe mîna nebunilor!»), pe Sergiu Nicolaescu (ea a spus: «na. uite-l şi pe ăsta... »), pe unul Iliescu (atunci el a spus ei: «vezi tu eşti de vină, nu m-ai lăsat să-l terminăm pe ăsta!»)”. Opinii destul de acide, iar ultima cu valoare de informație istorică, pe care nu avem motiv să nu o reținem – și anume, Ion Iliescu își datorează libertatea și poate viața protecției pe care i-a oferit-o Elena Ceaușescu. Dacă e să ne gîndim că ea urmărea și aviza tot ce se întîmpla, mai ales în domeniul științei, artei și culturii, informația e cu totul credibilă.

Ultimul acces de isterie al lui Ceaușescu s-a petrecut în a treia zi de la arestare, cînd încă nu-și pierduse speranța. Poate că el mai credea în posibilitatea eliberării lor, pentru el probabil ”teroriștii” erau Gărzile Patriotice care luptau cu complotiștii și psihoza funcționa la el în sens invers decît la restul românilor. Militarul din dispozitivul de pază relata că ”în 24 decembrie, ora 10-11 dimineața, Ceauşescu s-a repezit la fereastră, să vorbească poporului. Căpitanul Boboc l-a tras jos de pe geam, lui Ceauşescu a început să-i curgă sînge pe nas. Ceauşescu a spus: «uite, şi-a lovit comandantul suprem, să vină Kemenici!»”.

După acest episod, căpitanul a părăsit încăperea, chipurile să-l aducă pe comandant. Ceea ce s-a petrecut în continuare este un alt semn al desprinderii totale de realitate a lui Ceaușescu. ”Am rămas doar noi trei în cameră. Ceauşescu a venit la mine, m-a prins de epoleţi şi a spus: «măi băiete, ai 1.000.000 de dolari de la mine şi orice grad vrei în armată, dacă mă scoţi de aici şi mă duci în zona Voineşti». Nu am răspuns şi atunci ea a spus: «lasă-l, nu vezi că-i sluga lui Iliescu!» Eu pe atunci nici nu ştiam cine-i Iliescu”. S-a vorbit puțin despre Voinești, zona în care cei doi erau convinși că-i așteaptă salvarea. Și militarul știa că în acea zonă se află ”un releu şi un buncăr apărat de Securitate”. Ceaușescu insista să ajungă acolo: ”a spus că «banii îi primeşti la Voineşti»”. E o pistă pe care, în mod straniu, nimeni nu a cercetat-o și despre care nici astăzi nu știm mare lucru: ce se afla, de fapt, la Voinești? Sau, numai Ceaușescu credea că îl așteaptă ceva acolo, fiind amăgit de o poveste a generalului Stănculescu?

Nici încercarea disperată a lui Nicolae Ceaușescu de a ieși la geam și a vorbi unei mulțimi inexistene și nici tentativa naivă de mituire nu au avut alt rezultat decît acela că cei doi au fost urcați din nou într-un transportor blindat, de unde au mai ieșit abia a doua zi, spre a fi judecați. ”În TAB, în 24 decembrie, cît am stat pe loc, Ceauşeştii au discutat între ei, că e amestec străin, că «vezi, ce ne-a făcut Marcel», (nu ştiu cine-i Marcel), încă ceva de un transport de aur, că nu mai au şanse, cam asta şuşoteau între ei”. Poate că militarul nu a auzit bine aceste șoapte, poate că nu era vorba de vreun ”Marcel”, ci de un ”Mihail” și cei doi se refereau la Gorbaciov, singurul, după părerea lor (și a noastră), care avea puterea, mijloacele și motivul să organizeze ”amestecul străin” la care se refereau. Sau poate că era vorba de Marin, fratele dictatorului de la Viena, cel ce orchestra ”afacerile murdare” ale regimului Ceaușescu în Occident și de vreo tranzacție dubioasă cu aur a acestuia. Sigur, nu vom ști vreodată.

Conspiratorii din baie

Adevărul în legătură cu decizia executării soților Ceaușescu s-a aflat multă vreme închis în arhivele Comisiei Senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989. Adică, acel adevăr, rostit sub jurămînt de către cei care au acceptat să vorbească despre asta, la trei, patru sau cinci ani de la Revoluție. Unul din personajele principale ale acelor zile, generalul Victor Atanasie Stănculescu, socotit de mulți și timp de multă vreme inclusiv drept omul din umbra procesului Ceaușeștilor, a declarat că nu lui i-a aparținut această inițiativă: ”pe 24 seara, am primit misiunea de la acel misterios cabinet care se întrunea tot timpul în baie, să organizez plecarea la Tîrgovişte pentru judecarea cuplului Ceauşescu. Acest misterios cabinet era format din: Brucan, Iliescu, Dan Marţian, Bârlădeanu”.

Într-un interviu pe care îl acorda televiziunii BBC în toamna anului 1994, la cinci ani de la Revoluție, Stănculescu arată că singura sa preocupare în legătură cu execuția, odată ce această hotărîre a fost luată de grupul de ”conspiratori” din toaleta de la Ministerul Apărării a fost aceea în virturtea pozției sale ca militar, fiind legată de paza celor doi și a obiectivului, unde în cele din urmă avea să se desfășoare procesul și aducerea la îndeplinire a sentinței: ”într-o zonă necunoscută, au fost trei probleme care m-au preocupat foarte mult. Prima, securitatea noastră, a celor care urma să venim la proces, deoarece nu ştiam dacă există forţe care să vină să îl elibereze pe Ceauşescu. De aceea, am dat ordine să se concentreze la Tîrgovişte, lîngă unitatea de antiaeriană, o unitate de blindate şi una de trupe de munte. A doua a fost poziţionarea paraşutiştilor care au venit cu noi în punctele importante ale clădirii, unde s-a ales sala de judecată şi a treia, de comun acord cu ceilalţi, dacă vom ajunge la un final obligatoriu de execuţie. Aici însă mi-am dat seama că oricum nu prea mai aveam de ales, deoarece atunci cînd am ieşit în curte, toată cazarma aştepta cu nerăbdare să treacă la execuţie! Şi a fost mişcarea cea mai scurtă, drumul cel mai scurt, către un perete orb, fără ferestre, fără nimic, unde a avut loc execuţia”.

Petre Roman: ”Brucan a avut ideea că trebuie să-l eliminăm pe Ceauşescu”

Cam în vremea în care Nicolae Ceaușescu se lovea de pervaz, împiedicat de un căpitan în încercarea lui de a scoate capul pe fereastra biroului unității militare din Tîrgoviște ca să vorbească unei mulțimi adunate spre a-l susține numai în imaginația sa, în toaleta de la cabinetul ministrului apărării se lua decizia finală în ceea ce-l privea.

Cel care a făcut lumină în legătură cu modul în care s-a hotărît lichidarea Ceaușeștilor, prin declarația sa dată în fața Comisiei prezidată de senatorul țărănist Valentin Gabrielescu, a fost Petre Roman. Acesta a relatat următoarele: ”Stănculescu ne-a informat pe 23 decembrie că soţii Ceauşescu sînt reţinuţi la Tîrgovişte. Principalul om care dăduse ordine era Iliescu, preşedintele CFSN, după el era generalul Militaru. Iliescu colabora intens şi cu Brucan. Atunci am hotărît să fie judecat cuplul Ceauşescu. Din partea noastră, l-am delegat pe Gelu Voican-Voiculescu. Brucan a avut ideea că trebuie să-l eliminăm pe Ceauşescu, într-o formă sau alta, pentru a dovedi celor care trăgeau că nu mai au pe cine apăra. Iliescu a zis «bine, dar să facem un proces». Brucan a avut ideea să exagerăm, cu 60.000 de morţi, cu conturile deturnate de Ceauşescu. Sentimentul nostru era că nu mai putem ţine frîu atacurilor. Ideea eliminării celor doi era logică şi s-a şi dovedit: împuşcăturile au încetat aproape complet, după executarea sentinţei”.

Sentința trebuia executată cu orice preț – și nici măcar nu era vorba de o sentință, propriu-zis. Era clar că Ceaușeștii nu mai puteau părăsi în viață cazarma unității de antiaeriană din Tîrgoviște. Același militar care-l păzise pe Ceaușescu relata că ”în unitate, am aflat ulterior, era organizat ca fiecare să tragă în fiecare, la o adică – deci cineva să-i împuşte pe soţii Ceauşescu, acela să fie împuşcat de altul, acela de altul şi tot aşa”, în situația în care unitatea ar fi fost înconjurată. Soldații erau gata să se sacrifice pînă la unul, dar nu pentru viața Comandantului Suprem, ci pentru moartea sa.

Generalul Stănculescu observase această determinare a soldaților din cazarmă. Același militar mai spunea: ”Stăncuescu, văzînd că am AG-4 la mine, mi-a spus: «măi băiete, dacă parașutiștii nu îndeplinesc ordinul, dacă ăştia nu-i execută pe Ceauşeşti, să tragi tu în ei cu AG-4»”. Și militarul ar fi tras.

Că soarta le era pecetluită, iar procesul a fost doar o formalitate, o știa și acest militar care-i păzise în ultimile lor zile pe Ceaușești. El observase că ”încă înainte sau în timpul procesului s-au adus prelatele pentru viitoarele cadavre! Încă în timpul procesului, Stănculescu a ieşit şi a întrebat şi organizat cine să fie în plutonul de execuţie! Deci, se ştia că vor fi executaţi”. Cel ce îi păzise a fost și martor al execuției și își amintea cum ”soţii au fost scoşi legaţi la mîini, Ceauşescu a început să cînte ceva, tot fals, poate «Internaţionala». A fost scoasă apoi şi Elena, un soldat (căpitanul Ionel Boieru, comanantul grupei de execuție – n.n.) i-a spus; «ai încurcat-o», Elena l-a trimis în mă-sa. A tras şi acest militar în ei. Execuţia a durat scurt, s-a tras în ei, la Elena s-a desfăcut craniul. Cadavrele s-au pus în foile de cort”.

Mulți dintre români consideră că păcatul originar al democrației noastre rezidă în faptul că Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați în ziua de Crăciun, o zi sfîntă, care nu ar fi trebuit întinată astfel, prin moarte de om. Petre Roman a afirmat însă, ca mulți alții, că ei trebuiau executați atunci pentru a înceta focul și că aceasta a fost o decizie ”logică”. Logica, dacă e să privim astfel lucurile, ar fi dictat ca instrumentarea procesului să înceapă imediat după arestarea soților Ceaușescu, pe 23 decembrie, cînd se trăgea intens. Dar era nevoie de mai mulți morți, pentru așezarea lucrurilor în matca ”democrației originale”. Și ar fi trebuit, mai mult decît atît, să se respecte procedurile, prin emiterea unui mandat de arestare, după reținerea lor și să aibă loc un proces după toate regulile Codului de procedură penală. Ori, pînă și mandatul de arestare pe numele Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu a fost emis, cum a declarat în fața aceleiași Comisii senatoriale de anchetă procurorul din proces, Dan Voinea, abia în preziua acestuia. De fapt, se îndeplineau niște formalități. Soarta lui Ceaușescu era decisă demult. Și, într-un fel, decizia i-a aparținut de fapt lui însuși.