Strategia de apărare, strategia hoților, învârtiților și neaveniților

"Din punctul de vedere al teoriei studiilor de securitate și a practicii euroatlantice, strategia de securitate națională este documentul strategic de cel mai înalt nivel (grand strategy), strategia de apărare fiind un document subsecvent strategiei de securitate națională. În general, scopul strategiilor este acela de a comunica viziunea strategică, valorile și interesele naționale, obiectivele strategice și să identifice cursuri de acțiuni necesare pentru îndeplinirea acelor obiective."

"Ionuț Moșteanu este al doilea ministru care părăsește conducerea MApN în urma unor controverse în ultimii 5 ani. Cu doar 3 ani în urmă, Vasile Dâncu era cel care își anunța demisia, după o serie de gafe. În prezent, ministerul ajunge să schimbe nu mai puțin de 10 miniștri în 10 ani. Prin urmare, situația nu este una roz de foarte mult timp la vârful acestui minister, iar cabinetul condus de premierul Ilie Bolojan nu face excepție. 

„S-ar putea să avem și mai grav", este de părere expertul în securitate Hari Bucur Marcu, explicând că, „de la început, când s-a format guvernul ăsta, nu s-a format cu oameni care să se priceapă la domeniile respective, să fie manageri ai domeniilor respective, ei s-au făcut cu sinecuri".

De altfel, expertul în securitate a criticat și noua Strategie de Apărare a României. „Nu este de fapt nicio strategie de apărare, ci doar o pretenție de strategie de securitate națională". El amintește că a avertizat încă de la începutul mandatului că sunt șanse mari ca Ionuț Moșteanu, proaspăt instalat în funcție la acel moment, să gestioneze cel mai mare buget al ultimilor ani pentru Apărare și că sunt șanse mari să fie gestionat prost.

Acum, probabil că tot din partidul respectiv o să apară cineva care o să fie ministru, indiferent cât se pricepe la domeniul sau nu - Hari Bucur, expert în securitate

„În momentul în care vii cu o coaliție de patru partide și fiecare vrea sinecuri, iar sinecurile de la apărare și de la externe au fost date președintelui, care nu mai este președinte de partid, dar a înființat partidul respectiv. Și acum, probabil că tot din partidul respectiv o să apară cineva care o să fie ministru, indiferent cât se pricepe la domeniul sau nu. De asta este și problema asta, se desființează ideea de planificare a apărării naționale.

Vorbim despre o situație în care apărarea națională trebuie să se planifice cu o perspectivă de 10 ani, până când vom avea bugetul de 5% din PIB, astfel încât să fim în rând cu ceilalți, să nu zică ceilalți membri ai Alianței că ne apără pe noi și noi stăm cu banii și facem altceva cu ei, decât să îi investim în apărare. Noi, fiind în linia I a amenințării rusești", mai explică Hari Bucur Marcu pentru „Adevărul", indicând că o planificare clară „îngustează foarte mult puterea de decizie pe elemente" în privința banilor pentru acest domeniu.

Totuși, nici „nu ai cum să fii bun ministru în condițiile actuale, deci România noastră este compromisă, din punctul meu de vedere", mai spune expertul în securitate. Cauza fiind faptul că „în loc să se facă politici, se fac aranjamente în culise de către diferite servicii, nu numai active. Noi avem servicii de informații private, dintre foști activi, care au devenit privați". Potrivit acestuia, miniștrii Apărării din ultimii ani, cu unele excepții, nu au fost pregătiți pentru acest portofoliu. Iar situația trenează încă de pe vremea lui Gabriel Oprea.

„Lucrurile sunt mult mai grave. Cel puțin de 10 ani încoace, 11 ani încoace, dar și înainte, dar mult mai subtil, în loc să fie controlul democratic asupra militarilor, care militari sunt toate forțele armate și avem servicii militarizate, da? Deci, în loc să fie controlul civil, asupra militarilor, este exact divers. Diferite servicii, inclusiv serviciile de informații de la apărare, despre care nu se prea vorbește, decât când se află că e câte unul care a folosit banii operativi ca să-și facă vila sau ceva în genul acesta. Deci, inclusiv cele la apărare, sunt cei care, de fapt, îi conduc pe politicieni". 

_______

Cornel Ivanciuc: 

Ce este userismul, atunci când cv-ul nu contează

Problema cea mai gravă a lui Ionuț Moșteanu nu e aceea că este impostor. Într-o situație excepțională statul îl poate forța să dea înapoi foloasele primite ca membru în consiliile de administrație, în care a pătruns cu șperaclul unui cv fals.

El poate rămâne deputat cu 12 clase, liderul grupului parlamentar USR, membru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO și membru în Comisia pentru Apărare. Poate candida și în 2028. N-ar putea candida doar dacă ar fi pus sub interdicție sau dacă între timp ar fi adus în fața unei comisii medicale și declarat debil sau alienat mintal.

Cea mai gravă problemă scoasă la iveală de cazul Moșteanu este că n-are niciun Dumnezeu. Începând din clipa în care opinia publică l-a luat în colimator, au ieșit la iveală trăsăturile care îl fac userist. Useriștii beau cafea în timp ce se intonează imnul de stat;

Usr-iștii nu cred decât în mațul lor gros. Nu se căsătoresc. Nu-și botează copiii. Nu au nici un Dumnezeu. (A.M.)

În continuare Cornel Ivanciuc:

nu mai au nevoie de religie, chiar dacă încă mai există mulți oameni care se duc ca furnicile oarbe pe drumul spre biserică; nu dau bani pentru schitul Prodromu de pe Muntele Athos, care reprezintă identitatea românească a ortodoxiei de pe Sfântul Munte; 

useriștii simt că le prisosește partea aceasta spirituală și viața lor se concentrează mai mult pe confort, pe dorința de a strânge, de a se umple de bunuri pământești, ca să o citez pe înaintașa lui Ionuț Moșteanu, Clotilde Armand. 

Vedeți, dumnevoastră, problema care se pune aici nu e în definitiv despre religie, ci despre identitate. Mergi la biserică. nu pentru că ai crede în Dumnezeu, ci pentru că te identifici cu mama, bunica și străbunica. Ai adică rădăcini pe care le uzi ceremonial. Riturile sărbătorilor îți sublimează caracterul, îți ritmează tradițiile, îți garantează identitatea. 

Userismul nu are identitate. Are decibeli atunci când lumea vorbește în șoaptă; se semnează cu ranga, atunci când era vorba despe condei; umblă noaptea cu lanterna prin sacii de voturi strânși în circumscripția electorală după alegeri, atunci când numărătoarea paralelă a încetat de mult; 

se miorlăie atunci când lumea se roagă și înjură de mamă atunci când mamele îngână câtece de leagăn cu care să-și adoarmă pruncii. Userismul ține capul sus la îndemnul lui Bolojan, pentru care cv-ul nu contează. Useriștii nu mai fac parte din noosferă, învelișul spiritual al pământului, ei sunt arghirosfera, planeta celor lacomi de bani.

-----------