Dileaua zilei
Mi se părea cunoscută doamna Ioana Ene Dogioiu. Dar nu știam de unde s-o iau. Cei care mă cunosc știu că am o memorie fenomenală. Dar deși mi-am sforțat neuronii nu am reușit să rezolv dilema. Și, ce-i drept, nu mi-am bătut capul cu asta.
Până când doamna Dogioiu și-a publicat diploma. Și ... Bingo.
De fapt, doamna Dogioiu este domnișoara Forga.
Dar să ne scufundăm "umpic" în trecutul îndepărtat. Anul 1991.
Eram student și activam în cadrul Ligii Studenților. Iar în toamna lui 91, la o ședință a organizațiilor studențești am avut niște invitați surpriză. De la Universitatea Ecologică, filiala Timișoara. Erau doi studenți. Care ne-au invitat la festivitatea de deschidere a Universității. La Casa Tineretului. Și m-am dus. Eram curios să văd cine se înscrie la o asemenea facultate.
Ceremonie frumoasă. La prezidiu, Dolfi Drimer și mulți profi de la Universitate. Motica, Val Popa și alții.
A fost și un bal studențesc. Ceva potol, niscaiva băutură, muzică, antren. Mișto.
Atunci am aflat că își tineau cursurile în niște săli, închiriate de la C.C.S.I.T.E.H., actuala Hidrotehnica. Era un centru de cercetare ce funcționa într-o clădire imensă, situată vis-a-vis de Casa Tineretului. Transformaseră niște birouri în săli de curs și gata facultatea.
Și a trecut un an. Iar eu am ajuns în conducerea Casei Tineretului. Și am ajuns să colaborez cu Val Popa. Profesor la Universitatea de Vest, dar și la Ecologică.
Și a venit Val la mine cu o rugăminte.
"Sorine, am o mare rugăminte. Trebuie să depunem actele pentru acreditare. Și ne trebuie niște săli de curs. Pe hârtie. Că și așa, ăștia nu vin la cursuri. Îmi faci niște contracte de închiriere pentru sala de spectacole, ca și amfiteatru și pentru sălile de la etajul doi. La un preț modic. Câștigă toată lumea. Voi încasați bani pentru niște săli pe care noi nu le folosim, iar noi îndeplinim condițiile de acreditare."
"Val, nici o problemă. Vorbesc cu Alin (Gorscovoz - președintele FITT) și se rezolvă."
În câteva zile, problema era rezolvată.
Și atunci am început să pricep.
De fapt, Universitatea Ecologică era o vacă bună de muls. O afacere profitabilă. Marea majoritate a studenților era formată din persoane ce aveau disponibilități financiare, dar care nu reușiseră să treacă examenul de admitere la o facultate de stat. Erau și o mulțime de domnișoare, ce prestau o veche meserie, și își doreau onorabilitate. Chestii uzuale. În final, vorbim de o afacere. Care ca orice afacere funcționează pe principiul "Do ut des" - "Îți dau ca să-mi dai".
Studenții de la Ecologică, ăia care totuși mai veneau pe la școală, își petreceau majoritatea timpului la birtul de la Casa Tineretului. Bine, multe din "domnișoarele" studente erau obișnuite ale casei, unde frecventau etajul trei unde era situat un hotel discret, fiind cliente, ... regulate.
Puține persoane ce au absolvit Ecologica din Timișoara chiar au ajuns să profeseze cu succes în domeniul dreptului. Eu cunosc câteva. Dar ei sunt excepția. Marea majoritate a studenților erau bișnițari de ace, brice și carice, iar domnișoarele erau fie întreținute, fie în căutare asiduă a unor persoane care dispuneau de resurse financiare. Așa că nu prea aveau timp de studiu și plăteau.
Dar să revenim la domnișoara Forga. Eu am cunoscut-o la Radio Timișoara. De fapt, nu la Radio. Tot la Casa Tineretului. Unde se organizau periodic tot felul de tot felul. Chestii, sindrofii, evenimente. Care la final se lăsau cu chefuri monstru. Și era o trupă veselă de presari care era nelipsită de la asemenea evenimente. Mai ales că se lăsa cu băutură și mâncare din belșug. Gratis. Era în trupa asta și Mălin Bot, Dragoș Boța, Mihai Claudiu Cristea, Brândușa Macacul Armanca, Forga Nadina aka Ioana Dogioiu dar și alții. Trupă veselă, dar cam fomistă.
Ăștia erau niște ca niște termite. La final de sindrofie rădeau tot. Iar dacă cantitatea era prea mare, aveau și plase. Doar nu era frumos să lase ceva pe masă.
Și ajungem la anul 1995. Când a avut loc primul examen de licență la Ecologică. Bine. Examenul era organizat la Ecologică, dar profesorii erau de la București. Și a fost un dezastru. Au trecut doar câțiva. Scandal mare.
Dar a trecut.
Iar în 1996, când a dat examen și domnișoara Forga, pentru ca să nu se repete scandalul, dar și pentru a rezolva situația celor din anul anterior s-a organizat totul foarte bine.
Profesorii au fost aduși cu avionul de la București. Cazați în condiții de lux. Chefuri prelungite până după miezul nopții. Mâncare berechet, băutură-n valuri și ca să nu se simtă singuri, profesorii din comisie au beneficiat și de compania unor "folcloriste". A mers șnur Examenul de licență. Toți au absolvit cu note mari. Chiar și domnișoara Forga. Care nu a pus piciorul vreodată prin sălile de curs. A plătit și a obținut onorabilitate. Asta e tot ce a contat. Restul e istorie.
P.S. Ar mai fi ceva de comentat. Domnișoara Forga nu a precizat vreodată ce a făcut în perioada 1990 - 1992. Perioada de la terminarea liceului la începerea "studiilor" universitare. Unii, cutre mai bătrâne care știu tot ce mișcă, zâmbesc fin și schimbă vorba. Vorba lui Bergenbier "Prietenii știu de ce".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu