marți, 24 decembrie 2019

Vai și amar de noi! Buget sau minciuni gogonate.

După analiștii CFA România, care văd un curs undeva peste 4,8 lei pe euro, anul viitor, vine și rândul economistului șef al ING să contrazică fundamentele pe care a fost construit bugetul liberal. ING este chiar banca unde Florin Cîțu a lucrat ani la rândul, ca economist șef și șef al trezoreriei.


Premierul Ludovic Orban a anunțat luni în plenul Parlamentul, în cadrul procedurii de angajare a răspunderii guvernului pe bugetul pe anul viitor, că acesta a fost construit pe o creștere economică de 4,1%, o rată a inflației de 3,1% și un curs mediu de 4,75 lei pentru un euro. Nu același lucru susțin economiștii.


Estimăm un curs euro/leu de 4.82 pentru iunie 2020 și 4.85 pentru decembrie 2020, spune economistul șef al ING Bank, Ciprian Dascălu, citat de Hotnews.


Prognozăm o rată a inflației la 3.3% pentru finalul anului 2020. Se vor menține presiunile inflaționiste din partea cererii”, răspunde Dascălu, când e întrebat de inflația de anul viitor. Dar cei care se așteaptă ca BNR să-și modifice dobânda-cheie în 2020 ar putea aștepta încă un an. ”Ne așteptăm că rata cheie a BNR să rămână neschimbată la 2.50% pe parcursul anului 2020”, a precizat Dascălu.


Protocronismul meselor de Craciun

Ce mânca Nicolae Ceaușescu de Crăciun.” Dacă lipseau era vai şi-amar!”

Ce mânca Nicolae Ceaușescu de Crăciun.” Dacă lipseau era vai şi-amar!”

Mâncarea tradițională de carne și de pește era nelipsită cu ocazia sărbătorilor de iarnă, de la masa lui Nicolae Ceaușescu

Mâncarea tradițională era nelipsită, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, de la masa lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Dacă în restul zilelor cei doi mâncau preparate obișnuite, în special pe baza de verdețuri, cei doi preferau mese mai bogate cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când aveau și invitați.

Fiica lui Marin Ceauşescu, Mihaela Ceaușescu, relatează în volumul „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig” (apărut la Editura Meteor Press) ce mâncau oaspeții lui Nicolae și ai Elenei Ceaușescu, în noaptea de Revelion, potrivit realitatea.net.

Fata fratelui mai mare a lui Nicolae Ceaușescu povestește că la masă se serveau mâncăruri tradiționale din carne de porc și de peşte.

„Nici nu se compară rafinamentele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă şi ei ar fi avut acces, să zicem, la fructe de mare. Dar nu le plăceau. Ei mâncau mâncăruri tradiţionale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. Dacă lipseau era vai şi-amar!
Lui Nicolae Ceauşescu îi mai plăceau în special preparatele tradiţionale din peşte, ciorbă de peşte, plachia şi saramură, marea lui pasiune fiind sarmalele. De băut, se bea vin alb şi ţuică de prună, fiartă şi îndulcită. Tanti Lenuţa mai bea băuturi dulci, pentru femei, dar nu se îmbăta. Cam ăsta era meniul lor de ani de zile, la petreceri, la aniversări sau la Revelion”, a povestit Mihaela Ceaușescu.

Bucătăreasa cuplului pregătea mâncarea pentru 8-15 persoane, cu o seară înainte, cele mai cerute fiind ciorbele acrite foarte mult, fripturile la grătar şi prazul umplut cu carne. Cei doi câini, Corbul şi Sarona, aveau și ei parte de un meniu mai deosebit. Dimineaţa mâncau cremvruşti, la prânz budincă de brânză cu spaghete, legată cu zece ouă, sau carne de vită cu zarzavat .

Baraba!

M-am trezit speriat din somn. Strigam, în timpul somnului, - Baraba!  Subconștientul lucra cu noțiuni ascunse în sertarele memoriei. Ba chiar interpretam în somn chiar și sensul cuvântului.






Umblă o glumă pe Facebook: „Pilat a întrebat: 'Pe cine eliberez?' Iar poporul a strigat: 'Pe Baraba, hoţul!' Au trecut 2.000 de ani și poporul continuă să aleagă hoţi.” Lăsând gluma la o parte, tragedia realităţii corupţiei din ţară ne obligă să luăm o atitudine.


Alegerile din România ar putea fi un studiu de caz pentru creștini. Înregistrările care au apărut pe internet, în care preoţi ortodocşi în funcţii înalte le spun oamenilor să voteze cu acel candidat care este ortodox, iar preoţilor li se cere ca duminică, pe 16 noiembrie, după slujbă să se pună în fruntea enoriașilor şi să-i conducă de mână până în cabina de vot, mă duc cu gândul, toate, la condamnarea lui Iisus.


La acel eveniment au participat „preoţii cei mai de seamă, fruntașii și norodul”, strânși de Pilat, care nu Îl găsise vinovat pe Iisus de „niciunul din lucrurile de care-L pârâţi”. În capitolul 23 din Evanghelia după Luca scrie: „…Iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” Pilat avea de gând să se folosească de Praznicul Paștelui, ocazie în care avea obiceiul să elibereze un deţinut.


Pilat știa ce doreau preoţii cei mai de seamă, dar se baza pe faptul că, pus să aleagă între Iisus și Baraba – un bărbat ce fusese condamnat pentru omor –, poporul Îl va alege pe Iisus fără probleme. Nu degeaba fusese Baraba ales de Pilat drept contracandidat pentru Iisus. Și cu toate acestea, „Ei au strigat cu toţii într-un glas: «La moarte cu Omul acesta și sloboade-ne pe Baraba!»” De trei ori a încercat Pilat să raţioneze cu oamenii din mulţime, „dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoţilor celor mai de seamă au biruit”.


Aș vrea să ne oprim cu paralela dintre cele două situaţii – observând cum, 2.000 de ani mai târziu, se pun în practică aceleași strategii de manipulare a enoriașilor – și să nu mergem mai departe, încercând poate să facem o paralelă şi între cei doi candidaţi și cele două personaje istorice! Mai important de notat este, deci, că se pun în practică aceleași strategii, cel mai probabil cu același rezultat. Dacă acesta este cazul, nu am putea decât să observăm că, în ciuda istoriei și a tuturor consecinţelor negative suportate în propria viaţă, la nivel de mentalitate a societăţii nu am evoluat deloc. Dreptul nostru de a alege liber valorează tot 2 lei și suntem la fel de influenţabili de către figurile autoritare (în special, cele sfinte) ale comunităţii în care trăim, cum au fost evreii acum 2.000 de ani.


Suntem săraci, slabi și corupţi și nu știm care năpastă a venit peste noi prima. Știm că o corupţie generalizată are „darul” de a sărăci o societate, dar suntem săraci pentru că suntem corupţi sau mai întâi am fost săraci și slabi și ne-am corupt pentru o sticlă de ulei? Dar, și mai important, cine este de vină, vânzătorul de corupţie sau cumpărătorul? Acestea nu sunt întrebări retorice, ci sunt întrebări esenţiale pentru un popor care spune că își dorește reformă. Aici intervine veșnica problemă: de unde începe reforma, de la cap sau de la coadă?


Am văzut în istorie ce înseamnă pentru o ţară un președinte reformator și, conform opiniei publice, și noi, românii, ne dorim unul. Însă în democraţie treaba merge aşa: reformatorul trebuie mai întâi pus în funcţie de către popor, apoi trebuie sprijinit în acţiuni de către o majoritate a sistemului și trebuie sancţionat în spaţiul public atunci când greșește, lucru care pare să funcţioneze, dacă ne luăm după ce s-a întâmplat în ultimele zile.


Ce vor face românii? Nu este destul să fim acei necorupţi, neimplicaţi, care urmăresc jocurile de pe margine, iar la sfârșit se plâng că alţii nu l-au votat pe cel care trebuia. Iisus le-a spus femeilor care „se tânguiau după El”: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri” (Luca 23:28). Înţeleg așteptarea ca un candidat să ne convingă, însă ce facem dacă nu ne convinge? Nu vom face nimic?


Aș crede că știm mai bine de-atât, pentru că neștiinţa ne doare în viaţa de zi cu zi. Pasiunile obsedante care se nasc pentru candidaţi nu au justificare, însă cu toţii ar trebui să fim preocupaţi pasional de viitorul nostru și al copiilor noștri, pentru că în asta are sens să investim energie. Nu trebuie și nu are sens să fim soldaţi pentru vreunul dintre candidaţi, dar trebui să fim soldaţii reformei pe care vrem să o vedem. Faptul că „împărăţia noastră nu este din această lume” nu înseamnă, în niciun caz, că trebuie să fim nepăsători faţă de lumea aceasta și să nu facem binele pe care îl putem face, chiar dintr-o poziţie lipsită de semnificaţie în societate. Binele e acolo unde îl creăm.


Oare-i glumă?

UDMR a depus un proiect pentru recunoaşterea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Ce prevede

BUCUREŞTI, (astăzi, 14:34)
UDMR a depus un proiect pentru recunoaşterea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Ce prevede

Zsolt-Istvan Biro şi József-György Kulcsar-Terza au depus, la Camera Deputaţilor, un proiect prin care Ţinutul Secuiesc devine regiune autonomă cu personalitate juridică în României. Limbile maghiară şi română vor fi folosite în instituţiile publice de cetăţenii domiciliaţi în Ţinutul Secuiesc.

Propunerea legislativă prevede că statutul de regiune autonomă a Ţinutului Secuiesc poate fi desfiinţat numai printr-un referendum organizat în Ţinutul Secuiesc. „Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc, adoptat prin lege, se aprobă prin referendum de către cetăţenii Ţinutului Secuiesc”, arată proiectul de lege. Iniţitorii spun că înfiinţarea regiunii autonome este o expresie a indetităţii istorice a zonei şi va asigura egalitatea de şanse a cetăţenilor şi protecţia identităţii naţionale maghiare.

„Ca expresie a identităţii sale istorice, în scopul asigurării egalităţii de şanse a cetăţenilor şi protecţiei identităţii naţionale maghiare, locuitorii Ţinutul Secuiesc se constituie în comunitate autonomă. Ordinea administrativă a Ţinutului Secuiesc se bazează pe condiţiile geografice, economice, sociale şi culturale, pe dezideratul istoric al populaţiei acestuia privind asigurarea autonomiei. Aspiraţia locuitorii regiunii la autonomie are ca obiectiv participarea democratică a cetăţenilor la viaţa societăţii, la dezvoltarea economico-socială, la sprijinirea şi ocrotirea realizării intereselor teritoriale”, potrivit iniţiativei legislative a celor doi deputaţi UDMR.

Aceştia susţin că autonomia comunităţii este dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţii majoritare autohtonă a ţinutului istoric de a dispune de prerogativele de autoadministrare şi de unele prerogative de ordin statal, în scopul preluării sub propria ei responsabilitate şi în interesul întregii colectivităţi, o parte importantă a problemelor de interes public, în conformitate cu principiul subsidiarităţii.

Prin urmare, Ţinutul Secuiesc devine o regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul României.

„Competenţele regiunii sunt stabilite prin prezentul statut al regiunii, de lege, sau de dreptul internaţional. Competenţele specifice ale regiunii nu pot fi puse în discuţie sau limitate decât prin lege sau aplicând dreptul internaţional. Regiunea are dreptul de decizie şi de gestionare în domeniile care aparţin competenţelor sale specifice. Acest drept include adoptarea şi exercitarea unei politici proprii regiunii. În limitele legii, este de dorit transferarea în competenţa regiunii şi a unor sarcini care aparţin unor competenţe naţionale. Regiunea trebuie să dispună de mijloacele necesare realizării acestui scop”, conform proiectul de lege.

Iniţiatorii specifică faptul că autonomia regiunii Ţinutului Secuiesc nu afectează integritatea teritorială şi suveranitatea statului român.

Cu respectarea principiului menţionat mai sus:

„- Competenţele, în limitele prezentului statut pot fi delegate regiunii de către alte nivele de administrare.

- Delegarea de competenţă trebuie să fie clar definită. Mijloacele materiale şi financiare, care permit punerea în aplicare efectivă a acestor competenţe adiţionale, trebuie să fie asigurate în mod adecvat pe parcursul actului de împuternicire.

- Organele însărcinate cu punerea în aplicare a acestor competenţe trebuie să se bucure, atât cât este posibil şi în limitele legii, de libertatea de a-şi adapta exercitarea acestora la condiţiile specifice regiunii şi la structurile sale organizatorice, cu o preocupare deosebită pentru eficacitate şi conform doleanţelor locuitorilor regiunii”, conform sursei citate.

ŢINUTUL SECUIESC, COMPUS DIN JUDEŢELE COVASNA, HARGHITA PRECUM ŞI „SCAUNUL ISTORIC MUREŞ”

Regiunea autonomă va cuprinde, potrivit proiectului de lege actualele judeţe Covasna şi Harghita, cât şi scaunul istoric Mureş care aparţine judeţului Mureş. Scaunele sunt teritorii tradiţionale secuieşti.

„a) Scaunul Kćzdi (Kćzdiszćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Târgu Secuiesc (Kćzdivăsârhely),

b) Scaunul Orbai (Orbaiszćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Covasna (Kovźszna)

c) Scaunul Sepsi (Sepsiszćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyôrgy)

d) Scaunul Ciuc (Csikszćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Miercurea Ciuc (Csikszereda)

e) Scaunul Odorhei (Udvarhelyszćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Odorheiu Secuiesc (Szćkelyudvarhely)

f) Scaunul Gheorgheni (Gyergyószćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Gheorgheni (Gyergyószentmiklós)

g) Scaunul Mureş (Marosszćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Târgu Mureş (Marosvâsărhely)

h) Scaunul Micloşoara-Brăduţ (Miklósvăr-Bardoc) (Miklósvăr-Bardocszćk), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Baraolt (Barót)”, arată iniţiativa legislativă a deputaţilor UDMR.

Pentru unii sărbătorile au venit cu ani grei de pușcărie





Hrebenciuc, condamnat la 3 ani închisoare cu executare în dosarul intervenţiilor pentru licenţa Giga TV/Pedepse cu închisoarea și pentru Laura Georgescu și Narcisa Iorga


Fostul deputat PSD Viorel Hrebenciuc a fost condamnat, marți, de Tribunalul București, la 3 ani închisoare cu executare în dosarul intervențiilor pentru licența Giga TV, informează Mediafax. În acelaşi dosar, fosta şefă CNA Laura Georgescu a fost condamnată la 4 ani şi 4 luni închisoare cu executare. Decizia nu este definitivă.


Viorel Hrebenciuc a fost cercetat pentru că, susţineau anchetatorii la momentul trimiterii în judecată, acesta s-a implicat spre a determina funcţionari din Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) pentru ca această instituţie să revină asupra deciziei de retragere a licenţei postului Giga TV - controlat de primarul din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan "Pinalti".


În acest dosar a mai fost condamnată și Narcisa Iorga, fost membru CNA, care a primit 3 ani de închisoare. De asemenea, fostul primar al municipiului Piatra Neamţ Gheorghe Stefan a fost condamnat la 3 ani şi 9 luni închisoare cu executare.


Condamnările Tribunalului București nu sunt definitive și pot fi atacate cu apel.


Narcisa Iorga a fost urmărită urmărită penal de procurorii anticorupţie pentru că i-ar fi sugerat primarului din Piatra-Neamţ, Gheorghe Ştefan, în ce mod se poate redobândi licenţa şi la cine să apeleze pentru asta, nominalizându-l pe deputatul Viorel Hrebenciuc.


"Ulterior datei de 17.09.2013, dată la care CNA a decis retragerea licenţei audiovizuale pentru un post TV, suspecta Iorga Narcisa - Clementina, membru al CNA, a îndrumat persoana care controla societatea comercială deţinătoare a postului de televiziune respectiv, să apeleze la cunoştinţele sale din mediul politic, pentru a influenţa votul pe care ceilalţi membri ai CNA urmau să îl dea cu privire la contestaţia pe care postul TV respectiv intenţiona să o formuleze. În acest context, Iorga Narcisa a precizat pe cine anume dintre oamenii politici trebuie să îi acceseze şi capaciteze, pentru ca aceştia, la rândul lor, să îi influenţeze pe membrii CNA asupra cărora puteau să îşi exercite influenţa şi autoritatea. În acest context, printre oamenii politici nominalizaţi de Narcisa Iorga, s-a numărat şi parlamentarul Viorel Hrebenciuc", se mai spune în comunicatul DNA.


Potrivit DNA, ca urmare a indicaţiilor primite de la Narcisa Iorga, "persoana respectivă i-a solicitat sprijin deputatului Hrebenciuc Viorel, astfel încât acesta să se implice nemijlocit în realizarea de demersuri pentru a determina funcţionari din cadrul Consiliului Naţional al Audiovizualului (C.N.A) ca instituţia ce reprezintă singurul organ de reglementare în domeniul audiovizualului să revină asupra deciziei prin care a fost retrasă licenţa pentru postul de televiziune respectiv".


Procurorii anticorupţie susţin că Viorel Hrebenciuc - deputat şi membru al Comitetului Executiv Naţional al PSD -, la cererea lui Gheorghe Ştefan, s-a implicat nemijlocit în realizarea de demersuri pentru a determina funcţionari din cadrul CNA ca instituţia să revină asupra unei decizii prin care a fost retrasă licenţa pentru postul Giga TV.


"În realizarea acestor demersuri, suspectul Hrebenciuc Viorel s-a folosit de influenţa şi autoritatea pe care le deţine în calitatea sa membru al structurilor de conducere din partidul din care face parte", arată DNA.


Procurorii precizau că postului TV în favoarea căruia ar fi intervenit Hrebenciuc i-a fost retrasă licenţa la 17 septembrie 2013, după ce a încetat să difuzeze serviciul de programe pentru care i s-a acordat licenţa audiovizuală mai mult de 96 de ore pentru orice motive imputabile titularului.


În şedinţa CNA din data respectivă i-a fost retrasă licenţa postului Giga TV, controlat de Gheorghe Ştefan, decizia fiind luată cu şapte voturi "pentru" (Laura Georgescu, Lorand Turos, Monica Gubernat, Viorel-Vasile Buda, Christian Mititelu, Cristina Trepcea şi Răsvan Popescu) şi patru "împotrivă" (Valentin Jucan, Narcisa Iorga, Florin Gabrea şi Radu Călin Cristea) din 11 membri prezenţi.


După două săptămâni, respectiv la 1 octombrie 2013, CNA a revenit asupra deciziei, cu şase voturi în favoarea postului Giga TV (Florin Gabrea, Valentin Jucan, Narcisa Iorga, Cristina Trepcea, Viorel Vasile Buda şi Răsvan Popescu) şi patru împotriva acestuia (Laura Georgescu, Lorand Turos, Monica Gubernat şi Radu Călin Cristea), din 10 membri prezenţi.


Să nu uităm niciodată! Să le facem cunoscute copiilor și nepoților noștri.

         În vara anului 1989 am stat la o coadă imensă paisprezece ore în așteptarea mașinii ce aducea carne. Într-un final aceasta a sosit. Când cantitatea de carne vândută de vânzătorul magazinului de CARNE scădea văzând cu ochii a început o îmbulzeală printre cumpărători ca la mitingul lui Ceaușescu din 21 Decembrie 1989. Ultimul pachet cu gheare de pui am reușit să-l primesc eu. Era să fiu strivit de mulțimea înfuriată. 


         Sunt unii tovarăși care m-au apostrofat, ulterior în discuțiile cu ei, că am trădat comunismul victorios românesc. Da, în gândirea mea am trădat comunismul dar niciodată nu mi-am trădat țara, poporul meu, n-am scuipat pe obârșia strămoșească de țăran. 


         Neam din neamul meu să nu mai trăiască așa ceva! 


         Imaginile din acea zi, cozi imense de oameni, mulțimea înfuriată, sărăcia, lipsa alimentelor din ultimii ani ai societății multilateral dezvoltate în care se zbătea România mă vor urmări toată viața. 




Raţia lunară de alimente în comunism. Ce erau „adidaşii“ şi „calculatoarele“. Cât zahăr, carne, unt şi ulei trebuia să primească fiecare român










Raţia alocată fiecărui român era următoarea: 300 de grame pâine pe zi, 500 de grame de brânză pe lună, circa 10 ouă pe lună şi 500 de grame de carne de porc sau vită pe lună, 1 kg de carne de pasăre pe lună, 100 de grame de unt în fiecare lună, 1 kg de zahăr, 1 litru de ulei, şi 1 kg de făină. Nici măcar aceste cantităţi nu puteau fi, însă, respectate din cauza lipsei alimentelor. 


Mulţi dintre cei care stăteau ore întregi la cozi erau nevoiţi să se întoarcă acasă cu plasa goală pentru că nu reuşeau să ajungă la timpul potrivit. Cozile erau organizate încă din timpul nopţii sau chiar în din seara precedentă. Românii care nu rezistau toată noaptea la coadă îşi lăsau plasele la rând şi reveneau dimineaţa când se deschidea magazinul. Funcţiona din plin sistemul de dat pe "sub mână", fiind favorizate cunoştinţele gestionarilor de la magazine, informatorii şi membrii nomenclaturii comuniste.


Ca să mascheze criza de alimente, Iulian Mincu, medicul personal al lui Ceauşescu, a inventat un program de „alimentaţie raţională", motivând că nu e sănătos ca un adult să consume mai mult de 3.000 de calorii pe zi. Alimentele de bază au fost raţionalizate, iar populaţia trecea prin momente extrem de dificile, petrecând nenumărate ore pe zi stând la cozi interminabile în faţa magazinelor alimentare care nu aveau mai nimic de oferit. Astfel, peste 70% din populaţie stătea la cozi cel puţin o dată pe lună.






Produsele de import precum cafeaua au fost înlocuite cu surogate cum ar fi nechezolul. Produsele alimentare pentru export au fost înlocuite pe piaţa internă tot cu surogate (salamul cu soia) sau subproduse fără căutare la export, cum erau picioarele şi căpăţânile de porc, numite ironic de popor "adidaşi şi calculatoare". Politica economică de planificare centralizată a dus la preţuri aberante, fără nicio legătură cu realitatea economică. Producţia era orientată spre investiţii industriale megalomanice, bunurile de larg consum fiind produse în cantităţi insuficiente. Mai importante decât banii au devenit „relaţiile", mărfurile erau vândute „pe sub mână". Circula vorba că o „pilă" în comunism este mai valoroasă decât o moşie în capitalism. Nomenclatura, activiştii de partid, se aprovizionau din magazine speciale şi case de comenzi la care oamenii obişnuiţi (inclusiv membrii de rând ai Partidului) nu aveau acces.


Magazin alimementar în 1989


Temperaturile din case ajungeau iarna între 5-12 grade în apartamentele celor mai mulţi dintre românii care stau la bloc. Apa caldă era livrată din ce în ce mai rar, cam două ore ore zilnic iar adesea la etajele superioare aceasta nu ajungea deloc. Lumina era întreruptă în fiecare zi cel puţin o oră, seara. Din ianuarie 1982 s-a început limitarea distribuirii energiei electrice către populaţie; până la căderea regimului comunist în 1989, livrarea curentul electric către populaţie se oprea de câteva ori pe zi, fără niciun program ori logică aparente şi fără anunţarea prealabilă a consumatorilor casnici. Simultan, cetăţenii erau îndemnaţi să economisească energia electrică prin scoaterea din funcţiune pe timpul iernii a frigiderelor, prin neutilizarea maşinilor de spălat şi a altor bunuri electrocasnice sau prin nefolosirea ascensoarelor. Benzina, deşi raţionalizată, era greu de găsit. Consumul de energie pentru populaţie a scăzut forţat cu 20% în 1979 şi 1982, apoi cu 50% în 1983, iar în 1985 cu încă 50% faţă de anii precedenţi.






În 1989, Ceauşescu a ignorat total situaţia dezastruoasă în care se afla ţara. El făcea referinţă în cuvântările sale la „înaltul nivel de trai" atins sub conducerea sa, fără precedent în istoria României, iar televiziunea naţională arăta imagini ale dictatorului vizitând magazine special aprovizionate pentru camera de luat vederi, cu rafturile pline de bunuri alimentare. 


   

Peisajul social seamăna teribil cu cel descris de George Orwell în romanul 1984. Oamenii erau mânaţi în turmă la demonstraţiile de susţinere a regimului şi a dictatorului. Elevii, studenţii şi militarii adunau recoltele prin „muncă voluntar-patriotică" sau „practică agricolă", eufemisme folosite pentru munca obligatorie. Întreaga ţară a căpătat aspectul unui uriaş lagăr de concentrare, din care unii curajoşi au încercat să scape trecând Dunărea înot, fugind cu câte un mic avion utilitar, sau cerând azil politic dacă aveau ocazia să iasă în Occident cu ocazia unor concursuri sportive sau artistice.


luni, 23 decembrie 2019

Ce ușor s-a trecut peste aceste plagiate? Rușine națională.

Şase titluri de doctor obţinute la Academia Naţională de Informaţii, retrase. Cine sunt cei vizaţi

Conform deciziilor  făcute publice luni de CNATDCU, la un an de la depunerea sesizărilor de către Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", instituţia a decis retragerea titlului de doctor pentru Toma Rus, Daniel Moldoveanu, Corina Jîjîie, Ionelia Valentina Morcovescu (Saulea), CăTălin Chivu şi Ionel Claudiu Pasăre.


După cum relata Press One, la data susţinerii tezei, în 2013, Daniel Moldoveanu era consilier pe probleme de securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi directorul Oficiului pentru Informaţii Integrate din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii, coordonatorul tezei sale de doctorat fiind Gabriel Oprea.


Potrivit aceleiaşi surse, Daniel Andrei Moldoveanu este unul dintre cei nouă doctori ai Academiei SRI care, în primăvara lui 2016, au făcut cerere de renunţare benevolă la acest titlu ştiinţific pentru a preveni un verdict instituţional de plagiat. Opt dintre aceştia l-au avut conducător de doctorat pe Gabriel Oprea.


Toma Rus a condus mai multe structuri locale de poliţie înainte de a fi avansat în conducerea centrală a IGP, iar în 2008-2009, a fost şeful Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate din IGPR. Şi în cazul său, coordonator al lucrării a fost tot Gabriel Oprea.


Corina Jîjîie este judecătorul cu cea mai înaltă funcţie care a obţinut un doctorat la Academia SRI în timp ce se afla în activitate. În 2013, când a devenit doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţii, ea era şefa Secţiei Penale de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, scrie Press One. Conducătorul ei de doctorat a fost Gheorghe Toma.


Tot Gheorghe Toma a fost şi cooordonatorul lucrărilor lui Cătălin Chivu, Ionel Claudiu Pasăre şi Ionelia Valentina Morcovescu, şi lor fiindu-le retrase titlurile de doctor.


În acelaşi lot de şapte persoane pentru care Academia Naţională de Informaţii a făcut sesizări la CNATDCU s-a aflat şi Adrian Victor Vevera,  fost ofiţer în serviciul de informaţii al Ministerului de Interne, în cazul căruia nu există încă o decizie. Soţia sa, Florina Vevera are deja decizie de retrage a titlului de doctor. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Un diasporean întors acasă. Îmi umple sufletul acest român.

Tânărul român care s-a întors acasă şi munceşte pe salariul minim pe economie. În Danemarca era asistent universitar: „N-a plecat nimeni de drag din România“

 Andrei Ducu Predescu s-a născut în Târgu Jiu şi a urmat Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu“, profilul matematică-informatică.

 

„Nu că mi-a plăcut matematica sau informatică, ci am fost atras de tehnologie şi de artă şi am încercat să le combin. Colegii făceau glume pe seama mea, că eu desenam la orele de matematică “, spune Andrei. El a intrat în anul 2008 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, asta şi la sugestia unor colegi de liceu şi prieteni.

 

„Am stat un an la facultate şi am înţeles, cumva, că situaţia economică în România nu era la acel moment cea mai bună şi mi-am dat seama că perspectivele sunt destul de limitate în design-ul de interior, aşa că mi-am luat bocceluţa şi am plecat. Am stat o perioadă în Spania, iar oamenii de acolo sunt asemănători cu românii şi am zis că, dacă tot plec, să merg într-o ţară cu o cultură diferită. Scandinavia este diferită ca urmare a faptului că studiile pentru cetăţenii europeni sunt gratuite şi asta a contat foarte mult în luarea deciziei, pentru că nu am fost un copil ţinut în puf. Am muncit din prima zi de când am ajuns în Danemarca, pentru a putea să studiez acolo. Am început de la spălat vase şi a durat cam trei ani până când am intrat într-un birou de arhitectură“.
 

Andrei a studiat Academia de proiectare şi tehnologie din Copenhaga. 

 

Andrei Ducu Predescu a lucrat până în anul trei de facultate, când a trebuit să urmeze un stagiu de practică. A fost primit la o companie importantă de la nivel internaţional. „Am intrat acolo ca practicant. Am stat cam şase luni acolo. A fost o dezamăgire. Venind de la facultate, am avut anumite aşteptări, dar am intrat în maşinăria corporatistă, unde constaţi că nu eşti mare lucru. A fost, totuşi, o experienţă foarte bună. Apoi am început să lucrez pentru o altă companie, în timp ce îmi concepeam şi lucrarea de dizertaţie pentru absolvire. Facultatea a durat trei ani şi jumătate şi am obţinut licenţa în tehnologia arhitecturală şi managementul construcţiei, la specializarea «Design consultancy»“. 

 

Tânărul s-a specializat în „Building Information Modelling“ (BIM), un fel de proiect tehnic al clădirii care permite atât la construcţia clădirii, cât şi la asigurarea mentenanţei un clădiri într-un mod mai facil. În Danemarca, acest sistem este obligatoriu la toate clădirile care depăşesc valoarea de 1 milion de euro. După ce am terminat facultatea, Andrei a fost angajat ca BIM manager. „Cred că eram cel mai tânăr BIM manager la compania „ARROW Architects“ din Copenhaga. Am lucrat la o clădire mare în Vilnius (n.r. - capitala Letoniei)“, ne relatează tânărul gorjean. 

 


După aproximativ doi ani, Andrei s-a gândit să îşi continue studiile şi a început cursurile de master. După şase luni a fost cooptat ca „Student Assistant“ în cadrul universităţii din Aalborg. Studiile masterale au durat doi ani „Am obţinut la master nota 12, care este maximă“, explică Andrei. A urmat, apoi, o experienţă în Olanda. Andrei a lucrat ca designer în cadrul companiei MVRDV, din Rotterdam. Mai multe clădiri la care a lucrat alături de alţi colegi au fost premiate la competiţiile de profil. „Lucram la proiecte care intrau în competiţie. Era o muncă cruntă. Intram în birou la ora 10 dimineaţa şi plecam la 3-4 dimineaţa, asta timp de două luni“, ne mărturiseşte Andrei.
 

S-a întors în Danemarca şi i s-a propus să ocupe postul de asistent universitar la Universitatea Aalborg, unde a predat „Design-ul iluminatului inteligent“, la care s-au adăugat diferite proiecte. Unul dintre acestea a constat în transformarea unei zone din Danemarca în „capitala europeană a luminii“. Andrei a continuat să studieze, în paralel, şi a urmat un alt master la Universitatea Lund din Suedia, unde a studiat „Climatic Design“. 

 


Andrei a aflat de diferite programe de finanţare atunci când a venit la întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului şi atunci s-a înfiripat ideea de a se întoarce acasă pentru a încerca ceva pe cont propriiu.

 

„Au fost mai mulţi factori care m-au influenţat în luarea deciziei de a studia în România. În primul rând îmi doream foarte mult să lucrez pentru mine şi să aduc în România o serie de lucruri noi. Am zis că tot acest know-how să-l aduc acasă şi să-l împărtăşesc. Am venit acasă la întâlnirea de zece ani şi au început să-mi povestească de diferite forme de finanţare. I-am lăsat mamei mele temă să se intereseze şi m-a sunat în toamna anului trecut să-mi spună despre posibilitatea de a accesa proiecte prin Start-Up Diaspora. Ce a constat mai mult în decizia de a mă întoarce a fost dorinţa de a încerca să fac ceva în România, unde mediul de bussines este destul de liber, în sensul că este loc pe piaţă“, ne povesteşte tânărul român.
 

Andrei ne mărturiseşte că şi dorul de casă l-a determinat să ia decizia de a se întoarce în Târgu Jiu: „Dorul de casă a fost mereu în sufletul meu. Nu a plecat nimeni de drag din România. Normal că ţi se face dor, inclusiv de vorbirea în limba ta. Am crescut în Târgu Jiu, mergeam la căţărat pe munţii, iarna la schi la Rânca şi la Rusu. Poate de asta am decis să vin la Târgu Jiu. Nu e adevărat ceea ce spun unii că nu s-a schimbat nimic în România în 30 de ani. Doar dacă nu stai aici poţi să vezi aceste schimbări“.
 

S-a izbit de birocraţia din România şi asta îl nemulţumeşte cel mai mult: „Inclusiv deschiderea firmei a fost o aventură. Ca să deschizi o companie în Copenhaga durează cinci minute“.  În schimb, târgujianul se bucură de faptul că tinerii din România sunt din ce în ce mai implicaţi, iar „generaţia mea, de 30-35 de ani, are un spirit civic şi doar aşa se poate schimba ceva“.
 

A început să vină în România din luna mai, pentru a-şi amenaja atelierul „Tataie Studio“, care a început să funcţioneze din luna septembrie. Valoarea proiectului lui Andrei este de peste 150.000 de lei. „Este un studio de design, care încearcă să folosească design-ul digital în joncţiune cu tehnicile tradiţionale, cum ar fi smălţuirea, care se face manual. Cu timpul sperăm să ne extindem şi în alte modalităţi, nu doar printare 3 D, cum ar fi CNC, decupare laser şi aşa mai departe. Îmi doresc să fac din «Tataie Studio» un brand de genul «Hei», ceea ce înseamnă un produs de calitate. care este relativ accesibil. Visul meu ar fi ca în România să ne gândim la sustenabilitate, la a cumpăra produse care ne ţin zeci de ani, cu estetică modernă“, a precizat Andrei Ducu Predescu. Acesta este angajat pe salariul minim pe economie în cadrul firmei sale. 

 

 

În atelierul său, Andrei realizează produse din ceramică (ceainice, ulcioare, căni), lampadare, vaze , insigne, etichete din porţelan. Târgujianul a reuşit să-şi vândă produsele în Copenhaga şi în cadrul unor vernisaje, dar şi prin comenzi speciale venite online. „Planul următor este de a realiza mobilier. Este nevoie de o altă aparatură, dar tehnica este aceeaşi“, ne explică Andrei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Gândurile unui prieten din America










Mai  multă  lumină ...


Mai multă speranță...


Iubire  d i v i n ă ...


Și exuberanță !..








L a   m u l ț i   a n i    c u    s ă n ă t a t e   și   bucurii !..





În Iarna cu ger, locală,


Sub ”încălzirea globală,”


Un gând bun, de sărbătoare,


C-un TNI© din lumiamare:)











PS1:





Filmul clipelor tăcute,


Neștiute , nevăzute . . .


Învie c-un simplu click!


Dintr-o lume de nimic !.¡





( pdf Catrene_2019, attached;     https://anitescu.blogspot.com/  )








                  PS2:





Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima. Arată prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine.” (Gabriel García Márquez)


Mulțumesc prietenilor pentru ”rezonanță”. (pdf  Gânduri în rezonanță_2019, attached)





                 PS3:





Respirați ușurați! Acest ”al 8-lea volum” de ”gânduri catrenite” s-ar putea să fie ultimul (cele 2 cincinale au fost împlinite înainte de termen 😉)


Am în lucru un proiect din vremea când (re)citeam Luceafărul... 


Pi_curând, dacă nu curge!

duminică, 22 decembrie 2019

Bravo Diaspora! Bravo români !

Solidaritatea românilor: ca să nu stea singuri prin parcări de Sărbători, șoferii de TIR sunt aşteptaţi în casele conaționalilor din Diaspora

Peste 200 de voluntari români din toată Europa care sunt gata să primească la masa de Crăciun șoferii români de TIR care își petrec sărbătorile de iarnă departe de casă, scrie Alba24.ro.

Inițiativa românilor din DIaspora s-a viralizat pe grupul de Facebook Voluntari în Europa, același grup pe care la alegerile prezidențiale s-au organizat sute de șoferi care au dus românii la vot în DIaspora.

Grupul e condus de Adriana Mureşan, şi ea şoferiţă de TIR, care munceşte şi trăieşte în Spania. Femeia are 52 de ani şi ştie exact ce înseamnă să fii singur în parcare de Sărbători.

Foto: Adriana Mureșan (Voluntari în Europa)

Citește tot articolul pe Alba24.ro

Putrezirea creierului BIGROT

„Putrezirea creierului” nu este un termen medical sau științific consacrat, dar poate fi interpretat în mai multe contexte, în f...