sâmbătă, 31 ianuarie 2026

Dați foc la gunoaie!





Frați români, trebuie să cerem public conducerii DNA, mai precis domnului Procuror-Șef, Marius Ionuț Voineag să demareze cercetarea extinsă asupra Preşedintelui și Primului-Ministru al României în dosarul care a scos la iveală cât de putredă este conducerea acestei țări.
Rețeaua de "Corupți la Cravată" care au acaparat puterea în stat la toate nivelurilor trebuie demolată de noi, poporul, dacă Justiția este parte la așa dezastru.

Procurorul-Șef al DNA are acum ocazia să devină erou național.

În fața legii suntem, sau NU, toți egali? Procurorii din dosar au nevoie de libertatea de acțiune, altfel, avem certitudinea că #DNA a intervenit special într-un moment bine stabilit pentru a proteja defapt capii Corupției din România.

Ilie Bolojan și Nicușor Dan ne mint cu nerușinare, când spun că nu o cunosc pe avocata coruptă din PNL.
Vorbesc în cunoștință de cauză, fiindcă în timpul mandatului de deputat am înțeles cum stau lucrările când este vorba de promovat persoane prin afișarea în fotografii lângă tine, mai ales în campanie electorală.
Mai ales, un candidat la președinție susținut de toate partidele, care are în staful lui un așa "agent de racolat finanțatori" pentru campanie, te cunoști chiar foarte personal, este omul din stafful tău, Mucifer!
Avocata Georgescu, care a făcut parte și din stafful ce a mers pe la Bruxelles, de s-a văzut chiar cu Ursula.

Domnule Voineag, aveți răspunderea morală față de poporul care vă plătește posturile și funcționarea acestei instituții, pe care o conduceți, să aduceți acele probe care vor dovedi că avocata Georgescu nu a bravat când afirmă în înregistrările d-voastră că are întrării peste tot.

Nu procedați și de data asta cum ați făcut cu cazul spăgii de 1,5 milioane euro de la Vaslui!
Oricum, veți fi și mai repede schimbat de la DNA dacă nu băgați securea în miezul acestui scandal.

Eu voi trimite și un mail în acest sens, și vă rog și pe voi, toți urmăritorii mei, să trimiteți mesajul vostru la adresa de mai jos:

anticoruptie@dna.ro

Text de Dumitru Viorel Focșa

S-au împuțit putregaiul!

Miroase țara a hoit. Dați foc la gunoaie!!

Trădătorii!

Sunt din ce în ce mai convins că tot dispozitivul ăla militar impresionant construit de americani în jurul Iranului ar fi trebuit să intre în funcțiune imediat ce președintele Xi ar fi fost înlăturat de la putere.

 Atunci, probabil ar fi reușit cu concursul altor trădători, o mare lovitură împotriva Teheranului. Erau atât de siguri că lovitura de stat le va ieși, încât generalul M Flynn a anunțat-o public, în timp real. Ori ăla nu e vreun tâmpit, provine din Servicii, nu din corul al bisericii de cartier. Știa foarte bine ce face.

 La fel, sunt convins că succesul american din Venezuela s-a bazat în bună măsură pe trădărea generalului Zhang Youxia, cel care avea drept sarcină din partea chineză, protejarea Venezuelei și a lui Maduro. De aici cred că au și început bănuielie că armata chineză e penetrată la vârf de către CIA, bănuieli care în final au dus la descoperirea complotului în care în afară de cei doi pe care îi știe toată lumea, mai erau implicați alți 14 generali, comandanți de regiuni militare și corpuri de armată. 

Până acum, conducerea militară a Chinei a pus armata în stare de alertâ maximă, înlăturându-i inclusiv pe comandanții care au planificat invazia Taiwanului. Planuri despre care cred că sunt deja în posesia CIA. 

Deocamdată, amploarea trădării nu este cunoscută pe deplin și nici nu cred că vom mai afla mare lucru despre ea. Eu sunt doar curios să văd dacă după toate astea, "cea mai formidabilă armată din lume", vorba lui D Trump, va mai avea curajul să atace Iranul.

 Dan Tomozei via Adrian Pieptu



Text de Gabriel Stan


Statul „Error 404”: Cum a devenit România laboratorul unei democrații fără popor.

Suntem în 30 ianuarie 2026. Afară e frigul tăios al unei ierni care pare să nu se mai termine, dar înghețul cel mai mare nu e în termometre, ci în inima democrației românești. 
Să recunoaștem adevărul brutal: mulți am pus ștampila pe Nicușor Dan cu mâna tremurând de dezgust, îngroziți de perspectiva ca un „ultras de serviciu”, un personaj radical și imprevizibil ca Simion, să ajungă la butoanele statului. Am votat un administrator rece pentru a evita un incendiu național.
La un an de la „Marea Corecție” – momentul în care votul tău a fost șters cu buretele de o mână de oameni în robe negre – președintele Nicușor Dan ne privește de la înălțimea unui jilț pe care mulți îl consideră „atribuit”, nu „câștigat”.
Din punct de vedere antropologic, asistăm la o fractură primitivă între Elită și Masă. 
Nicușor Dan s-a instalat în rolul „Preotului Rațiunii”, cel care ne spune că suntem prea vulnerabili, prea ușor de manipulat de „algoritmi rusești” pentru a ne fi încredințată propria soartă. Mesajul subliminal e devastator: „Votul vostru nu e valid dacă nu e corect.”
Este o formă de elitism care ne transformă din cetățeni în „subiecți de studiu”.
Suntem priviți ca niște copii care au fost păcăliți de bomboana otrăvită a lui Georgescu, iar „Tăticul Stat” a venit să ne ia jucăria din mână pentru binele nostru. 
Dar ce se întâmplă când Tăticul refuză să ne arate otrava?
Ni s-a promis un munte de dovezi. Ni s-a spus că Rusia a dărâmat internetul românesc. 
Și totuși, pe 30 ianuarie 2026, tot ce avem este un raport „detaliat” prezentat la Copenhaga – de parcă liderii europeni merită să știe adevărul mai mult decât alegătorul din Vaslui sau din Drumul Taberei.
Când Nicușor Dan admite senin că „nu reuşim să identificăm cu precizie ce a fost în spate”, el nu face o mărturisire de onestitate, ci comite un act de aroganță supremă. 
Ne spune că ne-a anulat viața politică pe baza unei suspiciuni. 85.000 de atacuri cibernetice? Unde sunt? Cine le-a semnat?
 Dacă statul român, cu tot arsenalul său de servicii secrete, nu poate pune degetul pe vinovați după 14 luni, înseamnă că ori suntem incompetenți, ori suntem mințiți.
În perorația sa cvasi-religioasă, președintele ne vorbește despre etică, în timp ce în spatele cortinei, finanțele sale rămân parțial în umbră. 
Să invoci „bunul simț” în timp ce păstrezi anonimul unui donator de aproape jumătate de milion de lei este definiția cinismului.
După alegerea ca președinte, în iulie 2025 (în special pe 14 iulie 2025), Nicușor Dan a prezentat public o parte din donatori în conferințe de presă și în declarația de avere depusă:
Principalii donatori (suma maximă permisă per persoană fizică ≈810.000 lei):
Măriuca și Florin Talpeș (fondatori Bitdefender) – 810.000 lei (au donat și în precampanie/locală 2024: 660.000 lei).
Dan Ostahie (fondator Altex) – 810.000 lei.
Aurel Iancu (investitor) – 500.000 lei.
Ana Maria Mihai – 250.000 lei.
O persoană anonimă – 485.000 lei (a rămas confidențială, cu acordul ei).
Multe donații mici (peste 15.000-19.000 donatori unici în total).
Finanțare totală masivă: împrumuturi mari (zeci de milioane lei), donații ≈9-10 milioane lei în precampanie + campanie, cheltuieli totale ≈60-61 milioane lei (majoritatea rambursate de AEP ulterior).
Unele nume au rămas anonime chiar și după alegeri (ex. donatorul de 485.000 lei), ceea ce a generat în continuare discuții în presă (Recorder, HotNews etc.).
Este o ticăloșie sistemică: Georgescu e „omul rușilor” pentru că are conturi pe TikTok, dar finanțatorii „omului nostru” sunt cavaleri ai luminii, chiar dacă nu au chip.
România nu mai este o democrație în sensul clasic, ci a devenit ceea ce antropologul politic James C. Scott numește un proiect de „înalt modernism autoritar”.
 În spatele figurii calme și matematice a lui Nicușor Dan, se ascunde mecanismul implacabil al unui stat care a decis că poporul este prea „ilizibil”, prea imprevizibil și, prin urmare, trebuie corectat.
Conform lui James C. Scott, statele urăsc complexitatea. Ele vor populații care să poată fi numărate, cartografiate și, mai ales, controlate. 
În 2024, când milioane de români au votat „altfel”, statul a intrat în panică. 
Mecanismul a fost simplu, dar ticălos:
Patologizarea Votului: Dacă ai votat cu Georgescu, nu ești un cetățean cu nemulțumiri, ci ești o „victimă a războiului hibrid”. 
Ești un bolnav care are nevoie de tratamentul administrat de CSAT.
Crearea „Dosarului Fantomă”: Statul a creat un narativ pe care doar el îl poate vedea. 
Prin refuzul de a prezenta dosarul complet, Nicușor Dan exercită cea mai pură formă de putere antropologică: Secretul ca Sursă a Sacrului. 
El știe ceva ce noi nu avem voie să știm, iar această asimetrie de informație ne transformă din parteneri de dialog în supuși.
Furia care clocotește în ianuarie 2026 nu este doar politică, este una existențială. 
Simțim cu toții mecanismul manipulării vizuale: alăturarea tendențioasă a fotografiilor, „expertizele” care apar la TV și care ne spun că ceea ce am simțit noi a fost o manipulare rusească.
Este o formă de gaslighting statal. Statul îți pune în față o oglindă deformată și îți spune: „Nu ești tu cel care a votat, e un bot rusesc în locul tău”. 
Când un lider refuză să dea nume, să arate probele financiare și să desecretizeze ședințele cheie, el nu protejează „securitatea națională”, ci protejează minciuna fondatoare a noului regim.
Adevărata ticăloșie nu este că Rusia a încercat să influențeze alegerile (toate marile puteri o fac), ci faptul că statul român a folosit această influență ca pretext pentru a suspenda voința populară. 
Este „Marea Simplificare”: e mai ușor să anulezi un scrutin decât să înțelegi de ce poporul tău se simte abandonat.
Cel mai periculos efect al acestei tăceri este transformarea lui Călin Georgescu într-un martir național. 
Cu cât raportul complet este amânat, cu atât mai mult „demonul” de ieri devine „victima” de azi. 
Dacă Nicușor Dan nu publică dosarul integral până la primăvară, el nu va mai fi președintele care a salvat România de Rusia, ci președintele care a furat speranța pentru a salva un sistem care se teme de propriul popor.
Dar memoria colectivă funcționează diferit. Fiecare zi în care „dosarul Georgescu” este purtat de colo pana colo este o zi în care legitimitatea lui Nicușor Dan se evaporă, lăsând în urmă doar un administrator rece al unei țări care nu-l mai simte al ei. 
Dacă nu vedem dovezile, înseamnă că dovezile suntem noi – eroarea de sistem pe care ei încearcă să o șteargă.

https://profserban.substack.com/

vineri, 30 ianuarie 2026

Joc la liber.


Anii au trecut. Totul până în deceniul șase, al existenței mele pe Pământ, a fost măsurat la impuse.

Clase primare, gimnaziale, liceale, facultate și multe servicii de-a lungul anilor de pe răbojul meu. Totul era ca morișca pe care un unchi al meu, vărul mamei, Emil, mi-o confecționase când de-abia mă ridicasem în picioare și priveam lumea din jur.

Cel mai îndepărtat loc de vatra casei noastre era vâlceaua pe unde curgea apa unui pârâiaș. Era locul meu de bălăceală, de topit cânepa la vremea ei de coacere.

Lăstăriș mult, pe marginea vâlcelei creșteau salcâmii, plutele și sălciile și din loc în loc câte un nuc, locurile de ascunziș ale ciorilor, cucuvelelor, ciocănitorilor, rândunelelor. La ceasurile diminețiilor auzeam ciripitul lor. Era concertul ce-mi deștepta simțurile adormite din somnul plăcut al zilelor copilăriei în casa bunicilor. Aici creșteam ca plantele sălbatice sau cele de cultură ce împrejmuiau casa din lemn de stejar, cândva cu etaj. Eu am auzit numai poveștile bunicii din neamul Mehedințenilor despre acest "palat " de oameni gospodari.

Or fi venit din Mehedinți moșii și strămoșii mei aici pe valea vâlcelei? 

M-am dumirit mult mai târziu că numele de vâlcea îl purta și județul ce apăruse după reorganizarea teritorială din 1968.


Atunci am cumpărat prima hartă a țarii unde mă născusem, crescusem, studiasem buchiile cărților, mult dragi mie toată viața. Tare mă bucur că am transmis această " boală" copiilor și nepoților.




Acum nu mai joc la impuse. Totul este la liber. Orele zece sunt de culcare iar trezitul de voie, fie la ore mici, fie la mijitul zorilor.

Bună dimineața!

Transmit din Centrul de Comandă:


Folosesc tehnica din dotare, "achiziționată cu bani grei " din Coreea de Sud și China. ECG executat de mine.



N.B.

In decursul vieții am avut profesori, Șefi, colegi foarte exigenți:

- Farcaș, profesoara de limba română, liceu;
- Manolache, economist, Șeful Agenției Economice de pe lângă Ambasada României la Berna, șapte ani și jumătate, perioada socialistă;
- Hurdubaie, general de corp de armată, doctor în științe militare;

Și colegi cu duiumul dintre care remarc:

Anca Ionescu, licențiată în filologie, colegă de liceu, mi-a transmis azi această apreciere:

Chiar ai mult talent la scris! Descrierea naturii m-a încântat, ar putea fi inclusă în cărțile de școală, ca exemplu de tipar descriptiv. Ai și o bibliotecă remarcabilă.👍

        Mulțumesc, Anca
        Lt.Col. (ret) Alexandru Mateescu

O frază din cartea domnului Dr. Norman W. Walker, ,,Calea Naturală către o Sănătate de fier,, ,  m-a inspirat în scriitura de mai sus. Walker a fost unul din cei mai mari nutriționiști din lume. A trăit la Londra la sfrșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului trecut. În 1910 a înființat Laboratorul Norwalk de Chimie Nutrițională și Cercetare Științifică în New York.





Total De Acord cu ce spui Gelule!

Vine capra la cârlig. 

   Am văzut de curând ce zicea Crin Antonescu, dându-i o replică unui fost comunist transformat în neomarxist libidinos, CTP. 

   Crin Antonescu este spumos. 

După această replică, m-am gândit cum ar fi arătat o finală între Călin Georgescu și Crin Antonescu. L-ar fi învins categoric Călin Georgescu, dar România ar fi câștigat enorm din nivelul dezbaterii. Crin Antonescu este un tip deștept, dar are o anumită lene, câteodată lehamite, în el. Totuși, în locul acestei finale ni s-a servit o parodie, George Simion contra unui…nu știu cum să zic, omul de plastilină, nu știu, descrieți-l voi. 
   
   Recunosc, i-am făcut campanie lui George Simion, l-am votat, am făcut campanie cum nu am făcut nici pentru mine în urmă cu ani, am vorbit, am negociat, în speranța deșartă că atunci când va ajunge președinte îl va numi pe Călin Georgrscu prim minustru, iar după trei luni va demisiona și se va face Rocada. 

   George Simion nu era decât un înlocuitor de moment al lui Călin Georgescu, dar cel mai grav este că Simion a vândut meciul. 

   Intrat în turul doi pe voturile lui Georgescu, a anunțat imediat că el va da 500:000 de bugetari afară dintr-un total de 1: 1:300:000, adică mult mai mult decât o treime din bugetari, lucru imposibil la propriu. Este imposibil de făcut, în administratia centrală și locală sunt, cu totul, vreo 450:000, adică mai putini decât voia să dea Simion afară. 
   Practic, Guvern, Consilii Județene, toate primăriile, ministere, directii, etc, Simion le desființa și tot mai trebuia să caute pe la sănătate și învătământ să mai dea vreo 50:000 afară. 

   Am înghețat. Atunci am știut că a vândut meciul. A spus cifra de 500:000 ca să nu fie votat de nici un bugetar, nici de familiile lui. 
   Cu toate astea a câștigat, pentru că simpatia pentru Georgescu era imensă, cu 56,5 la 43,5. 

   Chiar dacă a câștigat, tot a vândut meciul. 

    Și-a recunoscut înfrângerea care nu era, după două ore de la închiderea urnelor, nu a spus că alegerile erau în curs de fraudare în timp ce el își recunoștea înfrângerea, și s-a dus la Cluj, după care la Viena. Lumea e mică, se știe ce a făcut acolo, iar adevărul va ieși la iveală, poate curând. Cert este că a câștigat, a ieșit după două ore și a spus că a pierdut, in timp ce se furau alegerile după care a fugit. A bîiguit ceva cu “băi de sânge” și alte aiureli și a fugit. 

   Acum se știe clar cine i-a dat ordinul să se declare învins și să vândă alegerile. Eu am aflat din noaptea aceea și m-am revoltat public.
 
   Acum regret că am cedat la rugămintea șefului lui de a nu arăta exact cum a vândut alegerile, rugându-mă să mă văd cu el, că “va fi bine”, lucru pe care l-am refuzat. 

   Să stea liniștit șeful lui, că eu nu sunt genul care pune fotocopii după convorbiri și mesaje, nu înregistrez, asta fiind, în opinia mea, o prostituție. Niciodată nu am făcut publică vreo conversatie sau ce am vorbit în particular, cu toate că oamenii lui, inclusiv vagabonzi dezaxati abuzati sexual care umblau in fustiță cu pantofi cu toc și care acum împroașcă cu lături spurcate și dame cărora nu le scăpa nimeni nedus în pat, mă anunță ritos, ca interlopii răsuflati, că “se vor ocupa ei de mine”. Penibili. 

   In fine. Acum îmi pare rău că l-am ascultat și crezut, crezând că este un om de onoare, dovedindu-se, ca multi altii, o dezamăgire la ordinul lui Ciocârlan și a celorlati doi despre care vorbesc.
 
   Nu, nu a fost și nu este bine. Pentru că, odată cu vânzarea alegerilor, George Simion l-a vândut și pe Călin Georgescu și mișcarea suveranistă. Lucru pe care-l face incontinuu. 

   Cine a trădat odată, va trăda întotdeauna, așa că ăștia de tot vorbiti de “unitate natională”cu trădătorii care au vândut alegerile nu se poate face nici o unitate 

   Știm deja toti că acum Simion așteaptă-că așa a fost el asigurat- că Georgescu va fi condamnat cu executare și că gașca lui de-abia așteaptă să umble cu icoana lui Georgescu și să plângă în timp ce-i fură electoratul. Cei care l-au asigurat că Georgescu va fi condamnat, mă rog, nu chiar aceiași, un pic mai mari în grad, mi-au spus și mie același lucru, dar il-și îi anunț- ceva: 

   Se înșeală, și am toate argumentele prin care pot dovedi asta. 
   Să nu le stricăm însă surpriza. 

   Revenind la ziua alegerilor, stăteam acum vreo lună de vorbă cu niște domni care, la un moment dat mi-au zis:

   “-Ce nenorocire pe țara asta să fie condusă de securiști!” Iar ei știau bine ce spun, pentru că…știau, si-i cunosc bine pe cei care conduc, din umbră România. 
   Sistemul, care l-a obligat pe George să vândă alegerile și care controlează toată societatea. 
   Sistemul, care e format din oameni, cu nume și prenume, toti activi în Serviciile Secrete și pe care nu ai voie să le rostești. 
   Nu mai credeti poveștile cu rezerviști gen Coldea care fac și desfac. Coldea nu mai există, decât prin oamenii lui, dar care, deja, ei înșiși sunt Sistemul
   Eu înțeleg că e supărare mare că am devoalat pe unul din capii Sistemului, că el este unul dintre cei doi securiști care conduc așa/zisa mișcare suversnistă și e și mai mare că domnul Georgescu nu este la mâna lor, dar asta/i viața. 
   - In viață nu obții totul, nici măcar postul de prim adjunct al SRI cum visezi, Ciocârlan, indiferent câti ‘rizi ai mai inventa. Viața e grea. 

   Așa că de-abia aștept să le cadă “guvernul” golanilor ăștia securiști, care sunt pe ducă in câteva săptămâni, să vedem cine le mai tine spatele ăstora de se cred stăpânii mișcării suveraniste. Oricum, șefii lor actuali să se pregătească pentru că au de dat cu subsemnatul pentru afaceri gen Rasirom și nu numai. Nu toată lumea e tâmpită.
 
   Vine capra la cârlig,






 adică vine momentul socotelilor și, niciodată nu am greșit când am spus asta. Doar fiti atenti. 
  

George Simion, recunoscându-și înfrângerea în timp ce se numărau voturile.

Text de Gelu Vișan

Cioclii Apocalipsei

EXCEPȚIONALĂ PARALELĂ ÎN TIMP!
Este blestemul Marelui
Mihai Eminescu
scris în urma cu cca 130 de ani.




CIOCLII APOCALIPSEI

Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,
Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,
Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,
Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.

Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii
Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,
Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,
Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.

Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,
Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară.
Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,
Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.

Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,
Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt.
Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,
Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.

Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,
Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii.
Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har
Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!

Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,
Ne batjocoriți CREDINȚA și CHIVOTUL din ALTARE!
Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,
Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.

Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,
N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?
Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,
Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?

Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,
Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,
Însă va-nvia dreptatea, Neamu-acesta s-o trezi
Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!

Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,
Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,
Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ATEU,
Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui DUMNEZEU.

joi, 29 ianuarie 2026

România, Incotro?

Text: Gelu VIȘAN

    Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, dacă unii vor să cosmetizeze adevărul, suntem într-o situație cumplită în România. 
   Avem un președinte de țară, numit nu ales, care este orice, mai puțin președintele României. Gafele monumentale pe care le-a făcut la Focșani și Iași, faptul că se pierde de tot atunci când ar trebui să fie oficial și să reprezinte statul, este un mare pericol. 
   Nicușor Dan nu mai poate fi acoperit. 
   Deloc. 
   Este un fel de piesă stricată dintr-un angrenaj de care se alege praful. Nu el este cauza, el este doar oglinda unui Sistem Securist  care controlează România. 
   Nu l-au pus străinii, ei l-au impus, iar mulți români l-au votat. 
   De Nicușor Dan, atunci când il vezi, te simți jenat.
   Functia Prezidențială a devenit o țintă a miștourilor și bătăii de joc.
   Despre Nicușor Dan ai impresia că-l doare functia. Dacă n-ar fi o anumită doamnă, “Delia de la protocol”, am vedea un Nicușor Dan care s-ar învârti ca un un un titirez, încontinuu, ca o muscă fără cap, în fața gărzii de onoare. 
   Nicușor Dan se pierde și la Bruxelles, este un fel de rătăcit în lumea oamenilor mari.
   Niciodată, dar niciodată în istoria modernă, nu am avut un șef de stat cu astfel de probleme.
   Indiferent de cât ar încerca unii să-l acopere, Nicușor Dan nu se mai face bine. Te gândești cu groază la următoarea apariție publică.
    Un personaj care tot timpul a fost dus de mână de un adult. Un copil întârziat, cu grave probleme de comportament. 
   I-a fost frică să se ducă la Davos, îi este frică, se pierde, în fața autorității. 
   Imaginea când era ascuns după mașină, se sălta pe vârfuri inocent și speriat de ce va urma, și “bona” Delia îl învăța pentru a suta oară cum să meargă pe jos, este virală. 
   Ce facem în cazul unui potential conflict? Vi-l imaginati pe Nicușor Dan luînd vreo decizie? Sau pe front? 
   Avem o problemă imensă, Nicușor Dan este depășit mult de funcția pe care o deține. 
   Cred că trebuie să vorbim din ce în ce mai apăsat despre schimbarea din functie a lui Nicușor Dan.
   Cum? 
   Cerându-i demisia sau demițându-l.
   Nicușor Dan nu mai trebuie chinuit. 
   Trebuie să-l scăpăm și pe el, și pe noi, de nenorocirea care ne-a lovit. 
    
    In partea cealaltă, avem un prim ministru care urăște oamenii. 
   Lui Nicușor Dan ii e frică de oameni, e îngrozit, iar Bolojan ii urăște. 
   Toate măsurile pe care le ia Bolojan sunt din ură viscerală impotriva oamenilor. 
   Ură adâncă, nedisimultă.
   Bolojan, dacă ar putea, ar pune sute de biruri până ne-ar îngenunchia. Nici atunci nu ar fi satisfăcut.
   Nu știu de unde vine ura asta lui Bolojan împotriva oamenilor. Pare că e ceva patologic, sau a avut probleme în copilărie, sau pur și simplu urăște oamenii. 
    Personajul cu care se aseamănă cel mai mult era Stalin. Doar la Stalin s-a întâlnit o asemenea ură împotriva semenilor. 
    
    Amenzile care s-au dat pentru huiduieli ne intorc în timpul lui Stalin și Dej. Cât de curând vor urma arestări, condamnări și instituirea terorii. 
   Nu a inceput acum, a început pe 06 Decembrie 2024. 
   Pas cu Pas
   Așa s-a făcut praf Democrația:
Cu acceptarea anulării alegerilor, cu acceptarea anchetării și retinerii influencerilor, cu acceptarea respingerii candidaturii lui Călin Georgescu, cu bătaia de la BEC, cu toate. 
   Amenzile date de jandarmerie pentru huiduieli arată că suntem  în totalitate in Dictatură. 
   Iar acesta, vă asigur, este doar începutul. 
   Nu veti mai  putea vorbi nimic, decât ce vrea Sistemul. 

   La opoziție e și mai grav:
Sistemul a acaparat cu totul opozitia. 
   
   In acest moment Sistemul a acaparat și puterea și opozitia și face ce vrea. 
   Când reprezentanții opozitiei sunt oamenii Sistemului, unii acoperiti sau informatori, se alege praful. 

   A rămas speranța Călin Georgescu. 
   Toți însă “mușcă” din el: 
    Puterea vrea să-l execute, iar așa/zișii lideri din opoziție îi vor voturile.
   Călin Georgescu este atacat din două părți: 
   De cei care îl critică, dar și de cei care îl laudă, așteptând să fie executat ca să umble cu icoana lui in mână, să-i ia voturile și să candideze ei la viitoarele alegeri. 

    Cum ieșim din această triplă nenorocire? 
    Nu ar exista decât o singură șansă, poporul:
    Poporul este însă același care a acceptat jugul comunist timp de 45 de ani. 
    Slabe speranțe că poporul se va revolta. 
   Ei știu asta, știu că suntem fricoși și vor institui teroarea Dictaturii. 

    - România?
    -Se prăbușește, ca Stat, cu o viteză din ce în ce mai mare.
    Despre Prăbușirea României, în Postarea viitoare, pentru că nimic nu e întâmplător.
    Liderii actuali ai puterii și opozitiei sunt puși și controlati de Sistem cu un scop precis și foarte clar.
   Despre asta vom vorbi.

Un idiot în fruntea statului!

Liberali din toate țările uniți-vă!

Avocata PNL și falsul general SIE află azi dacă vor fi arestați. Promiteau rezolvarea a două dosare penale în schimbul a 500.000 de euro

Avocata Adriana Georgescu și Gheorghe Iscru, bărbatul care s-ar fi recomandat drept „general SIE", sunt prezentați miercuri la Curtea de Apel București. DNA cere arestarea preventivă pentru 30 de zile.

Reamintim că cei doi i-ar fi promis unui afacerist că îl pot ajuta să scape de două dosare penale, prin intervenții la magistrați. Cei doi au ajuns astăzi la Curtea de Apel București, au coborât din duba Poliției cu mâinile încătușate și fețele acoperite, nu au declarat nimic.

Mediafax relatează că în ordonanța procurorilor se arată următoarele:

  • În perioada octombrie – decembrie 2025, la intervale diferite de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, avocata i-ar fi pretins unei persoane (martor în cauză), direct sau prin intermediul altei persoane, pentru sine, dar și pentru altul, diferite sume de bani, din care ar fi primit sumele de 4.000 de euro și 5.000 de lei în cursul lunii octombrie 2025, informează DNA.

În acest context, avocata ar fi lăsat să se creadă că, prin intermediul unor oameni politici, ar avea influență asupra unor magistrați. A promis că va determina efectuarea de către aceștia a unor acte contrare atribuțiilor de serviciu. E vorba despre soluționarea favorabilă a două dosare penale, dintre care unul se afla în instrumentare la D.N.A., iar celălalt pe rolul Tribunalului București, cauze în care martorul avea calitatea de inculpat.

Totodată, în același context, la data de 21 noiembrie 2025, avocata i-ar fi pretins martorului în cauză, prin intermediul celeilalte persoane, o sumă de bani cuprinsă între 100.000 de euro și 1.000.000 de euro, destinată campaniei electorale a unuia dintre candidații la Primăria Capitalei, lăsând să se creadă că, prin intermediul acestuia, ar avea influență asupra unor magistrați și promițând soluționarea favorabilă a celor două dosare penale în care martorul avea calitatea de inculpat.

La data de 05 noiembrie 2025, inculpata G.A.M. i-ar fi pretins martorului în cauză, prin intermediul altei persoane (autorizată în cauză ca investigator sub acoperire), o sumă de bani nedeterminată, din care ar fi primit, la data de 06 noiembrie 2025, suma de 5.000 de lei, remisă prin același intermediar.

Inculpata ar fi lăsat să se creadă că, prin intermediul unei alte persoane, ar avea influență asupra ministrului transporturilor și infrastructurii, promițând că îl va determina pe acesta să înlesnească finalizarea proiectelor derulate de martor în cadrul C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanta și să faciliteze angajarea unei persoane apropiate acestuia într-o funcție importantă la nivelul aceleiași companii naționale. În luna ianuarie 2026, inculpatul I.G., beneficiind de sprijinul avocatei, i-ar fi pretins martorului în cauză, prin intermediul unei alte persoane (autorizată în cauză ca investigator sub acoperire), suma de 120.000 de euro, în trei tranșe, din suma totală de 500.000 de euro.

De asemenea, inculpatul ar fi lăsat să se creadă că ar avea influență asupra unor judecători din cadrul Tribunalului București, precum și asupra procurorului-șef al D.N.A., promițând determinarea acestora să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv soluționarea favorabilă a două dosare penale, dintre care unul se afla în instrumentare la D.N.A., iar celălalt pe rolul Tribunalului București, cauze în care martorul avea calitatea de inculpat. În temeiul pretinderii, la data de 28 ianuarie 2026, inculpații I.G. și G.A.M. au primit de la investigatorul sub acoperire suma de 60.000 de euro, reprezentând primele două tranșe din folosul cerut, împrejurare în care procurorii anticorupție au procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

AUTORUL RECOMANDĂ

Avocatei PNL, prinsă în flagrant, i s-a făcut rău în sediul DNA. Procurorii au chemat ambulanța. S-au făcut și primele rețineri. Lidera „femeilor liberale" a fost prinsă când cerea sute de mii de euro pentru intervenții la vârful Justiției, DNA și în Guvern. Ultimele evoluții în caz, pe Gândul

*O trecere în revistă la cum se termină rostul în viață*




*1) La 55 de ani:*
Locul de muncă te elimină🤔
Indiferent cât de succes sau puternic ai fost de-a lungul carierei tale, te vei întoarce la persoana obișnuită😢
Așadar: Nu te agăța de mentalitatea și sentimentul de superioritate al fostului tău loc de muncă.
Nu te mai gândi!
Altfel s-ar putea să-ți pierzi sentimentul de confort🌹

*2) La 65 de ani:*
Societatea te elimină treptat🤔
Prietenii și colegii cu care obișnuiai să te întâlnești și să socializezi
devin mai puțini și aproape nimeni nu te mai cunoaște la fostul tău loc de muncă😱
„Nu spune: Am fost manager, șef, sau «Am fost un.....»,
” pentru că generația tânără nu te cunoaște și nu ar trebui să te simți rău pentru asta🌹

*3) La 75:*
Familia te elimină încetul cu încetul 😱
Chiar dacă ai mulți copii și nepoți,
Locuiești cu soțul/soția sau singur de cele mai multe ori👍
Când copiii tăi vin în vizită ocazional,
este o expresie a afecțiunii, așa că nu-i învinovăți că nu vin mai des🙏
Pentru că sunt ocupați cu propriile lor vieți🌹

*4) La 85 de ani:*
Timpul încearcă să te ia🤔
Unii dintre oamenii pe care îi cunoșteai au dispărut pentru totdeauna😢
Nu fi trist în acest moment, pentru că asta este viața și toată lumea va merge în cele din urmă acolo👍

*Așadar:*
Cât timp mai ai puțină putere și abilitate:
Gestionează-ți viața în cel mai bun mod
Mănâncă ce vrei de pe proprietatea ta,
Mergi oriunde poți,
Ajută pe cine vrei,
Bea ce vrei,
Joacă-te și fă lucrurile pe care le îndrăgești!🥳

„Ține minte că singurul grup care nu te exclude:
Sunt vechii prieteni/camarazi și colegi👏

*Așadar:* Mai mult timp cu soțul/soția ta și conectează-te cu prietenii tăi vechi și apropiați și nu-i uita niciodată🙏 Ion Pribeagu a fost textierul lui Constantin Tănase...

Nu m-ascund, nu jeluiesc
Că-ncepui să-mbătrânesc.
Eu vă spun în trei cuvinte:
Am un 7 înainte...
Nu mi-e frică, nici ruşine
Și vă jur că-mi este bine!
Spăl şi calc şi mai gătesc,
Fac curat și târguiesc.
Ba mai scriu, ba mai citesc,
La fetite mai privesc…
Cu prietenele mele,
Marți și vineri bem cafele.
Musafirii vin mereu,
Miercurea am şi-un turneu.
Vineri seara, ne-adunăm
Și un remi mai jucăm.
Dimineața merg pe jos,
Și mă-mbrac cât mai frumos.
La vară, de-i sănătate,
Voi zbura-n străinătate.

Dar, ce-i drept şi-adevărat,
Uneori mai stau și-n pat.
Nu mai sunt ca odinioară...
Am un junghi la inimioară.
Am și-o mică alergie
Că ce-i bun, îmi strică mie...
Tensiunea-i cam mărită,
Am arsuri, am și artrită,
Gastrită, colesterol,
Nu mai beau pic de alcool.
Mai scârțâie un genunchi,
Pe la șale am un junghi...

Dar încolo... mă simt bine!
Am făcut un pact cu mine:
Nu mă vaiet, nu sunt trist,
Eu sunt foarte optimist!
Pân-la o sută douăzeci,
Nu mai am decât... cincizeci!
Daca văd paharul plin,
Bătrânețea nu-i un chin.
Tre’ să știi să o trăiești!
Nu să mori, să-ntinerești!
Tot trecutul, lasă-l baltă!
Viitorul bate-n poartă
Cu'ale sale bucurii!
Deschide-i, nu te sfii!
Cât o fi să mai trăim
Hai să profităm din plin
De ce ne-a dat Dumnezeu,
Că-i mai bine, că-i mai rău...
S-o ținem cât o vrea Domnul,
Că o viață are omul !

*Dedicată tuturor pensionarilor!*

_(Ion Pribeagu)_

miercuri, 28 ianuarie 2026

Vreți ceva mai dur decât așa?

Săracul cu traista în băț” este o expresie metaforică ce descrie o persoană extrem de nevoiașă, adesea un cerșetor sau un drumeț lipsit de resurse, care își poartă puținele bunuri (traista) atârnate de un băț pe umăr. Imaginea simbolizează sărăcia lucie, nomadismul forțat și dependența de mila altora.



Text preluat de la Viorel FOCȘA.

"PSD mimează opoziția în guvernul USR.
Este clar și vizibil, de pe lună, că PNL s-a userizat, iar PSD o ia pe urma lor.

Tot la fel cum este limpede, pentru cei care chiar pricep cum funcționează guvernul "Coloniei România", că USR conduce România prin Guvernatorul Nicușor Dan, iar omul care a pupat inelul lui Macron încă de când luase provozoriu locul lui Iohannis, Ilie Bolojan nu va face nici o concesie românilor aduși la disperarea după măsurile aberante, lipsite de orice logică economică.
Ne așteaptă la zile și mai grele.
Evaziunea de TVA pe care le permite Bolojan și ANAF, este făcută cu ajutorul Justiției, de aceea îl încurcă ministrul Justiției, Marinescu.
Avem statistici că se fură 1 miliard de euro pe lună din TVA, în timp ce acest nebun fără Dumnezeu, s-a gândit să ia banii de la mame sau de la persoanele cu handicap.
Se știe că pensionarea judecatorilor produce clasarea dosarelor penale de evaziune, fiindcă se reia judecarea în acele dosare, dar nu se modifică nimic din procedura actuală. 
Iar nouă, ni se servește la TV doar dezinformare, când defapt, criza majoră în care a ajuns țara ne-au adus la crime între copii la vârste atât de fragede, 13-15 ani.

PSD, prin "ghiocelul" Sorin Grindeanu, nu mișcă în fața echipei useriste, fiindcă sunt foarte mulți de la vârful partidului șantajabili, altfel nu ar fi așa de cuminți în fața lui Bolojan.

Vă întreb, pe voi cei care ați votat PSD și PNL, cum vă simțiți când aveți impozitele de 3 ori mărite, iar taxele, accizele și prețurile la gaze, energie electrică, au dat peste cap și prețurile la alimente?
Voi realizați, cei care ați votat PNL, acum când trebuie să vă închideți firmele, cât de liberal sau național mai este acest partid? 
Bolojan e USR 100%.
ESTE UN PROGRESIST cu rucsacul în spate.😅

Social democrații din PSD, sunt acum lângă PNL și USR la achiziționarea de tehnică militară depășită, chiar acum, azi, din Germania, când defapt acest program SAFE este atacat la Înalta Curte de Justiție a UE, tocmai pentru că semnarea lui a ocolit parlamentele naționale cât și Parlamentul UE.

Când ați votat PNL sau PSD, voi ați votat, defapt, USR. De ce? Fiindcă agenda USR a fost primită de la Macron, iar Mucușor are mari datorii față de Franța care l-a instalat la Cotroceni, după lovitura de stat din 6 decembrie 2024.

"Inteligenții" și trădătorii votați de voi ne-au adus la falimentul social pentru milioane de familii.
Olimpic ați vrut, olimpic avem, dacă ar fi să credem rezultatele alegerilor ilegale după lovitura de stat din 6 decembrie 2024, dar sunt tot mai multe voci care susțin fraudarea rezultatelor, și nu ar fi de mirare, dacă ne uităm la rezultatele primului tur din 4 Mai 2025; George Simion 40,96%, Nicușor Dan 20,99%.

Stați că de la 1 aprilie se va dubla prețul la gaze. Iar noi ne lăudăm că avem gaze pentru toate Europa în Marea Neagră.
Suntem sau nu suntem, PROȘTI❓️
Concluzie: cine are bani mănâncă, cine nu, se uită la vitrine.

#coloniaromânia
#usr, #pnl, #psd, #udmr"

Din poziția de fost coordonator al proiectului PHARE de înființarea DNA din partea MINISTERULUI DE INTERNE apreciez spusele domnului fost președinte al PNL

Nu - ți trebuie prea multă știință de carte să vezi adevărul spuselor Dumneavoastră!


"Crin Antonescu îi răspunde lui CTP după scandalul declanșat de declarațiile de la Gândul: „Bolojenie ușoară”

După ce Cristian Tudor Popescu a criticat intervenția lui Crin Antonescu din emisiunea „Ai Aflat!", moderată de Ionuț Cristache, fostul lider PNL a venit și el cu un răspuns pentru CTP.

Crin Antonescu a numit guvernarea lui Ilie Bolojan drept „Bolomanie", CTP a criticat această intervenție a fostului lider PNL, iar acum jurnalistul a primit și un răspuns.

„Dl. Cristian Tudor Popescu îmi măsoară, repede și categoric, sufletul. Ultima sa pasiune, dl. Bolojan, îl aduce într-o stare de tulburare în care nu l-am mai văzut de pe vremea când apăra, cu aceeași fervoare, „justiția" dnei Kovesi („în poziția faraoancei Nefertiti") sau minunata instituție despre care scria „DNA este singurul lucru viu și adevărat pe care l-am văzut în 26 de ani în România, după Revoluție". Nu pot zăbovi prea mult în mâhnirea că sunt condamnat, cu suflet cu tot, în urgență. Nu sunt eu în măsură să mă plâng, când cineva ca Ion Diaconescu, fostul președinte țărănist, era calificat, după 17 ani de pușcărie politică sub comuniști, drept „troglodit politic" de către același acuzator public îndrăgostit (atunci de Iliescu). Spre deosebire de alți producători de insulte publice, dl. CTP merită câteva precizări, indiferent de dimensiunea sufletului meu", și-a început Crin Antonescu mesajul de pe Facebook.

Crin Antonescu îi răspunde lui CTP după scandalul declanșat de declarațiile de la Gândul

CTP l-a acuzat pe Crin Antonescu că îl critică pe Ilie Bolojan și că premierul chiar l-a susținut public când era în poziția de președinte interimar, însă Crin a precizat:

„1. Nu i-am solicitat niciodată dlui Bolojan susținerea pentru candidatura la prezidențiale. Domnia sa mi-a solicitat să candidez.

  1. Dl. Bolojan nu mi-a „adus" susținerea PSD, UDMR sau PNL, ci a constatat-o.
  2. Dl. Bolojan nu a renunțat la nici o candidatură sau, cel puțin, nu i-am solicitat eu acest lucru. De altfel, tema candidaturii lui Bolojan a apărut, strict propagandistic, în cursul campaniei, evident împotriva mea.
  3. Ce a făcut sau nu a făcut dl. Bolojan în timpul campaniei nu voi discuta, pentru că mi-am asumat întreaga responsabilitate pentru rezultat (eșec, în cazul de față).
  4. Nu am nici o legătură cu agitația de pe scena politică din România sau, eventual, din PNL (al cărui membru nu mai sunt și, desigur, nu voi mai fi). Am făcut și voi face considerații și comentarii atunci când îmi sunt solicitate, când, cum și despre cine vreau", a punctat Crin Antonescu.

Crin Antonescu: „Nu vă expuneți ridicolului maxim, pretinzând că dl. Bolojan „nu e susținut de nimeni""

„ În fine, din respect pentru intelectul sclipitor, cu adevărat, al dlui CTP (despre sufletul altuia nu îmi permit să comentez pe Facebook) am, totuși, o rugăminte: nu vă expuneți ridicolului maxim, pretinzând că dl. Bolojan „nu e susținut de nimeni în efortul său de a scoate România din rahat". Sunteți mulți. Sunteți aproape toți. Și, fiți liniștit dle CTP, ați câștigat totdeauna: și cu Iliescu împotriva lui Ion Diaconescu, și cu Băsescu, și cu Kovesi, și cu Iohannis și cu Nicușor Dan. Nici nu știu, sincer, de ce, după atâtea victorii, o fi România, citez, „în rahat".

Chiar nu mai putem măcar spune ceva, ăștia de-alde mine, cu „suflet mic și murdar"? Bolojenie ușoară!", și-a încheiat Crin Antonescu postarea."


Nu m-am gândit. Soluția CRISTOIU. România se unește cu Moldova. Se va crea o federație.




Acum îmi explic de ce președintele Nicușor DAN face pe prostul și e prezentat  la fel în orice prezență publică.

Maia SANDU va fi viitorul președinte al federației ROMÂNIA -MOLDOVA!

Nicușor iese pe ușa din dos dar demn.

Forțele Europene au gândit Unirea Moldovei cu Romania, exact ca în 1918. Nu va fi o unire de acel tip. Posibil va fi creată o federație. Astfel se rezolvă intrarea Moldovei în UE. 

Va fi cât de curând pace în Ucraina. Posibil, i s-au promis Ucrainei intrarea în UE în 2027.

Ucraina va pierde 20 % din teritoriul național în favoarea Rusiei...... dar va intra în UE.

Scenariile de mai sus pot fi clocite de Europeni încă de la alegerea lui NICUȘOR DAN ca președinte al României, 2024.

Vom trăi și vom vedea!

Pun o întrebare: Cât vor mânca nemții din cei peste 16 miliarde Euro, împrumutati de Români pentru apărare?

După discuțiile cu Friedrich Merz, Bolojan anunță o cooperare mai strânsă cu Germania pe securitate, apărare aeriană și sprijin pentru Ucraina

După discuțiile de la Berlin alături de cancelarul german Friedrich Merzpremierul Ilie Bolojan pune accent pe faptul că Germania rămâne principalul partener economic al României și unul dintre cei mai importanți investitori. De asemenea, cei doi au discutat și despre memorandumul de securitate pe care îl vor semna miniștrii Apărării.

„Memorandumul pe care astăzi îl vor semna cele două ministere ale apărării este un instrument practic care ne permite să ne modernizăm industria de apărare și să răspundem mai rapid nevoilor de securitate.
România și Germania împărtășesc aceeași viziune despre importanța restabilirii păcii și securității în regiunea Mării Negre. (…)Relația dintre România și Germania nu este doar despre instituții și politici. Mulțumesc Germaniei pentru sprijinul acordat românilor care trăiesc, muncesc și se integrează în societatea germană", spune premierul.

Pe lista de discuții a fost și aderarea României la OCDE.

„I-am mulțumit domnului cancelar pentru sprijinul constant acordat acestui obiectiv. România își dorește să aibă standarde mai bune, politici publice mai eficiente și mai multă credibilitate internațională. De aceea, ne-am propus să finalizăm acest proces de aderare anul acesta", spune Bolojan.

Premierul Ilie Bolojan a fost întrebat despre aderarea României la zona Euro în timpul conferinței de presă.

„Bulgaria îndeplinește componenta de deficit (…) până nu atingem o cotă sub 3%, această problemă nu este pe agendă (…) Ținta de anul acesta este de 6,3%- 6,2% (…) Până în 2030 ne-am propus să ajungem sub 3%, ar putea fi o tema pentru alegerile parlamentare din 2028", a spus Bolojan.

Merz, de partea cealaltă, a pus accent pe contextul internațional și a descris perioada actuală ca „o nouă eră a politicilor marilor puteri", în care libertatea și securitatea nu mai vin la pachet, ca un lucru garantat. România a fost menționată ca stat care simte presiunea cel mai puternic, din simplul motiv că se află pe flancul estic al NATO și la granița cu Ucraina.

„E important să facem un schimb cu privire la problemele bilaterale și interne. Este o nouă eră a politicilor marilor puteri, în care libertatea, securitatea și bunăstarea noastră nu mai sunt un dat. Este nevoie de această colaborare. Puține sate din UE resimt acest lucru atât de clar și atât de mult în viața de zi cu zi precum România. Pe flancul estic NATO și la granița cu Ucraina, România contribuie zi de zi, major, la securitatea europeană. De aceea, domnule prim-ministru, vreau să vă mulțumesc", spune Merz.

Dincolo de securitate, cancelarul german a tras și linia economică: România și Germania sunt conectate și prin investiții, companii și piața muncii. Merz a subliniat că firmele germane active în România creează locuri de muncă și contribuie la modernizarea economiei.

„Țările noastre nu sunt interconectate numai din punct de vedere al apărării, ci și economic. Numeroase firme germane sunt active pe piața din România, fac investiții, creează locuri de muncă și contribuie la modernizarea economiei", transmite cancelarul german.

marți, 27 ianuarie 2026

Ordin

LEGE
PENTRU ÎNFIINȚAREA ORDINULUI MILITAR DE RĂSBOIU
„MIHAI VITEAZUL”

Art. 1. - Se înființează un ordin militar de răsboiu care va purta numele: „Ordinul Militar MIHAI VITEAZUL” Ordinul va avea trei clase, cu denumirea: clasa III, clasa II și clasa I.
El va fi conferit exclusiv pentru fapte excepționale de răsboiu ofițerilor cari s’au distins în fața inamicului.
Nimeni nu poate căpăta o clasă superioară, dacă nu este decorat cu clasa III.
Art. 2. – Condițiunile și modalitatea conferirii acestui ordin se vor stabile într’un anume regulament și vor putea fi modificate prin decret regal.

FERDINAND

luni, 26 ianuarie 2026

Adevărul iese la iveală ca untdelemnul!



Excelența în domeniul implantului dentar, București.

Nu mă pot abține să nu aduc în atenția compatrioților câteva idei despre excelența din domeniul medicinii dentare din România.

Am grijă de dantura mea de mulți ani la același cabinet medical unde un medic implantolog și o asistentă fac minuni în domeniul implantului. Doi oameni care sunt dedicați, trup și suflet, pacienților lor! 

Poate mârâiți când fac astfel de aprecieri. Nu doamnelor și domnilor, nu fac publicitate, scriu ceea ce gândesc, admir excelența în România,  la noi acasă, indiferent de domeniu. Critic, poate cu duritate, lenea, incompetența, trădarea, minciuna, fușeraiul etc.

Personal m-am dedicat excelenței în meseriile pe care le-am practicat. Știu ce înseamnă să îți placă ceea ce faci. Meseriile practicate de mine din domenii chiar fără nicio legătură,  chimie, comerț internațional, marketing, cercetare, siguranță națională, aderare UE, diplomație etc., m-au lustruit bine. Așa mi-am educat copiii și nepoții! Adesea le vorbesc de românism, naționalism și patriotism. Poate, uneori,
chiar prea apăsat!


Am reținut o frază a medicului implantolog care-mi făcea într-o singură ședință o operație de adiție osoasă și un implant în același timp:

- Trebuie să-ți placă ceea ce faci!

Acasă, ulterior, am studiat cu atenție pașaportul de implant. Doar câteva coduri și parafa medicului implantolog. Restul a fost ca un Înșiră-te mărgărite. Am cercetat cu atenție materialele, folosite de doctorul implantolog, ale unui producător elvețian cu istorie seculară în domeniul afacerilor și producției, am instalat pe tabletă programul Android al acestui furnizor elvețian și nu în ultimul rând m-am conversat cu Inteligența Artificială, deși știu că nu este indicat să abordezi probleme personale cu un calculator, mai ales că de-a lungul timpului m-am specializat și în acest domeniu.

Și totuși, curiozitatea m-a împins în cotloane cu multe date și informații.  În perioadele când mi-am servit țara sub drapel am acționat la fel pentru relațiile externe ale patriei noastre ceea ce-mi doresc și pentru urmașii noștri și conaționali.

Am avut norocul să cunosc la ea acasă Excelența ELVEȚIANĂ. Numai Dumnezeu mi-a călăuzit pașii și pe acolo.

Firma elvețiană. Se poate instala pe telefon, tabletă, programul android al acesteia, GEISTLICH:






Firma de implantologie românească:


Am ezitat să fac publice discuțiile mele cu Inteligența Artificială dar pentru binefaceri și bunăstarea românilor meu trec peste convingeri. În grupul meu, secțiunea Fișiere, găsiți un document PDF pe acest subiect, alături de sutele sau miile de cărți, distribuite publicului larg,

https://www.facebook.com/share/g/184z6Yq6FP/


Din păcate nu pot distribui fișierul. Este prea mare față de normele admise de Facebook. Totuși spicuiesc  din el:

"Excelent! Faptul că ai deja Pașaportul Implantului este un semn de profesionalism din partea clinicii. Este „cartea de identitate” a noului tău dinte și garanția că s-a folosit un produs original Neodent (Grupul Straumann)."

"Deoarece ai un implant Neodent Helix GM (Ref. 109.954), ești în universul sistemului Grand Morse. Acest sistem este foarte apreciat de medici pentru că oferă un sigiliu aproape perfect între implant și bont, reducând riscul de pierdere osoasă."










Să ne cinstim militarii de frunte ai Armatei Române! Guvernanți luați exemplu!








Grigore Baștan - primul general parașutist din Armata României

Generalul Grigore Baștan a făcut parte din prima promoție de parașutiști ai României înființată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial care a participat la eliberarea de sub ocupație nazistă a aeroportului Băneasa și a zonei de nord a Bucureștiului. Pentru merite deosebite a fost decorat cu „Virtutea militară de război, clasa a II-a".
A inventat parașutele BG7M (parașuta principală Baștan Grigore 7 Militară) și BG3M (parașuta de rezervă Baștan Grigore 3 Militară) care se află în dotarea trupelor de parașutiști din România.
La 20 august 1970 a stabilit recordul național de parașutare de la 10.000 de metri, cu o cădere liberă de aproximativ 7.000 de metri. Recordul, rămas nedoborât, a fost realizat utilizând cele două modele de parașute gândite și proiectate de el - BG7M și BG3M.
S-a născut pe 23 ianuarie 1922, la Coșcodeni, județul Bălți. Absolvent al Şcolii de pilotaj şi al Şcolii de Paraşutişti şi-a început cariera în anul 1941, cu gradul de sergent.

Inventator și deținător de record național, generalul-maior Grigore Baștan a îndeplinit funcțiile de comandant al primului batalion de parașutiști, comandant al Trupelor de Parașutiști, locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare şi președinte al Comisiei Centrale de Parașutism din România.
S-a stins din viață la 8 februarie 1983, în București.

Foto: Fundaţia General Grigore Baştan
#România #mapn #ArmataRomâniei

Democrația și exemplul dintr-o țară pe care ar trebui să o copiem:



Când America vorbește despre respect, iar România despre încasare

Imaginea de pe treptele Capitoliului american spune mai mult decât zece programe de guvernare. Mesajul este simplu, direct și imposibil de răstălmăcit: pensionarii ar trebui să fie complet scutiți de taxe, pentru că și-au plătit deja datoria.

Aceasta nu este o lozincă emoțională. Este o filozofie de stat care prinde tot mai mult contur în Statele Unite ale Americii, sub direcția politică imprimată de Donald Trump și articulată intelectual de JD Vance.

Pentru acest curent, reducerea taxelor nu este un cadou electoral, ci un act de justiție. Omul care a muncit o viață întreagă, care a contribuit zeci de ani la buget, nu trebuie impozitat din nou la bătrânețe. Orice altă abordare este dublă taxare și, mai grav, lipsă de respect.

În America, această discuție este purtată frontal. Fără tehnocrație sterilă. Fără scuze birocratice. Statul este chemat să se retragă acolo unde și-a încasat deja partea.

În România, situația este exact inversă. Aici, pensionarul nu este privit ca un cetățean care a contribuit, ci ca o bază fiscală reziduală. Când bugetul nu mai ajunge, reflexul este să mai inventezi o taxă, să mai ajustezi un prag, să mai „optimizezi” o contribuție. Nu contează că omul a muncit 35–40 de ani. Statul român nu are memorie, are doar apetit.

Diferența nu este una de bogăție, ci de filozofie politică.
În viziunea Trump–Vance, statul există pentru a proteja munca acumulată.
În viziunea dominantă la București, statul există pentru a o monetiza până la ultimul leu.

De aceea, în SUA se discută despre:
 • eliminarea taxelor pe pensii,
 • reducerea poverii fiscale,
 • respectarea seniorilor.

Iar în România se discută despre:
 • lărgirea bazei de impozitare,
 • creșteri de TVA,
 • „solidaritate” plătită exclusiv de cei care nu mai pot pleca.

Postarea de mai sus nu este despre America.
Este o oglindă.

Arată ce înseamnă un stat care consideră că cetățeanul nu este o resursă de exploatat, ci un partener care trebuie respectat până la capăt. Și arată, prin contrast, cât de departe este România de această normalitate.

Nu este o chestiune de ideologie.
Este o chestiune de decență.

duminică, 25 ianuarie 2026

Bucuria lucrurilor mărunte.




Privesc cu nonșalanță prin sertarele biroului pe care tronează un computer, asamblat și configurat de mine. Anual îi fac up-date-uri, fie pentru software, fie hardware. 

Sunt conștient că știința mea de carte nu mai valorează nici cât o ceapă degerată.

Răsfoiesc uneori cursurile, tratatele, scrise de profesorii mei sau de somități în domeniu, fie de matematică, fie de fizică, fie de chimie. Până la urmă cele mai dragi îmi rămân cele scrise de autorii celebrii în domeniul  botanicii, plantelor medicinale sau noutățile din domeniul medicinii naturiste sau celei holistice. Am strâns peste 6500 volume virtuale, din diverse domenii ale științei sau literaturii. N-am să pot nici să le răsfoiesc până la sfârșitul vieții.

Zilnic mă iau la întrecere cu memoria mea. Lustruiesc limbi străine dar tot timpul aud pe polițistul și pe cetățeanul care-l chestiona cu o anumită problemă, primul neputând altoi în nici o limbă. Cetățeanul i se adresase în opt graiuri pământene. Ulterior, sluga statului se destăinuia unui coleg asupra discuției și concluzia lui: - Și la ce i-a folosit!

Adevărul nu-i chiar așa: lucrurile mărunte fac împlinirea sufletului și trupului, o plimbare aiurea pe străzile din cartier, ascultarea unor melodii liniștitoare, ba chiar de vorbe în vânt care pot remedia o situație, o discuție telefonică, o întrunire în familie, o vizită la rude ș.a.m.d.

Mai nou în după amiaze stau pe o bancă într-o biserică din apropiere, preț de câteva zeci de minute. Privesc oamenii ce trec pe lângă mine. Pupă moaște, icoane, scriu acatiste, unii se roagă în liniște. Lumea se eliberează de stres, de neghiobia guvernanților, de grija zilei de mâine. Mass-media anunță zilnic taxe noi, concedieri de personal, creșteri de prețuri. 

Lumea a fost și va fi aceeași!

Griji, războaie, hoție, neghiobie, idioțenie, crime.... !

Noapte bună!


Privesc, tac și ascult. Uneori mă înfurii. Și la ce-mi folosește!

sâmbătă, 24 ianuarie 2026

Qeno

Tare mă bucur când cumpăr produse, branduri româneșți. Este și cazul Qeno. Fondator: Adrian  Popescu.  Forma de prezentare este Excepțională.

 Queno România
(Retail & Electronică)


Pe piața locală, Queno este cunoscut ca un brand de electronice și accesorii, prezent în special pe platforme de e-commerce (precum eMAG) și prin propriul magazin online.

Piața: Accesorii auto (camere de bord DVR), gadget-uri, carduri de memorie și electronice de larg consum.

Detalii Business: Brandul este operat de societatea S.C. QENO LOGISTIC S.R.L. (sau entități afiliate).

Asociați/Management: Compania este o afacere antreprenorială românească. De regulă, în astfel de structuri de tip IMM, board-ul este format din fondatorii direct implicați în operare.

Poziționare: Produse cu un raport calitate-preț competitiv, axate pe utilitate cotidiană (siguranță auto, stocare date).



Povestea lor


Bine ați venit în universul Qeno Romania!

 Suntem o companie românească cu o prezență puternică pe piața europeană, având o experiență de peste cinci ani în comercializarea de gadgeturi sub marca proprie, QENO, produsele noastre fiind proiectate sa va simplifice viața.

Misiunea noastră este să oferim soluții tehnologice care să răspundă nevoilor și cerințelor dumneavoastră. Ne-am angajat să oferim produse, care să îndeplinească cele mai înalte standarde de performanță și fiabilitate.

În plus față de preocuparea noastră pentru calitate și inovație, suntem conștienți de responsabilitatea socială și de mediu pe care o avem. Ne-am asumat să respectăm cele mai
înalte standarde de etică și să promovăm o abordare durabilă a afacerilor, astfel încât să putem contribui pozitiv la construirea unui viitor mai bun.

Oferta noastră include o gamă diversă de gadgeturi, cum ar fi căștile audio, camerele de supraveghere, accesoriile pentru telefoane, tablete si PC-uri, precum și alte dispozitive electronice. Toate aceste produse sunt proiectate pentru a fi ușor de utilizat și pentru a oferi o experiență plăcută și satisfăcătoare clienților noștri.

În concluzie, Qeno Romania este o companie de succes pe piața din România, care se concentrează pe oferirea de soluții tehnologice inovatoare și de calitate superioară.

Vă invităm să urmăriți, să descoperiți noutățile din ofertele noastre, de pe site-ul oficial.

Suntem mereu aici pentru tine,

Qeno Romania




Pe eMag au 58 produse electronice și de îngrijire personală.

Atât s-au putut!



Filosofia bunăstării

Act like you're blessed.

Talk like you're blessed.

Walk like you're blessed.

Smile like you're blessed.

Think like you're blessed.




Filosofia (din greaca antică: φιλοσοφία, philosophia, „iubire de înțelepciune”)[1][2][3], sau filozofia, este studiul întrebărilor generale și fundamentale, precum cele despre existență, cunoaștere, valori, rațiune, minte și limbaj.[4][5] Astfel de întrebări sunt adesea puse ca probleme [6][7] care trebuie studiate sau rezolvate. Potrivit tradiției grecești acreditate, Pitagora (c. 570 - 495 î.Hr.) a fost primul care a folosit termenul dându-i o puternică încărcătură etică și religioasă.[8] Metodele filosofice cuprind interogarea, discuția critică, argumentul rațional și prezentarea sistematică.[9] Inițial, filosofia cuprindea toate corpurile de cunoștințe și un practicant în aceste domenii era cunoscut ca filosof.[10] De pe vremea filosofului grec Aristotel până în secolul al XIX-lea, „filosofia naturală” cuprindea astronomia, medicina și fizica.[11] De exemplu, Principiile matematice ale filosofiei naturale din 1687 a lui Newton a fost abia ulterior clasificată drept carte de fizică.

vineri, 23 ianuarie 2026

Voi mai vedea și partea a II-a?

Trădătorii lui Ion Antonescu

 23 august 1944, ziua în care România a fost predată…! 

 Ni s-a spus zeci de ani că regale Mihai a fost un erou, că a salvat România, că a scurtat războiul. Există însă și o altă memorie, memoria celor care au trăit acele vremuri. Constantin Popescu, fostul aghiotant al Regelui Mihai, a scos dintr-un seif, în aprilie 2004, un dosar cu documente care nu ar fi trebuit să existe vreodată. Acestea modifică tot ce știam despre 23 august 1944, despre insurecția armată de eliberare de sub jugul fascist, așa cum am învățat noi, cei de azi, despre ea. În aprilie 2004, un bătrân de 98 de ani a deschis pentru prima dată un seif pe care îl păstrase timp de 80 de ani în apartamentul său din București. Constantin Popescu, un fost apropiat al regelui Mihai I, a scos din acel seif o casetă cu înregistrări, fotografii și alte documente pe care apare semnătura generalului Dumitru (Coroamă), șeful securității personale a mareșalului Antonescu și suma de 500000 $ americani. Cine a plătit această sumă uriașă? De ce cel mai fidel om al dictatorului l-a vândut exact în momentul când Antonescu avea cea mai mare nevoie de el? Și mai important, ce ascunde această trădare pe care Constantin Popescu a păstrat-o în secret opt decenii întregi, temându-se de răzbunarea celor implicați. Constantin Popescu tremură când deschide prima filă a documentului secret. Mâinile îi erau slabe, dar privirea îi rămase clară și pătrunzătoare. El a fost acolo, în palatul regal, când totul s-a întâmplat. A văzut fiecare mișcare, a auzit fiecare cuvânt, a înțeles fiecare gest, dar a tăcut. A tăcut când comuniștii au preluat puterea. A tăcut când au început procesele, a tăcut când istoria oficială a scris o versiune complet diferită a evenimentelor. De ce a ales să vorbească abia la vârsta de 98 de ani? Înainte să vă povestesc ce a dezvăluit Constantin Popescu, trebuie să înțelegeți ceva esențial despre 23 august 1944. Toată lumea credea că regele Mihai a fost eroul care a salvat România de dezastrul alianței cu Germania nazistă, dar adevărul este mult mai întunecat. În spatele acelui curaj regal se ascunde o rețea de intrigi internaționale, sume uriașe de bani și un plan atât de bine pus la punct încât nici măcar Antonescu, cu toată experiența sa militară și politică, nu a avut vreo șansă să scape. Generalul Dumitru nu era un om oarecare. El conducea Biroul Doi, unitatea specială care proteja viața mareșalului Antonescu, 24 de ore pe zi. Știa fiecare tunel secret de sub reședințele guvernamentale. Cunoștea fiecare rută de evacuare pregătită pentru cazuri de urgență. Avea codurile tuturor seifurilor în care se păstrau documentele cele mai secrete ale regimului. Antonescu îi încredința copiii săi când pleca în misiuni periculoase. Îi mărturisea temerile pe care nu le spunea nimănui altcuiva. Dumitru era mai mult decât un simplu șef al securității. Era un frate, un confident, omul în care mareșalul avea cea mai mare încredere. Dar în noaptea de 20 august 1944, acest om de încredere absolută a făcut ceva incredibil. S-a deghizat în haine civile simple, a părăsit reședința sa oficială printr-o ușă discretă. A condus personal o mașină fără numere oficiale și s-a întâlnit cu Regele Mihai într-o vilă discretă din nordul Bucureștiului. Întâlnirea a durat trei ore. Când a plecat, generalul Dumitru avea în buzunar un plic gros. În acel plic se afla și jumătate dintr-un CEC pe numele unei bănci elvețiene. Cealaltă jumătate urma să o primească după ce munca sa va fi fost îndeplinită. Ce conținea acel plic pe care generalul Dumitru îl strângea la piept în timp ce conducea înapoi spre reședința sa? Constantin Popescu a văzut pliculul. A fost prezent când regele Mihai I l-a predat generalului trădător. Bătrânul aghiotant își amintește fiecare secundă din acea noapte. Mirosul de țigări din vilă, chipul calm al regelui, își amintește privirea generalului Dumitru, o privire în care se amestecau lăcomia, teama și ceva ce părea aproape de rușine. Dar generalul a luat pliculul, l-a strâns în buzunarul interior al hainei și apoi a spus cuvintele care l-au bântuit pe Constantin Popescu opt decenii întregi. Pentru România, Majestatea Voastră, totul pentru România. În acel plic se aflau trei documente esențiale. Primul conținea programul exact al deplasărilor lui Antonescu pentru următoarele cinci zile. Fiecare adresă, fiecare oră, fiecare schimbare de plan de ultimă clipă. Al doilea document, lista cu toate codurile seifurilor din reședințele guvernamentale. Antonescu păstra în acele seifuri planuri militare secrete, corespondență cu liderii axei și liste cu persoanele loiale regimului. Al treilea document era cel mai valoros, conținea schema completă a dispozitivului de securitate cu numele tuturor ofițerilor fideli mareșalului, cu pozițiile lor exacte, cu procedurile de alertă. Cu aceste trei documente, regele Mihai putea să-l captureze pe Antonescu fără să tragă un singur glonț. Dar de ce generalul Dumitru a acceptat să își trădeze comandantul suprem? Banii erau doar o parte din răspuns. În seiful lui Constantin Popescu există și o scrisoare scrisă de mâna generalului însuși. O scrisoare pe care bătrânul aghiotant a păstrat-ca pe o asigurare de viață. În acea scrisoare, generalul Dumitru explică adevăratul motiv al trădării sale. Nu era vorba doar de cei cinci sute de mii de dolari. Era vorba de ceva mult mai personal, mult mai dureros. Cu trei ani înainte de lovitură, fiul generalului Dumitru, un tânăr ofițer promițător, fusese trimis pe frontul de est. Antonescu avea nevoie de mai mulți ofițeri de legătură cu unitățile germane. Fiul lui Dumitru vorbea perfect germana. Era alegerea logică, dar tatăl său l-a implorat pe mareșal să nu-l trimită. A spus că băiatul este prea tânăr, prea neexperimentat. Antonescu a refuzat. A spus că războiul cere sacrificii de la toți românii, fără excepție. Fiul generalului a plecat pe front în octombrie 1941. În martie 1942 trupul său a fost găsit într-o tranșe lângă Sevastopol. De atunci ceva s-a rupt în sufletul generalului Dumitru. Continua să își îndeplinească îndatoririle cu aceeași precizie. Continua să îl protejeze pe Antonescu cu aceeași dedicație aparentă. Dar în interior ura creștea zi de zi. Și când emisarii regelui Mihai l-au contactat în vara anului 1944, generalul nu a ezitat nici o secundă. Nu era vorba doar de bani, era vorba de răzbunare. Antonescu îi luase fiul. Acum, el urma să-i ia totul lui Antonescu, puterea, libertatea și poate chiar viața. Constantin Popescu a aflat acest detaliu șocant într un mod cu totul neașteptat. Cu două zile înainte de lovitură, regele Mihai l-a trimis să verifice loialitatea generalului Dumitru. Tânărul avea îndoieli, părea prea simplu, prea ușor. Un general atât de important, atât de aproape de Antonescu, acceptă să trădeze pentru bani. Constantin nu credea, așa că a făcut ceva foarte riscant. L-a urmărit pe generalul Dumitru în timpul unei după amiezi libere și l-a văzut intrând într un cimitir din Ghencea. Generalul Dumitru stătea în genunchi la un mormânt proaspăt. Constantin s-a apropiat încet, ascunzându-se în spatele unei cripte. A auzit cum generalul vorbea cu voce scăzută. Își cerea iertare de la fiul său mort. Spunea că în curând va face dreptate, că omul care i-a trimis copilul la moarte va plăti pentru crima sa. Constantin a înțeles atunci că nu este vorba de bani. Este vorba de un tată distrus de durere care își dorește răzbunare. Și această realizare l-a înfricoșat. Un om care acționează din răzbunare este mult mai periculos decât un om care acționează din interes. Un trădător motivat de bani poate fi cumpărat înapoi, dar un trădător care vrea răzbunare nu se va opri din drum până nu își va atinge scopul. Întorcându se la palatul regal, Constantin Popescu a raportat regelui ceea ce descoperise. Mihai I a tăcut câteva minute lungi, apoi a spus ceva care l-a uimit pe tânărul aghiotant. Regele știa deja de tragedia fiului generalului. Emisarii săi făcuseră o cercetare amănunțită înainte de a-l contacta pe Dumitru. Știau că ura lui pentru Antonescu era reală și profundă. De aceea îl aleseseră. Banii erau importanți, dar răzbunarea era ancora care garanta că generalul nu va da înapoi. Regele Mihai nu a lăsat nimic la voia întâmplării. La 23 august 1944, Mareșalul Antonescu era în biroul său de la președinția Consiliului de Miniștri. Lucra la planuri pentru retragerea trupelor române din fața ofensivei sovietice. Situația era disperată. Armata roșie avansa rapid. Germanii ceruseră întăriri pe care România nu le mai avea. Antonescu știa că sfârșitul era aproape, dar nu bănuia că sfârșitul va veni nu din partea rușilor, ci din partea propriului său șef de securitate. La ora 22, telefonul său privat a sunat. Era generalul Dumitru. Antonescu a ridicat receptorul cu o ușurare evidentă. În acele zile grele, vocea generalului său de încredere era una dintre puținele lucruri care îi mai aduceau liniște. Conversația a durat exact 3 minute și 40 de secunde. Constantin Popescu știe această durată precisă pentru că regele Mihai ordonase ca toate liniile telefonice ale mareșalului să fie monitorizate în secret. Înregistrarea acelei conversații a existat mulți ani în arhivele regale, apoi a dispărut în timpul regimului comunist, dar Constantin Popescu își amintește fiecare cuvânt pentru că a ascultat înregistrarea de zeci de ori în zilele următoare lovirii de stat. Antonescu a întrebat: „Dumitru, totul este în ordine?” Generalul a răspuns cu vocea sa calmă, obișnuită. Da, domnule mareșal. Garda este la post. Toate sectoarele sunt acoperite. Apoi Antonescu a pus întrebarea care avea să-l bântuie pe Constantin Popescu pentru tot restul vieții. Tu ești cu mine, nu-i așa? Oricare ar fi sfârșitul. Tu ești cu mine până la capăt? A răspuns fără nicio ezitare în voce: până la capăt, domnule mareșal, vă dau cuvântul meu de onoare. La ora 23,30, mareșalul Antonescu a primit o convocare urgentă de la Regele Mihai. Această convocare nu era neobișnuită. Regele și mareșalul se întâlneau frecvent pentru a discuta situația militară. Antonescu și-a luat haina, a verificat documentele din servietă și a ieșit din birou. În holul președinției, patru ofițeri din garda sa personală îl așteptau. Șeful gărzii era un căpitan loial numit Vasilescu. Acest Vasilescu avea ordine stricte de la generalul Dumitru să îl însoțească pe mareșal oriunde ar merge. Dar în acea seară când Vasilescu a vrut să urce în mașina mareșalului a fost oprit. Un alt ofițer pe care Antonescu nu îl cunoștea i-a luat locul. Acel ofițer lucra direct pentru Regele Mihai. Drumul de la președinția Consiliului de Miniștri până la Palatul Regal dura în mod normal 15 minute. În acea seară a durat 25 de minute. Șoferul a ales un traseu mai lung prin străzi mai puțin circulate. Antonescu nu a observant fiind absorbit de documentele pe care trebuia să le prezinte regelui. Când mașina a intrat în curtea palatului regal, mareșalul a coborât calm, a salutat garda de la intrare. A urcat scările mari spre apartamentele regale. Constantin Popescu stătea în antreu. Își amintește perfect cum arăta Antonescu în acel moment. Părea obosit, dar calm. Nu arăta ca un om care bănuiește că merge spre propria sa captivitate. Regele Mihai îl aștepta într-un salon mic, nu în sala mare de audiențe. Antonescu a intrat. Ușa s-a închis în spatele său. Constantin Popescu a auzit vocile prin ușa groasă de stejar. Inițial, discuția părea normală. Regele vorbea despre situația de pe front. Antonescu răspundea cu datele pe care le avea. Brusc, tonul regelui s a schimbat. A spus ceva care l-a făcut pe mareșal să tacă complet. Constantin nu a auzit exact ce a spus regele în acel moment, dar a văzut ce a urmat când ușa s-a redeschis. Antonescu a ieșit din salon cu fața palidă. Regele Mihai îl urma însoțit de trei generali pe care mareșalul îi cunoștea bine. Erau generali din armata română care trecuseră de partea regelui. Unul dintre ei a făcut un gest discret. Patru soldați au apărut dintr-o cameră laterală. Antonescu s-a întors spre ei cu o expresie de neîncredere totală. A spus un singur cuvânt: Dumitru. Regele Mihai a dat din cap. Da. Mareșalul Ion Antonescu a înțeles că a fost trădat de singurul om în care avea încredere absolută. Constantin Popescu a văzut cum Antonescu s-a așezat ușor pe un scaun. Nu a fost pus în cătușe, nu a fost maltratat, dar expresia de pe chipul său era mai gravă decât orice rană fizică. Era expresia unui om care realizează că tot în ceea ce a crezut s-a prăbușit, că loialitatea pe care o prețuia atât de mult nu însemna nimic, că omul care îi jura fidelitate cu trei ore în urmă îl vânduse cu mult timp înainte. Acum, generalul neutraliza unul câte unul ofițerii fideli lui Antonescu. Folosea codurile pe care le știa pentru a deschide seifurile cu documentele secrete. Aresta pe cei care încercau să opună rezistență. Totul mergea după plan. Planul pe care îl pusese la punct împreună cu emisarii regelui Mihai cu trei luni înainte. Fiecare detaliu era calculat, fiecare mișcare era cronometrată. Generalul Dumitru știa exact ce trebuia să facă și o făcea cu o eficiență rece, mecanică, aproape fără emoție. La o jumătate de oră după miezul nopții, generalul Dumitru a sosit la palatul regal. Constantin Popescu îl aștepta în antreu așa cum primise ordin de la Regele Mihai. Când generalul a intrat, pentru o fracțiune de secundă, privirea i s-a intersectat cu cea a Mareșalului. În ochii lui Dumitru, Constantin a văzut nu triumf, ci un gol profund. Era privirea unui om care obținuse răzbunarea dorită, dar realizase că acea răzbunare nu îi aducea nicio satisfacție. Fiul său era tot mort. Durerea era la fel de acută. Singura diferență era că acum și Antonescu suferea. Dar suferința lui Antonescu nu îi aducea înapoi băiatul mort. Antonescu a arătat o emoție puternică, nu furie, nu ură, ci ceva mult mai dureros, dezamăgire. O dezamăgire atât de profundă încât Constantin Popescu simțea că poate fi tăiată cu cuțitul. Regele Mihai a ordonat ca mareșalul să fie dus într o cameră sigură. Doi soldați l-au ajutat pe Antonescu să se ridice. După ce Antonescu a fost dus, regele Mihai l-a întrebat pe generalul Dumitru dacă totul fusese rezolvat. Dumitru a dat din cap. Toate seifurile erau deschise. Toate documentele importante erau în siguranță. Toți ofițerii fideli mareșalului erau sub supraveghere. Lovitura reușise perfect. România scăpase de dictatura lui Antonescu fără vărsare de sânge. Regele părea mulțumit. Dar Constantin Popescu observă ceva straniu. Generalul Dumitru nu părea deloc mulțumit. Părea gol, epuizat, de parcă trădarea îl consumase din interior. A doua zi, Constantin Popescu a fost însărcinat cu o misiune delicată. Trebuia să ducă un plic generalului Dumitru. În acel plic se afla cea de a doua jumătate a cecului promis, 500.000 de dolari americani. Constantin a mers la reședința generalului dimineața devreme. L-a găsit pe Dumitru în grădina din spate, fumând o țigară, cu chipul răvășit de nesomn, ochii îi erau înroșiți și hainele șifonate. Constantin i-a întins pliculul. Dumitru l-a luat fără să-l deschidă. Constantin a întrebat dacă generalul este mulțumit cu rezultatul. Dumitru l-a privit lung, apoi a spus ceva care l-a marcat pe Constantin pentru totdeauna. Crezi că banii înviază morții, băiete? Crezi că răzbunarea alungă durerea? Am distrus un om care mi-a distrus copilul și acum simt că m-am distrus și pe mine însumi. Ce poți să spui unui om care realizează prea târziu că trădarea nu i-a adus nimic din ceea ce își dorise cu adevărat? În săptămânile următoare, generalul Dumitru a devenit o umbră a celui care fusese. Își îndeplinea sarcinile pentru noul regim, dar fără energie, fără convingere. Banii din bancă elvețiană nu i-a atins niciodată. Au rămas acolo neutilizați, ca o dovadă a unei trădări care nu mai avea sens pentru nimeni. Constantin Popescu a urmărit declinul generalului cu o tristețe profundă. Văzuse cum răzbunarea îl consumă pe un om puternic, transformându-l într-o epavă goală. În seiful său există și alte documente. Documente care arată că generalul Dumitru nu a fost singurul trădător din anturajul lui Antonescu. Existau și alții, ofițeri, consilieri, chiar membri ai familiei apropiate. Toți fuseseră cumpărați sau convinși să își întoarcă spatele mareșalului în momentele sale cele mai critice. Cine erau acești oameni? Cât au primit fiecare? Și cel mai important, cine plătea de fapt toate aceste sume uriașe pentru a garanta căderea lui Antonescu? Răspunsul la ultima întrebare este poate cel mai tulburător aspect al întregii povești. Nu era vorba doar de britanici, deși serviciile secrete britanice erau implicate. Nu era vorba doar de sovietici, deși aceștia aveau și ei interese în schimbarea regimului din România. exista o a treia forță, mult mai discretă, mult mai puternică, o rețea internațională de finanțiști și industriași care aveau propriile lor motive să-și dorească căderea lui Antonescu. Această rețea cheltuise milioane de dolari pentru a se asigura că lovitura va reuși. Constantin Popescu deține o listă cu numele acestor oameni din umbră, o listă pe care a păstrat o ca pe cea mai prețioasă asigurare de viață. Timp de 80 de ani, această listă i-a garantat că nu va fi eliminat, pentru că oricine ar fi încercat să îl facă să tacă, știa că lista va fi făcută publică în cazul morții sale suspecte. Acum, la 98 de ani, Constantin Popescu simte că timpul său se apropie de sfârșit și a decis că românii merită să știe adevărul complet despre cea mai mare trădare din istoria lor modernă. Vreți să aflați cine sunt oamenii de pe acea listă? Vreți să descoperiți exact cât a costat trădarea lui Antonescu și cine a plătit fiecare ban? Răspunsurile sunt mai șocante decât ați putea crede pentru că în spatele acelei lovituri de stat, aparent simple, se ascunde o conspirație internațională, atât de complexă și de bine orchestrată încât nici măcar participanții direct nu înțelegeau întreaga imagine. Constantin Popescu era doar un observator, dar uneori observatorii văd mai mult decât actorii principali și ceea ce a văzut el în august 1944 a fost o lecție brutală despre putere, loialitate și prețul trădării. În dimineața de 24 august 1944, Constantin Popescu a primit un ordin obișnuit de la Regele Mihai. Trebuia să meargă la Banca Națională a României și să verifice personal dacă anumite transferuri financiare fuseseră efectuate. Tânărul ofițer nu înțelegea de ce această sarcină îi revenea lui, dar nu a pus întrebări. Când a ajuns la bancă, directorul însuși l-a condus într o cameră blindată de la subsol. Acolo, pe un birou masiv de stejar, se aflau deschise registrele secrete ale transferurilor internaționale din ultimele șase luni. Constantin a rămas fără cuvinte când a văzut cifrele. Nu era vorba de sute de mii de dolari, era vorba de milioane. Primul transfer fusese efectuat în martie 1944. Trei milioane de dolari americani dintr un cont elvețian aparținând unei companii fantomă înregistrate în Lichttenstein. Banii intraseră în România prin intermediul unei bănci din Istanbul. Apoi fuseseră distribuiți în zeci de conturi mai mici. Constantin a recunoscut câteva dintre numele titularilor acestor conturi. Erau generali din armata română, erau ofițeri superiori din siguranța stat

Salbă moale, Vonicer

  Euonymus europaeus, cunoscut în limba română sub numele de Salbă moale sau Vonicer, este un arbust sau arbore de talie mică, n...