România, spațiu de închiriat.

În anul 1996 lucram la o societate de stat din București, cu peste 3000 de angajați. Această fabrică producea telefoanele româneșți cu tehnologii și utilaje de înaltă tehnicitate. Era și un sector de producție militară. Aici erau muncitori, tehnicieni, specialiști, cum rar am văzut prin colectivele prin care am lucrat.

Coordonam sectorul marketing. Aveam o trupă de tineri, abia ieșiți de pe băncile facultăților, dornici să se afirme. I-am trimis prin multe țări. Însoțeau delegațiile uzinei pentru promovarea produselor noastre, la export. Unde or fi acești tineri, de altădată. Cred că lustruiesc, prin fabrici, uzine, institute occidentale, alte economii naționale.

Măi guvernanți, voi ați înnebunit? Ce vreți să faceți în România? O țară de închiriat! Tineri, puneți mână de la mână, luați țara înapoi de la odraslele comuniștilor care ne conduc. Nu emigrați! O să dați cu oiștea în gard!

Cu mulți ani în urmă, un coleg de facultate mi-a solicitat părerea despre cum este viața în țările occidentale. Locuia într-un apartament, comunist cum ar zice unii. A emigrat. A trecut prin lagărul din Germania, anul de grație 1991. A ajuns in Canada. Nimeni nu-i recunoștea diplomele. A reluat studiile universitare. A ajuns să câștige notoritate profesională și ceva arginți. Și-a făcut o casă. A luat credite. Este dator la băncile canadiene, el și urmașii lui, așa cum a afirmat într-o discuția telefonică. M-a povățuit sa-mi sfătuiesc copiii să nu facă greșeala pe care a făcut-o el, să emigreze. Eu îl sfătuisem: stai în România. Nu a ascultat. Am mai povestit pe blogul meu.

Am avut o discutie telefonică în ziua sarbatoririi vârstei sale de șaizeci de ani. M-am crucit ce am putut să aud din gura lui, cel care înjura România și-n culcare și-n sculare, inainte de a emigra, venise randul ca el să mă  sfătuiască. Avea un copil, o minune de fată cu o inteligență ieșită  din comun. Mare șurlubatică ca și tatăl ei. Cred că  a dat ortul popii, pe undeva prin  Ucraina. Am avut cu ea o ultimă  discuție pe Facebook. Contul ei este mort de doi ani.

De ce scriu aceste rânduri. Am văzut  că sămânța emigrării este implementată de români în progeniturile lor încă de la naștere. Am remarcat-o de curând la cineva apropiat, " student în  drept și publicist" .  Are cca 20 de ani. Dorința lui Supremă este să-și termine studiile universitare și  apoi să  o tulească în  Vestul Sălbatic.

Tragic, tragic pentru România noastră, îmbătrânită!

Ce este la Electromagnetica? Spații de închiriat.