Prietenul la nevoie se cunoaște!

Cine e geograful francez care a trasat graniţa de Vest a României. Americanii voiau frontiera la baza Munţilor Apuseni

Așezată pe o alee lăturalnică a Parcului 1 Decembrie din centrul municipiului Oradea, în umbra Monumentului Ostașului Român ridicat în cinstea eroilor căzuți în cel de-al Doilea război Mondial, se află o altă statuie.

Este un bust elegant și discret pe care scrie simplu:Emmanuel de Martonne, geograf francez, și anii între care a trăit, 1873 - 1955.

Nici orașul, și nici parcul nu au fost alese laîntâmplare. Geograful francez e cel care, la conferința de Pace de la Paris din1919-1920, a militat ca frontierele României să includă Oradea, Timișoara, Aradși Satu Mare, aspecte legiferate prin Tratatul de la Trianon, semnat pe 4 iunie1920.

Primul Război Mondial a dus la prăbușirea imperiilor dinEuropa de Est. În locul Imperiului Austro Ungar, al celui Å¢arist și ImperiuluiOtoman au apărut statele cu frontierele negociate în Conferința de Pace de laParis din 1919-1920. Iar pentru ca noile granițe să aibă baze cât mai solide,în cadrul Conferinței de Pace a funcționat un Comitet de Studii.

Era alcătuit din oameni de știință desemnați să producăargumente pentru trasarea frontierelor noilor state. Președintele acestuia afost geograful francez Emmanuel de Martonne , a explicat, pentru Adevărul ,istoricul orădean Cristian Culiciu.

Absolvent de filologie, apoi de geologie și istorie,Emmanuel de Martonne a predat istoria și geografia și literatura laUniversitatea din Rennes. Cerceta și desena hărți, făcând muncă de teren,urcând munți și vorbind cu oamenii pe care-i întâlnea.

Francezul a cercetat Carpații românești, lunca Dunării, avizitat Apusenii dar și Basarabia, și arelatat cele văzute în două teze de doctorat, una în litere ( La Valachie ),alta în științe. De Martonne a studiat geografia, flora, fauna, populația șimeteorologia locurilor, ocupațiile oamenilor, făcând referire și la lipsa drumurilor din munțiiromânești și nevoia de a merge pe potecile păstorilor, ceea ce îi transformadeplasările în adevărate expediții.

În Bihor, a vizitat Depresiunea Beiuș-Vașcău,descriind platforma Cârligata, calcarele din zona Meziad și văile de lasud de Budureasa.

Una dintre lucrările despre România, Eseu asupra hărțiietnografice a Èšărilor Române , care folosea principiul majorității etnice, astat la temelia dezbaterilor privind granițele României cu Ungaria,Serbia și Bulgaria din timpul conferinței de Pace de la Paris din 1919-1920.

În 1919-1920, Oradea se afla, conform hărții lui deMartonne, la marginea teritoriilor locuite majoritar de maghiari și aproape dezonele preponderent românești. Oradea avea 68.081locuitori dar numai 8.441 (12,39%) erau români. Se punea problematrasării graniței astfel încât România Mare să includă sau nu Oradea, orașulfiind important economic , explică istoricul Cristian Culiciu.

Ca să se ia o decize, spune tot el, s-a apelat larecensămintele austro-ungare, fiind luat în considerare relieful, precum și căilede comunicație, dar și faptul că Armata Română ocupase orașul pe 20 aprilie1919, continuându-și apoi drumul până în Budapesta bolșevică.

Până atunci, au apărut o serie de variante, inclusiv s-a pus în discuție alipirea Ungariei la România.

Ideea, neoficială, a aparținut contelui IstvánBethlen și contelui Pál Teleki, care se arătau gata să ofere Coroana SfântuluiȘtefan suveranului României, Regele Ferdinand I. Cei doi nobili doreau o contragreutate la nou-creata Uniune Sovietică, și anume un stat federativ înzona Dunării care ar fi permis, în optica lor, păstrarea Transilvaniei subcontrol ungar ; spune Culiciu.

De cealaltă parte, românii ar fi vrut extinderea cât maimult a granițelor, până pe Tisa, variantă neacoperită istoric și demografic, iar experții americani și cei italieni au militat pentru o graniță la baza MunțilorApuseni, care ar fi exclus orașele Satu Mare, Oradea și Arad. Șeful delegației române, Ion I. C. Brătianu, i-acâștigat de partea sa pe premierul Franței, Georges Clemenceau, și pepreședintele american, Wilson, profitând și de sprijinul lui de Martonne.

Înfelul acesta, și-a impus dorința de a include cele trei orașe în noul statromânesc ; explică istoricul.

În final, frontiera a fost trasată astfel încât liniaferată Satu Mare - Arad, precum și gurile Mureșului să rămână integral peteritoriul românesc, iar noile granițe au fost oficializate prin Tratatul de laTrianon.

Pentru recunoașterea eforturilor științifice ale lui Emmanuel deMartonne, în 2019, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor a decis să amplasezeun bust al acestuia în parcul din centrul orașului.

Unul dintre discipolii lui de Martonne, Robert Ficheux (1898-2005), a dedicat și el numeroase lucrări României. Licențiat în istorie și geografie la Universitatea din Sorbona și încadrat la Institutul Francez de Înalte Studii din București, Ficheux a vizitat, la pas, peste 100 sate din Munții Apuseni ca să elaboreze o teză de doctorat despre geomorfologia zonei, lucrare cu peste 1.000 de pagini, sute de hărți și fotografii.

Ficheux a scris în total 27 de cărți despre spațiul românesc, între care Moții și Românii și minoritățile etnice din Transilvania . În anii '30 a fost secretar general al Misiunii Universitare Franceze din România și profesor la Universitatea din Cluj, iar în 1991 a devenit membru al Academiei Române.