Multipolarismul, Jandarmul mondial crapă de ciudă.

Acordul trilateral Arabia Saudită-China-Iran. Problema securității Orientului Mijlociu prin ochii Beijing-ului

* de Cristian Oancea

Conform unui comunicatoficial publicat de Ministerul de Externe al Republicii Populare Chineze,vineri 10.03.2023 , s-a semnat un acord trilateral între Regatul ArabieiSaudite - Republica Populară Chineză - Republica Islamică Iran. Acest acordistoric, a fost mediat de către reprezentanții guvernului de la Beijing împreunăcu delegațiile oficiale ale Arabiei Saudite și Iran. În cadrul discuțiilor,cele trei părți au fost de comun acord ca relațiile diplomatice între Iran șiArabia Saudită să fie reluate cu efect imediat.

Acest eveniment istoric,în sensul relațiilor internaționale din perspectiva Chinei, reprezintă și omare provocare, chiar o posibilă modificare a situației actuale din OrientulMijlociu. Problema securității acestei regiuni este și a fost îndelungatdiscutată, cu implicații ale unor conflicte de lungă durată, precum Războiuldin Afghanistan, Războiul din Irak și Războiul din Yemen.

Conflictul inițial dintreArabia Saudită și Iran, s-a declanșat în urma protestelor ce s-au desfășurat laAmbasada Regatului Arabiei Saudite în Iran, motivul acestora fiind execuțiaclericului Nimr Baqir al-Nimr de către autoritățile saudite. În urma acesteiacțiuni, atașatul pentru afaceri saudit din Teheran a fost convocat de cătreMinisterul de Externe Iranian pentru a contesta această acțiune. Protesteleiranienilor la Ambasada Regatului Arabiei Saudite în Teheran s-au intensificat,ajungând la o încercare de incendiere a ambasadei în perioada 2-3 Ianuarie2016. În urma acestui atac, Regatul Saudit și-a chemat oficial tot personaluldiplomatic din Teheran, în același timp autoritățile oficiale au anunțatîncheierea relațiilor diplomatice între Regatul Arabiei Saudite și RepublicaIslamică Iran.

Arabia Saudită estecunoscută ca fiind un partener extrem de important pentru SUA, având în vederecolaborarea în domeniul militar dintre cele două țări. Arabia Saudită este un clientfidel pentru armamentul american, de asemenea sistemul de apărare saudit fiindmereu dotat cu ultimele generații ale tehnologiilor militare americane. Deasemenea, această relație dintre SUA și Arabia Saudită, a oferit SUA un avantajstrategic și diplomatic în Orientul Mijlociu.

Însă nu doar acest aspecteste unul dintre motivele pentru conflictul dintre Arabia Saudită și Iran.Diferența de religie dintre cele două a adus la conflictul actul, respectivArabia Saudită este oficial parte din Islamul Sunni, pe când Iranul face partedin Islamul Shia. Pornind de la această premiză, se poate deduce foarte ușormotivul pentru care s-a declanșat războiul de gherilă din Republica Yemen.

Războiul civil din Yemen aînceput din anul 2014 de unde insurgența rebelilor Houthi au luat cu asaltguvernul Sunni și controlul asupra capitalei. De atunci o coaliție militarăsprijinită de Arabia Saudită, luptă pentru putere și controlul asuprateritoriilor rebelilor Houthi. Conform datelor ONU, acest război a creat ceamai mare criză umanitară din istoria umanității.

În realitate, cele douăpărți caută să își împartă puterea în regiune, ambele fiind țări cu potențialde influență atât regional, cât și internațional. Orientul Mijlociu a cunoscutmereu de-a lungul istoriei această cursă de națiune care să conducă regiunea șisă își exercite puterea de influență.

Conflictul dintre statelearabe și Statul Israel își are rădăcinile din anul 1948, an în care s-aconcretizat Războiul Arab-Israelian din 1948. Acest conflict stă la bazasituației de securitate din Orientul Mijlociu, cât și pentru asigurareasecurității și păcii în Statul Israel. Èšările arabe predominant active încadrul acestui conflict sunt Egipt, Iordania, Liban, Siria și Irak. De-a lungulistoriei au fost nenumărate încercări pentru a aduce situația la un nivelneutru, prin intermediul mai multor tratate și acorduri internaționale demenținerea păcii regionale.

Eșuarea respectăriiacestor tratate vine din cauza mai multor evenimente de tip militar ce s-audesfășurat în perioada recentă în această zonă. Respectiv, crearea șisusținerea organizației teroriste Hezbollah de către Iran, este o componentădin problema fundamentală pentru încheierea conflictului Arab-Israelian.Această organizație operează misiuni de tip proxy și paramilitare la granițaLiban-Israel, cât și pe teritoriul Statului Israel. De asemenea, și alterăzboaie regionale precum Războiul din Irak și Afghanistan au oferitposibilitatea de constituire a mai multor organizații teroriste, cele maicunoscute dintre ele fiind Al-Qaida și ISIS. În încercările de a menține toatetratatele internaționale, Statul Israel a trebuit să se confrunte cu serii de evenimenteteroriste, având complexități variate din punct de vedere operațional șimilitar.

Drept răspuns, StatulIsrael a încercat să își asigure securitatea națională, cât și dezvoltarea lanivel diplomatic și internațional prin a încerca să stabilească un acord sau ometodă de a încheia conflictul arab-israelian, dat fiind dezvoltarea țărilorarabe din regiune. Èšări precum, Regatul Iordaniei, Regatul Arabiei Saudite,Republica Turcia s-au dezvoltat și modernizat într-un ritm accelerat, fapt ce adat de înțeles politicienilor din guvernul israelian că există posibilitatea dea avea parteneri cu care pot negocia pacea regională și integritatea StatuluiIsrael. Mai mult, pot normaliza relațiile bilaterale și astfel colaborareadintre aceste state și Israel poate schimba soarta regiunii.

În data de 15 Septembrie2020 la Washington, D.C., se semnează un acord istoric între Regatul Bahrain,Statul Israel, Emiratele Arabe Unite, și Statele Unite ale Americii. Acestacord are în principiu eliminarea tuturor ostilităților entităților militare șiparamilitare prin încheierea radicalismului și al conflictului, menținereapăcii între statele semnatare și cea regională, consolidarea viziunii de pace,securitate și prosperitate în Orientul Mijlociu.

Acordurile Abraham suntopțiunea validă pentru un început în normalizarea relațiilor dintre StatulIsrael și celelalte state arabe, precum și încheierea conflictului. Dupăsemnarea acestor acorduri, mai multe țări arabe precum Arabia Saudită au fostluate în considerare pentru începerea negocierilor de aderarea la acesteacorduri.

China a reușit prineforturi diplomatice să aducă la masa negocierilor două dintre cele maiimportante state din Orientul Mijlociu. Această reușită se datorează conformautorităților de la Beijing, perspectivei chineze de a concretiza pacearegională și cea mondială, rezolvarea conflictelor prin intermediul dialoguluiși al diplomației. De unde putem trasa o concluzie asupra corelării acestuieveniment cu Inițiativa Securității Globale, lansată de statul chinez prinintermediul președintelui Xi. De asemenea, nu este de neglijat faptul că înultimii ani proiectul O Centură, Un Drum nu s-a mai dezvoltat în OrientulMijlociu, datorită evenimentelor de după încheierea misiunii din Afghanistan aSUA și preluarea puterii de către talibani, cât și datorită acestui conflictdintre Arabia Saudită și Iran. Rămâne de analizat concret care dintre acestepremize au fost motivele fundamentale pentru reușita Chinei în stabilireaacestui acord istoric.

Însă dintr-o reușită,acest acord are multe implicații ce pot complica actuala balanță regională,respectiv metodei prin care Statul Israel își protejează integritatea șisecuritatea națională. Respectiv, prezența SUA în regiunea Golfului este din ceîn ce mai slabă, având în vedere atacurile cu dronă fără pilot (UAV) asupracentrelor Aramco din Arabia Saudită din anul 2019. Arabia Saudită a înțeles depe urma acestui eveniment că va trebui să își diversifice metodele de interesnațional și de apărare prin metode diplomatice la nivel regional șiinternațional.

Iranul, pe de altă parte,este un partener critic pentru China. Resursele de petrol importate de Chinadin Iran și Arabia Saudită, asigură în mare parte nevoile naționale. Din acestpunct de vedere, spre deosebire de SUA, China nu își permite să acționeze înregiune într-o manieră similară, autoritară ce poate avea rezultate negativeasupra rolului său pe viitor, cât și pentru comerțul pe care îl are atât cuIran, cât și cu Arabia Saudită.

Cristian Oancea estecercetător la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul Institutului deȘtiințe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al AcademieiRomâne.