A venit primăvara. Vă spuneam, cândva, că pe drumul de la Lausanne la Berna mă gândeam adesea la bunicii mei care m-au crescut. Au trăit, au muncit țarina românească. Când le-a venit sorocul s-au contopit cu țărâna dealului Cernei unde mulți din neamul nostru sunt îngropați. Noi am ales o altă țarină. Undeva pe malul Ialomiței, o zonă mirifică cu mulți oameni gospodari. Preotul satului trece adesea să ne miruească, sa ne sfințească casa și ogorul din jurul proprietății. Continuăm modelul traiului bunilor și străbunilor noștri. Când ne-o veni sorocul ne vom muta la garsoniera cu ușa în tavan.
Ciclul vieții va continua. Copii, nepoți, strănepoți ș.a.m.d.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu