Spitalul 9

Guvernul, condus din Spitalul 9

„A fi membru într-un guvern timp de un an de zile seamănă cu un stagiu într-un spital de psihiatrie." Sper să fi citat corect. Declarația, de altfel plină de savoare, îi aparține lui Theodor Paleologu. Și este cât se poate de adevărată.

Pe vremuri era cunoscut sub numele de Spitalul 9. Acum i se spune „Alexandru Obregia", dar pacienții îi sunt aceiași. Cetățeni fie prea nervoși, fie excesiv de zâmbitori și glumeți sau supărați din cale afară. Nervii cetățenilor expuși la deranjul neuronilor nu trec așa de ușor. Mai cu pastile, mai cu injecții care îi turtesc zile întregi, mai cu dușuri reci sau cămașa de forță. Maladia excesului de supărare sau de veselie îi cuprinde repede pe pacienți, cu manifestări variate. Unii se cred Napoleon sau Ștefan ce Mare, alții sunt Robinson Crusoe sau galoșii scoși la plimbare pe post de câine. Dacă le spui să-i încalțe, îți spun că îi mușcă. Dacă stai un an în țara șchiopilor, teafăr fiind, pleci de acolo trăgându-ți și tu piciorul. Mare mirare dacă nu cumva și medicii, la un moment dat, nu împrumută ceva din trăirile pacienților.

Guvernul nu se mai știe din cine este format, căci personajele încep să semene cu glumeții de la Spitalul 9. Să spui că este obligatoriu să porți mască pe plajă mai treacă meargă. Dar să zici că marea este spațiu public e grav. Și mai grav este să declari că masca trebuie purtată și în apă. N-a văzut nimeni virusul făcând pluta pe spate, dar contează opinia care ajunge directivă. Nu știu de ce voioșilor din guvern nu le-a dat prin cap să impună virusului să poarte masca și să ne lase pe noi în pace. Ne-am fi uitat la fel de chiorâș la ei, e drept, dar cu mai multă înțelegere.