Amintirile din copilăria mea într-un sat aruncat pe dealurile din apropierea Drăgășanilor m-au îndemnat să plantez doi meri de vară în curtea casei în care azi ne ducem zilele bătrâneții.
Parfumul fructelor lor îmi aduce aminte de bunicii mei care m-au crescut cu mult drag până la buchisirea primelor slove când am luat drumul prbegiei în Ardeal. Am mai scris despre această poveste din viața mea.
Astfel de meri, rar îi mai întâlnești în curțile gospodarilor de la sate.
Recomand tuturor să-și planteze meri văratici. Nu veți regreta! Sunt ușor de întreținut. Au producții mari. Țața Anghelina, vecina bunicilor mei, poate îmi citește cuvintele scrise. Este de multă vreme pe lumea cealaltă. Îmi da binețe când ma vedea cățărat în mărul varatic, sa fie acum peste șaizeci și ceva de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu