Mi-a plăcut comentariul unei cititoare de pe Facebook :
"Frumoasa gradina! Sa lucrezi la grădina, cu picioarele direct pe pămînt, te incarca de energie, una din amintirile mele cele mai plăcute este cum o ajutam pe bunica mea la grădina..la samintat cum zice ea, la plivit, la udat straturi. Si acum, când merg pe o pajiște îmi dau jos adidașii și calc pe iarba, este o senzație de nedescris."
Ce ar fi să avem fiecare un colțișor de verdeață!
În acest context adaug:
Vroiam cândva cu mulți ani în urmă, să fie aproape douăzeci de ani, să ne petrecem anii de pensie la munte, la curte cu o căsuță mică pe care să o întreținem ușor, dar hazardul ne-a adus într-un sat de câmpie cu oameni muncitori, harnici, cu mult respect, cam ce avusesem în satele noastre de baștină.
Pogonul nostru de pământ din jurul casei cere multă atenție și multă muncă, efort susținut din primăvară până-n toamnă, de la răsăritul primului fir de iarbă până la culesul ultimelor fructe, merelor din soiuri târzii sau perelor popești.
În ultimii ani până la ieșirea la pensie am coordonat amândoi soții și am finalizat proiecte cu finanțare europeană.
Să fie vreo zece ani de când în satul nostru a sosit un preot tânăr, un om deosebit, harnic, cu mult har, iubit acum de credincioșii satului. Într-o discuție cu preotul, în perioada lui de început apostolicească, am aflat că lucrează pe proiecte, lucru ce m-a făcut sa zâmbesc. Lucrasem la proiecte mari dar acum înțelegeam că fiecare dintre noi executăm zilnic proiecte neschițate pe hârtie, finanțate sau nu din buzunarul propriu.
Așa că acum când soarele apune ne creionăm în minte, fiecare dintre noi, proiectul ce urmează al executa a doua zi sau proiecte pe perioadă determinată, legate de casă , copii, nepoți, frați, surori și părinții care mai sunt în viață.
Tăiatul fânului, de obicei în cursul dimineții dar uneori și sub arșița soarelui, ierburilor care au o creștere rapidă și viguroasă, sunt proiecte repetitive cel puțin de șapte ori pe an. La orele prânzului, după astfel de activități, bucatele au un deliciu deosebit. Foamea este cel mai bun bucătar dar îți și elimină toate mofturile care la oraș prind la mulți oameni. Ceapa, ridichile, salata, legumele, cultivate fără chimicale după datina străbună, proaspăt culese din grădină, dau savoare salatelor, ciorbelor, garniturilor, mâncărilor de tot felul.
Cele două proiecte, ieri- legatul roșiilor și castraveților, azi- cositului ierburilor, mi-au supus la efort toți mușchii. O oboseală plăcută se instalează în corpul nostru, la ceas de seară. Somnul adânc se instalează imediat.
Muncă în grădină este un remediu natural al tuturor bolilor! Recomand cu căldură tuturor să încerce acest tratament. Multe locuri, localități, case, sate comune, vă așteaptă. Nu ezitați să dați frâu liber energiilor Dumnevoastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu