Mihai Răzvan Ungureanu (n. 22 septembrie 1968, Ia ș i) este premier desemnat al României,istoric ș i diplomat român, care a deținut funcția de ministru de externe al României între anii 2004-2007. În prezent este premier desemnat ș i director al Serviciului de Informații Externe al României.La data de 26 noiembrie 2007, președintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcția de director al Serviciului de Informații Externe, rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu. În anul 1993 a susținut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and JewishStudies din cadrul Universității Oxford. Membru al board-ului științific al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, Iași – București(1996-1998)Membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997).Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998). Site-ul de stiri ronatvan.com publica o lista larga de figuri publice de origine evreiasca din Romania din mai toate domeniile de activitate. Potrivit sursei citate, persoana care a contribuit la întocmirea acestei liste “este anonimă din motive lesne de înteles”. Pe langa cei care isi asuma identitatea si sunt perceputi in consecinta, exista, potrivit autorului, unele persoane (in dreptul numelui carora apare ?) in cazul carora nu exista certitudinea ca sunt de origine evreiasca, asa incat aceste cazuri trebuie tratate cu rezerve.-Traian Basescu (fost marinar, fost primar al Bucurestiului, politician si PresedinteleRomâniei?)-Petre Roman (politician, fost Prim Ministru al Romaniei)-Emil Constantinescu (profesor, fost presedinte al Romaniei?)-Ion Iliescu (politician, fost presedinte al Romaniei si „personaj important alrevolutiei din 89”)-Nina Iliescu (sotia lui Ion Iliescu)-Theodor Stolojan (fost Premier, economist, politician, fost lider al PDL si consilierPrezidential)-Viorel Lis (fost primar al Bucurestiului, baron)-Dinu Patriciu (presedintele Grupului Rompetrol, NV si membru important al PNL)-Mihai Razvan Ungureanu (director SIE, istoric, politician, si fost ministru deexterne).
Fundația Emanuil Gojdu a fost instituită prin testamentul pe care Emanuil Gojdu l-a autentificat la Budapesta la 4 noiembrie 1869. Fundația oferea burse de studii românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria ("acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care se ține de religia răsăriteană ortodoxă").
În 1871, macedoromânul Emanuil Gojdu lăsa prin testament unei fundaţii administrate de Mitropolia Ardealului o avere care s-ar ridica astăzi la trei miliarde de euro. De pe urma acesteia urmau să beneficieze studenţii români săraci, care aveau nevoie de burse. Printre bursieri s-au numărat, în timp, Victor Babeş, Traian Vuia şi Octavian Goga, Constantin Daicoviciu sau Dumitru Stăniloaie. Statul maghiar a confiscat bunurile acestei organizaţii neguvernamentale în 1918 şi nu le-a mai restituit niciodată, deşi a semnat acorduri internaţionale în sensul retrocedării, în anul 1937. În 1996, un grup de intelectuali transilvăneni şi bănăţeni, precum şi capi ai Bisericii Ortodoxe din Ardeal au hotărât reînfiinţarea Fundaţiei Gojdu, pe baza idealurilor înscrise în testamentul lui Emanuil Gojdu. Noua fundaţie, cu sediul la Sibiu, patronată de Biserica Ortodoxă Română, a fost considerată proprietara de drept a bunurilor aflate la Budapesta şi a revendicat acest patrimoniu în baza acordului din 1937, mai sus-amintit. Drept “răspuns”, Primăria din Budapesta a scos la licitaţie imobilele Fundaţiei Gojdu, în 1998 şi 1999. Pentru a stopa o posibilă înstrăinare a bunurilor, “Grupul de iniţiativă” a chemat în instanţă statul maghiar, la începutul anului 2000. Relaţiile generale româno- maghiare s-au destins ulterior. O mare parte a averii se află într-o bancă din Austria În 2005, Guvernul Tăriceanu a încheiat cu guvernul ungar un act juridic prin care patrimoniul era renaţionalizat de statul ungar, Fundaţia Gojdu, în varianta gândită de Emanuil Gojdu, era desfiinţată, iar testamentul, anulat. Actul prevedea înfiinţarea unei noi fundaţii, în Ungaria, care să se ocupe doar de studenţii români aflaţi acolo, cu fonduri puse la dispoziţie de statele român şi maghiar, dar nu mai spunea nimic despre banii lăsaţi de Emanuil Gojdu. Documentul a fost conceput de Mihai Răzvan Ungureanu, în calitate de ministru de externe. Acest acord a stârnit, cum era de aşteptat, nemulţumirea Bisericii Ortodoxe Române. În urma scandalului care a urmat, Parlamentul a respins iniţiativa şi a repus Fundaţia Gojdu de la Sibiu în drepturile ei. În anul 2012, premierul Victor Ponta a anunţat că o comisie de control va verifica modul în care MRU a încercat să înstrăineze Fundaţia Gojdu. Acesta e motivul pentru care, înainte de votul din Parlament pentru numirea lui Ungureanu în funcţia de şef SIE, s-a vorbit despre “Fundaţia Gojdu, piatra de moară de la gâtul lui MRU”. Conform informaţiilor de ultimă oră, din verificările Fundaţiei Gojdu din Sibiu reiese că într-o bancă din Austria există o parte din averea lăsată moştenire studenţilor români, sub formă de aur. Acest lucru ar putea explica dorinţa de a şterge urmele acestui act de caritate vechi de 150 de ani…
Citeşte întreaga ştire: Fundaţia Gojdu, o afacere cu aur şi imobile de 3 miliarde de euro
Dosarul Flota a fost un scandal de corupție din România. La sfârșitul anului 1989, flota românească se afla pe locul 9 în topul mondial,[1] iar după 1990, după asocierea cu firme străine, dându-le navele spre exploatare, flota românească, în loc să facă profit s-a ales și fără nave, și cu datorii imense.[2]
În perioada 1991 - 1999, din cauza managementului necorespunzător, numai la compania Petromin s-a creat un prejudiciu estimat la peste 150 milioane de dolari[2].
Au fost acuzate 80 de persoane, inclusiv Traian Băsescu, acuzați inițial de PNA că au vândut la prețuri derizorii 16 nave din flota comercială română.[3]
După o succesiune de amânări și schimbări de locuri de judecată, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au început în 2005 judecarea procesului. De la primul termen s-a luat în discuție problema imunității prezidențiale a inculpatului Traian Băsescu. Judecătorii au decis ca dosarul să fie retrimis la PNA pentru reluarea anchetei.[4]
Ulterior Parchetul Național Anticorupție (redenumit în 2006 Direcția Națională Anticorupție) a solicitat o nouă expertiză contabilă a prejudiciului.[4]
Noua expertiză contabilă, finalizată în septembrie 2007, a stabilit că prejudiciul, stabilit inițial de prima expertiză la 275 de milioane de euro, este inexistent.[4]
Astfel infracțiunile pentru care au fost deferiți justiției șeful statului, Traian Băsescu - în calitate de fost ministru al Transporturilor - și alți doi foști șefi ai acestui minister, Aurel Novac și Paul Teodoru, devin lipsite de conținut juridic fără existența vreunui prejudiciu.[4]
De altfel, calculele expertizei susțin că, prin vinderea celor 16 nave, Statul Român nu doar că nu a ieșit în pierdere, dar evitând prin această vânzare cheltuielile de întreținere a navelor, a obținut un venit net de peste 17 milioane de dolari.[4]
Navele nu au fost vândute de Ministerul Transporturilor, ci de Fondul Proprietății de Stat. Navele au fost vândute la prețuri superioare valorii lor de amortizare. Navele erau în stare proastă, iar Flota nu avea bani pentru repararea lor, deoarece guvernul oprise subvențiile.[5]
Conform lui Gheorghe Bosînceanu „Navele erau însă vechi și extrem de costisitor de operat.”[6]
Decizia de a vinde navele nu a fost a lui Băsescu, ci a acționarului majoritar (FPS), care a urmat procedura legală prin AGA.[7]
Xxx. Extrase din diverse materiale de pe Internet. Sursele pot fi contradictorii sau false. Rămân la aprecierea cititorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu