"Dar modul în care a fost tratat mi-a provocat un moment de greaţă, de repulsie, de dezorientare.Eram înspăimîntat de felul în care fusese înscenat acest proces: un proces sumar, regizat de noii capi ai manipulării. Am sperat să fie un proces real al dictaturii, al comunismului şi al acestor patruzecide ani… un proces al Securităţii şi chiar al oportunismului din ţară. Ceauşescu nu era singurul vinovat, chiar dacă vina lui nu putea fi uitată uşor.
Unii au susţinut apoi că procesul lui a trebuit să aibă loc foarte repede deoarece nu se ştia cum va evolua situaţia… Îmi aduc aminte că după ce am văzut ştirea am făcut o lungă plimbare şi m-am simţit apăsat şi amărît. Deşi după aceea din guvern au făcut parte intelectuali, scriitori, dintre care pe unii îi cunoşteam şi îi admiram – acesta nu a fost deloc un moment bun. Eram totuşi gata să mă întorc în ţară. Vorbeam cu prietenii care erau şi ei în exil şi le spuneam că acum ar trebui să ne întoarcem, motivul pentru care am plecat nu mai e."
Extras din cartea: Cuvinte din exil de Hannes Stein și Norman Manea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu