Încep să se scrie mai multe articole în mass-media ce par a avea substanță, să pună în analiză fenomene geopolitice ca revoluțiile din '89, să dea o explicație a ceea ce a urmat, acapararea puterii de niște sfertodocți, gen Ilici Iliescu- omul partidului pregătit de ruși și Roman, un semiintelectual fugit acum în Elveția sau de niște intelectuali sau muncitori, noi vizionari pentru țările lor, Cehia sau Polonia, de exemplu.
Mă cutremură prostia celor din structurile de putere din România. Aud că Mucea își va schimba consilierii. O fi de bine! Nu se vede nimic la orizont. Ajustări, tăieri pe toate planurile, corupție endemică de la micul comerciant de la sate care fentează statul cum știe el mai bine, ajutat de toate forțele locale, poliție, primărie, biserică și controlorii economici statali la marile corporații ce sug toate bogățiile solului și subsolului românesc. Am ajuns o economie falimentară. Mai grav este că actului conducători sunt de mucava fara nicio viziune economică de dezvoltare, motorul binelui pentru noi toți.
Dau un extras din Adevărul.ro concludent:
Nu trebuie să fie „pe val", nu trebuie să fie ovaționat la scenă deschisă; Churchill, de pildă, a fost ani la rând criticat dur pentru ideile sale, adesea împotriva curentului, dar a rămas fidel propriei viziuni. Ceea ce contează este să se citească pe chipul unui președinte, în fiecare clipă, acea atitudine de seriozitate responsabilă, pusă în slujba oamenilor și a destinului comun.
Prezidențiabilitatea mai înseamnă claritate a vederii — cel puțin pe durata mandatului —, minte limpede și simțuri mereu conectate la barometrul social. Este vorba despre acea luciditate care îi permite unui lider să rămână ancorat în realitate, chiar și atunci când este izolat de presiunea puterii, despre capacitatea de a percepe nu doar ceea ce se spune, ci și ceea ce mocnește sub suprafața tăcerii publice.
Aceste trăsături nu se confundă nici cu încruntarea înfumurată, nici cu jovialitatea de cartier, nici cu superioritatea rece a monarhilor. Ele presupun ponderare, analiză profundă, echilibru interior și gesturi calme, explicate limpede. Prezidențiabilitatea exclude zvâcnirile adolescentine și impune o gândire de tip rabinic — nu neapărat filosofică, ci înrădăcinată în înțelepciunea comună, hrănită din bunul-simț popular și din conștiința riscurilor unei decizii asumate. Un președinte autentic nu se ascunde în spatele tăcerii și nici nu confundă autoritatea cu rigiditatea: ascultă vocile relevante, deliberează și iese în fața cetățenilor pentru a explica direcția aleasă.
Omul politic echipat cu forța prezidențiabilității este cel care poate convinge un popor să-l urmeze chiar și pe drumuri nemarcate, uneori acoperite de ape tulburi, atunci când circumstanțele o cer. Fără convingere nu există încredere, fără încredere nu există acel liant care asigură coeziunea unui neam, iar fără coeziune nu există drum comun — ci doar o sumă de scurtături individuale care, de cele mai multe ori, nu duc nicăieri."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu