"După îndelung așteptata independență de uriașul pe cale de a se nărui, tânărul stat georgian se cufundă în haos. La sfârșitul anilor 1980, între pereții igrasioși și balcoanele de lemn fermecate ale cartierelor vechi din Tbilisi, se întâlnesc patru fete: Dina cea lacomă de libertate, Ira cea inteligentă și nesociabilă, Nene cea romantică, nepoata celui mai influent interlop din oraș, și Keto cea sensibilă. Prietenia lor sfidează orice: prima mare iubire, căreia îi este îngăduit să înflorească doar în umbră, violența care izbucnește pe străzi, penele de curent, heroina care inundă țara și fisurile unei democrații recente. Dar, în cele din urmă, o trădare de neiertat și o moarte tragică le despart. Abia în 2019, cu ocazia unei mari retrospective cu fotografiile prietenei lor dispărute, ajung să se reîntâlnească. Expoziția le înfățișează propria poveste, care este totodată povestea țării lor, obligându-le să ridice vălul ce acoperă trecutul, iar iertarea pare posibilă.
„Extraordinară! Uluitoare în primul rând datorită dimensiunilor impresionante: peste 500 de pagini, o duzină de personaje, o frescă umană cuprinzând mai bine de treizeci de ani. Un roman fascinant, amintind deopotrivă de literatura rusă prin ardoarea existențială și de cea germană prin profunzimea psihologică. O carte impunătoare despre revoltă, despre încercarea și ispita de a trăi.“ - Le Figaro
„Rețineți acest nume: Nino Haratischwili. O povestitoare excepțională. Lumina care lipsea este un roman care-l devorează pe cititor chiar în timp ce acesta devorează romanul. Haratischwili izbutește să îmbine euforia intimității cu brutalitatea politicii. Și o face cu măiestrie. Fără să sufoce niciun moment căldura speranței personajelor.“ - Le Monde
„Lumina care lipsea prezintă un vârtej de personaje secundare care te trimit cu gândul la atmosfera vrăjită a romanelor lui Orhan Pamuk. Dar Elena Ferrante este cea care, înaintea tuturor, pare să-i sufle lui Nino Haratischwili la ureche în timp ce aceasta relatează viețile zbuciumate ale unor noi prietene geniale.“ - Le Nouvel Obs
Nino Haratischwili, născută în 1983 la Tbilisi, este un nume consacrat în literatura, dramaturgia și regia de teatru europeană. Primul său roman, Juja (2010), a fost distins cu premiul pentru debut Buddenbrooks Lübeck. Au urmat numeroase alte distincții, printre care Premiul pentru Literatură Anna Seghers, Premiul Bertolt Brecht și Premiul Comemorativ Schiller, iar romanul Die Katze und der General a fost inclus pe lista scurtă pentru Premiul German de Carte din 2019. A opta viață (pentru Brilka), o adevărată saga de familie, tradusă în 25 de limbi, a devenit bestseller mondial și este în curs de ecranizare. Drepturile pentru noul ei roman, Lumina care lipsea, au fost vândute în 15 țări, încă dinainte de apariția cărții. Autoarea trăiește la Berlin. La Editura Trei a mai apărut A opta viață (pentru Brilka)."
Citește:
https://www.facebook.com/share/g/1CsB5Pfj84/
Secțiunea "fișiere"
Xxxxx
A.M.:
Am aflat despre această carte de la o prietenă de familie, profesoară de limba română. Adeseori face schimb de idei cu soția mea, devoratoare de literatură și ea.
Am căutat cartea, am găsit-o în format docx, împachetată în câțiva Mb. Am distribuit-o în grupul meu, vezi link-ul de mai sus. Am parcurs câteva zeci de file. Ușor de citit. Pare un roman al lui Dostoievski.
Iată fraze care m-au uns la inimă. Ce frumoase și pline de conținut!
"Înmulțește-te, suntem o țară mică și trebuie să dăinuim – această poruncă este echivalentă cu prima poruncă. Fii întotdeauna mândră de țara ta, nu-ți uita limba – o țară străină, indiferent care, poate să ți se pară frumoasă, palpitantă și interesantă, dar niciodată, niciodată să nu ți se pară mai bună decât țara ta.
Găsește întotdeauna la oamenii de altă nație particularități și trăsături care, în Georgia cel puțin, ar fi scandaloase și enervează-te din cauza lor: zgârcenia în general, adică voința inexistentă de a-ți cheltui toți banii pentru comunitate, lipsa ospitalității, adică absența voinței de a-ți da viața peste cap pentru orice vizită, slaba poftă pentru băutură și mâncare, adică neputința de a bea până cazi sub masă, inexistența talentului muzical – astfel de trăsături.
Fii deschisă, tolerantă, înțelegătoare și acceptă alte culturi interesante, cu condiția să respecți și să afirmi permanent unicitatea țării tale.
Fii (de 18 ani din nou) credincioasă, mergi la biserică, nu pune la îndoială nimic din ce are legătură cu Biserica Ortodoxă; nu gândi independent, fă-ți cruce ori de câte ori vezi o biserică (e foarte în vogă, spuneai!), așadar de vreo 10.000 de ori pe zi, când te afli în capitală. Nu critica nimic din ce-i sfânt – adică aproape nimic din ce are de-a face cu țara aceasta.
Fii veselă și senină, fiindcă aceasta este mentalitatea țării, amărăciunea displace în Georgia noastră însorită. Știi și tu foarte bine.
Nu-ți înșela niciodată bărbatul și, dacă el te înșală – iartă-l, doar e bărbat. Trăiește în primul rând pentru ceilalți. Fiindcă ceilalți știu întotdeauna ce e mai bine pentru tine."
Să-mi fie cu iertare ce urmează să zic. Eu identific într-o frază Germania unde locuiește în prezent autoarea cărții. Această țară se aseamănă cu Elveția, o țară foarte frumoasă, cunoscută de mine îndeaproape. N-aș fi dat România, în vecii, vecilor pe aceste ținuturi.
Dragii noștri emigranți români citiți această carte și dacă nu, zăboviți aspra extrasului din carte, distribuit în contextul acestei prezentări!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu