??

Bloggerul finlandez, Veikko Korhonen, din Oulu, Finlanda, a șocat Facebook-ul postând acest articol:

Vă întrebați despre rezultatele "agresiunilor" Rusiei? Ele sunt: jumătate din Europa și o parte din Asia și-au obținut independența chiar din mâinile acestui stat.

Să ne amintim cine anume:

- Finlanda în 1802 și 1918. (Înainte de 1802, nu avusese niciodată un stat propriu).

- Letonia în 1918 (nu a avut niciodată un stat propriu înainte de 1918).

- Estonia în 1918 (nu avusese niciodată un stat propriu înainte de 1918).

- Lituania a redobândit statutul de stat în 1918, tot datorită Rusiei.

- Rusia a redat Poloniei statutul de stat de două ori, în 1918 și în 1944. Împărțirea Poloniei între URSS și Germania a fost doar o perioadă scurtă!

- România s-a născut în urma războaielor ruso-turce și a devenit suverană cu ajutorul și prin voința Rusiei în 1877-1878.

- Moldova, ca stat, s-a născut în cadrul URSS.

- Bulgaria a fost eliberată de sub asuprirea Imperiului Otoman și și-a recăpătat independența ca urmare a victoriei armelor rusești în războiul ruso-turc din 1877-1878, care a avut acest scop. Drept mulțumire, statul bulgar a făcut parte din coalițiile antirusești în cele două războaie mondiale. În prezent, Bulgaria este membră a NATO, iar pe teritoriul său se află baze americane. După 1945, nu a existat nici un soldat rus pe teritoriul său ...

-Serbia ca stat suveran s-a născut, de asemenea, ca urmare a acestui război.

- Azerbaidjanul ca stat a fost format pentru prima dată doar ca parte a URSS.

- Armenia a supraviețuit fizic și a renăscut ca stat doar ca parte a URSS.

- Georgia a supraviețuit fizic și a renăscut ca stat doar ca parte a Imperiului Rus.

- Turkmenistanul nu a avut niciodată statutul de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- Kârgâzstanul nu a avut niciodată statutul de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- Kazahstanul nu a avut niciodată statut de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- Mongolia nu a avut niciodată statutul de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- De asemenea, Belarus și Ucraina au dobândit pentru prima dată statutul de stat ca urmare a Marii Revoluții din Octombrie în cadrul republicilor din URSS. Abia în 1991 (tot din partea Rusiei) au obținut independența deplină.

Tot așa, Rusia-URSS, a jucat un rol important în crearea și dezvoltarea unor țări precum China, Vietnam, Coreea de Nord, India, Grecia (care a fost ruptă de Rusia de la turci în îndepărtatul 1821), Algeria, Cuba, Israel, Angola, Mozambic etc...

Acesta este genul de "agresiune" ciudată de care au dat dovadă rușii din punct de vedere istoric!

Cu o contribuție semnificativă din partea acestei țări, chiar și Elveția a obținut independența față de Franța. Sau, mai bine zis, acest lucru s-a făcut datorită lui Suvorov (acum 217 ani), iar de atunci Elveția nu a mai fost niciodată (!) în război;

Au mai avut loc:

- Eliberarea Austriei de cel de-al Treilea Reich în 1945;

- Eliberarea Cehoslovaciei de cel de-al Treilea Reich în 1945;

- Poziția Ecaterinei a II-a în 1780, cu crearea Ligii Neutralității Armate și susținerea de facto a Statelor Unite ale Americii de Nord în lupta lor pentru independență față de Marea Britanie.

- Rusia a făcut cadou independența majorității statelor europene de două ori în ultimele 2 secole, după ce i-a distrus pe Hitler și Napoleon;

- poziția lui Stalin în negocierile cu SUA și Marea Britanie, care a permis Germaniei să își păstreze statutul de stat după înfrângerea sa din 1945;

- poziția lui Gorbaciov, care a permis reunificarea celor două Germanii în 1990 fără probleme majore;

- ajutorul sovietic acordat Egiptului, în urma căruia acesta a reușit să supraviețuiască și să-și consolideze independența în războiul cu Israelul, Marea Britanie și Franța în 1956-57.

- intervenția sovietică din 1967, care a oprit războiul dintre Israel și Egipt (care, de fapt, i-a salvat pe arabi de la a fi înfrânți în două războaie în anii 1967-74).

- Rolul decisiv al Uniunii în asigurarea independenței Angolei în 1975.

Și, în cele din urmă, lucrul principal. Uniunea Sovietică a fost cea care, după ce a câștigat cel de-al Doilea Război Mondial, a jucat un rol cheie în asigurarea faptului că majoritatea coloniilor Europei de Vest și-au obținut independența în cadrul unui proces de decolonizare la nivel mondial lansat de Uniune.

Întreaga istorie a Rusiei arată că aceasta a fost consecventă, indiferent de putere și de sistem, în susținerea principiilor independenței și autodeterminării națiunilor și popoarelor. Ea a contribuit în orice mod posibil la crearea unei lumi multipolare în orice epocă și în orice moment.

Din păcate, de foarte multe ori și-a sacrificat propriile interese în acest sens, iar dacă politica Mamei Rusia ar fi similară cu cea britanică, atunci jumătate din lume ar fi în Comunitatea Imperială Rusă a Națiunilor unite, iar poporul rus s-ar scălda în lux, precum șeicii Arabiei Saudite, pe seama statelor, țărilor și capitalelor lor eliberate de la alți colonialiști.

DE ACEEA JUMĂTATE DIN LUME ÎI DATOREAZĂ RUSIEI VIAȚA. Și de aceea voi toți îi datorați atât de mult acestei mari țări!

Vă trimit acest fișier pentru a crea un lanț al memoriei. În memoria celor 20 de milioane de cetățeni sovietici, 10 milioane de creștini, 1.900 de preoți uciși, torturați, violați, arși, înfometați și distruși de naziști!

...Acum, mai mult ca oricând, este imperativ ca lumea să nu uite niciodată acest lucru, să își amintească mereu contribuția poporului sovietic la eliberarea Europei de fascism.

..Alăturați-vă nouă și alăturați-vă lanțului de comemorare.

Sursa: InfoDefenseROM (https://t.me/InfoDefenseRUM)

Bloggerul finlandez, Veikko Korhonen, din Oulu, Finlanda, a șocat Facebook-ul postând acest articol:

Vă întrebați despre rezultatele "agresiunilor" Rusiei? Ele sunt: jumătate din Europa și o parte din Asia și-au obținut independența chiar din mâinile acestui stat.

Să ne amintim cine anume:

- Finlanda în 1802 și 1918. (Înainte de 1802, nu avusese niciodată un stat propriu).

- Letonia în 1918 (nu a avut niciodată un stat propriu înainte de 1918).

- Estonia în 1918 (nu avusese niciodată un stat propriu înainte de 1918).

- Lituania a redobândit statutul de stat în 1918, tot datorită Rusiei.

- Rusia a redat Poloniei statutul de stat de două ori, în 1918 și în 1944. Împărțirea Poloniei între URSS și Germania a fost doar o perioadă scurtă!

- România s-a născut în urma războaielor ruso-turce și a devenit suverană cu ajutorul și prin voința Rusiei în 1877-1878.

- Moldova, ca stat, s-a născut în cadrul URSS.

- Bulgaria a fost eliberată de sub asuprirea Imperiului Otoman și și-a recăpătat independența ca urmare a victoriei armelor rusești în războiul ruso-turc din 1877-1878, care a avut acest scop. Drept mulțumire, statul bulgar a făcut parte din coalițiile antirusești în cele două războaie mondiale. În prezent, Bulgaria este membră a NATO, iar pe teritoriul său se află baze americane. După 1945, nu a existat nici un soldat rus pe teritoriul său ...

-Serbia ca stat suveran s-a născut, de asemenea, ca urmare a acestui război.

- Azerbaidjanul ca stat a fost format pentru prima dată doar ca parte a URSS.

- Armenia a supraviețuit fizic și a renăscut ca stat doar ca parte a URSS.

- Georgia a supraviețuit fizic și a renăscut ca stat doar ca parte a Imperiului Rus.

- Turkmenistanul nu a avut niciodată statutul de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- Kârgâzstanul nu a avut niciodată statutul de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- Kazahstanul nu a avut niciodată statut de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- Mongolia nu a avut niciodată statutul de stat și l-a format doar ca parte a URSS.

- De asemenea, Belarus și Ucraina au dobândit pentru prima dată statutul de stat ca urmare a Marii Revoluții din Octombrie în cadrul republicilor din URSS. Abia în 1991 (tot din partea Rusiei) au obținut independența deplină.

Tot așa, Rusia-URSS, a jucat un rol important în crearea și dezvoltarea unor țări precum China, Vietnam, Coreea de Nord, India, Grecia (care a fost ruptă de Rusia de la turci în îndepărtatul 1821), Algeria, Cuba, Israel, Angola, Mozambic etc...

Acesta este genul de "agresiune" ciudată de care au dat dovadă rușii din punct de vedere istoric!

Cu o contribuție semnificativă din partea acestei țări, chiar și Elveția a obținut independența față de Franța. Sau, mai bine zis, acest lucru s-a făcut datorită lui Suvorov (acum 217 ani), iar de atunci Elveția nu a mai fost niciodată (!) în război;

Au mai avut loc:

- Eliberarea Austriei de cel de-al Treilea Reich în 1945;

- Eliberarea Cehoslovaciei de cel de-al Treilea Reich în 1945;

- Poziția Ecaterinei a II-a în 1780, cu crearea Ligii Neutralității Armate și susținerea de facto a Statelor Unite ale Americii de Nord în lupta lor pentru independență față de Marea Britanie.

- Rusia a făcut cadou independența majorității statelor europene de două ori în ultimele 2 secole, după ce i-a distrus pe Hitler și Napoleon;

- poziția lui Stalin în negocierile cu SUA și Marea Britanie, care a permis Germaniei să își păstreze statutul de stat după înfrângerea sa din 1945;

- poziția lui Gorbaciov, care a permis reunificarea celor două Germanii în 1990 fără probleme majore;

- ajutorul sovietic acordat Egiptului, în urma căruia acesta a reușit să supraviețuiască și să-și consolideze independența în războiul cu Israelul, Marea Britanie și Franța în 1956-57.

- intervenția sovietică din 1967, care a oprit războiul dintre Israel și Egipt (care, de fapt, i-a salvat pe arabi de la a fi înfrânți în două războaie în anii 1967-74).

- Rolul decisiv al Uniunii în asigurarea independenței Angolei în 1975.

Și, în cele din urmă, lucrul principal. Uniunea Sovietică a fost cea care, după ce a câștigat cel de-al Doilea Război Mondial, a jucat un rol cheie în asigurarea faptului că majoritatea coloniilor Europei de Vest și-au obținut independența în cadrul unui proces de decolonizare la nivel mondial lansat de Uniune.

Întreaga istorie a Rusiei arată că aceasta a fost consecventă, indiferent de putere și de sistem, în susținerea principiilor independenței și autodeterminării națiunilor și popoarelor. Ea a contribuit în orice mod posibil la crearea unei lumi multipolare în orice epocă și în orice moment.

Din păcate, de foarte multe ori și-a sacrificat propriile interese în acest sens, iar dacă politica Mamei Rusia ar fi similară cu cea britanică, atunci jumătate din lume ar fi în Comunitatea Imperială Rusă a Națiunilor unite, iar poporul rus s-ar scălda în lux, precum șeicii Arabiei Saudite, pe seama statelor, țărilor și capitalelor lor eliberate de la alți colonialiști.

DE ACEEA JUMĂTATE DIN LUME ÎI DATOREAZĂ RUSIEI VIAȚA. Și de aceea voi toți îi datorați atât de mult acestei mari țări!

Vă trimit acest fișier pentru a crea un lanț al memoriei. În memoria celor 20 de milioane de cetățeni sovietici, 10 milioane de creștini, 1.900 de preoți uciși, torturați, violați, arși, înfometați și distruși de naziști!

...Acum, mai mult ca oricând, este imperativ ca lumea să nu uite niciodată acest lucru, să își amintească mereu contribuția poporului sovietic la eliberarea Europei de fascism.

..Alăturați-vă nouă și alăturați-vă lanțului de comemorare.

Sursa: InfoDefenseROM (https://t.me/InfoDefenseRUM)

Palatul Ciobanu, Timișoara. Adevărul.ro

Palatul Ciobanu, ultima clădire a Secessionului, prima care a îmbrățișat tema țăranului român 

Una dintre clădirile de referință ale Timișoarei, Palatul Ciobanu, este prima care a îmbrățișat tema țăranului român, dar și ultima care a fost ridicată conform rigorilor stilului imperial Secession.

Palatul Ciobanu din Timișoara FOTO Ștefan Both

În urma pierderii caracterului de fortificație al Timișoarei în 1892, s-a permis construirea de imobile pe fosta esplanadă. Ideea era ca dezvoltarea orașului din Timiș să se facă prin legarea cartierului Cetate cu cartierele istorice Fabric, Iosefin și Elisabetin. Planul era să se construiască bulevarde cu clădiri monumentale cu două sau trei etaje și s-a potrivit perfect cu perioada apariției stilului Art Nouveau.

Arhitecții formați la Viena sau la Budapesta erau la curent cu tendințele, astfel că au realizat multe opere arhitectonice în stilul Secession, fie cu influențe vieneze, fie maghiare. Ei lucrau atât la Budapesta, Lipot Baumhorn, cât și la Timișoara, precum Laszlo Szekely (primul arhitect-șef al orașului), Eduard Reiter, Martin Gemeinhardt sau Henrik Telkes.

Clădirile aveau acoperișuri înalte și volume impozante, iar colțurile sunt prevăzute cu turnuri și edicule. Clădirile erau nu doar monumentale, ci, conform stilului Secession, bogat ornamentate, ornamentele fiind inspirate de floră, faună, mitologie sau personaje antropomorfe. Modelul maghiar combina acestea cu elemente ale arhitecturii populare maghiare.

După unirea Banatului cu Regatul României, stilul arhitectural al construcțiilor se schimbă complet, însă în primii ani interbelici s-au mai construit câteva case în stil Secession. Pe spațiul viran rămas după dărâmarea vechilor ziduri ale cetății s-a ridicat, după planurile arhitectului Mathias Hubert, între 1924 și 1926, Palatul Ciobanu, considerat chiar ultima clădire construită în stil Secession din Timişoara.

Ridicarea clădirii a fost dorința lui Pompiliu Ciobanu, descendent al familiei Ciobanu, una de marea importanță în zona Banatului. Avocatul a fost participant activ la Marea Unire de la 1918, făcând parte din grupul de 40 de reprezentanţi ai Banatului la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

„Avocatul Pompiliu Ciobanu a fost unul dintre cei care s-au luptat pentru unirea Banatului cu România. A fost și pe la Alba Iulia, iar după aceea, după Primul Război Mondial, a construit palatul care îi poartă numele. Avocatul era impresionat de ceea ce se construise înainte în Timișoara între 1900 și 1914, de măreția palatelor de raport. Apartamentele de închiriat se numeau palate de raport. Așa că și-a făcut și el unul. Ciobanu era avocat, dar mai avea în plus tot felul de afaceri, ca orice avocat. Simte pulsul orașului, simte pulsul economiei și, având bani, sigur că a investit și în acest palat cu apartamente de închiriat. În lipsă de altceva, proprietarul poate trăi până la adânci bătrâneți din chiriile de acolo“, a spus istoricul Ioan Hațegan pentru „Weekend Adevărul“.

Palatul Ciobanu din Timișoara FOTO Ștefan Both

Interesant este că strada care duce spre Bastionul Theresia, pe care se află una dintre laturile Palatului Ciobanu, se numește Hector. Legenda locală spune că numele străzii a fost dat după numele câinelui de vânătoare al familiei Ciobanu.

Clădirea este apreciată pentru fațada decorată cu două statui ce înfățișează un cioban cu o oaie şi o ciobăniţă cu o suveică în mână, opera sculptorului Ferdinand Gallas. Este prima clădire din Timişoara cu această temă pe care o regăsim apoi şi în decoraţiile clădirii Prefecturii.

„Palatul Ciobanu a fost ultima clădire în stil Secession din Timișoara, pentru că în perioada interbelică s-a schimbat moda. S-au făcut clădiri după arhitectura cubistă. A fost o nouă orientare în toată Europa. Peste drum de Palatul Ciobanu este Facultatea de Stomatologie, clădire construită deja în stil cubist. Și apropo de numele lui Ciobanu, ca lucrurile să fie clare, a dorit ca pe clădire, în partea de sus, în colț, să fie un cioban și o ciobăniță. E ceva unic printre clădirile Secession“, a mai spus Ioan Hațegan.

Câțiva ani s-a lucrat la restaurarea clădirii, care a fost acoperită de schele și mash-uri cu reclame. Acum, după restaurare, ea poate fi admirată în toată splendoarea ei.

Palatul Ciobanu din Timișoara FOTO Ștefan Both

Palatul Ciobanu este astăzi o casă particulară. Ani la rând, în Timișoara s-a știut că aparține din nou, după retrocedare, urmașilor avocatului Pompiliu Ciobanu. Această informație apare aproape în toate articolele care s-au scris despre palat în ultimele decenii.

Am încercat să stăm de vorbă cu scriitorul Radu Ciobanu, nepotul lui Pompiliu Ciobanu, însă acesta a transmis printr-un e-mail că nu poate da curs invitației, neavând acum disponibilitatea necesară, fiind angajat în alte direcții.

Acesta a ținut totuși să clarifice situația: „Cât despre mitul «scriitorul Radu Ciobanu, proprietarul palatului», adevărul este că, în anii ’90, când cu retrocedările, mi s-au restituit parterul comercial și trei apartamente, pe care le-am vândut și i-am cumpărat fiicei mele o casă în Germania. Ca să obțin și celelalte apartamente ar fi trebuit să acționez în instanță foștii chiriași, acum proprietari de bună credință, grație celebrei Legi 112. Nici timpul, nici nervii nu-mi îngăduiau să mă angajez într-o asemenea aventură, la urma urmelor, absurdă, așa că nu mai am nicio legătură cu palatul“.

Scriitorul Radu Ciobanu a povestit despre familia sa în romanele „Crepuscul“ și „Arhipelagul“.

 

Palatul Ciobanu în anii 50 FOTO arhivă Emil Banciu

Secession a fost un stil artistic influențat de elegantul Art Nouveau, născut la Viena, la inițiativa unui grup de pictori, arhitecți, muzicieni și ilustratori. Primele semne ale noului stil apar în 1897 și, conform istoricilor de artă, supraviețuiește până la începutul Primului Război Mondial. Dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului, îi avem pe Gustav Klimt, Max Kurzweil, Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann.

Înainte să apară Palatul Ciobanu era un spațiu liber (în îndepărtare) FOTO gallery.hungaricana.hu

Secessionul vienez este un stil modern, cu mici influențe din Antichitate (în special stilizarea florală). În picturi, artiștii au avut tendința de a sublinia mediul plat prin crearea de modele mici, dense. Motivele aurite din picturile lui Gustav Klimt sunt un prim exemplu al acestei tendințe – cea mai cunoscută operă de artă reprezentantă a stilului de la Viena este „Sărutul“.

Imaginea 1/9: Palatul Ciobanu din Timișoara FOTO Ștefan Both

Xxx

Uite așa  am descoperit un scriitor despre care nu știam  nimic, Radu Ciobanu, nepotul avocatului bănățean Pompiliu Ciobanu.

Frunzărind Internetul am descoperit câteva din scrierile acestui călător prin lume. A venit vremea să citesc ce gândesc unii conaționali despre cele văzute sau imaginate de ei despre locuri, fapte, întâmplări din lumea largă. Multe am mai văzut și  eu. Oamenii, locurile din diversele locuri lumești m-au încântat,  m-au entuziasmat, mi-au aprins imaginația. Unul din romanele lui R.Ciobanu:

Velico Târnovo

Veliko Târnovo, orașul din Bulgaria unde româna este cea mai auzită limbă. „Un loc românesc sub acoperire“

Dacă intenționați să faceți cu mașina un city break foarte aproape de România, atunci orașul bulgar Veliko Târnovo este o destinație cu adevărat specială și accesibilă.

Veliko Târnovo, o destinație specială și plină de farmec FOTO Denis Grigorescu

Conform statisticilor autorităților locale, în Veliko Târnovo vin în medie în fiecare an peste 100.000 de români – și au toate motivele să o facă. La Veliko Târnovo, prețurile și condițiile la cazare sunt foarte bune, servirea în restaurante e impecabilă, chelnerii știu toți engleză, mâncarea e foarte bună, și la preț, și la gust – un exemplu de management turistic impecabil. Orașul e foarte ofertant din punct de vedere cultural, având mai multe obiective demne de văzut.

Prima impresie, după ce ai parcurs cei 180 de kilometri dintre București și Veliko Târnovo, este că ai ajuns într-un oraș românesc sub acoperire. În cel mai frumos oraș din Bulgaria nu e stradă și nu e restaurant unde să nu auzi vorbindu-se românește. Ce paradox: cea mai auzită limbă pe străzile din Veliko Târnovo nu e bulgara, ci româna. Un prim sfat: dacă vreți să vă cazați în Veliko Târnovo, alegeți un hotel din orașul vechi care să aibă și parcare. În niciun caz nu e recomandat să parcați pe străzile din zonă, pentru că în orașul vechi se ridică des mașinile parcate neregulamentar. În Veliko Târnovo, cel mai plăcut e să descoperi orașul mergând pe jos: distanțele dintre obiective sunt mici, iar străzile și peisajele, încântătoare.

Considerat capitala istorică și culturală a Bulgariei, supranumit „Orașul Țarilor“, Veliko Târnovo are o istorie ce se întinde pe parcursul a trei milenii. Fostă capitală a Țaratului Bulgar între secolele XII și XIV, Veliko are o arhitectură rară, cu numeroase clădiri pline de un farmec inefabil, multă verdeață și oameni liniștiți. Din 1965, la numele originar Târnovo a fost adăugat și cuvântul Veliko, ce înseamnă „mare“, în onoarea faptului că orașul a fost acum mai multe secole capitala Bulgariei.

Deși aici vin constant numeroși turiști din toate colțurile lumii, în frunte cu România, Veliko Târnovo e un oraș liniștit, sigur și deloc zgomotos. Un oraș în care pe parcursul celor patru zile ale mini-sejurului nu am auzit nici măcar o tentativă de claxon și nu am văzut vreun șofer nervos.

Practic, de la primele sute de pași făcuți pe jos, orașul îți dă o stare de bine, de relaxare. Traversat de râul Yantra, care șerpuiește prin vechea urbe, dar și prin zona nouă, Veliko Târnovo este așezat pe trei dealuri: Tsarevets, Trapezitsa și Sveta.

Respectul pentru istorie și trecut al locuitorilor și autorităților se vede și în arta stradală, în zecile de picturi murale perfect integrate în peisajul urban, destule dintre ele fiind inspirate din folclorul și mitologia zonei. Aici puteți vedea zeci de ateliere meșteșugărești, de unde puteți cumpăra de la obiecte superbe sculptate în lemn până la diverse cămăși ori eșarfe.

Iar dincolo de satisfacția de a cumpăra ceva autentic, îi puteți vedea pe meșteșugari la lucru – o experiență vizuală cu adevărat specială. Veliko Târnovo a fost în Evul Mediu unul dintre orașele Europei cu o cultură înfloritoare, devenind cunoscut pentru așa-numita „Școală de Artă Târnovo“, faimoasă pentru arta realizării icoanelor și frescelor, dar şi pentru arhitectura superbă.

După o plimbare prin centrul orașului, o oprire culinară este o opțiune ce vine natural, iar oferta de restaurante din centrul orașului vechi este una variată. Sunt câteva localuri care oferă o panoramă superbă a orașului, dar și o mâncare ieftină, gustoasă, și care vine în porții generoase.

Un sfat util: dacă mergeți cu mai mulți prieteni sau sunteți mai multe familii, spuneți de la început că doriți să vi se ia comanda individual sau pe familie și nota de plată să vi se aducă la fel. Asta deoarece nota de plată vine în bulgară și, dacă nu știți limba, este foarte dificil să identificați și să împărțiți apoi ce a consumat fiecare persoană de la masă. Iar în cazul în care nu plătiți cu cardul, este important să aveți leva numerar.

În privința prețurilor, un prânz consistent pentru trei persoane, cu tot cu desert și băuturi, costă echivalentul a aproximativ 200 de lei.

Cel mai important obiectiv din Veliko Târnovo este fortăreața medievală Tsarevets, aflată pe dealul cu același nume. Drumul din centrul orașului până la fortăreață durează maximum 15 minute, iar vizitarea fortăreței, una cu adevărat impunătoare și spectaculoasă, merită fiecare pas până acolo.

A fost construită în prima parte a secolului al XII-lea, iar între 1185 și 1393, Tsarevets a fost principala fortăreață a Țaratului Bulgar întemeiat după revolta fraților Petru și Asan, găzduind atât palatul regal, cât și pe cel patriarhal, fiind adesea comparată cu Roma și Constantinopole ca măreție.

Inaccesibilitatea naturală a dealului Tsarevets a determinat construirea în acest loc a fortăreței, iar un sistem de apărare foarte complex asigura siguranța celor care locuiau în fortăreață. În 1393 a fost asediată timp de trei luni de către armata otomană, înainte de a fi cucerită și arsă, moment ce a marcat căderea Țaratului Bulgar.

Restaurarea fortăreței Tsarevets a început în 1930 și a fost încheiată în 1981, an când s-au aniversat 1.300 de ani de la întemeierea statului bulgar. Principala intrare în fortăreață este din partea vestică și este protejată de patru porți consecutive aflate în tot atâtea turnuri. În perioada de glorie, înaintea primei porți exista şi un pod mobil.

Imaginea 1/20: vedere veliko tarnovo orasul vechi jpeg

Urcând dealul până în vârf, puteți vizita Catedrala Patriarhală „Înălțarea Domnului“, reconstruită între 1978-1981. Interiorul este decorat cu fresce și mozaicuri ce prezintă momente importante din istoria poporului bulgar, realizate în 1985 de Teofan Sokerov într-un stil extrem de modernist. Din cauza picturii, ce nu respectă tiparele tradiționale, catedrala nu a fost resfințită.

Complexul patriarhal, ridicat în partea cea mai înaltă a dealului, era înconjurat acum aproape șapte secole de alte ziduri fortificate și turnuri de apărare și adăpostea biblioteca, birourile administrative, locuințele patriarhului și chiliile călugărilor.

Săpăturile arheologice din ultimele decenii efectuate pe dealul Tsarevets au scos la iveală fundațiile a câtorva sute de clădiri rezidențiale, inclusiv fostul palat regal, precum și fundațiile a 22 de biserici și patru mănăstiri.

Dealul Tsarevets, pe care se află cunoscuta fortăreață, este cunoscut și pentru un detaliu macabru. Pe o zonă mai înaltă, supranumită Stânca Execuțiilor, erau duși în secolele XIII-XIV trădătorii, care erau împinși de aici și cădeau sute de metri către râul Yantra. Chiar și Patriarhul Ioachim a fost executat în acest mod în anul 1300 de către țarul Theodore Svetoslav.

Un obiectiv cu o poveste foarte interesantă este Turnul Baudouin, aflat în capătul fortăreței Tsarevets. Turnul a primit numele după Baudouin, conte de Flandra și împărat al Constantinopolelui (1204-1205), care a fost capturat de către țarul Ioniță Caloian după bătălia de la Adrianopol din 1205 și întemnițat aici.

Conform mai multor surse istorice și unei scrisori trimise de către Baudouin către fratele său, soția lui Ioniță Caloian s-a îndrăgostit de ilustrul prizonier și l-a vizitat de câteva ori în secret, propunându-i să evadeze și să plece amândoi în Flandra. Numai că Baudouin a refuzat oferta, ținând la onoarea sa cavalerească, fapt ce a atras furia soției lui Ioniță Caloian și i-a grăbit sfârșitul.

Turnul în care acesta și-a petrecut ultima parte a vieții a fost restaurat în 1933, după un proiect al arhitectului bulgar Alexander Rashenov. Clădirea atrage și astăzi numeroși vizitatori, care urcă mai multe zeci de trepte abrupte pentru a o vizita.

Pentru cei care doresc să treacă de la istorie la... iluzii, atunci opțiunea poartă numele Muzeul Iluziilor, găzduit de o clădire aflată chiar în centrul orașului Veliko Târnovo. Muzeul are o suprafață de 500 de metri pătrați și peste 100 de iluzii optice și fizice, de la holograme și picturi 3D până la o cameră răsturnată. În procent covârșitor, vizitatorii sunt copii – care spun fără ezitare că Muzeul Iluziilor din București este mult mai captivant și mai interesant decât cel din Veliko Târnovo.

Iar după istorie și iluzii, o plimbare pe cea mai veche și mai frumoasă stradă din Veliko Târnovo este o experiență plină de șarm. De la primii pași pe strada Gurko, numită astfel după numele unui general rus care a eliberat orașul de sub dominația turcă în timpul Războiului de Independență de la 1877, ai senzația unei întoarceri în timp. Este fără îndoială cea mai pitorească, însă și cea mai bătătorită stradă de către turiști și localnici, aflată la doar câteva sute de metri de centrul orașului. De o parte și de cealaltă a străzii poți vedea sute de case vechi și pline de farmec. Bineînțeles că sunt și excepții, unele dintre case fiind neîngrijite și cu tencuiala căzută.

De pe strada Gurko se poate vedea, pe o colină înconjurată de râul Yantra, cel mai important monument din Veliko Târnovo: Monumentul Asăneștilor, care a fost ridicat în 1985 pentru a marca împlinirea a 800 de ani de la revolta anti-bizantină a fraților Petru și Asan. Cei doi au creat un țarat care, în prima parte a secolului al XIII-lea, ajunsese să se întindă până la Belgrad și Marea Adriatică. Ca să ajungi la monument trebuie să faci un ocol de aproape un kilometru și să traversezi un pod. Însă monumentul este unul cu adevărat special și merită văzut. Între statuile ecvestre ale celor trei frați se află o sabie de mari dimensiuni, simbol al puterii medievale a Bulgariei.

La poalele fortăreței Tsarevets se află un parc cu adevărat inedit: Mini Bulgaria, singurul parc cu machete ale monumentelor istorice și naturale din țara de la sud de Dunăre. Parcul a fost deschis în 2017, are în total 15 hectare, într-o zonă foarte plăcut amenajată, fiind expuse nu mai puțin de 70 de machete ale diverselor obiective cunoscute din Bulgaria. Turiștii români primesc în prețul biletului și o carte-ghid în limba română, carte unde sunt descrise toate obiectivele aflate în parc. Colecția de machete a fost realizată de o echipă de peste 20 de arhitecți, designeri și artiști profesioniști, iar realizarea fiecăreia a durat între trei și șase luni.

Printre ineditele obiective pe care le puteți admira în miniatură se număr Portul Varna, Aeroportul Varna, o plajă cu hoteluri din Nisipurile de Aur, Piața Independenței din Sofia și, bineînțeles, fortăreața Tsarevets. În parc se găsește și macheta unui obiectiv de o mare importanță pentru români: Castelul Reginei Maria de la Balcic, reconstituit minuțios la scară miniaturală, din PVC.

Avem cu cine ne mândrii! O vacanță în Croația. Concursuri și multă muncă. Să ne trăiești, nepoate!

https://ocpc.mathos.unios.hr/schedule.php

Un mic extras. Nepotul, elev, concurează într-o echipă cu doi studenți  de la Universitatea București:

Vești din oala de noapte....cu capac. Marcel Ciolacu este tătic.

Eugen Teodorovici, dezvăluiri despre Marcel Ciolacu: "E proaspăt tătic"

Marcel Ciolacu, premierul României Foto: Facebook/Marcel Ciolacu

Eugen Orlando Teodorovici, fost ministru al finanțelor și membru marcant al PSD, a dezvăluit că premierul Marcel Ciolacu este din nou tată.

Eugen Teodorovici a spus într-o emisiune la Canal 33 că Marcel Ciolacu, 56 de ani, a devenit din nou tată, însă acest eveniment este ținut "în secret".

Premierul are un băiat, Filip, în vârstă de 24 de ani.

„Nu dau niciodată într-un om aflat jos, la pământ. Cum nu am dat nici în Florin Cîțu, nu voi da nici în el. Domnul Ciolacu are o problemă și o problemă mare față de Viorica Dăncilă. Dânsul a plecat de la partid, dar așa cum am spus, din păcate, are niște tigăi care zăgăne în spatele domniei sale. Dar eu îi doresc tot binele din lume, mai ales acum că e din nou proaspăt tătic", a precizat Eugen Teodorovici pentru Canal 33.

„I-am urat tot binele din lume, dacă are un Dumnezeu… Uite, a fost acum la Papa, a fost și la Muntele Athos, cine știe! Nu știu unde ar mai putea merge? Poate în Tibet, cine știe!

De un botez e posibil să auzim la un alt șef de partid, dar nu la domnul Ciolacu. Acum încă nu! Tot ce face, face foarte bine mascat și asta înseamnă foarte mulți bani. Când ai un eveniment personal și dânsul are câteva… Domnul Ciolacu tot ce face e foarte bine mascat. Când ai un eveniment personal și dânsul are câteva la activ, și populația nu află, presa nu află înseamnă că s-au plătit multe, multe milioane de euro pentru a se ține sub capac!", a mai spus Eugen Teodorovici.

Comunicarea electorală este crucială în campania din 2024. Publică mesajul tău pe Ziare.com pentru a ajunge la milioane de români care accesează site-ul lunar. Ofertele pot fi solicitate la

publicitate@ziare.com

Criza și conflictul din Marea Roșie

Criza și conflictul din Marea Roșie afectează toate rutele navale care aduc spre Europa materii prime, materiale și produse finite din „fabricile lumii” – China, India, Taiwan, Coreea de Sud, Indonezia, Filipine și alte țări asiatice – și, într-o mai mică măsură, petrol și combustibili din Țările Arabe. Criza din Marea Roșie blochează lanțurile de aprovizionare, transportatorii neavând altă soluție decât să renunțe la ruta clasică prin Canalul Suez și să ocolească pe la Capul Bunei Speranțe, pentru destinațiile din Europa de Vest și Nord, sau să între în Mediterana prin Gibraltar, pentru destinațiile din Europa de Sud și Est.

Toată Europa este în alertă, pentru că acest ocol nu a făcut altceva decât să scumpească îngrozitor transporturile pe mare (cu +175%) și pe aer (cu +70%) și, mai rău, a prelungit perioadele de livrare pe mare (până la 90 de zile, de la 40-60 de zile) și pe aer (până la 30-45 de zile, de la 15 zile).

Poate pe moment România nu va fi afectată pe zona de materii prime și materiale, pentru că în România se produce tot mai puțin. Însă „fabricile lumii” - China, India, Taiwan, Coreea de Sud, Indonezia, Filipine și alte țări asiatice - sunt principalii parteneri și furnizori ai fabricilor de prelucrare din UE, de unde, în cele din urmă, se aprovizionează și cumpărătorul român. În schimb, pe zona de produse finite – îmbrăcăminte, încălțăminte, bunuri de larg consum, medicamente, echipamente industriale și de energie, și orice altceva – impactul în creșterea prețurilor și în prelungirea termenelor de livrare va fi resimțit direct și probabil imediat și în România. V-ați uitat unde sunt fabricate smart-phone-ul, încălțămintea sport, ochelarii de soare, mașîna de spălat, jucăriile, panourile solare de pe casă? Exact!

Așadar, evoluțiile din Marea Roșie vor adauga inflație pe parcursul anului la inflația deja instalată comod încă din ianuarie în România. Toate prețurile au explodat la noi, mai ales la alimente și energie, deși trebuiau să se scumpească doar alimentele cu un anumit adaos de zahăr și produsele purtătoare de accize.

Iar avem „greedflatie” – inflație din lăcomie – la fel ca în 2024.

Dacă lucrurile escaladează, adăugând la „greedflatia” neaoșă din primul trimestru efectul scumpirilor generate de blocajul și întârzierile din Marea Roșie, atunci inflația de 13,8% din 2022 va fi o amintire frumoasă. La fel și Hurghada și Sharm el Sheikh.

_____

Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România