Fără ruși nu se putea la comemorare

Gelu Voican Voiculescu, însoțit la comemorarea Revoluției de soția sa, ziaristă la Sputnik, organul de propagandă al Kremlinului. Voican, acuzat de procurori că a fost implicat în chemarea armatei sovietice în decembrie 1989

Gelu Voican Voiculescu, judecat pentru crime împotriva umanității în dosarul Revoluției, a indignat opinia publică prin participarea sâmbătă și duminică la ceremoniile publice de comemorare a Revoluției din 1989. El a fost însoțit la ambele evenimente de soția sa, Georgiana Arsene, care semnează periodic articole în Sputnik, organul oficial de propagandă al Rusiei.

Imaginile din Piața Universității, unde sâmbătă Voican Voiculescu a fost huiduit și lovit în cap cu o cârjă, și din Piața Revoluției, unde a participat la o slujbă religioasă, îl arată pe fostul vicepremier alături de Georgiana Arsene, cu care s-a căsătorit în acest an.

VIDEO Georgiana Arsene, alături de Voican Voiculescu în Piața Revoluției

Georgiana Arsene este o prezență permanentă pe site-ul Sputnik, printre articolele semnate numărându-se și editorialul "De ce să ne temem de Rusia?", în care denunță o presupusă propagandă anti-rusă răspândită în Occident și România și susține că "e momentul ca noi toţi să ne trezim şi să abandonăm rusofobia, pentru a coopera în mod natural cu Rusia împotriva terorii".

Gelu Voican Voiculescu, acuzat de procurori de trădare pentru că a fost implicat în chemarea trupelor sovietice la Revoluție

Procurorii arată în Dosarul Revoluției că toți cei din rețeaua Iliescu, inclusiv Gelu Voican Voiculescu, au negat constant faptul că ar fi chemat trupele sovietice și au încercat să-și ascundă filosovietismul, dar și colaborarea cu serviciile secrete ale URSS.

"Ulterior Revoluţiei, toţi cei implicaţi în chemarea trupelor sovietice ( Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu ) au negat vehement acest fapt. Se observă că persoanele implicate în solicitarea de ajutor militar sovietic (trădare, conform legislaţiei penale), sunt aceleaşi faţă de care prezentul rechizitoriu reţine săvârşirea crimelor împotriva umanităţii, în circumstanţele arătate. Prin prisma acestei realităţi, prin raportare şi la probele administrate, în mod firesc se evidenţiază un liant, o continuitate logică, între consemnările din capitolul I (contextul internaţional), filosovietismul evident al componenţilor „grupului Iliescu", acceptarea noii puteri din România de către URSS, reactivarea unor militari de o anumită factură şi (nu în ultimul rând) uciderea lui Ceauşescu Nicolae", arată procurorii.

Context. Reamintim că Gelu Voican Voiculescu a fost unul dintre participanții activi la evenimentele din timpul Revoluției din decembrie 1989. El a participat ca delegat al Frontului Salvării Naționale, alături de Victor Atanasie Stănculescu și de Virgil Măgureanu, la procesul intentat lui Nicolae Ceaușescu din 25 decembrie 1989 și la execuția liderului comunist. Tot el s-a ocupat și de înhumarea soților Ceaușescu. După Revoluția din decembrie 1989, el a deținut funcția de viceprim-ministru în primul guvern provizoriu și responsabil cu controlul serviciilor secrete (28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990).

Printr-un decret semnat în 26 decembrie 1989 de către Ion Iliescu, Direcția Securității Statului era trecută în componența Ministerului Apărării Naționale. În data de 31 decembrie 1989, imediat după arestarea gen. Iulian Vlad și a apropiaților acestuia, președintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit pe Gelu Voican Voiculescu, la acea dată viceprim-ministru în Guvernul provizoriu, în funcția de comandant al structurilor fostului „Departamentul al Securității Statului".

Foto: Gelu Voican Voiculescu alături de Georgiana Arsene, este agresat de persoane prezente la Troita de la Universitate cu ocazia comemorării a 30 de ani de la Revolutia Romana, in Bucuresti, sambata, 21 decembrie 2019 (Inquam Photos / George Calin)

Un adevăr incontestabil.

Iohannis, despre Revoluţia din 1989: Vrem ca vinovaţii să fie aduşi în faţa justiţiei

Preşedintele Klaus Iohannis a spus duminică, la Ateneul Român, că vinovaţii de la Revoluţia din decembrie 1989 trebuie să fie aduşi în faţa justiţiei, şi a făcut un apel către toţi românii „să vorbească clar şi răspicat despre Revoluţia din decembrie 1989", potrivit Agerpres.

„Fac astfel un apel către toţi românii, cu ocazia marcării Zilei Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii, să vorbim clar şi răspicat despre Revoluţia din Decembrie 1989. Revoluţia anticomunistă a existat, la fel cum şi regimul comunist a mutilat destinul acestei ţări! Să lăsăm adevărul să iasă la lumină şi să nu îl ocolim! De o parte a fost iubirea de ţară, apărată de eroii şi martirii noştri, iar de cealaltă parte au fost ura şi tirania în mâinile unui dictator şi ale acoliţilor săi", a spus şeful statului.

El le-a vorbit despre importanţa justiţiei în cazul elucidării evenimentelor din decembrie 1989. „Doar asumând cu claritate ce a fost bun, dar şi ce a fost rău, vom putem construi o ţară dreaptă. Am spus deseori că vrem să ştim adevărul despre Decembrie 1989, vrem ca vinovaţii să fie aduşi în faţa justiţiei. Vrem dreptate!", a punctat şeful statului.

Klaus Iohannis a amintit despre provocările din prezent, subliniind că „darurile libertăţii sunt nepreţuite". „Mai ştim cu toţii că democraţia are propriile vulnerabilităţi. Cum pot fi însă libertăţile apărate de fiecare dintre noi? Pentru a răspunde la această întrebare, am ales cuvintele unei femei de o putere uluitoare, un simbol al luptei anticomuniste. Doina Cornea a spus cândva: cum poţi rezista demn în faţa pericolului din jurul tău: ‘Ceea ce am de făcut e să-mi păstrez, cu orice preţ, calitatea interioară şi să fac să trăiască în mine valorile originare'", a spus el, citat de Agerpres.

Expoziţia „Revoluţia română. 30 de ani de libertate", de la Ateneul Româna, cuprinde fotografii din arhiva AGERPRES, ce documentează evenimentele din decembrie 1989. Vernisajul a fost urmat de un concert susţinut de Orchestra şi Corul Filarmonicii „George Enescu".

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea

Minoritari, uiguri pătimesc sub regimul din China.

Manifestație în Hong Kong în semn de susţinere a uigurilor, minoritatea musulmană vânată de regimul comunist chinez: ”Noi suntem următorii”

Manifestanţi în favoarea democraţiei de la Hong Kong s-au adunat duminică după-amiaza în semn de solidaritate faţă de uiguri, comparându-şi soarta cu cea a acestei minorităţi musulmane din China, vânate și prigonite de regimul comunist de la Beijing, relatează News.ro.

Forţele de ordine au intervenit pentru a dispersa manifestaţia după ce mai mulți protestatari au încercat să dea jos un steag chinez de pe o clădire guvernamentală din apropiere.

Crearea unui vast sistem de supraveghere şi închisori în regiunea locuită de uiguri, victime ale epurărilor, torturilor și asasinatelor politice, este urmărită cu o îngrijorare deosebită în Hing Kong, teatrul din iunie al celei mai grave crize politice de la retrocedarea sa în 1997.

Foto: Twitter / Ataraxis

Citește tot articolul pe News.ro

Colindatorii ne trec pragul, bradul este împodobit.

Ne pregatim pentru Crăciun

Un platou de pește, pregătit de bunicul la cuptor pentru copii si nepoți, stropit cu țuică fiartă, bere si o tămâioasă.

In

Revoluție 30

REVOLUŢIE 30: Evenimentele din 21-22 decembrie 1989 de la Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării

Revoluţia din decembrie 1989 s-a născut ca o explozie de revoltă populară împotriva unei dictaturi totalitare aflate în criză terminală, scrie politologul Vladimir Tismăneanu în cartea sa "Despre 1989. Naufragiul utopiei" (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009). "Ceauşescu era izolat pe plan internaţional şi detestat de o populaţie disperată. Revolta de la Timişoara din 15 decembrie 1989 a fost momentul inaugural al seriei de acţiuni care aveau să culmineze la Bucureşti şi în alte oraşe în zilele de 21 şi 22 decembrie şi care au constituit efectiv o revoluţie ca modalitate de întemeiere a libertăţii (…) Născut din violenţă şi brutalitate, regimul pierea în chip violent şi brutal. Îşi dovedea, încă o dată, deficitul total de legitimitate şi proba natura ilegală, criminală, a existenţei sale", arată Vladimir Tismăneanu în lucrarea sus-menţionată.

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 Comitetul Municipal PCR hotărăşte organizarea la Bucureşti, în Piaţa Republicii (Piaţa Palatului) din faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a unui mare "miting popular" care să condamne "acţiunile huliganice" de la Timişoara, se arată în lucrarea "România. Date şi fapte. 1989-2009", editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES (2010).

În ziua de 21 decembrie 1989 autorităţile se confruntau cu o criză în creştere, pe măsură ce tulburările din Timişoara se extindeau. În această zi tulburările au izbucnit şi în Capitală "care, din acel moment, a devenit principalul punct al demonstraţiilor", se arată în volumul "Revoluţia română din decembrie 1989", de Peter Siani-Davies (apărută în versiunea românească la Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).

Mitingul uriaş din Piaţa Palatului, care urma să fie transmis în direct la radio şi televiziune, trebuia să demonstreze publicului din România sprijinul larg de care continua să se bucure regimul şi, în consecinţă, să legitimeze reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara. "Dată fiind tensiunea în creştere, aceasta era o strategie foarte riscantă (…) Dar Ceauşescu nu a văzut-o astfel deoarece continua să creadă cu tărie că beneficia de sprijinul maselor de muncitori", arată Peter Siani-Davies, specialist în istorie modernă sud-est europeană, conferenţiar la University College din Londra.

La 21 decembrie 1989 la sediul Comitetului Central al PCR din Bucureşti s-a desfăşurat o şedinţă a Comitetului Politic Executiv în cadrul căreia s-a discutat situaţia de la Timişoara. Nicolae Ceauşescu a propus cu acest prilej mărirea unor retribuţii şi ajutoare sociale. În jurul orei 12.00 a început marele miting din Piaţa Palatului. Participanţilor le-au fost distribuite numeroase pancarte prin care erau condamnate manifestaţiile de la Timişoara şi se exprima solidaritatea cu conducerea de partid şi de stat. Desfăşurarea mitingului era transmisă în direct de televiziune şi radio.

La balconul Comitetului Central al PCR se aflau Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, înconjuraţi de mulţi dintre conducătorii de partid. Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu a fost întreruptă de grupuri de protestatari, constituite spontan. S-au auzit huiduieli, s-a creat panică, iar cea mai mare parte a manifestanţilor s-a dispersat din Piaţa Palatului. Panica s-a generalizat, iar Nicolae Ceauşescu a părăsit microfonul şi a plecat din balconul de la care vorbea. Transmisia mitingului la radio şi televiziune a fost întreruptă.

Momentul este descris şi în cartea "Revoluţia română din decembrie 1989", de Peter Siani-Davies, astfel: "(…) Ceauşescu s-a apropiat de microfon şi a început să vorbească. Era ora 12.31. Abia apucase să spună câteva fraze când a fost întrerupt de o mişcare a mulţimii şi de ţipete ascuţite. Imediat a fost oprită difuzarea în direct prin radio şi tv, nu înainte însă ca grimasa de uluire de pe faţa lui Ceauşescu să fie surprinsă de camera de luat vederi, rămânând întipărită în memoria telespectatorilor din întreaga ţară. Saluta mulţimea, agitând mâna abia perceptibil, şi mulţi români îşi amintesc acel moment ca fiind punctul de cotitură în care au realizat fragilitatea puterii lui Ceauşescu şi posibilitatea răsturnării lui". Sursa tulburărilor nu a fost niciodată stabilită cu precizie. S-a avansat ideea că zgomotul puternic ar fi fost cauza, dar tot nu se ştie dacă acest lucru a fost produs printr-un act deliberat. "Dar, indiferent care ar fi fost originea sa, zgomotul a provocat panică în rândul mulţimii, care era deja tensionată şi răvăşită de zvonuri, iar în învălmăşeala care a urmat au fost rănite 15 persoane", aminteşte Peter Siani-Davies în cartea sa.

După câteva momente, Nicolae Ceauşescu a reapărut în balconul Comitetului Central şi a reînceput cuvântarea, transmisiile de televiziune şi radio fiind reluate. Nicolae Ceauşescu a promis luarea unor măsuri de îmbunătăţire a nivelului de trai şi protecţie socială. Spre sfârşitul discursului, a fost din nou întrerupt de scandări neclare, astfel încât mitingul s-a terminat mai devreme decât fusese planificat. Mulţimea s-a grăbit să plece, piaţa s-a golit, iar pe pavaj au rămas grămezi de pancarte. Totodată au început primele desfăşurări de trupe.

Pentru prima dată în 24 de ani de când se afla la conducere, Ceauşescu fusese huiduit în timpul unui discurs, se menţionează în lucrarea "România. Date şi fapte. 1989-2009". După spargerea mitingului, pe străzile din jur mii de oameni manifestează pentru democraţie şi împotriva dictaturii. Se aud lozincile: "Democraţie!", "Libertate!", "Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!", "Jos Ceauşescu!". La ora 14.00 în centrul oraşului apar primele blindate şi autoamfibii.

După sosirea întăririlor, forţele de ordine au făcut uz de gaze lacrimogene şi de bastoane pentru a dispersa manifestanţii, care au fugit pe străzile laterale. Dispersarea demonstranţilor din spaţiul strâmt al Căii Victoriei a fost relativ simplă, dar s-a dovedit mult mai dificilă în Piaţa Universităţii. "Piaţă şi, în egală măsură, punct de intersecţie a două bulevarde, această zonă se întinde sub geamurile hotelului Intercontinental, clădire turn în care se cazau în mod tradiţional mulţi dintre vizitatorii străini ai României comuniste. Acesta avea să devină punctul central al revoluţiei din Bucureşti" ("Revoluţia română din decembrie 1989", Editura Humanitas, Bucureşti, 2006). Faţă în faţă cu protestatarii din Piaţa Universităţii erau scutieri, în spatele cărora erau dispuse mai multe vehicule de pompieri şi transportoare blindate cu soldaţi înarmaţi. Spre seară, au sosit noi întăriri militare.

În cursul serii, demonstranţii, majoritatea tineri, se concentrează în faţa hotelului Intercontinental, unde ridică o baricadă în faţa dispozitivului de intervenţie. Forţele de ordine primesc ordinul să "cureţe zona". În cursul nopţii se trage asupra demonstranţilor de la Intercontinental şi din Piaţa Universităţii, căzând numeroşi morţi şi răniţi. Mai mulţi tineri au fost ucişi în faţa Sălii Dalles. Numeroşi manifestanţi, majoritatea tineri, sunt arestaţi şi încarceraţi la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureştilor, unde sunt torturaţi cu cruzime. După ce manifestanţii sunt alungaţi, unităţi de salubrizare spală asfaltul de sânge. Bilanţul nopţii de 21/22 decembrie 1989 de la Bucureşti fost de 49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi şi 698 arestaţi.

Tot în ziua de 21 decembrie 1989, la Timişoara au avut loc manifestaţii pentru a şasea zi consecutiv. Muncitorii au părăsit lucrul şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni. S-a constituit Frontul Democratic Român din Timişoara, care a difuzat o "Declaraţie-Program". La Braşov câteva zeci de mii de oameni s-au adunat în faţa Comitetului judeţean PCR, iar la Sibiu, unde prim-secretar al Comitetului Judeţean PCR era Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, au ieşit în stradă câteva mii de manifestanţi.

În data de 22 decembrie 1989, la primele ore ale zilei, marile uzine bucureştene şi-au încetat activitatea, iar grupuri masive de muncitori de la "Griviţa Roşie", "Vulcan", "23 August", "Pipera", "Republica", Întreprinderea de Maşini Unelte şi Ansamble Bucureşti au părăsit locul de muncă şi s-au îndreptat spre centrul Capitalei. Înaintarea lor a fost oprită de baraje formate din trupe de miliţie, securitate şi armată la câteva sute de metri de sediul Comitetului Central al PCR. Zecile de mii de manifestanţi au produs o enormă presiune asupra dispozitivului militar care a rezistat, fără a riposta.

În jurul orei 10.00 are loc o şedinţă la care participă unii membri ai CPEx al PCR. Nicolae Ceauşescu anunţă că generalul Milea, pe care-l califică drept trădător, s-a sinucis. La ora 10.59 postul de radio anunţă că prin decret prezidenţial se instituie "starea de necesitate" pe întreg teritoriul României. Anunţul a fost urmat de ştirea: "Informăm că ministrul forţelor armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi, dându-şi seama că este descoperit, s-a sinucis". Amintind despre "tensionatul anunţ referitor la sinuciderea generalului Milea, în care se vorbea insistent despre comportamentul trădător al acestuia", Peter Siani-Davies menţionează faptul că, ulterior, "circumstanţele morţii lui Milea au fost mult timp subiect de dezbatere".

Vestea sinuciderii generalului Vasile Milea s-a răspândit imediat. La aflarea veştii, mii de cetăţeni au pornit spre centrul oraşului. După ora 11.00, în condiţiile fraternizării armatei cu demonstranţii, generalul Victor Atanasie Stănculescu ordonă ca aceasta să se retragă în cazărmi. ("Istoria României în date", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Sutele de mii de manifestanţi scandează "Armata e cu noi!" şi invadează Piaţa Palatului. O parte din manifestanţi forţează intrările şi pătrund în Comitetul Central.

La ora 12.06, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu, însoţiţi de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe şi două gărzi de corp au părăsit clădirea CC al PCR la bordul unui elicopter. Elicopterul a ajuns mai întâi la reşedinţa prezidenţială de la Snagov, de unde, după o scurtă escală, a decolat din nou, de data asta doar cu cuplul Ceauşescu şi cu gărzile lor de corp, apoi a aterizat pe un câmp aproape de Titu. De acolo, soţii Ceauşescu au ajuns cu o maşină în apropiere de municipiul Târgovişte, unde, în jurul orei 15.30, au fost arestaţi. Cei doi au fost ulterior transferaţi la Unitatea Militară 01417 din Târgovişte.

După fuga lui Ceauşescu din Bucureşti, mulţimii care ocupa Piaţa Palatului i s-au alăturat zeci de mii de cetăţeni, care au ieşit din case şi au invadat largile bulevarde ale oraşului. Mulţimea a năvălit în clădirea Comitetului Central. Protestatarii au urcat în balconul clădirii, de unde au început să se adreseze mulţimii din Piaţa Palatului, în timp ce manifestanţii scandau "Libertate!", "România!", "Nu plecăm!".

În acelaşi timp, oamenii au început să se adune în jurul sediului Televiziunii. La radio se transmiteau în direct evenimentele. Postul de televiziune îşi începe emisiunea având în platou un grup de manifestanţi în frunte cu actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, cunoscut disident. Acesta din urmă anunţă în direct populaţia că "dictatorul a fugit", strigând "Victorie! Fraţi români, am învins!".

Între orele 14.15 şi 16.00 unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.

În seara zilei de 22 decembrie 1989 se constituie noul organism al puterii de stat – Frontul Salvării Naţionale (FSN), având drept scop "instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român". La posturile de radio şi televiziune a fost transmis "Comunicatul către ţară" al Consiliului FSN, în care se arăta: "Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul FSN".

A fost făcut cunoscut, totodată, un program vizând democratizarea vieţii politice şi sociale în România. Programul cuprindea deziderate precum abandonarea rolului conducător al unui singur partid politic şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în luna aprilie; separarea puterilor în stat; elaborarea unei noi Constituţii; promovarea liberei iniţiative în economie; sprijinirea micii producţii ţărăneşti; democratizarea învăţământului şi culturii; respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale; respectul deplin al drepturilor şi libertăţilor omului; integrarea în procesul de construire a unei Europe unite etc. În Consiliul FSN au fost desemnaţi provizoriu ca membri Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dan Deşliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marţian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza, Ion Iliescu şi alţii.

În după-amiaza zilei de 22 decembrie a apărut "Libertatea", primul ziar al Revoluţiei române, iar seara au apărut primul număr al ziarului "Tineretul Liber", precum şi, în ediţie specială, ziarul "Scânteia Poporului".

Televiziunea a transmis în direct evenimentele din Piaţa Palatului din 22 decembrie 1989. Spre seară apar relatări despre focuri izolate de armă, care apoi se înmulţesc, odată cu lăsarea întunericului. Se răspândesc zvonuri alarmiste, unele făcând referire la existenţa unor terorişti. Cei aflaţi în balconul Comitetului Central lansează constant apeluri la calm.

După orele 18.00 şi în tot cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989 elemente diversioniste necunoscute deschid focul simultan în mai multe puncte din Bucureşti. Se înregistrează victime în rândul armatei şi populaţiei civile. Sediul Televiziunii este atacat în forţă, şi pentru puţin timp emisia este întreruptă. Se trage şi în Piaţa Palatului, fiind vizat sediul Comitetului Central. În schimbul de focuri din Piaţa Palatului, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal (ce adăpostea Muzeul de Artă) spre clădirea CC al PCR şi asupra mulţimii din piaţă, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.

Demonstraţii şi confruntări armate au avut loc în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989 şi în celelalte oraşe mari ale ţării – Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Iaşi, Craiova. La Timişoara, în 22 decembrie populaţia oraşului a fost pentru a şaptea zi în stradă. Spre seară, grupuri de diversionişti au declanşat atacuri asupra locaţiilor strategice din oraş şi asupra unităţilor militare. Şi la Sibiu obiective strategice din oraş au fost atacate spre seară de grupuri de diversionişti.

Bilanţul victimelor din timpul evenimentelor din decembrie 1989 a fost de 1.104 morţi (dintre care 160 înainte de 22 decembrie) şi 3.321 răniţi (dintre care 1.107 până la 22 decembrie), potrivit volumului "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

***
Materialul are la bază lucrările: "România. Date şi fapte. 1989-2009", editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES (2010); "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003); "Revoluţia română din decembrie 1989", de Peter Siani-Davies (Editura Humanitas, Bucureşti, 2006); "Despre 1989. Naufragiul utopiei", de Vladimir Tismăneanu (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009).

Sursa: Agerpres

Foto: Radio Europa Liberă

Îmbogățiții, realitate crudă.

Ascensiunea miliardarilor din Europa de Est, apăruți de sub ruinele comunismului când prăbuşirea economiei centralizate a deschis calea pieţelor libere şi a creşterii decalajului între venituri

Deţin iahturi şi echipe de fotbal, se implică în politică şi controlează averi imense şi, uneori, viitorul naţiunilor lor. Oligarhii, miliardarii şi magnaţii au început să reprezinte Europa de Est la fel de mult ca şi stepele nesfârşite, blocurile din prefabricate de beton şi renumitul instalator polonez, scrie Bloomberg News.

În urmă cu o generaţie aceşti miliardari nu existau, ei apărând de sub ruinele comunismului când prăbuşirea economiei centralizate a deschis calea pieţelor libere şi a creşterii decalajului între venituri.

În 1989 a devenit clar că nu mai este cale de întors. În urmă cu exact 30 de ani românii s-au revoltat iar dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu a fost executat iar fostul disident Vaclav Havel a devenit preşedintele Cehoslovaciei. În ultimele zile ale anului preşedintele Poloniei a semnat un nou program economic care a deschis calea capitalismului şi a devenit un model pentru transformarea restului regiunii.

După ce cătuşele comunismului au căzut, ţările din fostul bloc estic s-au grăbit spre minunata lume nouă a pieţelor libere. Odată cu asta a părut o generaţie de magnaţi şi miliardari din Alma-Ata şi până în Praga, din Moscova şi până în Zagreb. Mulţi dintre ei au devenit legende pentru stilul lor de viaţă extravagant sau influenţa lor politică. Însă chiar şi după 30 de ani, lista celor mai bogaţi oameni ai regiunii are în continuare o nuanţă sovietică.

„Mulţi dintre cei care aveau putere în perioada comunistă şi-au menţinut-o în noua structură. Diferenţa este că într-un sistem orientat spre piaţă unii din foştii membri ai aparatului de stat nu s-au putut adapta la noul regim şi au dispărut în timp ce au apărut unii noi antreprenori tineri" spune Mark Mobius, investitorul care anul trecut a înfiinţat Mobius Capital Partners LLP după ce a petrecut trei decenii la Franklin Templeton Investments.

Potrivit Bloomberg, jumătate din cei mai bogaţi oameni din Europa de Est provin dintr-un grup care era apropiat de zona puterii la finele comunismului, care a beneficiat de pe urma privatizărilor sau ambele. Miliardarii care să fi reuşit de unul singur sunt foarte rari, mai săraci şi provin în principal din ţările cu resurse mai puţine şi de asemenea au o putere politică mai redusă.

Ascensiunea, şi uneori decăderea, miliardarilor spune povestea transformării Europei de Est în ultimii 30 de ani. Povestea lor oferă o privire în această perioadă unică a istoriei.

Un exemplu este Petr Kellner, cel mai bogat om din Cehia cu o avere estimată la 12,8 miliarde dolari. Născut în Cehoslovacia, în 1964, Kellner a studiat economia şi vinde fotocopiatoare Ricoh după revoluţia de catifea din 1989. Viaţa lui Kellner s-a schimbat când noul stat capitalist a început privatizările pe baza unui sistem de vouchere ce puteau fi schimbate pentru acţiuni la companii. Pentru a profita de acest sistem, Kellner şi partenerii săi au înfiinţat în 1991 ceea ce a devenit ulterior grupul de companii PPF Group, la care controlează în prezent aproximativ 99% din acţiuni.

Utilizând voucherele şi un împrumut, PPF a început să acumuleze active şi treptat a acumulat o participaţie de 20% la Ceska Pojistovna, cea mai mare companie de asigurări din Cehia, pe care ulterior o făcut-o profitabilă şi în 2013 a vândut-o către grupul italian Generali într-o tranzacţie de 3,3 miliarde dolari.

În prezent operaţiunile grupului PPF acoperă finanţele, telecomunicaţiile, biotehnologia, sectorul imobiliar şi ingineria. Kellner apare foarte rar în public şi într-un interviu pe care la acordat în urmă cu 17 ani a descris lumea post-comunistă drept „o oportunitate care nu va mai apărea niciodată. Am putut să găsesc oameni capabili, să evaluez riscurile şi să fac sacrifici pe termen scurt pentru proiecte pe termen lung".

Pentru primele guverne democratice de după 1989 vânzarea activelor statului către investitorii privaţi a devenit temelia programelor lor economice. Toate aceste guverne aveau nevoie de valută, idealizau know-ho-ul occidental şi doreau să scape de costurile subvenţionării industriilor în pierdere. Acestă situaţie a dat naştere unui val fără precedent de acumulare de active private care a luat multe forme, de la oferte directe şi până la listări la bursă.

Ulterior, în perioada 1990-2000, economiile anterior închise şi-au deschis porţile pentru bunurile şi investitorii străini şi au permis celor care fugiseră anterior în Vest să revină acasă. Venirea companiilor occidentale a fost sărbătorită ca o validare a politicilor guvernamentale, drept cel mai rapid drum pentru modernizarea industriilor în pierdere şi crearea unui culturi de business. Între timp aceste puncte de vedere s-au schimbat, iar unii au început să îi vadă pe investitorii străini drept colonişti interesaţi doar de mâna de lucru ieftină şi extinderea bazei de consumatori.

Începând din 2000, pe măsură ce în Rusia structura de putere era modificată de apariţia lui Vladimir Putin, foştii aliaţi din Europa de Est şi-au îndreptat privirile spre Vest şi au făcut eforturi pentru a adera la Uniunea Europeană şi NATO. În diferite valuri, între 2014 şi 2013, 11 state fost comuniste au aderat la UE iar cinci dintre ele au adoptat şi moneda euro. Economiile mai deschise şi mai flexibile precum şi un acces mai uşor la o piaţă de 500 de milioane de consumatori au ajutat la apariţia miliardarilor care s-au ridicat singuri.

A urmat însă criza mondială din 2008, care a făcut mai mult decât să distrugă averi, a distrus şi multe iluzii cu privire la capitalism. Deziluziile şi problemele economice au dat naştere unui nou tip de politician: populistul est-european. În frunte cu premierul ungar Viktor Orban, aceşti politicieni s-au poziţionat drept cei care vor îndrepta greşelile deceniilor precedente, în parte şi prin redistribuirea avuţiei.

Exemplu este Lorinc Meszaros, cu o avere de 1,5 miliarde dolari. Fost prieten de şcoală cu Viktor Orban, Meszaros a înfiinţat în anii 90 o mică companie care instala conducte de gaze în oraşul lor natal Felcsut. Necunoscut la nivel naţional, Meszaros a cunoscut o ascensiune explozivă după ce fostul său prieten de şcoală a devenit prim ministru în 2010, astfel că a urcat pe primele poziţii în topul celor mai bogaţi oameni din Ungaria. Meszaros a spus odată că ascensiunea sa rapidă se datorează faptului că este mai deştept decât Mark Zuckerberg dar ulterior a recunoscut că averea sa se datorează lui Dumnezeu, norocului şi lui Orban. Meszaros este preşedintele uni academii de fotbal pe care premierul Orban a construit-o în apropiere de casa sa de vacanţă, iar afacerile sale, consolidate sub umbrela holdingului Opus Global, variază de la construcţii la media şi câştigă frecvent licitaţiile pentru contracte cu guvernul.

Sursa: Agerpres

Tragedii, mistere. Mistere, tragedii.

Ziare. com:

Misterele Revolutiei din 1989: De ce a fost ucis colonelul Gheorghe Trosca, marturii si teorii inedite despre masacrul uslasilor

De ce a fost ucis in noaptea de 23-24 decembrie 1989 colonelul Gheorghe Trosca, seful de stat major al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA), trupele de elita ale Securitatii? Avea ofiterul o misiune secreta atunci cand a ajuns in fata Ministerului Apararii?

Acestea sunt intrebari la care istoricii incearca sa gaseasca un raspuns la 30 de ani de la Revolutie. In baza marturiilor martorilor, transmisiunilor radio, jurnalelor de lupta, cei mai multi cercetatori sustin ca planul de anihilare ar fi fost trasat de generalul Nicolae Militaru, instalat de Ion Iliescu la conducerea Ministerului Apararii.

Vorbim de unul dintre cele mai sangeroase evenimente din timpul Revolutiei: 8 uslasi au fost ucisi de Armata, in frunte cu seful lor, desi fusesera oficial chemati sa apere MApN. Este vorba de Gheorghe Trosca (colonel), Eugen Trandafir Cotuna (locotenent colonel), Andrei Stefan (sublocotenent), Ion Muicaru (sublocotenent), Emil Oprea (sublocotenent), Florin-Constantin Suprateanu (sublocotenent), Teodor Neagoe (sublocotenent) si Ion Costache (sublocotenent).

Trupurile acestora au fost lasate pe strada si batjocorite timp de mai multe zile de bucuresteni. Pe fruntile lor a fost scris "Teroristi" sau "Tradatori". Trosca a fost decapitat, iar corpul acestuia a fost lasat sa zaca in strada, iar capul i-a fost asezat pe un cauciuc, cu o tigara infipta in gura, imposibil de identificat in spatele straturilor de noroi si fum depuse.

Ipotezele

Una din ipoteze, vehiculata in articole de presa sau lucrari istorice, a fost aceea ca Trosca a fost ucis din razbunare de Militaru, deoarece colonelul ar fi deconspirat in 1978 legaturile acestuia cu GRU, serviciul secret militar al Rusiei/URSS sau KGB- serviciul de securitate al Rusiei/URSS.

Despre dosarele Corbii 1 si Corbii 2, legate de agentii rusi aflati pe teritoriul Romaniei in functii inalte sau pe teren, inclusiv generalul Militaru, mai multe detalii in articolul: Marturii din dosarul Revolutiei. Regretele lui Ceausescu la Targoviste: Nu m-ai lasat sa-l termin pe Iliescu! Acum o sa ne termine el pe noi

Alti istorici sustin ca intreaga drama ar fi fost un "accident nefericit", uslasii ar fi fost victime ale "razboiului fraticid", iar conflictul Militaru-Trosca ar fi fost unul inventat.

De exemplu, intr-un studiu asupra vinovatilor pentru victimele Revolutiei Romane din decembrie 1989, realizat de istoricul Madalin Hodor, Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, si Roland Thomasson, doctor in stiinte politice, sunt prezentate date noi despre acest caz.

Citeste si: Din subteranele Revolutiei din decembrie 1989: De ce nu sunt identificati teroristii si nu sunt anchetati fosti membri ai Securitatii?

Studiul dezvaluie ca cel mai probabil misiunea adevarata a lui Trosca era de a intra in MApN si de a incerca salvarea sefului USLA, colonelul Gheorghe Ardeleanu, si a sefului Securitatii, Iulian Vlad, care erau acuzati de noua putere instalata de Ion Iliescu de participare la diversiunea cu teroristii, iar asupra lor plana perspectiva arestarii, fapt ce s-a si petrecut peste cateva zile.

Baricadati in MApN

De precizat ca intreaga "conducere politica" a Revolutiei (Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Mihai Montanu) se afla in acele momente la MApN. Ministerul era o adevarata fortareata, aparata de 2.137 de militari, 63 de tancuri, 49 de TAB-uri si doua baterii de antiaeriana.

O forta capabila sa acopere in timp de razboi un front de 50 km pe doua linii, dar care era total neputincioasa in fata razboiului de gherila urbana declansat de tragatorii din blocurile din zona.

S-a incercat salvarea lui Iulian Vlad?

Misiunea lui Trosca ar fi putut fi si o incercare a de-a incapacita, printr-o "combinatie operativa" conducerea Revolutiei, respectiv a generalilor de armata care ii suspectau pe fostii capi ai Securitatii.

"Este logic ca aceasta incapacitare avea scopul ultim ca Vlad si Gusa (

Stefan Gusa - sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane - n.red.

) sa preia din nou controlul principalului centru de putere in acel moment - Ministerul Apararii Nationale.

O astfel de "combinatie operativa" se inscria de altfel in planul luptei de rezistenta, conform caruia "grupe de actiune" fusesera pregatite pentru "rapirea unor comandanti" ai fortelor "dusmanoase" care l-ar fi inlaturat pe "Comandantul Suprem" si regimul sau, "ocupand vremelnic teritoriul"," se arata in studiul citat.

Era logic ca Vlad, Gusa si Ardeleanu sa se gandeasca la un plan de lichidare a conducerii CFSN, sustin autorii.

"

Intre plecarea lui Trosca din unitate si momentul sosirii sale la MApN, planul a suferit modificari, cei doi (Vlad si Ardeleanu) fiind in incapacitatea de a-l mai putea implementa. De unde abandonarea echipajelor lui Trosca in fata intrarii in MApN. Deznodamantul a fost inevitabil

", conchide studiul. Acesta poate fi accesat pe site-ul revistei

Drepturile Omului.

De ce era imbracat in uniforma militara?

Oficial, gruparea condusa de Trosca avea ca misiune "surprinderea teroristilor din blocurile din jur" care trageau catre MApN, iar echipajele ar fi trebuit sa se apropie prin "spatele blocurilor". O precizare importanta, uslasii erau in masini ARO blindate, denumite Autovehicule Blindate pentru Interventie (ABI).

In timpul deplasarii, Ardeleanu ii ordonase lui Trosca sa vina direct la MApN. Apoi, Trosca ar fi fost instruit sa il ia cu el si pe Constantin Isac, reprezentantul Consiliului Frontului Salvarii Natioale (CFSN) pe langa USLA, care s-a dovedit ca era antrenorul de judo al USLA. Acesta pretindea ca ar fi avut si "date importante" sa le comunice conducerii CFSN, fapt niciodata materializat, dar i-ar fi furnizat lui Trosca acoperirea perfecta.

In plus, Trosca a imbracat peste bluzonul sau o uniforma MApN de locotenent-colonel de geniu, fapt ce ar indica dincolo de orice dubii intentia initiala de a patrunde in sediu in mod conspirat, echiparea sa neavand nimic de a face cu misiunea de "anihilare a teroristilor".

El urma sa patrunda in sediul MApN folosindu-se de un ofiter de legatura (maiorul Rosu) din Directia de Informatii Militare si a asteptat timp de 20-30 de minute un semnal de la acesta.

Sunt identificati de un tanc trimis din MApN sa faca "o cercetare vizuala" si se incepe un schimb de focuri. Declaratiile sunt contradictorii referitor la cine a deschis focul primul. Contactul cu militarii l-ar fi pus intr-o pozitie delicata pe Trosca, care trebuia sa explice ce cauta in uniforma de geniu in fata MApN, de ce nu executa misiunea de "a cadea" in spatele teroristilor si de ce sta in acea pozitie de 20-30 de minute fara sa fi semnalizat, deci cu intentii neclare.

Ce spune rechizitoriul procurorilor

Pe de alta parte, procurorul militar care a investigat dosarul Revolutiei nu ia in calcul deloc aceasta varianta. Magistratul spune ca in cazul Trosca este probata "intentia criminala privindu-l direct pe gl.col. Militaru Nicolae care, in noaptea de 23/24 decembrie 1989, era impus deja ca ministru al apararii de Iliescu Ion".

In acelasi timp, generalul ar fi avut in mod sistematic un comportament care a adus psihoza terorista la cote paroxistice.

Nicolae Militaru fusese marginalizat de Nicolae Ceausescu, ca urmare a faptului ca a fost demascat ca fiind colaborator al serviciilor de informatii militare ale URSS, iar ulterior s-a dovedt ca in decembre 1989 a fost seful aripii militare a "grupului complotist Iliescu".

"

Contextul in care s-a luat hotararea de numire a fost aceea in care, pana la acel moment, functia de ministru al apararii a fost exercitata de gl. lt. Stanculescu Atanasie Victor, iar rolul acestuia a fost realmente determinant pentru rasturnarea regimului Ceausescu si pentru preluarea puterii de catre CFSN

", explica magistratul militar.

Pe de alta parte, dintr-o grava lipsa de comunicare s-a ajuns ca fortele MApN aflate in perimetrul ministerului sa deschida foc asupra ABI-urilor, cu consecintele cunoscute. S-a ajuns la aceasta tragedie printr-un cumul de factori.

Generalul Militaru isi anunta intrarea in actiune la Televiziunea Romana. Sursa: Youtube/ Ioana Moldoveanu (captura) Militaru avea o aversiune fata de Securitate

Din probele administrate, a rezultat ca generalul Militaru manifesta o profunda aversiune fata de cadrele Securitatii, izvorata probabil din faptul ca, in exercitarea atributiilor de serviciu, aceste cadre l-au deconspirat ca fiind colaborator al unui serviciu de informatii strain.

De ce generalul Militaru Nicolae a insistat ca tocmai lt.col. Trosca Gheorghe sa fie cel care, in noaptea de 23/24 decembrie 1989, sa vina in mod obligatoriu la sediul MApN, in circumstantele prezentate?

Nicolae Iosub, fost ofter in cadrul Contrainformatiilor militare - Birou rezervisti a declarat procurorilor, pe 21 octombrie 2017, ca cel mai probabil este vorba de razbunarea lui Militaru.

"As dori sa mentionez un fapt care poate clarifica cauza decesului colonelului Trosca in decembrie 1989 in fata MAPN. Nu mai retin exact anul, insa Trosca detinea functia de inlocuitor la comanda in cadrul Serviciului de Contrainformatii al Armatei I. In cursul unei zile am primit informatia ca gl. Militaru, care se afla in rezerva la acea data, a primit la domiciliul sau vizita unui ofiter din cadrul armatei.

Am identificat autovehiculul cu care se deplasase ofiterul ca apartinand parcului auto din cadrul Armatei I, astfel incat seful meu l-a chemat pe colonelul Trosca si i-a expus datele privind informatiile culese, cerandu-i sa ne sprijine prin identificarea ofiterului care efectuase cursa respectiva si stabilirea imprejurarilor discutiilor cu Militaru etc.

Colonelul Trosca era un temperament vulcanic si reintors la unitatea sa, l-a identificat si l-a chemat pe ofiter in biroul sau, contrar uzantelor muncii si pe un ton agresiv i-a cerut informatiile referitoare la intalnirea cu Militaru. Nu cunosc ce date i-a oferit acel ofiter, dar cu siguranta in cel mai scurt timp l-a informat pe gl. Militaru asupra faptului ca este supravegheat si este in atentia colonelului Trosca.

Desi interventia acestuia a fost doar pasagera, la solicitarea noastra, eu cred ca numele a ramas in memoria gl. Militaru si cand s-a ivit momentul oportun, acesta s-a razbunat pentru episodul respectiv, luand masurile care au condus la decesul lui Trosca din noaptea de 23/24.12.1989 in fata MApN. In acea perioada col. Trosca era seful de Stat Major al trupelor USLA".

Cum a aparut versiunea cu "teroristii"

In plus, Militaru a fost cel care l-ar fi ales pe Trosca sa conduca uslasii. Acest lucru reiese dintr-o declaratie data de Victor Atanasie Stanculescu, pe 6 septembrie 1994, la comisia senatoriala care a investigat crimele de la Revolutie.

"La MApN a fost o treaba (....) In momentul cand s-a propus sa se faca aceasta miscare, Trosca a fost nominalizat de Militaru ca el sa conduca. Ardeleanu (seful USLA) i-a spus ca nu poate pentru ca nu are pe cine sa lase la conducere, pentru ca Trosca era singurul. Militaru a spus ca nu, el sa vina acolo, sa dovedeasca faptul ca fortele lui sunt alaturi de Revolutie.

De doua ori Ardeleanu i-a spus ca nu, pentru ca treaba trebuia sa se petreaca seara. Eu am aflat ca se face aceasta miscare si i-am spus ca este noapte, ca transmisiunile merg prost si oricand se poate intampla o nenorocire. Eram in birou cand au fost opriti la primul aliniament (....)

Cand am auzit primele bubuituri i-am spus:

Nu v-am spus ca se intampla o nenorocire?

, iar el a spus:

Ca la razboi, ca la razboi, multe se pot intampla

. Cu asta s-a inchis discutia si abia dimineata am vazut despre ce e vorba si s-a dat acea versiune de teroristi".

Militaru se temea de un conflict cu Securitatea

Potrivit procurorilor militari, generalul Militaru avea "preconceptia unui viitor conflict armat cu cadrele Securitatii".

Foarte grav, se arata in rechizitoriu, ca desi echipajele USLA nu au prezentat comportamente ostile Revolutiei, din ordinul generalului Militaru Nicolae, cadavrele luptatorilor USLA au fost lasate la vedere, in fata ministerului, mai multe zile, spre a fi batjocorite crunt de catre populatie.

"

Imaginile cu privire la acest caz sunt edificatoare. Comportamentele inumane (decapitarea unui cadavru, infigerea capului in osia ABI-ului distrus, urinarea pe cadavre, infigerea de tigari in orbitele ochilor acestora) reprezinta tot o expresie a starii de psihoza, mai precis a urii induse impotriva asa-zisilor securist-teroristi.

La fel de grav a fost ca pe ABI-urile respective a fost inscriptionat cu creta de culoare alba, cu majuscule,

TERORISTI

", se arata in actul de acuzare.

Cadavrele uslasilor au fost profanate de bucuresti timp de mai multe zile. Sursa: Youtube/
sorescu razvan (captura) Inscriptia, ordonata din MApN

In declaratia de martor, generalul Mircea Chelaru arata ca aceasta inscriptie a fost ordonata tot de la comanda MApN.

"

Este o proba edificatoare de diversiune si dezinformare exercitate de la varful MApN, cu stiinta celor din minister, inclusiv a factorilor de decizie din CFSN care, desi au cunoscut ca militarii decedati ai USLA nu sunt teroristi, nu au intervenit pentru stoparea acestui gen de comportament.

Nimeni nu a intervenit in spatiul public pentru a arata adevarul cu privire la acest incident. In acest fel, a continuat, cu intentie directa, inducerea in eroare a opiniei publice, care a primit inca un argument (fals, dar impresionant) ca intre cele doua tabere aparent inamice se desfasoara un adevarat razboi, pe viata si pe moarte

", se mai arata in rechizitoriu.

Filmarea cu Iulian Vlad

Una din probele cheie din dosar este o inregistrare facuta in dimineata zilei de 24 decembrie 1989, la sediul USLA, unde generalul Iulian Vlad - seful Securitati, langa care se aflau generalul Hortopan Ion - membru al Consiliului Militar Superior si Montanu Mihail - membru CFSN, a anuntat cadrele USLA despre tragicul evenment.

Filmarea il prezinta pe Iulian Vlad, evident stresat, spunand: "

Ma bucur din adancul inimii ca sunt intre dumneavoastra. Niciodata, sa stiti, ca n-ati fost parasiti. Niciodata n-ati fost uitati. Si niciodata nu veti fi uitati, pentru tot ce ati facut bun pentru aceasta tara.

Suntem astazi onorati de prima vizita in unitatea noastra a domnului inginer Mihail Montanu, aici de fata, membru al Consiliului National al Frontului Salvarii Nationale. Este prezent si tovarasul general colonel Ion Hortopan, membru al Biroului Executiv al Consiliului de Conducere al Ministerului Apararii Nationale, comandantul trupelor de infanterie si tancuri (...)

Va anunt incetarea din viata a sefului statului major al unitatii, colonelul Trosca si a unui om tanar si minunat, care a fost seful serviciului, nu stiu cum (...) care la numar, detasamentului special de interventie antiterorista, colonelul, maiorul, sau nu mai stiu (...)

Au murit in imprejurari tragice. Nu au tras impotriva nimanui niciun cartus. Din pacate, moartea s-a produs intr-un accident de nedorit. Nu este vina, bineinteles, a lor, dar nici a acelora care din greseala au savarsit acest lucru regretabil". Povestea unui supravietuitor

Asadar, varfurile decizionale ale MApN si CFSN au cunoscut de la bun inceput ca echipajul USLA nu a desfasurat actiuni ostile Revolutiei, insa s-au angrenat in deplina cunostinta de cauza in diversiunea privitoare la acest caz.

Stefan Soldea, unul dintre soldatii uslasi care au facut parte din echipa lui Trosca si care a fost ranit in noaptea de 23-24 decembrie 1989, a povestit pe 31 iulie 2018, cum a avut loc masacrul.

"In jurul orelor 21:45 a venit la noi mr. Trosca si ne-a spus ca urma sa executam o misiune antiterorista in zona sediului MApN. L-am auzit pe mr. Trosca afirmand cu referire la aceasta misiune ceva de genul:

Astia pe mine ma vor.

(...) Am ajuns, am oprit la locul stabilit, situatia fiind calma (...)

Mr. Trosca a insistat ca cineva de la MApN sa ne preia (...) i s-a spus ca ABI-urile noastre sa semnalizeze prin aprinderea si stingerea farurilor. Imediat dupa semnalele optice, asupra ABI-urilor s-a deschis focul, apreciez ca din partea stanga. In acea parte exista un dispozitiv de aparare ce avea in componenta foarte multi militari, echipati cu tehnica diversa, inclusiv cu tancuri si alte blindate. Deschiderea focului nu a fost provocata de noi.

Nu am facut niciun fel de miscare susceptibila de a fi ostila. Dupa deschiderea focului l-am auzit prin statie pe mr. Trosca incercand sa determine oprirea focului asupra noastra. Acesta striga:

Ne omoara, faceti ceva!

. Am fost ranit in zona cervicala cu un glont. Am fost scos din ABI de catre un ofiter de aviatie, am fost singurul supravietuitor din ABI-ul cu numarul 2. (...)

In momentul in care am fost scos din ABI, l-am observat in dreptul primului ABI pe mr. Trosca zvarcolindu-se intre viata si moarte (...) Imediat dupa scoaterea din ABI am fost dus in antecamera biroului ministrului apararii (...) aveam statut de terorist. Aici fiind, am purtat o discutie cu colonelul Ardeleanu, seful USLA, caruia i-am relatat ce s-a intamplat.

In acele clipe, in cabinetul ministrului se aflau generalul Militaru si Iulian Vlad. S-a apropiat de mine generalul Militaru care m-a intrebat direct daca mr. Trosca mai traieste. I-am raspuns ca mr. Trosca este in viata, ca se zbate intr-o stare grava, dar ca inca poate fi salvat. Dupa acest scurt dialog cu generalul Militaru, acesta din urma a avut o discutie cu colonelul Ardeleanu, care i-a reprosat:

Domnule general mi-ati omorat oamenii!.

Am auzit cum raspunsul generalului a fost:

Ce vrei, asa este la razboi, Ardelene!

. (...) Precizez ca, dupa momentul in care asupra ABI-urilor noastre s-a deschis focul, nu a existat nici un fel de riposta armata din partea noastra. Precizez ca Drumul Taberei, in zona fostului MApN, era foarte bine luminat, iluminatul stradal functionand la cote normale.

Nu am reusit sa inteleg cum de a fost posibil ca fara niciun temei, niste militari ai armatei romane sa deschida focul asupra noastra cu consecintele cunoscute, atata timp cat si noi serveam aceeasi patrie".

Marturie cheie

Procurorii mai arata ca in mod deosebit este relevanta pentru intelegerea "cazului Trosca" declaratia lui Mihail Montanu, membru CFSN.

"La un moment dat, pe 23 decembrie, vine generalul Militaru si zice:

Ne ataca teroristii - Securitatea!.

Vlad, care era si el prezent, a spus:

Ai mei, am dat ordin sa fie consemnati in unitati, iar dintre ai mei, singurii care au forta de izbire sunt cei de la Brigada antiterorista, ori comandantul lor e aici, se jura cu mana pe scriptura ca ai lui sunt in cazarma, iar armamentul e sigilat.

Militaru il acuza:

Nu se poate, pentru ca sunteti tradatori.

Inainte de venirea generalului Militaru, eu am stat de vorba si cu Ardeleanu si cu Neagoe si cu Vlad, au dat in scris ca unitatile sunt consemnate in cazarmi, armamentul este sigilat si au facut si un juramant de credinta pentru patrie si revolutie. Cert este ca foile acelea doua mi-au fost subtilizate din buzunar si au disparut.

Pe 23 decembrie, dupa-amiaza, generalul Militaru a dat ordin sa plece cineva sa verifice unitatea USLA. Este interesant ca nu a trimis un ofiter care sa aiba capacitatea de a analiza situatia, l-a trimis pe un subofiter Rizea, plutonier pe vremea aceea (...)

L-a chemat Militaru pe Ardeleanu si i-a spus:

Cheama un echipaj de la tine, sa ne ajute sa identificam cine sunt teroristii in zona noastra aici, sa ne ajute sa-i anihilam.

Iar Ardeleanu a ridicat o problema tehnica: cum sa-i deplaseze de la unitate pana aici, in nebunia care era in oras. Fie sunt considerati teroristi si armata, pe traseu, trage in ei, fie lumea se ia de ei, ii ataca si atunci astia vor fi nevoiti sa se apere si iar iese o chestie neplacuta. Totusi, Militaru ii da ordin, la ordin nu se mai discuta, pune mana pe telefon Ardeleanu si il convoaca pe adjunctul lui, pe Trosca, sa pregateasca trei echipaje si sa vina la MApN.

Am fost de fata cand s-a dat acest ordin prin telefon. Ardeleanu chiar incepuse efectiv sa planga (...) Bun, se da ordin la USLA sa vina aceste echipaje. Dar interesant este ca mi-a ajuns la ureche, un ofiter mi-a spus:

Ne ataca teroristii, se pregateste un atac terorist impotriva noastra, stiu ca vine o trupa puternica sa ne atace

. (...)

Ca la cateva ore, sa pice bomba. Aia apropiindu-se de minister, din tancurile care erau in fata ministerului s-a deschis foc si echipajele au fost distruse. Deci s-a facut jocul de asa maniera, ca sa ii scoata pe aia teroristi, teroristii care ataca sediul ministerului, sediu in care se afla noua structura de putere a statului. (...)

Militaru se comporta ca ministru al apararii (...) Deci, are loc chestiunea, tensiuni mari acolo, iar Militaru a dat ordin ca USLA si Directia a V-a sa se prezinte a doua zi in revista de front pe stadionul Ghencea. Atunci am intervenit, pentru ca orice revista de front se face cu echipamentul din dotare, deci cu armamentul respectiv. Daca astia ar fi defilat prin oras inarmati, soldatii care erau prin oras, neputand fi anuntati, ar fi tras in ei. (...) Militaru mi-a spus:

Ce stii dumneata, eu sunt general de armata, stiu ce fac.

L-am abordat pe Iliescu si i-am spus ca nu sunt de acord ca aceste unitati sa se deplaseze prin oras in conditiile date si ca ma ofer sa ma ocup de verificarea acestor unitati la fata locului.(...) Am organizat deplasarea cu Hortopan, cu Vlad, mai era inca un colonel, cu Ardeleanu. Am urcat intr-un TAB si am plecat. Asadar, in 24 decembrie dimineata, am plecat la USLA. Stiam unde au sediul si unde imi spusese Ardeleanu ca are tot efectivul consemnat in cazarma, cu echipamentele sigilate. Am ajuns acolo si prima surpriza a fost cand i-am vazut pe cei care ne-au iesit in intampinare plangand in hohote. I-am intrebat ce s-a intamplat si mi-au spus ca ei stiu ca ne-am dus sa-i omoram, pentru ca in urma incidentului cu Trosca aveau stampila de teroristi.

Am intrat in curtea unitatii. Toti aliniati. A prezentat un ofiter revista de front, raportul, a vorbit Ardeleanu, a vorbit Vlad, Hortopan, am vorbit si eu. Aplauze, urale. Toate chestiile astea sunt filmate. Dupa ce am vorbit afara, am intrat inauntru pentru identificarea nominala a prezentei. (...) Pe aceasta chestiune si mie si unitatii USLA ni s-a facut o inscenare, de catre cel care a facut un colaj pe baza materialului filmat in unitatea USLA. S-a facut un mixaj din care reiesea ca USLA este totusi terorista. Voican Voiculescu i-a dat ordin colonelului Baiu sa faca acest colaj".

Li s-a retras titlul de eroi martori

Initial, toti uslasii care au decedat in noaptea de 23-24 decembrie 1989 au primit distinctia de eroi-martiri ai Revolutiei. Dupa 21 de ani, titlul le-a fost retras celor doi ofiteri care erau la conducere, Gheorghe Trosca si Eugen Trandafir Cotuna, pe motiv ca acestia au facut politie politica.

Citeste si: Basescu retrage titlurile a cinci revolutionari cu verdict de la CNSAS

In 2012, SRI a ridicat Monumentul Luptatorului Antiterorist din Bucuresti in locul in care uslasii au murit, pe bulevardul Drumul Taberei, la intersectia cu bulevardul Vasile Milea. Pe acesta sunt trecute numele celor decedati si textul: "In acest loc au cazut la datorie sapte luptatori antiteroristi, in 24 decembrie 1989".

Monumentul este inchinat si tuturor eroilor cazuti in misiunile antiteroriste inainte si dupa 1989.

Sursa: Facebook/ SRI

Realitatea cu fundul în sus. Nonvalorile, noii îmbogății ai soartei, sfidează pe majoritatea românilor.

Ce mașină conduce Carmen Dan. A costat 60.000 de euro

Autor: Gabriel Zamfirescu21 decembrie 2019

S-a aflat marele secret al lui Carmen Dan. Fostul ministru de Interne conduce un bolid de lux, pe care l-a achiziționat recent. Autovehiculul a costat 60.000 de euro. Fostul ministru s-a lăudat cu el pe rețelele de socializare imediat după ce a intrat în posesia lui.

Carmen Dan este unul dintre cei mai huliți miniștri de Interne pe care i-a avut România după Revoluție. Aceasta s-a prezentat la sediul DIICOT pentru audieri, în dosarul 10 august. Dan spune că nu a avut niciun rol în protestele cele mai sângeroase din țara noastră de după mineriade. Fostul ministru de Interne a mai adăugat că nu a luat legătura cu Liviu Dragnea în ziua respectivă, dar și că a purtat discuții doar cu premierul României. Aceasta a stat de vorbă cu procurorii timp de mai bine de șase ore, iar la intrarea în sediu a fost huiduită de oamenii furioși care o așteptau.

Carmen Dan, achiziție de lux

Carmen Dan are parte însă de o viață mai liniștită după ce a fost dată afară din Guvern. Tocmai și-a achiziționat un blod de lux cu care s-a lăudat pe rețelele de socializare. „0 km/h. Nu, nu e poză «artistică». E doar culoarea roșie a semaforului care dirijează circulația pe DJ 601, la podul de peste râul Neajlov, la Crevedia Mare. Reabilitarea podului care are o vechime de 64 de ani se face cu bani alocați din dispoziţia guvernului prin HG 300/ 2019. Guvernul PSD, evident!”, a scris Carmen Dan în dreptul fotografiei ce o înfățișează la volanul bolidului de lux.

Carmen Dan ar conduce un Audi Q5, iar cea mai ieftină versiune a acestei mașini tip SUV costă 50.000 de euro. Se poate observa că nu este cea mai ieftină variantă a mașinii. Automobilul este dotat cu pachet optic sport S-Line, alături de scaune sport îmbrăcate în piele. Acest Audi Q5 are și peste 200 de cai putere, fiind estimat că ar fi costat-o pe Carmen Dan cu zece mii de euro mai mult, față de varianta mai simplistă.

Imaginea publicată în urmă cu câteva zile, pe rețelele sociale, le-a atras atenția foarte repede și internauților, care i-au răspuns prin numeroase comentarii. Unii au dorit să afle ce model conduce Carmen Dan, pe când alții au vrut doar să îi semnaleze fostului ministru de la Interne că se pricepe la alegerea unei mașini de lux. „Interesantă mașina…” sau „Ce herghelie aveți sub capotă”, au fost doar câteva dintre mesajele lăsate prietenii virtuali ai acesteia.

A mințit în declarația de avere

Fostul ministru a trecut, însă, în declarația de avere, ceva cu totul diferit, la categoria aferentă bunurile precum automobilele. În anul fiscal 2018, Carmen Dan a scris că mașina ei este din anul 2017, însă, cu un an mai târziu s-a răzgândit și a trecut că nu are bani în conturi și că deține doar un singur apartament în Videle. Nu este menționat că ar fi luat vreun credit sau leasing pentru acel Audi Q5, dar a vândut un Volkswagen Tiguan, vechi din 2012, cu suma de 12.800 de euro. Mai mult, veniturile sale lunare, în cadrul ministerului pe care l-a coordonat în guvernul PSD erau de 2.600 de euro.

Cifrele arată rău. Trebuie spus, libertatea de a gândi, de a te exprima, de a scrie, de a circula șamd. nu pot fi exprimate în cifre. Asta am câștigat prin revoluție /lovitură de stat. Eroii trebuie cinstiți.

Dupa 30 de ani, inca nu vedem luminita de la capatul tunelului. Medicament impotriva bilanturilor festiviste

In 1989, principala grija a fiecarei familii de romani era asigurarea hranei, in conditiile in care a reusi sa procuri o bucata de carne era o adevarata aventura. Astazi, romanii arunca 6.000 de tone de mancare zilnic; 2,2 milioane de tone de hrana am aruncat in anul 2018 (sursa: StirileProTv.ro). Am parcurs, practic, o distanta enorma de la situatia din 1989, cand asigurarea hranei zilnice era principala problema a romanilor, la situatia de astazi, in care vorbim despre o risipa alimentara...
Si daca, totusi, cineva v-ar spune ca in 1989 economia Romaniei era mai puternica decat in 2019? Si daca acel cineva ar fi chiar FMI? Ar fi un soc, nu? Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com Iata tabloul global al economiilor nationale din 1990: Sursa: knoema.com

Romania era a 32-a economie a lumii

, cu un PIB de 172 miliarde de dolari (metodologia preturilor comparabile, PPP). Polonia era prima economie a regiunii (251 miliarde de dolari), iar Ungaria se afla la 115 miliarde de dolari. Economia noastra era, atunci, peste cea a Suediei, peste cea a Austriei, a Greciei sau a Danemarcei. Si nu aveam ce pune pe masa...

Astazi, Romania este abia a 41-a economie a lumii,

cu un PIB (tot in metodologia preturilor comparabile, PPP) de 547 miliarde de dolari. Polonia tot prima pe regiune este, cu 1.287 miliarde de dolari, iar Ungaria nu se mai afla printre primele cele mai mari 50 de economii ale lumii. Practic, noi am scazut 9 locuri in ierarhia globala, dar ne-am castigat hrana indestulatoare...

Sursa: knoema.com

Este Romania un paradox? De vine aceasta abundenta a hranei? Sa radem sau sa plangem: din importuri. In 2018, Romania a avut un deficit comercial pentru bunuri de 15 miliarde de euro, din care deficitul in comertul alimentar sta sa sparga pragul de 3 mld. euro (2,97 mld. euro mai exact) -

sursa: zf.ro

. Adica, fiecare roman a mancat de 150 de euro pe an mai multe produse din import decat de pe ogoarele patriei.

Inseamna degradarea pozitiei internationale a Romaniei cumva ca echipa lui Nicolae Ceausescu era mai buna decat guvernele care i-au urmat? Nicidecum. Asta inseamna ca toate guvernele de dupa 1990 au fost cu mult mai "subtiri" decat guvernele celorlalte tari din "lagarul" socialist si mai slabe decat media mondiala; daca in anii 80, preocuparea majora era hranirea populatiei, nici astazi nu suntem mai avansati: preocuparea de baza a guvernelor este plata pensiilor si a salariilor bugetarilor. Nici macar un minut nu se gandeste nimeni la dezvoltare, la infrastructura, la coridoare energetice sau la sateliti. Daca in 1989 simbolul realizarii sociale era sa ai pe masa o friptura, astazi simbolul reusitei in viata este sa ai pensie speciala sau salariu de ANRE/ANCOM, sau macar salariu de slujbas la stat...

Inlocuirea regimului comunist, in 1989, a fost o sansa pentru toate tarile din regiune, sansa fiecarui popor de a se dezvolta conform interesului national, fara bariere ideologice si fara modele nepotrivite. A depins de fiecare natiune sa isi aleaga conducatorii care sa o dezvolte sau care sa o stapaneasca. Unele natiuni au avut noroc si s-au dezvoltat, altele au avut parte de mancare mai multa si de circ. Ce s-a intamplat cu Romania?

Poate va intrebati ce ne spune a-toate-stiutorul FMI despre performanta economica? Ei bine, in 1990, romanii erau peste polonezi: noi produceam 11.422 de dolari/locuitor (PPP, preturi comparabile), iar ei erau la nivelul de 10.276 de dolari/locuitor, in vreme ce ungurii ne surclasau pe toti cu peste 15.000 de dolari/locuitor. Astazi, polonezii ne depasesc cu mult, i-au intrecut si pe unguri:

In 1990, noi eram a 52-a cea mai performanta economie a lumii, Ungaria a 41-a, iar Polonia a 59-a:

Sursa: knoema.com

Azi, noi suntem pe locul 59 in lume ca performanta (26.500 de dolari/locuitor in 2018, PPP), polonezii au avansat pe locul 47 (aproape 32.000 de dolari/locuitor, PPP), iar ungurii au cazut pe locul 48 (tot aproape 32.000 de dolari/locuitor in 2018, PPP).

Sursa: knoema.com Cum citim aceste tabele? Simplu: nu prea avem vreo performanta cu care sa ne mandrim in ultimii 30 de ani. Pur si simplu, mancam mai mult pentru ca ne indatoram mai mult, nu pentru ca producem mai mult sau mai bine.

Avem efective mai mici la toate categoriile de animale, de unde sa mancam carne romaneasca?

Sursa: BNR

Da, ne spune chiar Banca Nationala: in 2016, aveam doar 2 milioane de vite (cu 1 milion si jumatate mai putin decat in 1995), mai putin de 5 milioane de porci (cu 3 milioane mai putin decat in 1995) si cam 70 milioane de pasari (cu 10 milioane mai putin decat in 1995). Dar ne mandrim ca suntem primul producator european de porumb si de floarea-soarelui si primul exportator european de cereale. Adica, noi ne mandrim ca exportam materii prime si importam produse finite (carne si produse din carne)!

Da, astazi traim mult mai bine decat in 1989. Dar am pierdut 16% din populatie:

Da, sunt unii care stau mai rau ca noi, bulgarii. Dar ne incalzeste cu ceva? Iata, de exemplu, cum arata evolutia fortei totale de munca din regiune:

Sursa: Banca Mondiala

Poate vreti sa stiti cum arata graficul ratei de participare a acestei forte de munca la piata muncii:

Sursa: Banca Mondiala

De unde noi aveam in anii 90 cea mai mare rata de participare la piata muncii, astazi am cazut si sub polonezi si sub unguri...

Ei, dar hai sa ne mutam de la mancare spre alte industrii, mai profitabile, mai strategice si sa ajungem la petrochimie:

Ce ziceti de rezultatul a 30 de ani de "reforme": daca in 1990 eram pe primul loc in petrochimie in regiune, astazi am ajuns sa depasim doar modesta Serbie. In 1990, produceam de trei ori mai mult decat Ungaria si de 4 ori mai mult decat Polonia. Azi, polonezii produc de sase ori mai mult ca noi, iar ungurii de cinci ori mai mult. La noi, anii 90 au debutat cu eticheta premierului de atunci "industria-morman de fiare vechi" si azi vedem ca vecinii si-a dezvoltat industria petrochimica, iar noi am demolat-o. Pai daca era asa de rea industria noastra, de ce ungurii si polonezii astazi produc mai multi bani, desi nu au deloc resurse naturale, iar noi am ramas la coada Europei, desi suntem cea mai bogata tara din regiune in resurse fosile?

Ma tot intreb ce argumente au laudatorii politicienilor nostri. Avem doua fabrici de autoturisme care produc de cinci ori mai multe masini decat in 1989? Da, dar si ungurii si polonezii si cehii si slovacii au astfel de fabrici si toti produc mai multe masini si mai scumpe decat noi, asa ca hai sa uitam acest argument!

Avem companii de telefonie mobila si internet? Pai ungurii si polonezii au unele mai mari decat ale noastre.

Si atunci, ce altceva ramane dupa 30 de ani de conducere de catre o clasa politica sub-calificata in meseria guvernarii? O imensa sansa ratata, o tara depopulata, cu resurse, dar fara industrie. Dupa 30 de ani, principala preocupare a conducatorilor Romaniei a ramas aceea de a plati pensii si salarii, nu de a construi autostrazi si cai ferate, centrale electrice si conducte.

Bilantul ultimilor 30 de ani: unul din sase romani a plecat din tara (o treime din forta de munca), industria chimica s-a redus la aproape zero, capacitatea energetica s-a injumatatit, efectivele de animale s-au redus cu 40%, industria siderurgica s-a comprimat la o cincime, deficitul de cont curent este cel mai mare din Uniunea Europeana, in fiecare an am avut deficit comercial si avem cea mai mare pondere a supermarket-urilor in PIB din Uniune. Tara cu cea mai mare pondere a terenului agricol din Uniunea Europeana are deficit la comertul cu produse alimentare. Dar traim indiscutabil mai bine, mancam mai mult, mai des si mai scump. Cum putem explica acest paradox? Simplu, avem o datorie publica de peste 40 miliarde de euro si o datorie externa totala de aproape 110 miliarde de euro. Pe care trebuie sa o platim si care ne costa mai mult decat pe orice alta natiune europeana, pentru ca platim cele mai ridicate dobanzi din Uniune.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN). Despre ce vrei sa scriem?