Doamne câte rahaturi conțin cozonacii din comerțul capitalist românesc! Mai bine lipsă! Să - i mănânce producătorii!

STUDIU InfoCons: Cozonacii din comerţ au 30% zahăr şi doar 4% umplutură. Despre ce produse este vorba

„Reţetă cozonaci de sărbători: 30% zahăr, 4% umplutură şi 9 E-uri", arată InfoCons în cel mai nou studiu despre alimentele pe care le găsim la raft.  Asociaţia a realizat un studiu despre cozonaci, analizând 20 de produse de la diverşi producători şi distribuitori aceştia fiind: Auchan România, Lidl, Cora, Carrefour, Boromir, Vel Pitar, Grew SRL şi Bauli.

 

Denumirile produselor sunt următoarele: Cozonac cu cremă de lapte (Boromir), Cozonac cu cremă de lapte şi chipsuri de ciocolată (Boromir), Cozonac cu arahide şi unt (Boromir), Cozonac cu cremă de nuci şi cireşe (Boromir), Cozonac cu cremă de caramel (Boromir), Cozonac cu cremă de nucă şi stafide (Boromir), Cozonac cu cremă de cacao şi rahat (Boromir), Produs de patiserie cu dospire naturală (Bauli), Produs de panificaţie (Auchan), Produs de panificaţie (Auchan), Cozonac cu nucă, stafide şi cacao (Cora), Cozonac de post (Vel Pitar), Cozonac Royal Chocolate (Boromir), Cozonac cu nuca şi vişine (Grew), Cozonac cu nucă stafide şi cacao (Grew), Cozonac cu nucă, stafide şi rahat (Grew), Cozonac italian umplut cu cremă cu fistic, glazurat cu ciocolată amăruie (Lidl),  Cozonac cu nucă, rahat şi stafide (Lidl), Cozonac cu nucă şi cacao (Vel Pitar) şi Cozonac cu stafide, nuci şi portocale confiate (Boromir).

 

„După denumirea acestora, şi din studiul efectuat, putem spune că umplutura lor variază între 3,8% si 40%! Diferenţa este foarte mare, având în vedere ca un cozonac are în medie între 500g şi 1 kg. Din punct de vedere al aditivilor alimentari, cantitatea acestora variază între 0 şi 9 E-uri", a transmis InfoCons, vineri. 

 

În plus, 75% dintre produse a avut în compozitia lor aditiviul alimentar E471, care este un aditiv alimentar sigur, cu rol de agenţi de îngroşare, emulgatori, stabilizatori, agenţi de aglomerare şi antispumanţi. 35% dintre produse au avut ca si ingredient E202. Acest aditiv alimentar se mai numeşte şi „sorbat de potasiu". Doza zilnică admisă pentru consumul uman cumulat de acid sorbic şi sărurile sale de potasiu şi calciu este de până la 25 mg/kg corp, doză la care nu au fost semnalate efecte secundare.

 

Unele persoane pot prezenţa reacţii alergice la consumul acestuia şi NU este permis folosirea sa în produse pentru sugari şi copii mici, a mai transmis asociaţia. 

  Adevărul.ro 

Guvernanți, ce v-am zis mai acum cateva zile? Verificați la sânge personalul servicilor secrete! Multă colcăială!

Numărul 2 din SPP, trecut în rezervă de Iohannis, printre cele 42 de persoane descoperite de procurori la clinica de "șamanism" în care se consuma ayahuasca - surse

General-locotenent Gabriel Crețu, fostul adjunct al șefului Serviciului de Protecție și Pază, trecut în rezervă joi de către președintele Klaus Iohannis, a fost depistat de anchetatori la momentul la care au fost făcute percheziții la clinica de "șamanism" unde fostul șef al serviciului secret din Ministerul de Interne Gelu Oltean și iubita lui organizau "ceremonii spirituale" cu ayahuasca, au declarat surse judiciare pentru HotNews.ro.

Potrivit surselor citate, fostul adjunct al șefului SPP se afla între cele 42 de persoane găsite de anchetatori la momentul descinderii la clinica din localitatea Răcari unde erau organizate ceremonii spirituale cu un ritual specific medicinei amazoniene cu ayahuasca, băutură tradițională folosită de triburi amerindiene și care are ca bază DMT - dimethyltryptamine. DMT este o substanţă psihoactivă endogenă care produce puternice halucinaţii vizuale.

Sursele judiciare citate au declarat că la acest moment fostul șef al SPP Gabriel Crețu are calitatea de martor în acest dosar, fiind citat pentru audieri.

Joi, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind trecerea în rezervă a general-locotenent - cu trei stele Gabriel Crețu, adjunct al șefului Serviciului de Protecție și Pază.

În acest dosar, Gelu Oltean, fost șef al Departamentului de Informații și Protecție Internă din Ministerul de Interne, concubina sa și un cetățean britanic au fost arestați pentru 30 de zile. Ei sunt cercetați de procurorii DIICOT pentru infracțiunile de punere la dispoziție, cu știință, cu orice titlu a unui local pentru consumul ilicit de droguri şi deţinerea şi desfăşurarea de operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc.

Potrivit DIICOT, fostul şef al DIPI organiza împreună cu iubita lui, Vanessa Youness, şi cu cetăţeanul britanic Thomas Lishman şedinţe de şamanism la care participau zeci de persoane, unde se consumau droguri, respectiv o băutură tradiţională folosită de triburile din Amazon, care provoacă halucinaţii.

Procurorii spun că în 9 decembrie s-au sesizat din oficiu că un cetățean britanic (T. I. M. L.) urmează să coordoneze în România, în perioada 13-15 decembrie 2019, împreună cu inculpata Y. A.-V. o ceremonie spirituală cu un ritual specific medicinei amazoniene cu ayahuasca, băutură tradițională folosită de triburi amerindiene și care are ca bază DMT - dimethyltryptamine. Evenimentul era organizat prin intermediul a două companii globale internaţionale, într-un loc care urma să fie comunicat ulterior participanților.

Ce spun procurorii DIICOT:

• Inculpatul își promova evenimentele de acest gen prin intermediul unui website, folosind ca acoperire o firmă de turism înregistrată în paradisul fiscal Isle of Man, situată în Marea Irlandei.
• Pentru participarea la evenimentul din România, participanții trebuiau să achite suma de 550 de euro de persoană dacă acceptau să fie cazați în camere pentru două persoane sau 1.100 de euro de persoană dacă participantul dorea să fie cazat singur, iar sumele de bani trebuiau virate într-un cont indicat de către organizator.
• Înscrierea participanților se efectua prin completarea mai multor date personale pe respectivul website și ulterior prin condiţionarea participării de o recomandare transmisă prin email de un alt participant la un eveniment anterior.
• În urma cercetărilor s-a stabilit că cele două companii organizează retreat-uri care au fost interzise de comunitatea internaţională deoarece pun în pericol vieţile participanţilor, iar substanţele halucinogene utilizate în cadrul ritualurilor sunt interzise.

Sâmbătă, a fost făcută o percheziţie la Răcari, judeţul Dâmboviţa, iar în imobilul percheziţionat au fost identificate spaţii de cazare în clădirea principală a clinicii, unde se aflau 42 de persoane, printre care şi inculpaţii O. G. M., T. I. M. L. şi Y. A.-V. În urma percheziţiei au fost ridicate trei kilograme ayahuasca, ce are ca bază DMT – dimethyltryptamine - drog halucinogen de mare risc, precum şi două kilograme de fragmente vegetale care conţin aceleaşi substanţe.

Agenturili ne mătrăşesc!

Un al doilea agent al FSB a murit, după atacul armat de joi, din centrul Moscovei

Un al doilea agent al serviciilor de securitate rusești (FSB) a murit după ce un bărbat a deschis joi focul în apropierea sediului acestei instituții, în centrul Moscovei, au anunțat vineri autoritățile, citate de AFP.

Până acum, bilanțul era de un mort și cinci răniți, dar Comitetul de anchetă a anunțat într-un comunicat că un al doilea angajat al FSB "a fost transportat la spital în stare gravă, unde a decedat".

Acesta nu făcea parte din primul bilanț, care rămâne deci de cinci răniți, printre care un civil, potrivit Comitetului de anchetă.

Joi seara, un bărbat a deschis focul în apropiere de piața Lubianka din Moscova, unde se află impozanta clădire care adăpostește FSB, moștenitorul KGB. Acesta a fost ucis la puțin timp după ce a început să tragă.

Comitetul de anchetă a confirmat și identitatea atacatorului, dezvăluită anterior de presa rusă: este vorba de un bărbat de 39 de ani numit Evgheni Maniurov, care locuia în regiunea Moscovei.

Potrivit presei, acesta locuia în Podolsk, un oraș cu 300.000 de locuitori la sud de Moscova. Amator de tir sportiv, acesta lucra ca gardă se securitate, in special la ambasada Emiratelor Arabe Unite.

Atacul a avut loc în contextul în care Rusia celebrează în 19 decembrie ziua agenților de contraspionaj militar iar în 20 decembrie ziua agenților din serviciile de securitate.

That's all.

Acordul privind Brexitul a fost adoptat de Camera Comunelor. Marea Britanie iese din UE pe 31 ianuarie. Ce urmează

Acordul a fost adoptat cu 358 de voturi „pentru" şi 234 „împotrivă".

Acordul de retragere îi şi interzice guvernului de a extinde perioada de tranziţie – cea în care Regatul Unit nu mai este teoretic în Uniunea Europeană, dar respectă multe dintre regulile sale – dincolo de 2020. Boris Johnsion a precizat că acest lucru îi va permite Regatului Unit să „meargă mai departe".

 

Oponenţii săi spun însă că legea lasă viitorul Marii Britanii în incertitudine, pentru că ajungerea la un acord comercial avantajos cu UE ar putea dura mai mulţi ani. Guvernul insistă că un asemenea acord comercial poate fi încheiat până la sfârşitul perioadei de tranziţie.

 

Legea de retragere a Marii Britanii din UE, care implementează acordul privind Brexitul pe care prim-ministrul Johnson l-a negociat cu UE în luna octombrie, a fost introdus în Discursul Reginei, de joi, fiind cea mai importantă dintre priorităţile guvernului Johnson de anul viitor.

 

La începutul dezbaterii din Camera Comunelor, prim-ministrul a spus că proiectul său de lege „învaţă lecţia empatiei din fostul Parlament" şi „respinge orice altă întârziere".

 

„Acesta asigură că ieşim pe 31 ianuarie. La acel moment, Brexitul va fi încheiat. Va fi gata", a declarat Johnson în faţa membrilor parlamentului. „Povestea tristă din ultimii trei ani se va încheia şi vom putea merge mai departe".

În proiect există câteva schimbări, faţă de cel precedent, care a fost susţinut de Camera Comunelor în octombrie, dar retras de guvern după ce parlamentarii au respins un termen-limită de trei zile pentru a îl trece prin Parlament. 

Printre schimbări se numără şi această interzicere de a prelungi perioada de tranziţie – în timpul căreia va fi negociat un acord comercial între Regatul Unit şi UE – dincolo de 31 decembrie 2020.

 

 

Povestea Brexitului nu se va încheia pe 31 ianuarie, când Marea Britanie va ieşi din UE. Ţara va intra ulterior într-o perioadă de tranziţie, până pe 31 decembrie 2020. Deşi Regatul nu va mai fi membru UE, relaţia comercială dintre cele două părţi va rămâne la fel şi va continua să respecte reglementările UE, inclusiv acceptarea sentinţelor date de Curtea Europeană de Justiţie.

 

De asemenea, în perioada de tranziţie, Regatul Unit va continua să contribuie la bugetul Uniunii Europene.

Scopul acestei perioade este să permită organizarea unei noi serii de negocieri între britanici şi UE. Acestea vor determina cum va arăta viitoarea relaţie dintre cele două părţi.

 

Prioritatea acestor negocieri va fi încheierea unui acord comercial UK-UE. Acest lucru este esenţial dacă Marea Britanie va dori să-şi continue relaţiile comericale cu UE, fără taxe sau cote cu blocul comunitar. 

Adevărul.ro 

Casa Privegherii. Excelentă denumire. Cu sprijinul unor guvernanți, astăzi s-a ales praful de priveghere, la poliție.

Ce era „Casa Privegherii“. Activităţile de poliţie secretă erau cunoscute şi acum două secole

Prima structură informativă în Principatele Române s-a făcut, în anul 1807,  cu concursul direct al ofiţerilor armatei Imperiului Ţarist. Astfel, la Iaşi şi la Bucureşti s-au înfiinţat poliţii speciale, intitulate Comitetul Poliţiei, subordonând practic vechile instituţii ale Agiei şi Spătăriei.

Acest comitet era format din 5 persoane, respectiv un logăfăt, doi cazaci şi doi ciocli, iar fiecare mahala avea câte un vătăşel. Ei aveau în sarcină să meragă din casă în casă să cerceteze şi “să aducă raport pentru orice întâmplătoare lucruri".

Comitetul Poliţiei a fost desfiinţat la 1812, după retragerea ruşilor din Principate, iar la 18 martie 1820, domnitorul Alexandru N. Şuţu reînfiinţează poliţia generală a statului sub denumirea de "Casa Privegherii".

“Aşadar «Casa Privegherii» era o suprastructură poliţienească ce coordona şi dirija activitatea informativă şi contrainformativă a Agiei, Spătăriei, ispravnicilor de judeţe şi grănicerilor pe linia urmăririi, supravegherii  şi controlului străinilor în special, a evidenţei şi controlului populaţiei flotante în general", potrivit istoricului Bogdan Constantin Dogaru.

Practic, noua instituţie era, de fapt, un sistem poliţienesc condus de o Eforie compusă din 4 boieri: marele ban Barbu Văcărescu, fostul mare spătar Gh. Vlahuţ, fostul mare vistier Grigore Romanitis şi fostul mare agă Costache Cornescu.

Munca informativă era unul din domeniile prioritare ale noii instituţii. În bugetul structurii, de la 1 august 1820, din totalul de 3.000 de taleri, 600 de taleri erau destinaţi pentru “deosebiţi iscoditori ce este trebuinţă a se orândui ca să cerceteze în toată vremea cafenelele, tractirurile şi alte ase(menea) locuri unde este adunare de multe feluri de oameni".

În timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu şi a Eteriei, din cauza lipsei fondurilor băneşti, Casa Privegherii a fost desfiinţată ca poliţie specială, continuând să funcţioneze doar ca poliţie sanitară.

Domnul pământean Grigore Dimitrie Ghica a reînfiinţat instituţia ca poliţie domnească, cu puternice valenţe informative. Mai mult, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica va utiliza structura ca poliţie politică pentru a stăvili circulaţia ideilor progresiste.

Casa Privegherii a continuat să funcţioneze având ca principală atribuţie controlul populaţiei în general şi al străinilor în special precum şi investigarea suspecţilor. Instituţia îşi încetează activitatea în 1928, odată cu ocuparea Principatelor Române de către Rusia.

Adevărul.ro 

Numai răuvoitori nu constată câte s-au schimbat în bine în România.

Noul ambasador SUA la București, în limba română: N-am crezut în viața mea că România va ajunge o democrație cum este acum

​Noul ambasador american la București, Adrian Zuckerman, născut în România, a ținut joi seara un scurt discurs în limba română și a mărturisit că nu credea că țara noastră va scăpa de comunism și că va ajunge o democrație.

Adrian Zuckerman s-a născut la București și a plecat din România când avea 10 ani, împreună cu părinţii săi, Emil şi Aura, emigrând în Statele Unite.El este avocat de profesie, activând la New York, în principal.

"Sunt foarte onorat că președintele Trump m-a nominalizat să fiu ambasador în România. E un vis care nu am crezunt niciodată că o să se întâmple. Eu m-am născut în București și am plecat în 1965, când România era comunistă. N-am crezut în viața mea că comuniștii or să dispară și că România va ajunge o democrație, cum este acum", a spus ambasadorul american, joi, la Palatul Parlamentului.

El a aprins lumânările de Hanukka, importantă sărbătoare evreiască celebrată la București, într-un eveniment organizat de Complexul Educațional Laude-Reut. În mod tradițional, la acest eveniment din România, intitulat Gala Prieteniei, în fiecare an, se sărbătoresc Hanukka și Crăciunul.

Uigurii

Premiul Saharov 2019: Despre tragedia uigură și libertatea de gândire

Cătălina Mihai, Corespondență de la Strasbourg

 18 Dec 2019 - 17:40 actualizat: 02:01

Cu un optimism moștenit și învățat de la tatăl său, Jewher Ilham a primit miercuri premiul acordat lui Ilham Tohti, uigurul care luptă cu Guvernul chinez pentru drepturile poporului său.

Ilham Tohti, un economist care luptă pentru drepturile minorității uigure în China, este laureatul Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, acordat de Parlamentul European.

Pe lista finaliștilor au mai fost trei apărători brazilieni ai drepturilor omului și un grup de studente din Kenya.

La fel ca și laureatul de anul trecut, regizorul ucrainean Oleg Șențov, Tohti nu a putut veni astăzi la Strasbourg pentru a-și ridica premiul, deoarece zace într-o închisoare din China, condamnat fiind pe viață pe motiv că ar fi terorist.

Premiul a fost ridicat de fiica sa, Jewher Ilham: ”Sunt onorată să fiu astăzi la Parlamentul European și să accept Premiul Saharov în numele tatălui meu. Sunt recunoscătoare că am oportunitatea de a-i spune povestea, pentru că el nu o poate spune”.

”Astăzi, nu există libertate pentru uigurii din China, nici la școală, nici în public, nici măcar în case. Tatăl meu, la fel ca majoritatea uigurilor, a fost etichetat drept extremist violent, cu o boală care trebuie vindecată și o minte care trebuie spălată...Cu această falsă etichetă de extremism, Guvernul a închis un milion de oameni - probabil mai mulți - în lagăre de reeducare sau de concentrare, unde uigurii sunt nevoiți să renunțe la religia, limba și cultura lor, unde oamenii sunt torturați și unde unii au murit”, a adăugat ea în plenul de la Strasbourg.

”Tatăl meu a practicat libertatea de gândire, a practicat libertatea de a scrie, de a se exprima. Toate aceste drepturi sunt considerate un lux în China zilelor noastre, chiar dacă sunt ele drepturi fundamentale în întreaga lume”,

le-a spus tânăra jurnaliștilor prezenți la ultima plenară a acestui an de la Strasbourg.

Ea a reamintit că nu doar tatăl său a fost închis și condamnat pe nedrept, ci sute de mii de oameni nevinovați sunt fie în închisori, fie în lagăre. Mulți dintre ei nici măcar nu sunt activiști pentru drepturile omului, unii doar și-au publicat lucrări în limba uigură, fapt legal potrivit Constituției chineze. ”Alții au deschis grădinițe în limba uigură, ceea ce e, de asemenea, legal în China. Unii au cântat în limba uigură, ceea ce e legal. Dar toți acești oameni au fost trimiși în lagăre și închisori în mod ilegal”, a spus tânăra.

”Unde e tatăl meu? N-am mai auzit nicio veste de la el din 2017. Nici măcar nu știu dacă mai e în viață. Sunt o persoană foarte optimistă, tatăl meu m-a învățat să fiu așa, el era foarte optimist înainte de a ajunge la închisoare. Știa că va fi încarcerat și știa că va fi condamnat pentru o perioadă lungă de timp, 10-20 ani, dar nu mai mult de atât: «Guvernul chinez nu e atât de rău și, după ce voi ieși afară, îmi voi continua munca»”, a povestit Jewher Ilham, amintindu-și cum tatăl său a învățat-o să nu-și pierdă speranța și să nu urască pe nimeni.

”Tatăl meu un om onest, foarte curajos, foarte optimist și altruit. Și-a dedicat viața cauzei uigurilor, dar și drepturilor altor minorități din China”, spune Jewher Ilham, convinsă că Ilham Tohtinu nu și-a pierdut speranța, chiar dacă a suferit torturi groaznice în închisoare.

”Cred că, deși știe că ar putea rămâne în închisoare pentru totdeauna, el își va continua munca. Chiar dacă ar avea o mașină a timpului și ar putea să se întoarcă în urmă cu șase ani, ar face la fel”, mai spune ea.


Jewher Ilham l-a văzut ultima dată pe tatăl ei pe un aeroport, în urmă cu 6 ani. Economistul primise o bursă de un an la Universitatea din Indiana și a vrut să o ia și pe ea în SUA, în vacanța de iarnă. Fata avea atunci 18 ani și era în primul an de facultate.

Ilham Tohti n-a mai apucat să ajungă în SUA, a fost reținut pe aeroport - și ulterior condamnat la închisoare pe viață. A ajuns, în schimb, fiica sa, lăsată să plece de către autoritățile chineze, care au considerat-o ”o adolescentă naivă”.

”Atunci l-am văzut ultima dată, pe 2 februarie 2013”, rememorează tânăra, care a preluat practic munca tatălui său. ”Nu mi-am dorit niciodată această viață, această muncă de activistă pentru drepturile omului. Urăsc politica, urăsc faptul că sunt nevoită să călătoresc în fiecare săptămână, în fiecare lună în locuri diferite doar pentru a vorbi în numele poporului meu, pentru a lupta pentru drepturile sale fudamentale. Vreau să-mi reiau viața de acum șase ani, vreau să dansez, vreau să cânt, vreau să ies cu prietenii mei, vreau o viață simplă, ca orice fată obișnuită. Dar Guvernul chinez nu mi-a dat de ales, Guvernul chinez vrea să convingă familia mea să mă convingă să renunț să vorbesc împotriva autorităților guvernamentale”, afirmă tânăra.

În întâlnirea cu ziariștii, ea s-a ferit de chestiunile politice, subliniind că nu vorbește împotriva Guvernului de la Bejing: ”Eu nu sunt împotriva autorităților chineze, ci impotriva modului în  sunt tratați uigurii și alte minorități. Îmi lipsește viața pașnică, dar nu regret ce fac, depinde de Guvernul chinez să mă întorc la viața mea normală”.

Jewher Ilham nu a mai revenit niciodată în China și ia foarte greu legătura cu familia. Știe doar că rudele sale nu prea au putut să-l viziteze pe tatăl său, dată fiind distanța dintre Beijing - unde locuiesc ei - și locul în care e încarcerat el. Dacă mai e acolo, întrucât din 2017 nu mai știe nimeni nimic de el. Acum doi ani, autoritățile chineze au decis să interzică vizitele familiei, care-l putea vedea o dată la trei luni, deși deținuții politici au dreptul la o vizită în fiecare lună.

Întrebată ce înseamnă să fii astăzi uigur în China, tânăra a răspuns: ”Să-ți pierzi identitatea, cultura, să nu-ți poți practica religia, să nu-ți poți vorbi limba”.

Fiind născută la Beijing, Jewher Ilham a învățat puțină uigură în familie. Mai mult a învățat după ce a ajuns în SUA, țară în care sunt mai multe școli în care se predă limba uigură decât în China, cu excepția provinciei Xinjiang, unde trăiesc cei mai mulți uiguri.

Până acum, ”din fericire și în mod surprinzător” nu a primit amenințări de la autoritățile chineze, dar își amintește că a fost abordată în Statele Unite de doi studenți chinezi, care erau obligați să dea rapoarte autorităților de la Beijing.

Ilham Tohti este un susținător al dialogului și cere implementarea legilor privind autonomia regională în China. În 2014, a fost condamnat la închisoare pe viață în urma unor acuzații legate de separatism. În ciuda acestui fapt, rămâne un susținător al moderației și împăcării. Din 2017, peste un milion de uiguri au fost închiși într-o rețea de lagăre de internare. Inițial, Beijingul a negat existența acestor lagăre, pe care acum le numește ”tabere voluntare de reeducare”.

BACKGROUND

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, numit astfel în onoarea fizicianului și disidentului politic sovietic Andrei Saharov, a fost acordat anual începând din 1988 persoanelor și organizațiilor care apără drepturile omului și libertățile fundamentale.

Premiul constă într-un certificat și 50.000 de euro

Mama

Unii îi zic revoluție

VIDEO"Ne-am ridicat: România, 1989-2019" - documentar despre Revoluție

 11:45

• 0

La 30 de ani de la Revoluție, jurnalistul scoțian Rupert Wolfe Murray a revenit în România pentru a observa cum s-a schimbat societatea și pentru a înțelege și mai bine ce s-a petrecut la Revoluție.

Împreună cu Laurențiu Mihai, cameramanul lui de atunci și Mihai Dragolea - regizor, jurnalistul a parcurs țara de la sud la nord și de la est la vest pentru a înțelege cum au resimțit românii tranziția.
 
"Ne-am ridicat: România, 1989-2019" (regie: Mihai Dragolea) este documentarul unei generații, un film despre starea actuală a țării, despre tranziția României de la comunism la familia de state europene din care face acum parte și a cărei valori le îmbrățișează.
 
"Ne-am ridicat: România, 1989-2019" este un documentar realizat cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în România.

Pagina de istorie, rfi

Pagina de istorie: Saharov, savantul sovietic care s-a opus sistemului

Inițial, Andrei Saharov și-a dedicat viața științei. A devenit unul dintre cei mai importanți savanți sovietici în domeniul fizicii nucleare. În anul 1953, el a devenit doctor în Fizică. Pentru că cercetările sale au contribuit decisiv la construirea unei bombe cu hidrogen, a fost ales membru al Academiei de Științe a Uniunii Sovietice.

Însă Andrei Saharov a suferit un adevărat șoc atunci când Nikita Hrușciov a demascat ororile comise de Stalin. Savantul sovietic și-a dat seama că oamenii de știință au o mare responsabilitate în menținerea păcii mondiale. De aceea, în anul 1968, a publicat o lucrare intitulată "Considerații asupra progresului, coexistenței pașnice și libertății intelectuale". În urma publicării acestei lucrări, Andrei Saharov a fost înlăturat din proiectele secrete de cercetare ale Uniunii Sovietice.

În același an, el a protestat împotriva intervenției militare sovietice din Cehoslovacia, care a pus capăt Primăverii de la Praga. Andrei Saharov a continuat să ia poziție împotriva încălcării drepturilor omului din Uniunea Sovietică.

În 1970, el s-a numărat printre fondatorii Comitetului pentru Drepturile Omului din Moscova.

Dizidentul sovietic a devenit cunoscut în întreaga lume, iar în 1975 a primit Premiul Nobel pentru Pace.

 În 1980, el a protestat împotriva intervenției sovietice din Afganistan, iar acest lucru l-a înfuriat pe dictatorul sovietic Leonid Brejnev. Acesta a decis să îl exileze pe Andrei Saharov în orașul Gorki, azi Nijni Novgorod. Exilul său a durat șase ani. În 1986, Mihail Gobaciov a decis să îi ridice pedeapsa.

Andrei Saharov s-a întors în Moscova, unde și-a reluat activitatea științifică și politică. A fost ales în Congresul deputaților poporului, unde a propus abrogarea articolului 6 din Constituția Sovietică, ce consacra rolul conducător al Partidului Comunist. Andrei Saharov a murit în decembrie 1989, când regimurile comuniste erau deja prăbușite în cele mai multe dintre țările satelit ale URSS.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica "Pagina de istorie" în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.50 și de la 9.55 și după amiaza de la 15.07, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie