Movila lui Şoiman al lui Burcel
Într-o zi de sărbătoare, domnul Ştefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin ţară să vadă cum trăiesc oamenii. Pe un deal a întâlnit un om: ara, cu un plug tras de un singur bou. Mirat, vodă s-a apropiat de dânsul şi l-a întrebat:
– Cum te cheamă, omule?
– Şoiman, măria ta, Şoiman al lui Burcel.
– De ce ari în zi de sărbătoare, când toată lumea se odihneşte ori se veseleşte, cu cântece, la horă?
– Sunt om sărac, măria ta, şi invalid.
– Da?... se miră iar voievodul, văzând că, în adevăr, Şoiman nu avea mâna dreaptă. Unde-ai pierdut mâna?
– Apăi, în focul luptei la Vaslui, măria ta, mi-a căzut ghioaga din mână de o sabie păgână; dar n-a căzut numai ea, a căzut şi mâna mea cu turcu-alăturea. Ciung fiind, nu pot munci ca lumea. De aceea am ajuns sărac: n-am nici boi, nici plug. M-am rugat de cei bogaţi, dar n-au vrut să-mi împrumute un plug. Atunci, aşa ciung cum mă vezi măria ta, am prins un bou dintr-o cireadă furată de tătari, iar un om bun la inimă mi-a împrumutat plugul. Mi l-a dat însă numai pentru ziua asta, de sărbătoare, când el se odihneşte. De aceea, măria ta, îmi ar ogoraşul acum, în zi de sărbătoare.
Ştefan vodă a ascultat povestea lui Şoiman şi, cum era om drept şi iubitor de popor, a grăit:
– Şoimane, ia punga aceasta şi cumpără-ţi plug cu şase boi, iar dealul acesta ţi-l dăruiesc ţie tot, ca să-l ai de plugărie.
– Mulţumesc, măria ta, s-a închinat Şoiman în faţa lui vodă, punând genunchiul la pământ; eşti bun şi darnic. Mulţumesc şi mă bucur că voi avea de unde să-mi scot pâinea cea de toate zilele. Rău îmi pare însă că nu mai pot merge la război. Numai cu stânga nu pot trage cu arcul. Şi nici ghioaga n-o mai pot mânui, cu vârtute.
Când a rostit cuvântul război, voievodul Ştefan şi-a amintit că-l cunoştea pe Şoiman din bătălia de la Vaslui. L-a îmbrăţişat şi i-a zis:
– De folos ţării tot poţi fi, Şoimane. Pentru că eu ţi-am dat în stăpânire acest deal, ca în vârfu-i să te-aşezi ca stejar să priveghezi, şi duşmanii de-i vedea, c-au intrat în ţara mea, tu să strigi cât îi putea:
– Săi, Ştefane, la hotară, c-a intrat sabia-n ţară!
Atunci eu te-oi auzi, ca un zmeu m-oi repezi şi nici urmă-a rămînea de duşman în ţara mea.
Şi în adevăr, deşi invalid, Şoiman Burcel a fost de mare folos ţării. Pe atunci semnalele de primejdie se dădeau prin focuri mari aprinse pe vârfuri de movile şi dealuri. Iar Şoiman a vegheat cu străşnicie, în vârful dealului unde-şi avea acum ogorul. De câte ori a zărit focurile aprinse pe dealurile dinspre hotare a aprins şi el foc, făcând ca vestea despre primejdia duşmană să ajungă repede la Suceava, la curtea domnească. Să afle Ştefan vodă şi să sară cu oastea la hotare, să apere ţara.
*****
sursa: Dumitru Almaş, Povestiri istorice
O seară minunată! La o aruncătură de băț de casa noastră!
Multe am citit despre tradițiile românilor.
Aseară am fost într-o reuniune de familie, prilejuită de sărbătorirea zilei onomastice a uneia dintre nurorile noastre. Am avut plăcerea și senzația reîntoarcerii în timp când oamenii satelor se întâlneau la proprietățile sau moșiile lor în perioada interbelică. Multiplele discuții despre mersul lucrurilor în societatea noastră actuală, problemele tinerilor, evoluția culturii, patriotism, istorie, mi-au umplut sufletul pentru multă vreme. Voi avea timp să reflectez la toate discuțiile avute , în special, cu unul dintre invitați, un om cu o cultură deosebită și un fin analist al problematicii din țară și aș putea spune chiar din lume.
În ultimii patruzeci de ani întâlnirile mele cu români deosebiți, ba chiar și foarte inteligenți, cu viziuni clare în domeniul lor de activitate dar și asupra societății în care trăiesc mă fac mândru de poporul meu.
Cernerea valorilor în societatea românească este certă într-o perioadă pe termen mediu!
Generația tânără care se formează va fi cu siguranță un stâlp de nădejde pentru noi toți și, nu în ultimul rând, pentru țară!
XXX
Ziua numelui, denumită și zi onomastică, este o tradiție din Europa și America Latină în care constă în sărbătorirea uneia sau mai multor zile din an legate de prenumele unei persoane. Acestea corespund în general cu zilele de deces ale sfinților din Calendarul sfinților.
Xxx
O întrebare care mi s-a pus a fost ce trebuie să facă tinerii noștri pentru a reuși în viață. Pe moment am dat două direcții:
- realizarea unei culturi generale solide;
- specializarea în cel puțin două domenii de activitate diferite.
Xxx
Versul „ Săi, Ştefane, la hotară, c-a intrat sabia-n ţară!" atribuit tradiției populare românești, fără un autor specific identificat. Face parte din folclorul istoric legat de figura lui Ștefan cel Mare, reflectând imaginea sa de apărător al țării. Nu există o sursă literară precisă care să indice un autor anume, fiind mai degrabă o expresie a creației orale colective.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu