Congres cu mare plictiseală. Ciciolacu, prezidențiabil. Multe discuții pe culoare. Unii căscau. Așteptau închiderea lucrărilor.

O muierușcă de la Craiova, satrapul pensiilor militare, își  rotunjea buzele:

• Venirăm şi noi de la Craiova, de la 240 de ciuci distanță"
• „Cartea lui Ciucă n-a apărut în Craiova, dar am înţeles că se toarnă un film la Hollywood şi cu Bruce Willis, care joacă rolul ostaşului, are ceva probleme, dar îşi revine (Bruce Willis are demenţă, n.r.)."
• „Şi Mircea Geoană poate să joace într-un film de acţiune, că ştie ceva bătaie, c-a mai luat."
• „Doamna Lasconi n-a apărut încă prin Craiova. Noi nu avem nici Vama Veche şi noi nu avem nici femei cu barbă care să cânte prin oraş, aşa cum s-a întâmplat la Cluj, la festival."
• „Pentru Klaus Iohannis nu suntem suficient de exotici (craiovenii). Ne-am gândit noi să luăm un tablou, pe care să-l arunce în Dunăre nişte băieţi mai bronzaţi, aşa cum s-a întâmplat în Africa, dar, ce să vezi, la PNL nu mai există tablouri cu Klaus Iohannis, sunt numai cu Ciucă şi alea se ridică numai cu macaraua".

Remarcați ceva? Nimic de AUR. Deci care-i concluzia? George intră  în  turul doi al alegerilor prezidențiale. Ciociolacu va fi, poate-poate, primul ministru. Doamne ferește!

De citit!

"Adevărul din societatea noastră, expus doct de către Președintele Academiei Române

Din afirmațiile unor formatori de opinie din România, înțeleg că aproape toți dintre aceia care am trăit înainte de 1989 și am fost maturi în acei ani odioși ar trebui să murim fizic sau spiritual, să ne plecăm veșnic și să ne facem neîncetat ,,nostra culpa”. Se poate și așa ! De exemplu, eu îmi cer scuze tuturor acuzatorilor mei fiindcă am ales deliberat să mă nasc în 1955, în loc să fi fost contemporan cu Alexandru cel Bun; fiindcă am făcut grădinița în trei limbi (română, maghiară, germană), deoarece așa prevedea ,,internaționalismul proletar”, în loc să-mi fi început copilăria la Londra, în engleză; fiindcă am “cerut insistent” să fiu făcut pionier, utecist și comunist, în loc să fi participat la rezistența anticomunistă, așa cum au făcut toți românii; fiindcă am terminat, ca șef de promoție, Liceul Teoretic nr.1 (,,Andrei Șaguna”) din Brașov, în loc să fi rămas repetent; fiindcă am ”optat” să fac armata cu termen redus, în loc să fi protestat contra militarismului; fiindcă am ales să fac facultatea la Cluj în loc să fi profitat de târgurile de oferte universitare de studii și să plec în SUA sau Germania; fiindcă am “cerut” profesorilor mei să mă facă șef de promoție la Universitatea din Cluj, în loc să fi rămas un student șters și anonim; fiindcă am insistat să fiu profesor, vreme de patru ani, la un liceu industrial de la periferia Clujului în loc să fi acceptat postul de cercetător la Oxford; fiindcă am fost membru de partid, ca să-mi pot face doctoratul, în loc să fi rămas, cu modestie, la nivel licență … Acești ,,fiindcă” ar putea continua, dar ar fi în zadar. Am fost și suntem (considerați), eu și contemporanii mei, pleiade de proști, inculți, semidocți, politruci, tarați de ideologia marxistă, autohtoniști, protocroniști și naționaliști. Prin urmare, astăzi suntem (priviți ca) adevărate pericole publice sau, dacă nu chiar așa, atunci complet inutili, relicve ale unei lumi revolute și blamate de istorie. Mă simt, ca și mare parte din generația mea, maculat de un ev comunist catastrofal, pe care și noi l-am construit din moment ce am trăit atunci, și mă aștept ca dl.Hodor, CNSAS, Revista 22 și alte instanțe (mai mult sau mai puțin morale) să ne ceară, spre a se face dreptate, condamnarea la moarte. 

 

Text scris de catre IOAN AUREL POP"