Priviți mâinile sportivelor! În urmă cu peste 35 ani am avut șansa să sprijin echipa noastră națională de gimnastică. Se antrena în Elveția. Am mai povestit. Ce amintiri!
"Medalia istorică pe care Nadia Comăneci vrea să i-o ofere Sabrinei Voinea, după ce TAS i-a respins cererea: Sunt mândră de ea
Tribunalul de Arbitraj Sportiv a făcut lumină, sâmbătă seară, după controversata finală de la sol a Jocurilor Olimpice. Ana Maria Bărbosu a urcat pe locul trei și a obținut, astfel, bronzul la această probă.
TAS a concluzionat că delegația din Statele Unite a depus contestația - care făcuse, inițial, ca medalia să ajungă la Jordan Chiles - mai târziu decât era regulamentar.
Federația Internațională de Gimnastică a confirmat recomandarea de la Laussane și a actualizat clasamentul. Acum, Chiles a revenit pe locul 5.
Între timp, solicitarea către TAS a Sabrinei Voinea - penalizată după ce ar fi ieșit cu piciorul în afara suprafeței de concurs - a fost respinsă.
Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a judecat „la comun" contestațiile făcute de gimnastele noastre - Ana Bărbosu și Sabrina Voinea. După o sedință care a durat o zi întreagă, spre seară a venit rezultatul mult așteptat.
Citește și
Cererea Anei Bărbosu a fost parțial acceptată. Judecătorii au concluzionat: „contestația formulată de către Jordan Chiles a fost depusă peste termenul de 1 minut (...) și este determinată ca fiind fără efect".
Asta după ce, în finala de la sol a Jocurilor Olimpice de pe 5 august, americanii au contestat nota lui Chiles. Gimnasta a trecut pe locul 3 atunci, cu nota de 13.766, și a obținut medalia de bronz, distincție ce a aparținut sportivei noastre pentru câteva minute.
Însă, decizia TAS, confirmată câteva ore mai târziu de Federația Internațională de Gimnastică, printr-un comunicat, a făcut ca Ana Bărbosu să revină pe poziția inițială și să primească bronzul. Jordan Chiles se află acum pe locul 5, cu un scor de 13.666.
Nadia Comăneci: „M-am așteptat la o decizie, vis-a-vis la ceea ce s-a întâmplat, mă bucur enorm pentru Ana și pentru gimnastica românească".
Mihai Covaliu, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român: „Ne dorim ca mai ales la Jocurile Olimpice, să nu mai existe sportivi nedreptățiți".
Elisabeta Lipă, președinta Agenției Naționale pentru Sport: „Federația Internațională de Gimnastică trebuie să dea un comunicat în care să recunoască că au greșit. gimnastica a rămas foarte mult în urmă și se arbitrează și la ora actuală cu pixul și cu foaia în mână, ceea ce nu e corect".
Peste Ocean, decizia TAS a fost primită cu tristețe. Jordan Chiles a anunțat - pe o rețea de socializare - că va lua o pauză de la mediul online, pentru „sănătatea ei mintală".
Iar membrii Federaţiei Americane de Gimnastică au ținut să precizeze că sunt „devastați" și că nota a fost contestată cu „bună credință".
Între timp, cererea Sabrinei Voinea a fost respinsă de TAS. Sportiva noastră a terminat finala de la sol pe locul 4.
Nadia Comăneci: „Îmi pare rău pentru Sabrina, sunt mândră de ea. Îi dau eu medalia mea de la Montreal de bronz".
Sesizarea Sabrinei Voinea la TAS a venit după ce ar fi fost penalizată în mod greșit pentru o ieșire cu un călcâi în afara suprafeței de concurs. În imaginile publice din finală, nu apare niciunde presupusa greșeală. Inclusiv comentatorii televiziunii americane NBC s-au arătat surprinși când au văzut nota.
Reporteri: Violeta Colgiu, Călin Voicu
Știrile PRO TV
Gușă:
Ce fâs puturos e decizia în cazul furtului gimnastelor românce!Olimpiada e de tip EUROVISION, dreptatea, valoarea și talentul nu mai contează!
Dac-ați ști cât de mare e corupția în sportul internațional, mulți
dintre voi ați refuza să mai vizionați competiții. În ce mă privește, cunoscând extrem de bine cum se aranjează treburile în mod subteran,
mărturisesc că urmăresc mereu competițiile sportive importante, dar cu speranța că valoarea și talentul pot bate aranjamentele subterane, treabă ce se petrece încă destul de des.
S-a dat decizia FIG în cazul ultramediatizat al gimnastelor românce, care confirmă pe deplin ce scriam mai sus, anume că sportul mondial e
la pământ. O sinteză scurtă a cazului: Sabrina Voinea a fost
nedreptățită, fiind penalizată pentru o eroare inventată, s-a folosit pentru justificare o poză falsă, de la o altă competiție, iar contestația corectă a româncei n-a fost luată în seamă; nota americancei a fost mărită în urma unei contestații cusută cu ață albă, iar în urma acestui simulacru, Ana Maria Bărbosu a fost coborâtă de pe podium, bronzul revenind americancei; deciziile au fost reclamate, tribunalul sportiv TAS a deliberat și a constatat erorile de mai sus, iar FIG a decis în mod strâmb, revenind practic la situația dinaintea contestațiilor, dar nefăcând dreptate în cazul Sabrinei Voinea, nici măcar în cazul americancei, dacă e adevărat că existau argumente pentru mărirea notei; FIG s-a spălat astfel pe mâini, iar țara noastră a exultat în urma mesajelor triumfaliste că ne-am luat bronzul înapoi, oamenii fiind inspirați de mesajele mincinoase ale oficialilor noștri din sport, respectiv ale premierului Ciolacu, preocupat după cum se
vede nu de obținerea dreptății, ci a aplauzelor electorale.
Cum ar fi fost o decizie corectă? Ei bine, în mod clar ar fi trebuit ca evoluția Sabrinei Voinea să fie reanalizată iar nota ei să fie
modificată în mod corespunzător, probabil asta ar fi adus-o în posesia bronzului, eventual la pachet cu Ana Maria Bărbosu, dacă scorul lor final ar fi fost egal. Numai că, într-un asemenea caz, ar fi trebuit să urmeze o anchetă internă despre felul în care arbitrele au acționat
în mod fraudulos, cine anume le-a pus să execute frauda contra româncelor, și să se stabilească vinovații. Sistemul de comunicații la asemenea competiții este monitorizat și înregistrat, deci era simplu
să se vadă cine a dat comanda de ignorare a contestației Sabrinei, respectiv cine a prezentat pozele false ca justificare a furtului. S-ar fi ajuns în mod clar la persoane de la vârful FIG, ce s-ar fi căptușit cu un dosar penal ce ar fi putut arăta corupția de vârful
sportului mondial. Așa-ceva ar fi trebuit să auzim de la oficialii români, să ne arate că ei luptă într-adevăr pentru dreptate și nu că fac front comun cu corupții gimnasticii, care prin decizia de ieri e limpede că-și ascund frauda. Camelia Voinea, mama și antrenoarea
Sabrinei, a transmis că fiica ei se va lăsa de gimnastică deoarece nimeni n-o apără în caz de nedreptate, ei bine, acum la final, e limpede că exact asta e situația, măi domnule Ciolacu, care te-ai
arătat atât de bucuros aseară, deși știi că nu s-a rezolvat nimic, Sabrina a rămas tot în lacrimi și cu medalia furată.
Au fost zeci de cazuri de fraudă la această Olimpiadă, ce-au arătat că dreptatea, valoarea și talentul nu mai contează în sportul mondial,
exact cum europenii au sesizat acum câțiva ani că se petrece în cazul altei competiții de notorietate, anume EUROVISION.
La final, ca să vă sugerez mai bine concluzia, vă reamintesc cazul de-acum 20 de ani al lui Teo Peter, liderul trupei COMPACT, pe care americanii, beți la volanul mașinei ambasadei lor, ni l-au ucis în centrul Bucureștiului. Pușcașul marin și fiul ambasadorului au fost
extrași rapid din țară și duși în SUA, autoritățile noastre au tăcut în mod complice, și cazul de crimă n-a mai fost vreodată judecat. Formației COMPACT i s-au oferit în anii următori două turnee în SUA,
ducând umilirea până la capăt, probabil că de aseară se discută niște compensații și pentru Sabrina Voinea, compensații ce-ar trebui să
închidă gura mamei sale, ca să se poată așterne praful peste această operațiune de corupție de la vârful sportului mondial. Atât s-a putut, iar decizia FIG vine ca un fâs puturos în nările noastre atât de obișnuite deja cu mirosul umilinței și nedreptății.
Cozmin Gușă
Ăsta-I doar vârful aisbergului. Efectul hoției, f...a...d!
"Sabrina Voinea-Maneca este în stare de șoc din momentul aflării deciziei de la TAS. Judecătorii nu au luat în calcul argumentele contestației sale, așa că nota finală de la sol nu a cunoscut vreo modificare: 13.700, implicit și locul 4, scrie Golazo.ro.
Mama și antrenoarea Sabrinei Voinea, Camelia, a afirmat că sportiva a început să plângă în momentul aflării deciziei finale, s-a închis în cameră, iar în acest moment nu mai vrea să audă de gimnastică.
„Nici nu pot să vorbesc, plâng întruna. Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat. Mi-a venit rău când am primit vestea.
Nici eu, nici Sabri nu mai vrem să auzim de gimnastică. Nu suntem bine, Sabri s-a închis în cameră și plânge", a declarat Camelia Voinea, pentru gsp.ro."
Fară legătură cu aceste evenimente hoțești de la Olimpiadă adaug, în contextul celor punctate de curând în blog, un comentariu al unui prieten, Cristi Rimer, de pe Facebook:
"Cazul ”Doamnelor cu coasa” de la spitalul Sf. Pantelimon ar trebui judecat nu ca pe un caz izolat, ci într-un context mai larg, coroborat cu atitudinea generală a clasei politice de după 1989, în special cu acțiunea de desființare a 67 spitale din rețeaua națională de sănătate publică, „perfectată” prin HG 345 / 31 mar. 2011 a Guvernului Boc. Pentru că ambele (ca și multe alte cazuri similare, rămase încă necunoscute) au avut aceeași motivație: „eficientizarea” activității de asistență medicală prin reducerea costurilor. Ca și cum sănătatea (și, implicit, viața oamenilor) ar fi o marfă la care poți renunța dacă este prea scumpă sau o poți „amâna” pentru vremuri cu situație financiară mai bună.
Și, a-propos de numele spitalului, cu vădite rezonanțe istorice, acesta nu are nici o legătură cu ceea ce a fost odată Mânăstirea și Spitalul „Sf. Pantelimon”. Se pare că nici deontologia profesiei de medic nu mai este astăzi aceeași care a fost în urmă cu aproape 3 secole...
În imediata vecinătate a Bucureștiului, pe o peninsulă împădurită a lacului Pantelimon, domnitorul Grigore Ghica al II-lea zideşte, cam pe la anul 1735, o mânăstire-bolniţă (spital), cu hramul Sf. Pantelimon („doctorul cel fără de arginţi”). Biserica a fost înălţată în 1750. Pentru a arăta legătura strânsă dintre biserici și spitale în epoca respectivă, mânăstirea a avut de la început și rolul de spital, care deținea la acea dată 12 paturi destinate pentru bolnavi de ciumă și tifos. Tot în această mânăstire a fost înmormântat în 23 aug.1752 ctitorul acesteia, domnitorul Grigore Ghica al II-lea.
În timpul domniei lui Alexandru Moruzi (1793-1796), spațiul pentru bolnavi se va extinde cu un număr de alte 18 paturi. Cele 30 de paturi i-au adus Mânăstirii Pantelimon în acea epocă, titulatura de „al doilea spital din București după Spitalul Colțea”. Fundația Carol I alături de dr. Carol Davilla vor da însă forma concretă de spital clădirii de lângă lacul Pantelimon, în 1868. În partea de sud a complexului s-a construit o clădire cu parter, etaj și subsol, dispunând de 80 de paturi, unde până in 1890 s-a extins capacitatea la 160 de paturi pentru bolnavi. Între 1889-1890 s-a mărit capacitatea spitalului cu încă 160 de paturi, aflate pe latura de est. Complexul a funcționat ca spital până în anul 1977, când cutremurul din 4 martie își pune amprenta pe clădire. Ca urmare a cutremurului, spitalul a fost dezafectat, fiind grav avariat. Nici mânăstirea nu a mai rezistat mult timp după dispariția spitalului. În 1986 (unele surse spun 1985, altele 1982), biserica este demolată din ordinul lui Ceaușescu în perioada când acesta era cuprins de frenezia distrugerii lăcașurilor de cult. Osemintele domnitorilor, cele ale lui Grigore Ghica si cele ale lui Alexandru Ghica au fost salvate de la furia demolărilor și trimise către alte biserici. Undeva in 1987 pe fundația fostei mânăstiri (care a fost și sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză) apare Complexul Lebăda – un spațiu exclusivist în perioada comunistă.
Actualul spital „Sf. Pantelimon” a fost construit în aceaşi perioadă cu cartierul Pantelimon (denumit așa deoarece este situat pe șoseaua care ducea spre fosta mânăstire și satul care a primit ulterior numele acesteia, anterior s-a numit Florești), între anii 1970-1972 şi a fost dat în folosinţă în august 1972, fiind destinat deservirii noului cartier muncitoresc."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu