Brestovăţ
| Satul Brestovăţ |  |
 | |
[ ↓ ] |
|---|
| Atestare | 1440 |
| Populaţie | 336 locuitori |
| Cod poştal | 307085 |
| [ ↓ ] Index sate în judeţul Timiş |
|---|
| [ ↓ ] Index sate în România |
|---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Brestovăţ este un sat în judeţul Timiş, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 336 locuitori (2002), români şi slovaci.
Localizare
Se situează în nord-estul judeţului Timiş, la 43 km nord-est de municipiul Timişoara, pe malul drept al râului Chizdia, la poalele dealurilor Lipovei.
Istorie
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1440, când aparţinea de judeţul Arad şi de cetatea Şoimoş. A existat şi în perioada ocupaţiei turceşti, cu toate că unele surse afirmă că ar fi fost complet pustiită şi reînfiinţată de contele Mercy în 1717. Turcii i-au zis Aga, denumire neoficială care a persistat o perioadă şi care a fost preluată de maghiari şi mai târziu de administraţia românească.
Între anii 1735-1737 aici au fost aşezate 113 familii de sârbi muntenegreni, de religie ortodoxă. În anul 1797, Brestovăţul a ajuns în proprietatea fraţilor Lukacs, care au colonizat aici un număr mare de colonişti maghiari şi slovaci. Mai târziu, trecând localitatea în proprietatea lui Iosif Gaal, este colonizată din nou cu maghiari din Nograd, Niytra şi Trencsen. Colonizările nu se opresc aici, pentru că la 1840-1845, la Brestovăţ sosesc colonişti germani din zona Boemiei.
După mai bine de 100 de ani de la colonizarea lor, muntenegrenii şi-au pierdut limba, fiind asimilaţi mai ales de către slovaci. Cu timpul maghiarii s-au împuţinat, iar după cel de-al Doilea Război Mondial au rămas majoritari românii şi slovacii. În 1960 s-a revenit la numele istoric Brestovăţ.
Populaţia
La recensământul din 2002, satul Brestovăţ avea 336 locuitori dintre care 201 români (60%) şi 107 slovaci (32%).
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
Un sat din Timiş are șanse de a renaște
Dacă ești grăbit, poți cataloga orice localitate care s-a „golit” de populație în anii comunismului sau ai tranziției drept una „depopulată și îmbătrânită”.
Satul Folea, aparținând de administrația comunală Voiteg, poate fi ușor categorisit așa. Aici, în prezent, mai trăiesc doar circa 400 de locuitori, dar localitatea, atestată de șapte veacuri, a cunoscut, cel puțin sub aspectul populației, vremuri mult mai bune.
În sat, există 385 de numere de casă, ceea ce ar presupune că populația sa ar trebui să fie de cel puțin de trei ori pe atât. Dar nu este. Din aceste foste gospodării, doar 185 de case mai sunt locuite.
Celelalte locuințe sunt părăsite, deteriorate, năruite sau au rămas, de pe urma lor, doar plațurile goale. Primarul Tudor Marinescu spune că aceste imobile sunt, dacă dorești să le cumperi, ieftine.
Satul aparținător, crede edilul, are șanse de a renaște, căci sunt deja patru timișoreni care și-au construit case noi aici.
Ceea ce îl face însă atrăgător este distanța relativ mică de Timișoara, conform unui indicator rutier de pe drumul european, de 32 de kilometri plus alți patru, de la acesta până în sat. În total, vreo 30 de minute de mers. Adică tot atâtea cât să traversezi municipiul, când nu vor mai fi șantiere… „în floare”.
Cea mai mare atracție, care îi conferă această șansă de a renaște, o constituie faptul că, de câțiva ani, drumul de acces de la șosea a fost asfaltat. Acest lucru a scos așezarea din izolare. De când există asfaltul și angajatorii se întrec în a trimite autobuze care să transporte muncitori.
Nu știm când Folea va redeveni „ce a fost ori mai mult de atât”, dar aceste premise există. E un loc cu destulă verdeață, cu un peisaj frumos, în care liniștea e totală. Asta dacă, pe străzi, nu trece cumva întâmplător în trombă vreo mașină… Pentru cine își dorește un astfel de loc tihnit pentru a-și construi o locuință nouă, Folea poate fi o opțiune demnă de luat în seamă.
Afară-i căldură mare. Termometrul arată 32 °C, se resimt ca 36°C. Mâine se anunță 37°C. În casă domnim. Temperaturile indicate de termometre sunt 22-23 ° C. Nu avem instalații de aer condiționat. Am ațipit citind o carte. M-am trezit. Îmi era frig. Când am ieșit afară mi s-a tăiat respirația de căldură.
Plantele fac totul ca să reziste. S-au pleoștit. Roșiile, cele de la baza plantelor, sunt aproape coapte, toate. Prunii stau să se rupă sub cantitatea rodului. Au crengile lăsate. Prunele îs mari și de un indigo închis. Borcanele sunt pregătite pentru a-și primi dulcețurile. Putinele sunt pline cu borhot de corcodușe și prune. Vine și ziua gustatului noii producții de țuică.
Asta-i frumusețea vieții la țară!
Adaug câteva pagini dintr-o istorie monumentală de Nicolae Iorga, apărută în Franța. Poate fi descărcată din Biblioteca Națională a Franței prin programul android "Gallica". Îl găsiți pe Magazin Play, Android.
