joi, 31 octombrie 2024

Gașca lui Ciolacu. Cum poți sa faci bani ca nepot al acestuia.

Cum s-a făcut vânzarea de către nepotul lui Marcel Ciolacu a două proiecte finanțate prin PNRR, evaluate la 15 milioane de euro. Ce a răspuns Ministerul Energiei

HotNews.ro
Cum s-a făcut vânzarea de către nepotul lui Marcel Ciolacu a două proiecte finanțate prin PNRR, evaluate la 15 milioane de euro. Ce a răspuns Ministerul Energiei
Marcel Ciolacu, nepotul Mihai Cristian CIolacu și Jiří Šmejc. Colaj Hotnews. Surse foto: Inquam Photos, Profimedia și Shutterstock

Firmele Solar Energy Production SRL și Development Power Solar Energy SRL, înființate de Mihai Cristian Ciolacu, nepotul lui Marcel Ciolacu, au obținut fonduri prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), pentru două parcuri fotovoltaice în decembrie 2023, a confirmat Ministerul Energiei, la solicitarea HotNews.  

În aprilie 2022, a înființat firmele. În martie 2023, a obținut Avizul Tehnic de Racordare (ATR) de la Transelectrica. În iunie 2022, a aplicat la fonduri PNRR, pentru care a primit aprobare în decembrie 2023. Aceasta este istoria interacțiunilor rapide și pozitive ale lui Mihai Cristian Ciolacu în relația cu statul român.

miercuri, 30 octombrie 2024

Cristian Tudor Popescu, scurtă analiză a lui Ciolacu după dezbaterea televizată. „Nu a fost capabil să convingă”


Gazetarul Cristian Tudor Popescu a analizat și prestația șefului PSD, Marcel Ciolacu, la dezbaterea electorală de la Antena 3.

Cel de-al patrulea candidat la președinția României care s-a prezentat miercuri seară la dezbaterea de la Antena 3 nu a reușit să-l convingă foarte tare pe gazetarul Cristian Tudor Popescu. Spre surprinderea acestuia, întrebările din partea jurnaliștilor au fost mai incisive decât în cazul lui Mircea Geoană.

"A răspuns acceptabil, bine, foarte bine, mincinos sau irelevant. În opinia mea, nu a fost capabil să convingă cu răspunsurile la 4 întrebări:

- pe ce se bazează când afirmă că există o „fermă de troli" care influențează prin dezinformări pe internet actualele alegeri? A răspuns că nu a primit o asemenea informație de la instituțiile statului, ci „din politică". Și că acum așteaptă rezultatul verificărilor făcute de instituțiile de resort. Păi, n-ar fi fost un comportament mai responsabil să sesizeze mai întâi organele și să vorbească public după încheierea verificărilor? A înțeles toată lumea că e o lovitură de campanie, dacă tot a creat prilejul dna Lasconi;

a spus că a așteptat acordul dat de Ciucă acum două zile că va desecretiza tot ce e legal în legătură cu cheltuielile prezidențiale ale lui Iohannis, dacă ajunge președinte. Dl Ciolacu-Normalu, ca premier în funcție, n-avea nevoie de niciun acord de la dl Ciucă ca să dispună cercetarea investițiilor RAPPS în conacul din Aviatorilor;

la întrebarea privind activitatea sa revoluționară în Decembrie `89 la Buzău, pur și simplu a mințit – căutați pe Youtube ancheta Recorder a Ancăi Simina pe această temă și o să vedeți de ce;

- în sfârșit, felul cum a justificat vârârea pe listele parlamentare a lui V. Ponta (absent strategic din sală) și C. Piedone, după ce solicitase un moment de reculegere pentru morții de la Colectiv, a fost la fel de respingător ca Ciucă „raportând" pe dinafară întrebarea.

Ciolacu ca Ciolacu. Dar am avut la un moment dat viziunea întregii săli... Mai întâi figurile lui Tudose, Grindeanu, Paul Stănescu, G. Firea, O. Vasilescu și consortul Manda, Neacșu, Daea, apoi toate fețele acelea care au în comun ceva păstos întins pe ele, contopindu-se într-un mare portret în ramă al PSD-ului nemuritor..., care a câștigat ca partid toate alegerile parlamentare din 1990 până acum, le va câștiga și pe acestea și va continua să câștige și după ce eu nu voi mai fi...", a comentat Cristian Tudor Popescu pe pagina sa de Facebook.

Adevărul.ro 

marți, 29 octombrie 2024

O zi de miercuri






La vârsta lui, de atunci, cred că eram liniar. Vin sărbătorile!

Noroc cu Internetul că reține bine istoricul. 

Constat că unii fac curățenie pe această sculă diabolică cu înverșunare. Sunt vidanjorii neamului. Se știu ei. Nici cu mine nu le merge! Știu să  caut și printre deșeuri.

Aseară m-am jucat cu un nepot, cel mai mic dintre toți, pe un site chat gpt AI. M-a uimit cu cunoștințele sale de astronomie. Mi-am adus aminte de un alt nepot care pe la 3 ani făcea calcule aritmetice cu o viteză astronomică, folosindu-și degetele. La aproape cinci ani își exprima dorințele în scris, vârstă la care eu, bunicul actual, cred că eram liniar. Azi, reprezintă România în concursuri internaționale. Face proiecte care, poate, vor fi folosite pe nave spațiale.

Iată care-i mândria de a fi bunic!


        




Inteligența artificiala mă uimește.

Se poate obține și crea orice se solicită cu mintea omenească. Legătura dintre cererea ta în cuvinte și rezultat este fantastică.

Iată  imagini create virtual cu Gemini AI:




O casă  țărănească


Un trandafir multicolor
Sau o inimă în secțiune:




Trandafirul multicolor seamănă  extraordinar cu ceea ce avem în curtea noastră. 

Primul pas. Camera Deputaților. Victorie! Mai sunt trei pași. Senat, Promulgare, Publicare


USR,  UDMR și Solomon au votat împotrivă.  Atenție!

Sistemul imunitar, focul tăcut-inflamația.



                


                
Locul de muncă al unui pensionar, pe perioada iernii.

Cum științele exacte, cele ale naturii, în toate formele sale, au reprezentat obiecte de interes pentru mine, fac o mică sinteză, ajutat de inteligența  artificiala și o lucrare a unui medic, dr. Shilpa Ravella care din cauza gravelor cazuri medicale pe care le-a avut în atenție în specialitatea sa de gastroenterolog a trebuit să  aprofundeze Imunologia. Cunoștințele mele de absolvent a unei secții din Chimia Fizică, Structura atomică și a moleculelor, mă  ajută să  pot descifra si lumea vie.

Vă  împărtășesc câteva idei.

Imunologia, studiul sistemului imunitar și al mecanismelor de apărare ale organismului împotriva agenților patogeni, are mai mulți „părinți” fondatori care au contribuit semnificativ la dezvoltarea acestui domeniu.

1. Edward Jenner (1749–1823)

  • Considerat adesea "părintele vaccinologiei", Jenner a realizat în 1796 prima vaccinare împotriva variolei, folosind virusul variolei bovine. Observând că persoanele care lucrează cu vacile nu se îmbolnăveau de variolă, el a creat un vaccin care a deschis calea pentru eradicarea acestei boli și a inspirat dezvoltarea vaccinurilor moderne.

2. Louis Pasteur (1822–1895)

  • Pasteur este considerat unul dintre fondatorii imunologiei moderne, având contribuții esențiale prin teoria germinativă a bolilor și dezvoltarea vaccinurilor pentru rabie și antrax. Experimentele lui Pasteur au confirmat că microorganismele cauzează boli, ceea ce a revoluționat medicina și a stabilit baza pentru prevenirea bolilor infecțioase.

3. Élie Metchnikoff (1845–1916)

  • Metchnikoff este cunoscut pentru descoperirea fagocitozei (procesul prin care unele celule imunitare „înghit” agenții patogeni). El a observat acest proces la celulele sistemului imunitar și a dezvoltat teoria imunității celulare. De asemenea, a fost laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină în 1908.

4. Paul Ehrlich (1854–1915)

  • Ehrlich este cunoscut pentru teoria imunității umorale și pentru dezvoltarea conceptului de „anticorp” și „antigen”. Lucrările sale au fost fundamentale pentru înțelegerea modului în care organismul recunoaște și neutralizează agenții patogeni. A fost, de asemenea, laureat al Premiului Nobel în 1908 împreună cu Metchnikoff.

Acești pionieri au pus bazele imunologiei, iar contribuțiile lor au deschis noi direcții în medicina preventivă și terapia bolilor infecțioase și autoimune.


Inflamația este un răspuns natural al organismului la infecții, leziuni sau alte iritări. Teoria inflamatorie explorează modul în care corpul reacționează prin inflamare și cum aceasta poate fi benefică sau, în anumite situații, dăunătoare pentru sănătate.

Procesul inflamației implică mai multe etape:

  1. Etapa inițială – corpul detectează o infecție, o leziune sau o substanță străină și trimite celule imunitare (precum neutrofile și macrofage) în zona afectată.
  2. Etapa acută – zona se poate înroși, umfla și deveni dureroasă, ca urmare a creșterii fluxului de sânge și a acumulării de lichide în zonă.
  3. Etapa de rezoluție – după eliminarea agentului patogen sau vindecarea leziunii, inflamația scade treptat și țesutul începe să se refacă.

Inflamația acută vs. cronică

  • Inflamația acută este temporară și utilă, având rolul de a proteja organismul pe termen scurt.
  • Inflamația cronică, în schimb, apare atunci când răspunsul inflamator durează mai mult timp sau apare frecvent. Aceasta este asociată cu boli precum artrita reumatoidă, diabetul, bolile cardiovasculare și cancerul.

Cauzele inflamației cronice

Cauzele includ o dietă dezechilibrată, stresul cronic, expunerea la toxine și infecții netratate. În multe cazuri, sistemul imunitar poate să confunde celulele proprii cu agenți patogeni, ducând la autoimunitate și inflamație cronică.

Teorii actuale și impactul inflamației

Inflamația este cercetată intensiv deoarece este considerată un factor central în dezvoltarea multor boli cronice. Conform teoriei inflamatorii, inflamația cronică ar putea accelera procesul de îmbătrânire și deteriorare a organelor. Reducerea inflamației prin dietă, activitate fizică și reducerea stresului poate avea beneficii majore pentru sănătate.

Dacă ai nevoie de detalii despre anumite aspecte sau boli asociate inflamației, spune-mi, și pot aprofunda!

Leucocitele, cunoscute și ca globule albe, sunt produse în principal în măduva osoasă, care este un țesut moale din interiorul oaselor. În măduva osoasă, există celule stem hematopoietice care se diferențiază și produc diferite tipuri de celule sanguine, inclusiv leucocitele.

Leucocitele sunt esențiale pentru sistemul imunitar și includ diferite tipuri de celule, precum:

  • Neutrofile – primele care răspund la infecții bacteriene.
  • Limfocite – responsabile pentru răspunsurile imunitare specifice; includ limfocitele T și B.
  • Monocite – se transformă în macrofage pentru a elimina agenții patogeni și resturile celulare.
  • Eozinofile și bazofile – implicate în răspunsuri imunitare la paraziți și reacții alergice.

Referitor la termenul „microfoane”, cred că doreai să te referi la macrofage, un tip de celule mari, derivate din monocite, care „înghit” și digeră agenții patogeni, precum bacteriile și virusurile. Macrofagele sunt găsite în diferite țesuturi ale corpului și au un rol-cheie în curățarea țesuturilor de resturi și în declanșarea inflamației locale pentru a atrage alte celule imunitare.

XXX.

După  ce am dezbătut, azi, probleme de viață,  sociale, politice , cu un bun prieten la un pub din apropiere, mi-am adus aminte de un medic german, Robert Virchow,  care prin experimentele sale a schimbat din temelii medicina pe la jumătatea secolului al XIX-lea, punând  bazele Imunologiei.

Alți  doi titani care nu erau medici, Ilia Mechinicov, vezi lista de mai sus, un zoolog ucrainean și  Louis Pasteur, un chimist francez, au avut contribuții magistrale în  domeniul inflamației, baza bolilor.

Nutriția, dieta, stresul,  mișcarea jocă roluri esențiale în diminuarea efectelor  inflamațiilor.  Nota bene!

luni, 28 octombrie 2024

Când nu le ies jocurile acuză că s-ar fi făcut fraude.

Lumea se mișcă, fraților! Vezi: Germania, Italia, mai nou Moldova!


UE și SUA cer o anchetă cu privire la fraudele electorale în Georgia

Washingtonul şi Bruxellesul cer o anchetă cu privire la posibile fraude electorale, după victoria Partidului prorus Visul Georgian în alegerile legislative de sâmbătă din Georgia, relatează AFP.

Votul din Georgia, marcat de fraude/ FOTO:X

Partisul Visul Georgian, care se află la putere din 2012, a obţinut o victorie cu 58.04% dintre voturi, iar coaliţia proeuropeană 37,58% dintre voturi, potrivit Comisiei Electorale Centrale.

Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili, care şi-a rupt relaţiile cu Guvernul, a denunţat o "falsificare totală" a alegerilor şi a atribuit-o unei "operaţiuni ruse".

Opoziţia, care a revendicat iniţial o victorie în baza unor sondaje la ieşirea de la urne, refuză să recunoască rezultatul anunţat al alegerilor şi denunţă "alegeri furate".

Ea acuză partidul aflat la putere de faptul că apropie Georgia de Moscova şi o îndepărtează de o aderare la Uniunea Europeană (UE) şi NATO, două obiective înscrise în Constituţie.

"Ne asociem apelurilor lansate de către observatori internaţionali şi locali în favoarea unei anchete aprofundate cu privire la toate informaţiile despre încălcări în cadrul alegerilor", a anunţat într-un comunicat secertarul de Stat american Antony Blinken.

Preşedintele în exerciţiu al Consiliului European Charles Michel a îndemnat, la rândul său, să "ancheteze rapid" cu privire la "nereguli" în mod "transparent şi independent".

Partidele de opoziție au declarat că votul a fost fraudat și au refuzat să recunoască rezultatul electoral.

Tina Bokuchava, liderul Mișcării Naționale Unite (UNM) de opoziție, care a făcut campanie pe o platformă pro-europeană, a spus că rezultatele au fost „falsificate" și alegerile „furate".

„Aceasta este o încercare de a fura viitorul Georgiei", a spus ea, declarând că UNM nu a acceptat rezultatele.

Nika Gvaramia, liderul partidului liberal Akhali, a numit modul în care votul a fost desfășurat „o lovitură de stat constituțională" de către guvern.

Președintele pro-occidental Salome Zurabishvili a spus că au avut loc „incidente profund tulburătoare de violență" la unele secții de votare.

Un observator electoral de la o secție de votare din satul Sadakhlo, din sud-estul Georgiei, a declarat pentru AFP că a „asistat la un număr masiv de personal" și a sugerat „votare multiplă coordonată în favoarea Visului Georgian".

Un grup comun de observatori, inclusiv Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Consiliul Europei și Parlamentul European, a remarcat îngrijorarea cu privire la imparțialitatea instituțiilor statului.

Analistul Gela Vasadze de la Centrul georgian de Analiză Strategică a declarat că țara din Caucaz se cufundă „în instabilitate politică pentru o perioadă nedeterminată" și că speranțele sale că va adera la UE „s-au stins".

El a spus, totuși, că opoziției îi lipsesc „liderii carismatici care ar putea canaliza furia populară într-un val de proteste capabil să aducă schimbări politice".

Georgia a fost cuprinsă de demonstrații în masă de la începutul acestui an împotriva a ceea ce opoziția a văzut ca încercări ale guvernului de a reduce libertățile democratice și de a îndepărta țara de patru milioane de oameni de la cursul său pro-occidental și spre orbita Rusiei.

La putere din 2012, Visul georgian a urmat inițial o agendă de politică liberală pro-occidentală.

Dar s-a inversat în ultimii doi ani.

Campania sa s-a centrat pe o teorie a conspirației despre un „partid al războiului global" care controlează instituțiile occidentale și încearcă să tragă Georgia în războiul Rusia-Ucraina, notează AFP.

Într-o țară marcată de invazia Rusiei din 2008, partidul a oferit alegătorilor povești despre o amenințare iminentă de război, pe care doar Visul Georgian ar putea-o preveni.

Controversata lege a „influenței străine" promovată de partidul Visul georgian, care vizează societatea civilă, a declanșat săptămâni de proteste de stradă și a fost criticată ca o măsură în stilul Kremlinului pentru a reduce disidența.

Mișcarea a determinat Bruxelles-ul să înghețe procesul de aderare a Georgiei la UE, în timp ce Washingtonul a impus sancțiuni pentru zeci de oficiali georgieni.

Partidul de guvernământ a lansat, de asemenea, o campanie împotriva minorităților sexuale. A adoptat măsuri care interzic „propaganda" LGBTQ, anulează căsătoriile între persoane de același sex efectuate în străinătate și interzic schimbarea de gen.

AUR „a devenit un partid falit, cu zero lei în conturi”, acuză un fost membru al formațiunii


Deputatul Ringo Dămureanu, ales pe listele AUR şi care a plecat, între timp, din partid, a afirmat sâmbătă aceasta că formaţiunea condusă de George Simion are „conturile zero şi datorii de milioane”, deși a primit 14 milioane în ultimul an și jumătate peste 14 milioane de euro subvenţie. El a făcut public modul în care susține că s-au cheltuit banii într-un mesaj ce conține o „analiză” a perioadei de când Simion se află în fruntea Alianței pentru Unirea Românilor.

Într-un text cu titlul „FALIMENT: Cum a ajuns AUR în prag de alegeri cu conturile zero şi datorii de milioane. Şi de ce a ajuns să declanşeze scandalul «Bani contra candidaturi»”, deputatul Ringo Dămureanu face referre la situaţia financiară a AUR în prag de alegeri.

„Din ianuarie 2021, de când AUR a intrat în Parlament, şi până în – august 2024, partidul condus de George Simion a primit de la bugetul de stat, în condiţiile legii, o subvenţie de peste 14 milioane de euro, sumă cel puţin suficientă ca Partidul să-şi poată organiza activităţile interne şi campaniile electorale. În primii 2 ani din acest interval, adică până în ianuarie 2023, inclusiv, AUR nu a cheltuit niciun ban din aceste sume. Liderii Partidului puneau presiune pe organizaţiile locale şi pe parlamentarii aleşi în teritoriu să suporte toate cheltuielile şi se lăudau public cu faptul că nu cheltuie «banii poporului» primiţi drept subvenţie”, scrie parlamentarul pe reţele de socializare.

El susţine că toată subvenţia a fost cheltuită într-un an şi jumătate.

„Lucrurile s-au schimbat însă, nu după multă vreme de la Congresul în care Simion a devenit preşedinte plin, Lulea – prim-vicepreşedinte, iar «tovarăşul» lor, Păunescu Silviu-Titus – secretar general. Astfel, în următoarele 19 luni, februarie 2023 – august 2024, deşi organizaţiile locale, parlamentarii aleşi şi chiar simplii membri au continuat să suporte toate cheltuielile, ca şi până atunci, conducerea AUR a cheltuit integral subvenţia primită. S-au aruncat pe nimic sume colosale!”, acuză deputatul.

Ringo Dămureanu a indicat şi date despre modul concret în care banii susține că ar fi fost cheltuiţi banii de la stat.

„Pe cheltuieli pe presă şi propagandă plus spoturi publicitare, AUR a aruncat 4,2 milioane de euro, în medie peste 220.000 de euro lunar. Cu toate că mereu liderul George Simion spunea că presa îi este ostilă, niciodată nu a recunoscut că o plăteşte gras. Va fi interesant să aflaţi pe ce tipuri de contracte şi către s-au dus atâtea milioane de euro şi dacă nu cumva chiar George Simion cu Marius Lulea & co. sunt beneficiarii reali ai cheltuirii acestor sume.

Pe aşa-numite investiţii în bunuri mobile şi imobile, necesare activităţii de partid, plus cheltuieli pentru funcţionarea sediilor, chirii şi utilităţi, liderii AUR au aruncat alte 4,2 milioane euro, cu toate că nu cunoaştem niciun sediu în ţară cumpărat de AUR până în prezent.

Cel mult 5-6 sedii închiriate, la nivelul regiunilor, aşa că urmează să aflaţi în ce «găuri» nesătule se scurg atâţia bani, adică alţi peste 220.000 de euro, în medie, lunar. Sub titlul «organizarea de activităţii cu caracter politic», Simion, Lulea & co. au mai aruncat încă 3,6 milioane euro, adică încă aproximativ 190.000 euro în medie lunar. Veţi afla pe ce operaţii de tăiere de frunze la câini şi către ce «băieţi deştepţi» s-a dus atâta bănet, dar «tripleta de AUR» Simion – Lulea – Păunescu cu siguranţă ştie”, mai susţine parlamentarul.

Dămureanu mai susține că „pe cheltuieli de personal s-au mai dus alte 1,2 milioane euro, adică 63.000 euro în medie lunar. Este contravaloarea a 85 de angajări, dispuse în afara birourilor parlamentare. În medie, 2 angajaţi pe judeţ, de care ştie tot «tripleta» în cazul în care voi în teritoriu n-aţi văzut nicio angajare”.

Dărmureanu mai spune că pe sondaje, Lulea şi Simion „au mai aruncat alte 400.000 euro, cheltuite, atenţie!, doar în perioada octombrie – decembrie 2023, în care nu au avut loc niciun fel de alegeri”.

„Care să fi fost logica în care din 44 de luni faci sondaje doar în 3 luni succesive, în care nu erau şi nu se apropiau alegeri?”, a adăugat deputatul.

El mai scrie că la finele lunii august 2024, „din subvenţie nu doar că nu a mai rămas absolut niciun leu necheltuit, dar s-au plătit în avans încă vreo trei sferturi de milion de euro, bani pe care acum partidul îi aşteaptă de la buget în lunile care urmează”.

„Iar cum lunar vin cam 320.000 euro, este clar că aceşti bani care vor veni până la sfârşitul acestui an, abia vor reuşi să acopere cheltuiala făcută în avans. Aşa se face că, în pragul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, AUR a devenit un Partid falit, cu ZERO lei în conturi.

În plus, Partidul condus de Simion şi Lulea a pierdut şi suma de 11 milioane de lei pentru campania de la europarlamentare, pe care Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a decis să nu i-o mai ramburseze, din cauza cheltuielilor nelegale, plus alţi 11 milioane de lei confiscaţi de la AUR de aceeaşi AEP, în urma neregulilor descoperite.

În conferinţa de presă ţinută marţi la Bucureşti, în faţa sediului central de campanie, liderul George Simion a fost nevoit să se recunoască învins şi să confirme că tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare le-a cerut să contribuie la bugetul de campanie, să asigure din banii lor precampania şi campania electorală, pentru că «aşa este conceput sistemul electoral din România, candidaţii suportă aceste cheltuieli»”, a mai scris Dămureanu.

Înainte de a-și anunța demisia din partid, săptămâna trecută, Ringo Dămureanu, a acuzat conducerea partidului că a condiționat participarea pe un loc eligibil la alegerile parlamentare din noiembrie de plata unor sume: 100.000 de lei donație pentru precampanie și până la 190.000 de lei ca împrumut pentru partid.

Marius Lulea, prim-vicepreședinte AUR, a declarat pentru Hotnews.ro că toți candidații au primit acest mesaj, dar nu reprezintă o condiție pentru a putea candida.

Ringo Dămureanu a declarat săptămâna aceasta și în plenul Camerei Deputaţilor, că s-au cerut 60.000 de euro pentru candidatură, pentru locuri eligibile şi a cerut demisia din funcţia de preşedinte al AUR a lui George Simion, pe care l-a numit „impostor politic”.

El susţine că, imediat după declanşarea scandalului „Bani contra candidaturi”, contabilul şef al AUR, Timotei Onoriu, a renunţat să mai asigure servicii de contabilitate partidului.

HotNews.ro 

duminică, 27 octombrie 2024

Presa din Ungaria răspunde LARICS în legătură cu filmul de propagandă despre Iancu de Hunedoara


Foto: Seria epică de zece ore, „Rise of the Raven", având ca personaj central pe Iancu de Hunedoara, jucat de un actor din Târgu-Mureș, este finanțat de Institutul Național de Film al Ungariei. În calitate de coproducător și partener de difuzare este și compania ORF din Austria. Sursa aici.

De curând, presa din Ungaria s-a arătat deranjată și a comentat pe larg un articol al nostru publicat acum câteva săptămâni și numit Filmul despre Iancu de Hunedoara, soft power-ul unguresc și visul lui Viktor Orban, disponibil aici. Mai multe articole din Magyar NemzetDemokrataCivilekMandiner și de pe multe alte portale au venit cu titluri ca „Acuzație românească: Hunyadi a fost „furat" de unguri – reacția lui Bán Mór", „Dragi prieteni români, iată o referință istorică rapidă pentru voi"„Historical Drama Series Ruffles Feathers in Romania, Author Responds" sau altele mai înflăcărate, ca portalul Maszol, un portal de limba maghiară din România, care spune că articolul nostru a fost nici mai mult nici mai puțin decât un „atac românesc motivat politic".

Probabil că sunt alte titluri sau comentarii și mult mai înflăcărate decât atât, dar scopul nostru nu a fost să facem o recenzie exhaustivă a titlurilor. De asemenea, noi am făcut abstracție și de unele comentarii de la articolele respective, pentru că, din păcate, limbajul violent pe teme bilaterale nu este prezent doar în Ungaria, ci și în România, iar noi sperăm să realizăm, atât maghiarii, cât și românii, că aceste mostre de limbaj nu ne fac cinste și nu ne reprezintă nici pe unii, nici pe alții. Iar scopul articolului nostru nu a fost să întreprindem un atac, așa cum au crezut unii, ci scopul nostru a fost să nu îl confiscăm pe Iancu de Hunedoara nici unii, nici alții, să nu îl instrumentalizăm politic/geopolitic, ci să facem din el ceea ce a și fost: o personalitate comună, care a apărat Europa pentru binele nostru al tuturor.

Revenind, în articolul de pe site-ul Demokrata, citat intens în presa de la Budapesta, scriitorul Bán Mór, pe numele său real Bán János, cel care care a scris romanul pe baza căruia s-a filmat serialul Rise of the Raven, recent lansat la Cannes, aduce mai multe comentarii sau replici la adresa articolului nostru. Vom analiza puțin mai jos câteva dintre punctele principale.

În articolul nostru inițial, printre principalele probleme pe care le abordam era necesitatea ca România să își protejeze și să își exploateze în mod responsabil patrimoniul cultural și potențialul pe care le are atât în țară, cât și în regiune, printr-o strategie energică de soft power. Pentru că, dacă România nu o va face, atunci alți actori regionali o vor face și își vor apropria elemente din patrimoniul nostru cultural, inclusiv Iancu de Hunedoara, în cazul nostru. Așa cum Asociația La Blouse Roumaine a semnalat de curând modul în care mari companii precum Louis Vuitton au apropriat ia românească de Mărginimea Sibiului, copiind-o întocmai și prezentând-o ca parte a unei colecții proprii, la fel fac alte entități regionale, printre care și regimul de la Budapesta, pe alte subiecte. Am arătat în primul articol argumentele noastre.

Ce este aproprierea culturală?

Sursa foto: ebihoreanul

Printre definițiile aproprierii culturale, una dintre ele se referă la faptul că aproprierea culturală reprezintă însușirea abuzivă de către o cultură dominantă a unor elemente din cultura dominată. Aproprierea culturală reprezintă, așadar, un fel de furt și a fost asociată, mai ales la început, cu colonialismul. Așadar, în cazul nostru, pentru că timp de aproape 1000 de ani cultura maghiară a fost dominantă în Transilvania, sunt multe personaje care și astăzi cred că pot apropria culturii maghiare tot ceea ce s-a întâmplat în Transilvania sau pe toți cei care au trăit în Transilvania timp de aproape 1000 de ani și care au produs ceva pozitiv sau care pot aduce astăzi avantaje de imagine, economice sau politice. Printre aceștia, se numără și personajul Iancu de Hunedoara, despre care este atestat în mod istoric că s-a născut într-o familie de români și se semna în documentele din tinerețe în limba latină drept „Ioan Românul", dar care astăzi este prezentat drept „erou maghiar" și limba lui maternă ar fi limba maghiară, evitându-se orice asociere a lui cu faptul că era român.

Iancu de Hunedoara provenea dintr-o familie românească

Dar mai mulți contemporani străini ai lui Iancu de Hunedoara atestă faptul că acesta era român, el însuși se intitula drept „Ioan Românul" în limba latină, este atestat că s-a născut în familia unui nobil român pe nume Voicu, numeroși istorici români și chiar renumiți istorici maghiari recunosc faptul că Iancu de Hunedoara era român. Papa Pius al II-lea spunea despre el explicit că „nu a sporit atât gloria ungurilor, cât a românilor în rândul cărora se născuse".

Renumitul cercetător, istoric, arheolog și profesor universitar maghiar Kubinyi András, membru al Academiei de Științe a Ungariei, specialist pe domnia lui Matei Corvin și pe epoca regilor Jagellini, recunoaște în mai multe rânduri originea română a lui Iancu de Hunedoara. În Hunyadi Mátyás, a személyiség és a király, la pagina 83, istoricul maghiar spune că Iancu de Hunedoara, tatăl lui Matei Corvin, era român. În altă parte, în Mátyás király. Vince kiadó, 2001, la pagina 8, același istoric maghiar spune foarte clar același lucru: „Ceea ce se vede din date: familia Hunyadi era de origine română". Și vine și cu argumente istorice obiective. Așadar, au mai fost în Ungaria și cu siguranță mai sunt și astăzi mulți oameni mai raționali și mai atașați adevărului științific decât discursurilor înflăcărate. Atunci de unde totuși obsesia aceasta actuală cu maghiarizarea lui Iancu de Hunedoara? Am dat câteva motive în articolul precedent și nu le vom relua, nu acesta este obiectivul articolului prezent.

Foto: Statuia lui Matei Corvin din Cluj-Napoca. Sursa foto: Locuri din România

Ideile din presa maghiară despre articolul nostru

După ce am arătat ceea ce a spus un Papă și cronicari străini despre Iancu de Hunedoara, după ce am arătat cum se intitula Iancu de Hunedoara însuși în documentele lui din tinerețe, ceea ce a spus chiar un istoric academician maghiar, putem continua cu analiza ideilor principale din presa maghiară. Așadar, revenim la ideile de bază răspândite în presa maghiară pe marginea articolului nostru inițial:

1. În primul rând, este un pic ironică afirmația scriitorului Bán Mór, autorul seriei, care spune că „întrebarea nu este ce origine avea de fapt familia Hunyadi, ci dacă se considerau maghiari sau români." Credem că acestuia i-a răspuns chiar Iancu de Hunedoara încă de acum aproape 600 de ani, de când se intitula în documentele din latină drept „Ioan Românul".

2. În al doilea rând, avem câteva contradicții de logică. Pe de o parte, același autor afirmă pe bună dreptate că în secolul al XV-lea apartenența națională nu avea importanța de astăzi. Perfect corect. Dar atunci, de ce același autor afirma mai devreme că întrebarea importantă era dacă familia lui Iancu de Hunedoara se considerau români sau maghiari? Răspundem noi: pentru că pe această temă, spre deosebire de titlul din tinerețe din acte de „Ioan Românul", se poate specula.

În continuare, încercările autorului de a amesteca lucrurile și de a face orice fel de legături cu alte etnii, cu turcii, tătarii, cumanii, cu oricine altcineva în afară de românii cu care se identificase Iancu, inclusiv încercarea de a face o diferență între „vlahi" și „români", așa cum încearcă astăzi sârbii și cum au încercat sovieticii cu „moldovenii" și „românii", sincer nu pot fi comentate și privite cu seriozitate și nu fac cinste nimănui. Senzația este că Iancu, din perspectiva maghiară, putea fi orice, numai român să nu fi fost. Pentru astfel de percepții, ce păcat totuși că el a apucat să se intituleze „Ioan Românul"!

3. Obsesia maghiarizării și complexul de superioritate. Să spui că în secolul al XV-lea de fapt nu prea conta naționalitatea (implicit, faptul că Iancu de Hunedoara provenea dintr-o familie românească), așa cum contează azi, dar ulterior să îl compari pe Iancu de Hunedoara cu eroi maghiarizați ai Ungariei dintr-o altă epocă istorică, din secolele trecute, ca Petőfi Sandor, Zrínyi Miklós, Attila József, pe care îi elogiezi că vorbeau în limba maghiară, te cam contrazici din nou. Mai mult, contradicția apare în același fel și atunci când spui că Iancu de Hunedoara și fiul său Matei Corvin „au acționat din toată inima ca maghiari". Nu mai înțelegem, conta sau nu conta naționalitatea în secolul al XV-lea, conform autorului nostru?

De fapt, din înflăcărare, probabil că ce a vrut să spună autorul este că nu contează naționalitatea unui om, atâta timp cât el acceptă să fie maghiarizat. Cu alte cuvinte, nu că naționalitățile în general nu ar conta, ci doar nu contează toate celelalte naționalități, pe când cea maghiară, da. Chiar și în secolul al XV-lea.

Iar pentru că mama sau tatăl lui Iancu de Hunedoara nu ne-au transmis un reel în care să ne arate cum vorbeau românește cu fiul lor, vecinii noștri maghiari pot presupune orice, inclusiv faptul că el vorbea maghiară deși a fost crescut de părinți români și se intitula el însuși drept „Ioan Românul". Credem totuși că vecinii noștri supraestimează apetitul vecinilor maghiarilor pentru limba sau cultura maghiară, după câteva sute de ani de discriminări și opresiune. Acest complex de superioritate a dăunat tuturor și înainte de 1918 și poate dăuna în continuare și astăzi atât lor, cât și relațiilor bilaterale din regiune.

4. Din nou, Trianonul...

Prietenii noștri maghiari au reușit să întoarcă toată discuția de la faptul că Iancu de Hunedoara era fără îndoială român, la ... Trianon. De fapt, se pare că acesta este punctul nevralgic, după cum atestă chiar autorul, iar orice discuție se întoarce mereu în acest punct.

Trianonul este pretext pentru autovictimizare, dar este deopotrivă mereu și pretext pentru orice pretenții din partea unora de la Budapesta. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că își poate permite să spună despre Croația că a preluat pe nedrept porturi la Marea Adriatică. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că îi poate reproșa prin diverse hărți și Sloveniei același lucru, ceea ce a generat proteste la Ljubljana. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că poate spune că Slovacia este o regiune separatistă a Ungariei. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că poate să declare chiar în România că el nu recunoaște hotarele României și să nu fie pedepsit pentru asta. Pentru declarațiile lui la adresa LGBT, migranților etc., a fost aspru criticat de toată lumea, dar când a declarat că nu recunoaște frontierele României, nu l-a mai criticat aproape nimeni. Tot pentru că a existat Trianonul, noi ar trebui să nu mai afirmăm adevărul istoric că Iancu de Hunedoara a fost român? Ce altceva ar mai trebui să facă toți vecinii Ungariei, pentru că a existat Trianonul?

Cei care își fac iluzii, la București sau în alte capitale europene, că politica Ungariei nu se învârte și astăzi în jurul Trianonului și cum să îl anuleze, pe baza unor revendicări teritoriale de la vecini, greșesc foarte tare. Inclusiv apropierea Ungariei de Rusia și de Turcia în această perioadă trebuie văzută în acest context. Viktor Orban mizează pe mari schimbări în climatul regional de securitate și în dinamica de putere pentru a-și atinge obiective inclusiv teritoriale. Noi am mai avertizat în privința acestor lucruri de curând într-un articol denumit Weaponization Of Historical Trauma Narratives In Hungary, Russia And Turkiye, And Their Potential Impact On International Security, care a apărut la începutul anului în volumul Conferinței Științifice Internaționale Strategii XXI: Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate, organizată de Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate (CSSAS), din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I".

Sursa foto: Rferl

În acest articol menționat mai sus noi am spus explicit: traumatizarea și retraumatizarea aproape ritualică a societății maghiare cu Trianonul are obiective politice interne și geopolitice externe foarte pragmatice, la fel cum se întâmplă cu alte narațiuni traumatice revizioniste în Turcia lui Recep Erdogan, la fel ca în Rusia lui Vladimir Putin. Obiective politice pe plan intern pentru a domina societatea maghiară în interese proprii politice, economice, de grup și pentru a o pregăti ideologic pentru a susține elitele pentru „orice" vor decide acestea să facă pe viitor în regiune, iar obiectivele geopolitice pe plan extern sunt de tipul dominării unor sectoare-cheie culturale, economice și al revendicărilor teritoriale față de vecini.

Iar de această traumatizare și retraumatizare ritualică a societății maghiare s-au ocupat elitele politice maghiare, aceasta nu a apărut ca un fenomen natural în urma vreunei posibile traume, care de fapt nu a fost niciodată cercetată în mod adecvat. Eva Kovacs, socioloagă maghiară, spune într-un articol foarte pertinent că: „Suferința umană și doliul au fost înlocuite brusc de răzbunare și de auto-victimizare a națiunii în propaganda din perioada interbelică. Politicile istorice și, în general, politicile identitare pot câștiga astfel de bătălii împotriva analizei științifice pe o lungă durată de timp. În 2010 era încă discutabil, dar în 2014 a devenit o obișnuință ca Trianonul să fi fost, să fie și acum și pe viitor trauma societății ungare – fără măcar a defini vreodată înțelesul conceptului.". Tot ea spune că, după Trianon, elitele maghiare ar fi putut urma un alt drum pentru societatea pe care o reprezentau. Dar, inclusiv din motive ce țineau de avantaje proprii legate de puterea lor, de statut, ele au ales calea autovictimizării și a dezvoltării unor narațiuni traumatice legate de „mitul Trianonului", care să le asigure controlul asupra societății maghiare. Aceleași narațiuni dezvoltate în anii 1920 de elitele politice maghiare de atunci au stat și la baza regimului fascist horthyst în Ungaria și stau și la baza narațiunilor actuale ale Fidesz, Jobbik și ale lui Viktor Orban. Din păcate, cea mai mare victimă a acestor narațiuni și politici au fost chiar maghiarii de rând.

De ce spunem acestea? Pentru că nu se poate să nu ne gândim la o legătură între aceste narațiuni traumatice și depresia din rândul maghiarilor, care a făcut ca maghiarii din Ungaria și chiar cei de peste granițe să ocupe locuri fruntașe la sinucideri de mulți ani. Este absolut dramatic, dar inclusiv în România județele cu populație majoritar maghiară sau cu populație semnificativă maghiară ocupă de zeci de ani primele locuri la capitolul sinucideri, cu mici excepții. O scurtă investigație pe site-ul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici" arată că acest trend continuă, de exemplu în anul 2018 incidența sinuciderilor la 100.000 de locuitori fiind cea mai mare din România în județele Harghita, Covasna și Satu Mare (pag. 33). Sub nicio formă nu poate fi invocat factorul genetic, pentru că, așa cum o spun chiar cercetători maghiari, genetica de astăzi a maghiarilor nu se deosebește de cea a vecinilor lor.

a spus explicit

5. Și tot Trianonul...

După ce, în articolul nostru inițial, noi reclamam maghiarizarea totală a lui Iancu de Hunedoara și aproprierea sa culturală de către Budapesta, acum prietenii noștri maghiari ne acuză la rândul lor că „românii și slovacii, în special, dar și sârbii și croații, s-au apucat imediat de însușirea trecutului istoric maghiar" după Trianon, pe lângă „jefuirea" de teritorii și orașe. Noi repetăm ceea ce am spus și în primul articol: Iancu de Hunedoara nu a fost exclusiv român, după cum nu a fost nici exclusiv maghiar. El s-a născut într-o familie de români, a adus glorie Ungariei pe câmpul de luptă, și el și fiul său Matei Corvin, și a salvat de turci capitala Serbiei, Belgradul. Așadar, este o personalitate comună a europenilor din această parte a continentului, a fost o personalitate integratoare, apărătoare a întregii Europe. Poate unor maghiari această afirmație nu li se pare suficientă și tot ceea ce nu este în mod exclusiv maghiar, înseamnă că li se „fură". Dar noi nu privim lucrurile astfel.

6. Despre unele teorii conspiraționiste potrivit cărora românii nu ar fi fost de fapt autohtoni în Transilvania la venirea ungurilor, vehiculate din nou pe portalul Mandiner, nici nu mai este cazul să discutăm sau să le luăm în considerare.

Concluzii

Cu un lucru pe care l-a spus scriitorul Bán Mór suntem foarte de acord: toată lumea are dreptate într-o oarecare măsură, dar pentru fiecare contează mai mult partea lui de adevăr. Dacă prietenii noștri maghiari vor să creadă că tânărul Iancu de Hunedoara, un român care se intitula în actele din epocă drept „român", care a provenit dintr-o familie românească, vorbea din fragedă pruncie maghiara și nu româna ca limbă maternă, este treaba lor, deși este un pic ridicol. Dar astfel de exagerări, astfel de aproprieri, nu fac deloc bine unei reconcilieri adevărate care trebuie să aibă loc în această regiune pentru binele și al maghiarilor, și al românilor. Nu face deloc bine depășirii unor complexe de superioritate și modului în care acestea se lovesc de realitate, iar apoi, cu ajutorul unor narațiuni interesate, se dezvoltă în traume care rănesc și fac oamenii să sufere. Traumele pot fi clădite prin narațiuni artificiale, dar ele ajung să aibă efecte reale asupra sănătății și calității vieții oamenilor care le trăiesc, dar și asupra celor din jurul lor.

Suntem convinși că filmul este o realizare artistică deosebită și nu ne face nicio bucurie să criticăm ceva din el, nu acesta era obiectivul nostru în sine. Dar ne-am fi bucurat dacă ar fi fost mai mult decât atât. Dacă ar fi depășit condiția noastră bilaterală, dacă ar fi depășit stereotipiile și micile noastre ambiții sau obsesii care vin din ambele părți. Dar poate că totuși pas cu pas vom face aceasta pe viitor.

Ideea de bază și concluzia articolului nostru inițial era următoarea, dar prietenii noștri maghiari nu au vrut să o preia și pe aceasta în articolele lor: regiunea noastră ar avea nevoie de simboluri comune ca Iancu de Hunedoara, care a fost român din punct de vedere etnic, a adus glorie regatului Ungariei pe câmpul de luptă (nimeni nu dorește să minimizeze această glorie sau să o „fure", faptul că Iancu de Hunedoara sub steagul Ungariei a salvat Europa acelor vremuri, pe noi ne bucură oricum și nu ne deranjează deloc acest aspect!), și a ajutat la apărarea capitalei Serbiei de astăzi și a întregii Europe creștine. Dacă îi furăm lui Iancu de Hunedoara oricare dintre identitățile de mai sus, comitem de fapt un fals și îi compromitem moștenirea. Moștenire care a fost tocmai apărarea valorilor noastre comune europene. Că s-a întâmplat ca el să lupte pentru Ungaria de atunci, că s-a întâmplat ca el să se nască într-o familie românească, acestea sunt detalii dacă ne uităm la imaginea de ansamblu. El a apărat întreaga Europă și pe aceste lucruri ar trebui să ne concentrăm și să ne bucurăm de ele împreună. Mai ales că Europa și valorile ei adevărate trebuie apărate și astăzi de diferite amenințări, ca atacurile Rusiei din Est sau unele ingerințe ideologice absurde din Vest. Iar în această luptă de astăzi nu este loc de orgolii personale sau exclusiviste de niciun fel, lupta trebuie purtată împreună dacă vrem să avem vreo șansă să învingem.

Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul FUMN Mircea Malița.

Adevărul.ro 

Senectuții și produsele seniolitice

**Fisetina** este un flavonoid, un tip de polifenol, prezent în căpșuni și alte fructe (cum ar fi mere, kiwi, struguri) și legume (ceapă, ro...