Neamul lui Mitriță

Acum puțini au mai rămas din neamurile noastre în satul natal, Dejoi. Numele lor au devenit locuri toponimice: La Bârsani - neamurile dinspre tată, La Becșani - neamurile  dinspre părinții mamei, la Nisipi - neamurile bunicului dinspre mamă, la Bogeni - rude apropiate  șamd.

Gândurile îmi fug pe căile și dealurile satului copilăriei: dealul Cernii, Geamăna, valea Cernii, apa Cernii limpede ca și cristalul. Viile și plantațiile de pe dealul Cernii îmi sunt vii în minte. Mirosurile merelor, cireșilor, gutuilor, caișilor, piersicilor se ascund în memorie și răbufnesc la vremea primăverii când mă minunez de pomii noștri din curtea actuală. Ne mângâie privirea și ne aduc aminte de vremurile de demult, vremea copilăriei, vremea studenției.

Neamul meu, neamul lui Mitriță și neamul Becșeneștilor a apus. Nepoții mei habar nu au de încrengăturile familiilor noastre, țărani sau muncitori. S- a disipat totul. SI biserica satului stă într-o rână. Crucile din cimitir sunt aproape una cu pământul. Încet, încet s- a așternut veșnicia. Veșnică pomenire, dragilor noștri înaintași.

Merg în grădină să mai dobor niște pomi uscați. Au trecut și ei la veșnicie!