În Vinerea Mare, ziua în care mulți creștini aleg să țină post negru, accentul se pune mai puțin pe treburile din gospodărie, existând credința că orice vei face acum nu va ieși bine. În Vinerea Patimilor coborâm și ne ridicăm, simbolic, din mormânt împreună cu Hristos, trecând pe sub Sfântul Epitaf.
Sfântul Epitaf se așază pe masa pe sub care trec credincioșii FOTO: arhiva Adevărul
Pregătirile pentru Sfintele Paști se apropie de final, iar treburile gospodărești, dar mai ales treburile importante pe care încă nu le-am dus la capăt, le putem lăsa pentru sâmbătă. De ce? Pentru că există credința că orice începi în Vinerea Mare nu vei putea duce cu bine la capăt.
Nu se spală, nu se curăță, nu se gătește, altfel se supără Sfânta Vineri, așa credeau bunicii noștri. De asemenea nu se seamănă - pentru că pământul nu va dori, nu se plantează pomi. Nu se pun cloștile pe ouă, nu se frământă – există credința că aluatul nu va dospi. Nu se consumă urzici, pentru că cu ele ar fi fost bătut Isus Hristos, iar pe lista ingredientelor interzise la consum în această zi regăsim și oțetul, cel cu care a fost „îmbiat" Isus Hristos răstignit pe cruce atunci când a cerut apă. Nu se înroșesc ouăle (în cele mai multe dintre zonele țării roșitul ouălor se face în Joia Mare), iar lista interdicțiilor venite din credințele populare continuă cu alte treburi casnice. De asemenea, nu ne tundem în această zi.
Scăldatul în apa unui râu, în Vinerea Mare, este considerat în schimb purificator, având rolul de a ne scăpa de rele, boli și urâciune, mai credeau bătrânii noștri.
Mulți creștini aleg să țină chiar post negru în Vinerea Mare, crezând că astfel își vor răscumpăra păcatele.
Seara zilei de vineri este una specială, dedicată comemorării pătimirilor, răstignirii și morții Mântuitorului, în biserici având loc Denia Prohodului Domnului. Punctul culminant al acestei ceremonii solemne este reprezentat de scoaterea Epitafului, care se așază pe o masă înaltă, în mijlocul bisericii, participanții la slujbă trecând pe sub această masă.
Ritualul acestei treceri pe sub masa pe care se află Epitaful reprezintă o coborâre și o ridicare, în mod simbolic, a noastră din groapa morții, asemeni lui Isus Hristos
„Sfântul Epitaf este un obiect de cult confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos. Epitaf este un nume compus din două cuvinte grecești, "epi tafos", care înseamnă „pe mormânt". El reprezintă un fel de pecete așezată pe Sfântul Mormânt al Domnului. Deci, trecerea pe sub el închipuie chiar intrarea în Sfântul Mormânt cel dătător de Viață", potrivit creștin-ortodox.ro. Epitaful aduce aminte de fapta de milostenie a Drepților Iosif din Arimateea și Nicodim, cei care l-au coborât de pe cruce pe Iisus Hristos și l-au pregătit pentru îngropare, înainte de a-l așeza în mormânt, mai arată sursa citată.
Ritualul trecerii pe sub masă presupune mai întâi sărutarea Sfintei Cruci și a Sfintei Evanghelii așezate pe Sfântul Epitaf, după care are loc trecerea. Această trecere poate avea loc o singură dată, iar gestul are drept explicație unicitatea jertfei Fiului lui Dumnezeu, sau se trece de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul lui Iisus Hristos a stat în mormânt, mai arată sursa citată.
În tradiția populară exista și o rânduială privind trecerea pe sub Sfântul Epitaf, după cum explica etnologul Doina Ișfănoni, într-un interviu pentru Weekend Adevărul.
„În Vinerea Mare, trecutul pe sub Sfântul Epitaf este legat de trecerea noastră prin mormânt ca să renaștem. El întruchipează de fapt mormântul Mântuitorului, iar noi trecând pe sub masa pe care se află epitaful facem ultimul pas în asigurarea regenerării și transformării ființei noastre. În acest mod, noi ne-am lăsat relele și luăm din cele bune. Bucovinenii au o vorbă: <Uită-te după cine treci, că îi iei păcatele>. Astfel au făcut o rânduială în ceea ce privește trecerea pe sub Epitaf: mai întâi copiii, tinerii și apoi bătrânii", preciza prof. dr. Doina Ișfănoni."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu