Pe urmele înaintașilor noștri. Mircea Malița

Nu am avut norocul să-l cunosc personal.

Mircea Augustin Malița (n. 20 februarie 1927, Oradea, România – d. 21 mai 2018, București, România[1][2]) a fost un academician român, diplomat, matematician, profesor universitar și eseist. Mircea Malița a fost membru al Partidului Comunist din România din 1946.

Mircea Malița avea, în relațiile internaționale, un realism unic. Cea mai bună teoretizare a acestui realism a fost tocmai „cumințenia pământului”, titlul și subtitlul uneia dintre cărțile cele mai iubite ale academicianului. Dar „cumințenia pământului” nu este numai despre trecut ci și pentru prezent și viitor. Expresia acestei „cumințenii a pământului” pentru statele mici în secolul XX și XXI o ilustrează Mircea Malița printr-un faimos decalog, în care contabilizează, pe urmele lui Nicolae Titulescu, codul de conduită a statelor mici, un veritabil ghid de strategie și comportament. Iată-l pe scurt:

„1. O ţară mică construieşte relaţii bune cu toate marile puteri. Nu are litigii cu ele, nu le provoacă, nu le insultă. Războaiele se termină prin încheierea păcii şi marile puteri stau pe scaunele principale. În ultimă instanţă ele iau deciziile asupra viitoarelor frontiere, statutului diferitelor ţări mici, mărimii şi teritoriilor lor.

2. Statele mici nu se lasă implicate în conflictele celor mari. Îşi asigură acest obiectiv, evitând alianţele în orice conflict. Principiul de bază este „ţine-te departe şi nu te băga” când este vorba despre conflicte existente. Trebuie evitat riscul de a te trezi într-un război care nu te priveşte, în care odată intrat, accepţi cele mai mari riscuri pentru propria supravieţuire.

3. Asigură-te de o stare internă echilibrată şi ordonată. Luptele pentru putere ale partidelor politice sunt o primejdie constantă. Ele duc la cel mai mare pericol al războiului intern. Majoritatea războaielor din lume sunt cele interne.

4. Asigură-te de regimuri bazate nu doar pe votul ce poate fi influenţat şi falsificat, ci pe autoritatea unor oameni care prin definiţie este măsurată de gradul de încredere pe care îl obţin. Autoritatea nu înseamnă dictatură. În cea mai mare măsură, soarta ţărilor depinde de oamenii care stau în fruntea lor. Dezastrele provin de la dictatori ce se introduc prin forţă şi fraudă.

5. Toţi dictatorii, fără excepţie, sunt bolnavi. Suferă de grade diferite de hybris. Nu sunt capabili decât de a se vedea pe ei, cu ego-uri ca nişte baloane, ignorând ce se petrece cu populaţia, orice se mişcă în afara lor şi a unui cerc sigur de sicofanţi.

6. Soluţia o oferă exemplele marilor oameni consacraţi binelui public, ca Roosevelt în SUA, Churchill în Anglia, De Gaulle în Franţa.

7. Statul este prin definiţie ocrotitorul şi slujbaşul menit să servească interesul public sau pe cel colectiv. Statul este cea mai frumoasă şi nobilă instituţie construită de cetăţeni pentru a-i servi şi apăra. Un cetăţean într-un stat normal se uită la cartea lui de identitate, aşa cum un om îşi mângâie dovada că deţine o sumă mare de bani la bancă.

8. Feriţi-vă de doctrine înşelătoare. Ele abundă, invadând creierele, transformă oamenii în turme anesteziate, capabile să se arunce singuri şi de bunăvoie în prăpastii. Pe scurt: nu consumaţi droguri, nu vă lăsaţi prostiţi, rămâneţi lucizi.

9. Nu puteți convinge pe cei mari să facă războaie, dar feriţi-vă de ele ca de ciumă. Un deget de vă prind şi sunteţi pierduţi”.