Unor infantili care ar dori să fiu lichidat
Vreți să nu fiu, vasăzică?...
Când v-am cetit, într-adevăr,
Vă dau cuvântul că de frică
Mi s-a zbârlit un fir de păr!
Cum? V-a venit așa, deodată,
Netam-nesam?
Păreați cu ceva judecată -
La asta nu mă așteptam.
V-ați supărat? Vă pare rău
Că-s încă viu?
Păcat că sunteți de Bulău,
Păcat că trebui să vă scriu!
Dar asta-i datoria mea:
Să dau cu zacherlină-n proști.
Talent chiar am ca în povești.
Atunci, păzea!
Păzea, să nu dați i de rușine,
Să nu vă strâng într-un sonet.
Să nu vă spânzur cu cruzime
De-un epitet!
Păzea, că muza mi-i fecundă
Și când v-oi prinde nu scăpați:
Cu șapte rime pe secundă
Dau la ficați!
Păzea, să nu v-aștern pe-o filă
Și-n roca unui vers masiv
Să vă -ncrustez definitiv
Ca pe-o fosilă!
Păzea, să nu vă-nînfig în coastă
O epigramă ca un cui.
Vă sparg în cap o odă proastă,
Faceți cucui!
Să nu v-arunc în ochi o stanță
Cu versuri mici,
Să nu vă ard de la distanță
C-un hexametru ca un bici!
Și-apoi, în hazul galeriei,
C-un vers subțire ca un ac,
Pe frontispiciul Veșniciei
Să vă fixez ca pe-un gândac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu