Povestea spune că Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit în şedinţa Biroului Politic al Partidului “Oda proștilor de Ion Pribeagu. Râdeau şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară.
„Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej.
„E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi.
„Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej. Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.
Tovarășii au plecat, dar Oda rămâne!
ODA PROȘTILOR
de Ion Pribeagu (pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici. n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, poet și umorist român și israelian de limba română, emigrat în Israel în 1962 ).
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
“Iubite Doamne, fă-mă... PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.
Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Și numai PROŞTII sunt deştepţi.
îi scria Pribeagu lui Dej: „Am depus actele toate / Şi bilet de sănătate, / Şi fotografii recente,/ Cazierul cu amprente, / Plus biletul de vaccin / Că n-am fost supus străin, / Note bune la purtare, / Ordinul de concentrare, / Act de naştere-al lui tata, / De la fisc pe cinci ani plata. / Anexez aici chitanţa / Că-s la zi cu Manutanţa, / Am dovada de la «Sacra» / C-am trăit bine cu soacra, / Că n-am bloc, că n-am moşie, / Că n-am stat la puşcărie, / Că n-am fost nici beat, nici mort. / Am şi act de cununie / Şi-mi mai trebuie-o hârtie, /Doar atâta: Paşaport“.
RăspundețiȘtergere