Nicolae Iorga nu-l suporta pe Nicolae Titulescu, dar era obligat să-l accepte în Cabinetul său (aprilie 1931 - iunie 1932) la cerința Regelui Carol al II-lea.
În primăvara lui 1932, Ministrul de Externe pleca în Franța, să mai aranjeze niște împrumuturi.
Pentru ca vizita să aibă greutate, Carol a insistat ca Premierul să-l conducă la gară; așa... de ochii presei.
Ca să-l enerveze, Titulescu îl întreabă pe șeful lui de guvern dacă dorește să-i aducă ceva de la Paris.
Țâfnos, Iorga îi șoptește printre dinți: ”Dumneata?! Poate vreun sculament” (numele popular al blenoragiei).
La care Titulescu, zâmbind parșiv: ”Se face, domnule Prim Ministru!
Dacă nu vă găsesc acasă, să vi-l las la doamna?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu