Viscri

         Nu mă voi apuca să scriu despre această localitate având în vedere numele și renumele acesteia și datorită prințului englez, Charles. Mii de articole sunt pe internet. Fac câteva observații :


         Întâlnim în vizita noastră aceleași tipuri de case săsești. Timpul parcă trece la fel de molcom ca acum șapte sute de ani când au venit sașii în Romania. Vizităm un sat de sași fără sași. Sara, o săsoaică bătrână ne dă primele informații la întrarea în biserica fortificată. O înlocuia pe fiica ei la vânzarea biletelor. Am rămas surprins că este cunoscută și cunoaște consătenii ei din comuna Bunești de care aparține și satul Criț aflat la circa 25 km. de Viscri. Doisprezece sași mai sunt în sat.


        Prințul Charles a revigorat toată zona săsească. Turiștii vin la Viscri ca la Mecca.


        Noi am urmat fluxul turistic. Am urcat printr-o pădurice și am întrat în biserica fortificată după ce Sara ne-a dat biletele de intrare. În rest o poveste frumoasă . O istorie a sașilor în imagini și obiecte. Totul parcă strâns pentru a impresiona. Multe din obiectele văzute de la agricultura, meșteșuguri, artă , traiul zilnic, meserii și multe altele îmi erau relativ cunoscute. Unul dintre meșteșuguri, tâmplăria a fost practicată și de tatăl meu. Învățase meseria între cele două războaie mondiale în București la un atelier patronat de un sas. Denumirile nemțești ale sculelor manuale, utilizate de el în arta tâmplăriei, ni le-a transmis și nouă , copiii lui. Tinerii vizitatori priveau și citeau cu sârg.


       Imaginile din turnul bisericii sunt încântătoare.


       A fost o zi benefică pentru suflet, petrecută alături de familia din Ardeal care ne însoțea.