Meșendorf, "Bete und arbeite"

           Ca să ajungem în Meşendorf am mers din localitatea Criţ șase kilometri. Știam ca drumul de la Criț la Meșendorf este plin de gropi ceea ce acum nu s-a adeverit. Era relativ bun. Marea majoritate a gropilor au fost acoperite.

          Am ajuns în sat, am parcat maşina în faţa bisericii fortificate. Pe o foaie lipită pe poartă era un număr de telefon unde putem găsii cheia şi numărul casei unde se află aceasta (102). Soția a sunat la acel număr . Vis-a-vis de biserică era nr. 104. 102 trebuia sa fie pe aproape. După două minute a venit domnul Scoică Aurel, o figura de bonhomme, radioasă. Nu-i dădeam decât 50-55 ani. Avea 65 de ani. Poveștile și descrierile făcute de Relu, un ardelean "măritat" în zonă, ne vor rămâne întipărite în minte mult timp de acum înainte.

          Am pătruns în interiorul curţii, ghidul nostru a început să ne povestească o mică istorie a bisericii. Aceasta a fost construită în secolul XIV, mai întâi în stil romanic, iar ulterior în stilul goticului timpuriu. Biserica a fost transformata intr-o biserica fortificată cu un nivel pentru aparare. Fortareaţa are o incintă cu o poarta turn dublată în partea sudica de un al doilea zid de apărare. Biserica dispune de o galerie din lemn, atat in altar cat si in nava care se păstrează şi astăzi. Biserica fortificata din Meşendorf era dotată cu contraforturi atât la altar, cât şi la navă.

In 1495 turnul-clopotniţă este fortificat. Deasupra sălii şi corului s-a construit un etaj de apărare. În anul 1568 biserica este distrusă în mare parte de un incediu şi este refăcută cu ajutorul banilor strânşi de la satenii din localitate. In 1817, din cauza pericolului prăbuşirii, a fost necesar ca bolta sălii să fie demolată; in locul ei, a fost pus un tavan din grinzi. În anul 1914 se reface pictura interioară a bisericii de către Josef Vogel.

Ghidul nostru ne-a arătat vechea şcoala (care astazi este părasită) şi casa preotului. Ambele incinte se află intre zidurile fortificaţiei. Pe zidurile bisericii ne-a arătat unele insemne vechi scrise in piatră, apoi ne-a arătat turnul bisericii care a fost construit odată cu aceasta. Accesul în turn nu mai este acesibil turiştilor din cauză şubrezimii scărilor de acces în turn. Se poate urca doar pe propia raspundere, dar domnul Relu nu ne-a recomandat acest lucru. Următorul obiectiv pe care ni l-a arătat a fost camera zwinger. Aici erau închişi pentru o săptămână, soţii care doreau să se despartă. Din câte ştie ghidul nostru nici un cuplu din cei închişi aici nu au divorţat, iar după săptămâna petrecută la separeu se împăcau. Tot între zidurile fortificate se mai află şi un turn masiv, numit Turnul de Slănină, acesta se poate vedea în colţul de nord-vest, fiind dotat cu un coridor de apărare cu zidărie de lemn şi acoperiş piramidal.

După ce am vizitat exteriorul, am pătruns şi în interiorul bisercii. Prima data ne-am aruncat privirea spre altar. Gidul ne zice că acesta a fost construit în anul 1653. Pe altar sunt reprezentaţi cei patru evanghelişi, Ioan, Marcu, Luca şi Matei, reprezentaţi într-o formă mai puţin obişnuită, faţă de alte picturi care îi reprezintă pe cei patru. Închizând uşitele altarului, cei patru evanghelişti sunt înlocuiţi cu tablouri, fiecare tablou reprezinta câte o saptămână din postul Paştelui cu figurile unor localnici, unul dintre ei fiind pictorul.

Deasupra altarului se află orga. Aceasta nu este cea originală din anul 1765, ci una care a înlocuit-o pe aceasta în anul 1914. Această orgă are nouă registre. Accesul la aceasta se face pe nişte trepte de lemn ce se află în lateralul altarului.

De remarcat o pictură ce reprezintă crucea templierilor.

Ce ziceți de ce scrie pe un steag? vezi fotografie:

"Bete und arbeite"

Cu semnificatie: The phrase pray and work (or "pray and labor", in Latin ora et labora) refers to the Catholic monastic practice of working and praying, generally associated with its use in the Rule of Saint Benedict.

Pe un perete sunt trecute numele şi numărul casei în care au locuit sătenii din Meşendorf care au fost ucişi în cele două Războaie Mondiale.

În faţa altarului se află cristelniţa. Ghidul nostru ne-a spus că acesta este o cristelniţă veche, apoi ne-a ridicat capacul, pe interiorul acestuia este trecut anul în care acesta a fost construită. Amvonul este frumos pictat ca şi balconul care înconjoara părţile laterale ale bisericii şi spatele acesteia. Apoi ghidul ne axplica modul cum se aşezau pe scaune oamenii în biserică, în faţa stateau cei bogaţi şi oficialităţile satului, apoi în spatele lor bătrânii satului, la etaj stăteu tinerii şi cei necăsătoriţi.

Am întrebat dacă se mai ţin slujbe în această biserica iar raspunsul a fost negativ, din cauza lipsei de enoriaşi, în sat mai trăieşte un singur sas, şi acesta este ţintuit la pat. Totuşi ne-a spus că anul trecut a avut loc o slujbă cu enoriaşi strânşi de prin toate satele învecinate. Domnul Relu se mândreşte cu faptul că el i-a deschis uşa bisericii prinţului Charles când acesta a vizitat biserica.

Am mai stat vreo zece minute de vorbă iar apoi ne-am luat rămas bun de la ghidul nostru, nu inainte de ai mulțumi .