Numai cine este răuvoitoar nu poate constata cât de mult s-a transformat România în ultimii treizeci de ani! Mi-e dragă țara mea, mi-e drag poporul meu, îmi sunt dragi ținuturile unde m-am născut dar și cele în care locuiesc acum. Naționalismul, patriotismul par desuete pe lângă ceea ce simt despre România. De câteva ori pe an străbat locurile, ținuturile patriei, mai aproape sau mai departe de domiciliul temporar.
După o ora de mers cu mașina, însoțit de soție și o nepoată, intrăm in Câmpina, o urbe înfloritoare, curată, cu oameni liniștiți, aer tare de munte, un centru cu spații largi,restaurante, magazine frumos aranjate, mese afară, ce mai, un oraș total transformat. Mici rămășițe, urme din trecutul comunist dar și ceva mai vechi, perioada petroliștilor de pe vremea lui Nicolae Grigorescu, pictorul nostru cu un penel extraordinar, cu un suflet délicat, atașat poporului lui prin tot ce a pictat și ne-a lăsat moștenire culturală. Casa lui, reconstruită prin anii cincizeci ai veacului trecut, după un incendiu devastator, provocat de Comandamentul german la sfârșitul Primului război mondial. Răutatea cotropitorilor care supseseră petrolul României nu a fost dezisă nici în timpul retrageri nemților. Plecau unii, veneau alții! Au fost diverse popoare migratoare, turci, nemți, ruși și acum alte nații care ne adapă la democrație. Mi-aduc aminte de o discuție cu un consilier diplomatic român prin anii nouăzeci din secolul trecut. Concluzia noastră era: Estul Europei se va deschide spre economia de piață. Comunismul va sucomba, inclusiv în România. Vom deveni piață de desfacere pentru produsele vestice. Totul s-a adeverit.
Ce magazine frumoase sunt acum în Câmpina! Au plecat nemții după al doilea război mondial, acum au venit produsele lor, oferite la 50% discount. Mărci de renume. Produse de calitate. Mi-aduc iar aminte de un produs pe care îl admira soția în Elveția. Costa 11.000 SFR. Era la ofertă, la sfert de preț. Și prețul așa era imens pentru noi. Cam același lucru este acum pentru marea masă de români. Dar, dar,.... îți poți cumpăra dacă vrei să-ți satisfaci dorințele. Deh, taică, economie de piață! Dar parcă mult mai bună decât cea totalitară. De multe ori mă întreb, și totuși de ce pleacă românii din țară? Răspunsul este la îndemâna fiecăruia.
Vizităm, din fuga calului, două magazine.
După un timp ne îndreptăm spre cele două obiective turistice pe același bulevard Carol I. Speakeritza de la GPS din Google Hărți ne conduce și ne spune: - mergeți mai departe pe Karoly. Cred că este vocea unei unguroaice. Ha, ha! Româncă sadea! București, Budapesta tot un drac. Vorba unui cowboy, un american întâlnit de mine la "Congresul vacilor Holstein și brune" , undeva în centrul Elveției. O poveste hazlie. Am povestit-o multora. Voi reveni cu descrierea comicului de situație.
"Muzeul memorial „Nicolae Grigorescu”. Casa construită la începutul veacului al XX-lea este locul unde celebrul pictor și-a trăit ultimii ani din viață. Distrusă în 1918, casa este reconstruită și devine muzeu memorial. Pridvorul de lemn împestrițat de mușcate roșii și acoperișul de șiță dau un farmec aparte locului. În curte se află bustul pictorului, realizat din bronz în 1957.
La circa 500, Castelul Iuliei Hașdeu ne introduce într-o lume fermecată. Construit de scriitorul Bogdan Petriceicu Hașdeu între 1894-1896 în memoria fiicei sale Iulia, plecată prea devreme din lumea pământenilor, castelul ascunde o mulțime de legende și, mai ales, simboluri. O descriere completă găsiți pe site-ul oficial al muzeului: muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=72."
Pe lângă parcul castelului Iulia Hașdeu se ajunge la Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr”; amintiri vechi, am revenit în locul unde în urmă cu douăzeci și ceva de ani eram însoțit de un consilier general al Poliție franceze. Ne întâlneam cu conducerea acestei școli pe un proiect Phare; o zonă cu multe case frumoase și grădini cu pomi fructiferi unde veți găsi și mai multe pensiuni. Bulevardul Carol I ne va conduce către aglomeratul DN 1 după această vizită interesantă în orașul Câmpina.
"Incursiunea în urbea câmpineană, străvechi punct de vamă, dar și prosper orășel industrial la un moment dat, a constituit o plimbare plăcută printre vechi și nou. Am găsit străduțe cu vile vechi, adevărate exemplare de arhitectură de diverse tipuri, biserici, muzee și locuri de plimbare."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu