Oana.

Hai să ne înțelegem din start, ca să nu ne mai pierdem timpul unii cu alții.

Eu nu sunt solidară cu voi! Sub nicio formă și în niciun caz!

Păi eu am trăit ca voi din subvenții de la partide și finanțări toată viața? Ne-am împărțit frățește vreun grant pe propagandă ideologică, pe climate change, pe „se sufocă, ne imploră”?

La mine a ajuns mereu doar nota de plată. Nota de plată pentru vaccinurile pe care le promovați voi isteric, nota de plată pentru afacerile închise de restricțiile imbecile pe care le-ați susținut, nota de plată pentru Ucraina, pe care o slăviți de 4 ani, nota de plată pentru achizițiile aberante de armament pentru că „vin rușii”, nota de plată pentru liberalizarea pieței de energie, nota de plată pentru visele voastre cu energie verde.

Plătesc chiar și nota de plată pentru propaganda deșănțată antiromânească pe care o faceți zi de zi.

Așa că, nu, merci. Să nu vă bazați pe mine. Dimpotrivă, voi profita de orice ocazie să vă arăt așa cum sunteți: carcase goale care se prostituează foarte ieftin.

MAI, MApN

„Pe Via poți să mergi ore întregi fără să vezi un alt om”. Comparația virală între Via Transilvanica și Camino de Santiago

După ce a parcurs sute de kilometri pe Via Transilvanica și Camino de Santiago, turista Roxy Chiriac a explicat într-o postare devenită virală de ce cele două trasee de lungă distanță sunt complet opuse. „Via cere să accepți singurătatea", a scris ea.

Relatarea turistei a starnit o dezbatere intensă. Foto: Roxy Chiriac. Facebook

După sute de kilometri parcurși atât pe Via Transilvanica, cât și pe Camino de Santiago, o turistă a vorbit deschis despre diferențele dintre cele două trasee, iar mesajul său a devenit rapid viral.

Roxy Chiriac a explicat pe pagina sa de Facebook de ce Via Transilvanica i s-a părut mai grea, mai sălbatică și mult mai solitară, în timp ce faimosul Camino de Santiago oferă o infrastructură bine pusă la punct și o comunitate internațională de drumeți. 

Roxy Chiriac a relatat că a parcurs aproximativ 350 de kilometri pe Via Transilvanica și 1.300 de kilometri pe două dintre traseele Camino de Santiago: Camino Francez și Camino Portughez.

Roxy Chiriac spune că a plecat pe Via Transilvanica convinsă că experiența acumulată pe Camino de Santiago îi va face traseul mai ușor. A descoperit însă rapid că cele două experiențe sunt foarte diferite.

„Via Transilvanica îmi era de mult timp în inimă. Și, sincer, am plecat cu gândul că, după experiența Camino, probabil o să-mi fie mai ușor pe Via. Daaaar… nu au absolut nicio treabă una cu cealaltă", a povestit aceasta.

În opinia ei, singurul lucru care le apropie este faptul că ambele sunt trasee de lungă distanță.

„Nici cea mai mică legătură, în afară de faptul că sunt trasee de lungă distanță și că, la un moment dat, începi să înțelegi că mersul pe jos poate deveni o formă foarte serioasă de călătorie. În rest, sunt total opuse. Și fiecare are lucruri pe care celălalt nu le are", a mai scris turista.

Una dintre marile diferențe este infrastructura. Pe Camino de Santiago, spune ea, drumeții găsesc mult mai des sate, magazine, baruri, spații de cazare și alți oameni pe traseu.

„Traseul este mult mai umblat, găsești oameni, sate, magazine, baruri, albergue-uri, locuri în care să te oprești. Ai senzația că faci parte dintr-un drum care există de sute de ani și pe care, în fiecare zi, îl parcurg oameni din zeci de țări", a relatat Roxy Chiriac.

1/11

Monumentul Via Transilvanica din județul Alba Foto Claudiu Nelega jpg

La fel de importantă este, în experiența ei, comunitatea care se formează spontan între pelerini.

„Pe Camino, oamenii se adună aproape fără să-și propună asta. Mergi singur, dar rareori te simți cu adevărat singur. Întâlnești pe cineva, mergi câțiva kilometri împreună, te reîntâlnești seara la cazare, mănânci împreună, povestești, apoi a doua zi porniți din nou", a povestit aceasta.

Pe Via Transilvanica, experiența este cu totul diferită, spune Roxy Chiriac. Traseul este mai solitar, mai imprevizibil și, din punct de vedere fizic, i s-a părut mai solicitant decât Camino.

„Pe Via poți să mergi kilometri întregi fără să vezi un alt om. Ore întregi. Mergi singur, prin pădure, pe dealuri, prin sate, pe drumuri de țară, și nu ai senzația că «participi» la ceva. Ai senzația că ești pur și simplu acolo", a relatat aceasta.

Video: Lindenfeld, un sat de pe Via Transilvanica.

Ea spune că dificultatea nu vine neapărat din diferențele mari de nivel, ci din acumularea kilometrilor, a urcărilor și coborârilor, a terenului schimbător, a vremii imprevizibile și a distanțelor mari dintre punctele de oprire.

„Pe Camino ai mereu impresia că te poți baza pe drum. Pe Via trebuie să te bazezi mai mult pe tine", a explicat turista, adăugând că și pe Via Transilvanica a trăit „lucruri miraculoase".

Despre cazare, Roxy Chiriac spune că pe Via Transilvanica a găsit la Tășuleasa un concept apropiat de albergue-urile de pe Camino, unde mai mulți drumeți împart aceeași cameră. Experiența i-a amintit de Camino, dar crede că acest tip de cazare este încă mai puțin obișnuit pentru români.

Temerile drumeților de pe Via Transilvanica. „România e plină de urși, din păcate". Cum poate fi evitată întâlnirea cu ei

„Pentru cine a fost pe Camino, ideea de a dormi în aceeași cameră cu alți oameni, de a împărți un spațiu și de a te trezi dimineața alături de alți drumeți este ceva firesc. Dar nu știu cât de pregătiți suntem noi, românii, pentru asta. Suntem obișnuiți cu intimitatea unei camere doar pentru noi. Cu baia noastră. Cu spațiul nostru. Cu confortul nostru", a scris aceasta.

Pe Camino, spune ea, o cameră cu 10, 15 sau chiar mai mulți oameni ajunge, după câteva zile, să facă parte din experiență și contribuie la formarea comunității dintre pelerini.

„Camino este, într-un fel, despre oameni din toate colțurile lumii. Via este mult mai mult despre oamenii locului", a explicat turista.

Cele două trasee nu trebuie privite însă în termenii „mai bun" sau „mai slab", ci ca experiențe diferite.

„Camino îți poate da sentimentul că aparții unei comunități foarte mari, internaționale. Via îți poate da exact opusul: spațiul de care ai nevoie ca să fii doar tu cu tine", adaugă ea.

Experiența acumulată pe Camino a ajutat-o fizic și mental, însă nu a pregătit-o complet pentru ceea ce avea să întâlnească pe Via Transilvanica.

„Via cere să accepți singurătatea. Să nu ai mereu pe cineva în fața ta sau în spatele tău. Să nu te bazezi pe faptul că, după încă 5 kilometri, vei găsi un loc unde să bei o cafea sau să mănânci ceva. Să accepți că unele zile vor fi pur și simplu despre mers", a relatat Roxy Chiriac.

Ea spune că tocmai de aici vine impresia că Via Transilvanica nu este pentru oricine. Nu pentru că ar fi nevoie de performanțe sportive ieșite din comun, ci pentru că traseul cere un anumit tip de disponibilitate.

„Nu pentru că ar fi prea grea. Nu pentru că trebuie să fii un superdrumeț. Ci pentru că trebuie să îți placă genul ăsta de experiență. Cu adevărat! Dacă nu îți place, devine mai mult o corvoadă decât o experiență unică pe viață. Să îți placă să fii singur. Să îți placă să mergi mult fără să se întâmple neapărat ceva. Să poți să stai cu gândurile tale", a scris aceasta.

În opinia ei, turiștii străini pot înțelege uneori mai ușor farmecul traseului, pentru că privesc satele și peisajele României cu alți ochi.

„Noi, fiind acasă, avem tendința să trecem peste toate astea mai ușor. Vedem un sat și ni se pare un sat. Vedem un deal și ni se pare un deal. Un străin poate să se oprească, să se uite și să spună: «Wow. Asta este România». Poate că avem nevoie să vedem și noi, din când în când, țara prin ochii celui care vine de la mii de kilometri distanță", a adăugat Roxy Chiriac.

Concluzia ei este că Via Transilvanica nu trebuie să devină o copie a Camino de Santiago.

„Nu este Camino românesc. Nici nu trebuie să fie. Via are șansa să devină ceva al ei. Cu toate lucrurile bune și cu toate lucrurile care încă lipsesc. Cu zilele grele, cu singurătatea, cu cazările care se dezvoltă, cu oamenii care încă nu sunt foarte mulți și cu locurile în care încă simți că ai descoperit ceva înainte să devină cunoscut", a mai scris turista.

Mesajul lui Roxy Chiriac a adunat numeroase reacții, mai ales din partea unor români care au parcurs Via Transilvanica sau diferite variante ale Camino de Santiago.

O româncă aflată chiar la al șaptelea Camino a povestit că parcurgea Camino de la Plata și că experiența sa semăna mai degrabă cu cea descrisă de Roxy pe Via Transilvanica decât cu aglomerația de pe Camino Francez.

Cum s-a schimbat viața păstorilor din Fundătura Ponorului și Ponorici, după apariția Via Transilvanica

„Nu simt deloc că fac parte din vreo comunitate. Azi am întâlnit doi pelerini de dimineață, apoi nimeni, toată ziua. N-am găsit niciun bar ca să beau o cafea. Nada! Cred că acest Camino e mai asemănător cu Via Transilvanica decât crezi", a scris aceasta.

O altă femeie, care parcursese recent Camino Portughez, a relatat o experiență asemănătoare.

„Nu am regăsit comunitatea, ba chiar am fost aproape singură pe tot parcursul. Într-adevăr, drumul e prietenos, te conduce el, cu posibilitatea de popasuri, cazări", a notat ea.

Alți comentatori au contrazis ideea că românii nu ar fi obișnuiți cu dormitul în camere comune.

„Românii care merg prin Carpați și dorm în refugii sau cabane dorm câte 10-15 în cameră", a remarcat un cititor.

Altcineva și-a amintit de vechile cabane montane din Făgăraș, Parâng sau Bucegi, unde dormitul la comun făcea parte firesc din experiența muntelui.

„Via poate fi o experiență grozavă alături de oameni. Comunitate există deja. Conexiunile interumane contează. Via e un motiv de conectare cu ceilalți. Și cu tine însuți", a adăugat alt român.

Alții au considerat că tocmai lipsa infrastructurii și caracterul încă necomercial al traseului îi dau farmecul.

„Via este încă un copilaș. Depinde de noi cum va deveni la maturitate", a scris un român.

Acesta a adăugat că nu și-ar dori ca traseul să fie umplut în viitor de restaurante, magazine și alte servicii comerciale.

Camino de Santiago este o rețea de rute istorice de pelerinaj care converg spre Santiago de Compostela, în nord-vestul Spaniei, unde tradiția creștină situează mormântul apostolului Iacob cel Mare. Pelerinajele au început în Evul Mediu, iar astăzi Camino este parcurs atât din motive religioase, dar și pentru experiența culturală, sportivă sau personală. Printre cele mai cunoscute variante se află Camino Francez, Camino Portughez, Camino de Nord și Camino Primitiv.

Via Transilvanica este un traseu turistic și cultural de peste 1.400 de kilometri, lansat în 2018 și finalizat ca rută în 2022. Pornește de la Mănăstirea Putna, din Bucovina, traversează Carpații și Transilvania și ajunge la Dunăre, la Drobeta-Turnu Severin. Poate fi parcurs pe jos sau cu bicicleta și străbate sate, păduri, dealuri, zone montane și numeroase locuri istorice. Este o călătorie prin mai multe „ținuturi", de la Bucovina și Terra Saxonum până la Terra Dacica și Terra Banatica, iar pe traseu bornele kilometrice din andezit sunt o adevărată expoziție de sculptură în aer liber.

Escrocherie cu un site AI. Atenție mare! Nu dați detalii despre cardul bancar!

ai.mydeepchat.com is an online AI platform widely flagged by users and reviews as a deceptive or scam service that signs people up for unexpected, recurring high subscription fees (such as $49.99) after claiming to be free. [1, 2]

User Feedback and Risks

Unexpected Charges: Users consistently report hidden fees and high costs charged to their cards (according to Trustpilot Reviews).
Difficult Cancellation: Customers note that stopping the subscription or getting a refund is very hard to do.
Misleading Claims: The service often lures users in with a free trial or test before hitting them with expensive charges. 

Safety Advice

Do not enter card details or personal financial information on the site.
Check your bank statements if you already visited or logged into the platform, and contact your bank to block recurring charges if needed.

Închideți imediat cardul bancar dacă ați făcut prostia  sa faceți o plată online către acest site! 

How to be mentally strong.

Îndemnul meu este să celebrăm Adormirea Maicii Domnului prin iubire, bunătate, iertare și rugăciune. Să ne prețuim oamenii dragi, pe mamele și bunicile noastre, deoarece ele își înțeleg rolul în familie și fac tot ce le stă în putere pentru binele nostru. Să le arătăm celor dragi recunoștina noastră în fiecare zi.", Daniel, părintele mănăstirii Cașin.

Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare ortodoxă și catolică celebrată pe 15 august, în care se comemorează trecerea Fecioarei Maria din această lume.

Adormirea Maicii Domnului,
lucrare de Rubens (1626)

Se întorc românii?

INTERVIU „Nu e vorba numai de bani”. Un reputat sociolog explică motivul-surpriză pentru care se întorc românii acasă. Din ce țări au revenit cei mai mulți în 2025

Foto: Dreamstime

Oamenii nu emigrează doar pentru salarii, ci și pentru „conectare și infrastructură", iar acestea se transformă și în motivele revenirii, spune profesorul de sociologie Dumitru Sandu, expert în migrație transnațională, într-un dialog cu HotNews. 

• Conectarea nu e un moft, nu e un concept. Conectarea a ajuns un mod de viață și, spune sociologul Dumitru Sandu, ea este astăzi foarte importantă pentru oricine vrea să-și schimbe viața dintr-o țară în alta. E valabil și pentru cei peste 4 milioane de români din străinătate. 
• Sandu arată cifre în care se vede că o bună parte dintre românii care aleg să revină în țară revin în județe care au infrastructură mai bună și sunt conectate. Care sunt acestea. 
• Analizele sale susțin că revenirea acasă e corelată și cu legătura pe care locul întoarcerii o are cu un oraș mare, dezvoltat din România. Altfel spus, revii dacă ești relaționat la o urbanitate cu care te-ai obișnuit în Occident. 
• Ce ar putea face România.

80% dintre cei peste 4 milioane de români care trăiesc afară sunt împărțiți în șase țări din Europa: 

• Germania
• Franța
• Spania
• Italia
• Marea Britanie
• Austria. 

În 2025, cei mai mulți români reveniți definitiv în țară s-au întors din Statele Unite, Germania și Canada. 

În discuția cu HotNews, sociologul explică cum ar putea o parte dintre aceștia să se întoarcă acasă. Unii deja o fac.

Dumitru Sandu compară România cu Polonia. Cei mai mulți dintre polonezi pleacă în străinătate printr-o agenție de recrutare. În felul ăsta, au un plan bine stabilit, știu exact unde se duc, unde vor lucra și cât vor sta acolo. Românii sunt obișnuiți să plece „în baza relațiilor pe care le au în străinătate": pe cine cunosc și cât de bine o duce persoana respectivă. 

Acesta este rezultatul interacțiunilor directe. Adică oameni care îi conving pe ceilalți să plece. Dacă o persoană pleacă în străinătate și revine cu o perspectivă bună, atunci poate motiva alți apropiați să plece din țară.

„Relațiile sunt mai importante decât numerele, decât frecvențele (n.r. numărul celor plecați și numărul celor veniți)", explică Sandu fenomenul. 

Profesorul de sociologie Dumitru Sandu

Dumitru Sandu vorbește despre termenul de „migrație de revenire". Migrația de revenire presupune reîntoarcerea în țară a românilor care au plecat în străinătate. 

Cei mai mulți dintre cei plecați s-au întors în București și județele Ilfov, Timiș și Brașov –  „pentru că aici rețelele de comunicare sunt foarte puternic extinse", explică el. Cei mai puțini revin în Harghita, Covasna și Sălaj. 

Dumitru Sandu spune că ce este diferit între aceste județe este „statutul rezidențial": rural sau urban. 

„Lumea se întoarce în principal în localitățile bogate, nu la sărăcie. Chiar dacă e dintr-o localitate săracă, nu rămâne acolo. Se mută imediat în localitățile dezvoltate. Mai ales dacă vine împreună cu cei care îi sunt copii, pentru că mai ales pentru copii nu te-ntorci în regiunile sărace", spune sociologul. 

Dumitru Sandu vorbește și despre diferența dintre localitățile apropiate de marile orașe și cele „izolate": Ruralul apropiat de marile orașe e liniștit, cu venituri bune și infrastructură bună, în timp ce cel periferic este mai sărac, cu infrastructură slabă, fără școli și magazine. 

„Avem nevoie să convingem oamenii că vor trăi mai bine dacă vor avea aceeași infrastructură indiferent unde se află ruralul", spune el, în timp ce amintește reforma administrativ-teritorială. 

„Trebuie organizate lucrurile în așa fel încât oamenii care trăiesc în satele periferice, în satele izolate, să nu se simtă marginalizați. N-am nevoie doar de politicieni. Am nevoie de urbaniști, am nevoie de sociologi, am nevoie de oameni care cunosc teritoriul și care știu soluțiile pentru acesta", continuă profesorul de sociologie. 

Dumitru Sandu amintește că nivelul de trai din România s-a îmbunătățit prin aderarea la Uniunea Europeană, dar România este în continuare o țară săracă, precum Bulgaria sau Croația: „Un român spune: am nevoie de reducerea sărăciei".

„Nu voi reuși, eu ca decident, guvern, parlament, minister, să transform migrația în reveniri definitive decât dacă îmbunătățesc reorganizarea administrativ-teritorială a țării. Este ipoteza pe care o am pentru că oamenii vin și pleacă. Vin și pleacă pentru că este prea multă corupție în țară", subliniază Dumitru Sandu.

Într-un material anterior dialogului cu HotNews, publicat în Contributors, Dumitru Sandu a făcut un top al țărilor din care revin cei mai mulți români. 

În 2025, conform datelor INS citate de sociolog, 19.637 de români s-au întors definitiv în țară: 508 români au revenit din SUA, 458 din Germania, 418 din Canada, 348 din Italia și 112 din Franța. 

INS nu are date precise despre revenirile din Spania și Marea Britanie – aflate în topul țărilor în care pleacă cei mai mulți români. Cu toate acestea, Dumitru Sandu a analizat cum, din 2023, numărul românilor care voiau să revină în țară din Spania era cu 10 puncte procentuale mai mare decât românii din Italia sau Germania. 

„Dacă emigrarea inițială a fost spre țări mai dezvoltate decât România și de limbă latină (precum Spania și Italia), ulterior au început să apară condițiile spre o remigrare orientată în direcția unor țări care oferă salarii mai mari și alt tip de justiție socială", a explicat Sandu.

În 1997, cu studenții de la Facultatea de Sociologie, a făcut un sondaj printre românii din Spania, care locuiau în zona Madrid. Ce voiau ei atunci pentru a se întoarce în țară era organizarea sanitară și administrativă mai bună, dar și reducerea gradului de corupție. 

În 2018, românii strigau „vrem o țară ca afară", iar până în 2026, nevoile lor au rămas neschimbate. 

Diferențele majore care influențează migrația sunt legate de nivelul de trai al oamenilor – care include salariile – și de starea de sănătate regională: „Dacă nu ai un spital bun în zonă, n-ai ce face. Pentru mișcarea migratoriei, contează sistemul sanitar la nivel județean".

Amintește apoi și de corupție, transparență, dar și de posibilitățile de învățare și perfecționare. 

Sociologul oferă exemplul medicilor, care au intrat în grevă generală din cauza legii salarizării. Dumitru Sandu spune, însă, că „nu e vorba numai de bani".  

„O bună parte dintre medici și asistente medicale nu pleacă în străinătate pentru că salariile acolo sunt mai mari. Sunt mai mari, dar uneori nu cu mult. Pleacă pentru oportunitățile de perfecționare profesională. Mai ales pentru tineri contează foarte tare. Cât ești tânăr, nu numai să te duci să primești un salariu bun, dar să poți să înveți mai multe lucruri la locul de muncă este important", spune el.

Aceste considerente sunt avute în vedere și de românii care pleacă în Germania, țară în care sociologul afirmă că există o „ruptură" între Vest și Est. Mulți români aleg să plece în Germania de Vest, datorită oportunităților în carieră, diferențelor de nivel de viață, de mentalitate și de salarii.

În analiza sa, Dumitru Sandu constată și că regiunea Moldovei este una cu plecări multe, dar cu aproape la fel de multe reveniri în țară.

De ce? Pentru că o bună parte dintre cetățenii români din regiunea istorică a Moldovei au plecat în Italia. Iar acum s-au întors în România, pentru că s-a apropiat pensia și vor să își trăiască ultimii ani în țară.

Iar acesta este „ciclul normal", spune sociologul. 

Și cei tineri se întorc, dar pentru anumite perioade de timp, mai lungi sau mai scurte, după care pleacă din nou din țară, dar nu neapărat înapoi în Italia: „O bună parte din românii din Italia pleacă în Germania. Pleacă în Finlanda, în Marea Britanie, acolo unde sunt salarii mai mari". 

România ar trebui să învețe, spune profesorul, să transforme aceste reveniri temporare în reveniri de durată. 

Sociologul explică și că mulți români plecați în străinătate revin în țară cu o „mentalitate hibridă" – adică își construiesc opiniile și acțiunile atât pe baza experiențelor din România, cât și pe baza experiențelor trăite în diaspora.  

Cum nu există soluții miraculoase pentru revenirea românilor acasă, și exemplele mici, dar concerete pot funcționa, crede Sandu. 

Prin preluarea acestor experiențe, se poate realiza „înfrățirea" dintre două localități. „Înfrățirea" cunoscută și ca „town twinning" înseamnă un contract între două localități din țări diferite care întrețin una cu cealaltă legături strânse din punct de vedere economic și cultural. 

De exemplu, sate din regiunea Moldovei au făcut înfrățiri cu sate din Italia. 

„Ipoteza mea este că satele înfrățite pe bază de migrație în străinătate sunt sate în care exemplele pozitive ajung mai ușor", spune Dumitru Sandu.  

„Folosesc fonduri europene pentru readucerea în țară, pentru salarii, mărire, organizare", răspunde sociologul în discuția cu HotNews. Fondurile europene sunt doar primul pas. 

Doi, reducerea corupției: „Știm sigur că o bună parte dintre românii nemulțumiți de corupție pleacă din țară".

Trei, transparența din partea instituțiilor statului, prezentată prin intermediul media, de care „avem nevoie ca de apă". 

Acestea sunt, „fără îndoială" prioritățile pe care ar trebui să le urmeze politicile de dezvoltare locală și cele demografice din România, dacă vrea să aducă oamenii înapoi în țară, conchide profesorul Dumitru Sandu.

Nu uitați de măgarul român!

Ion Moțea.ro. Bine spus! Să vină americanii!

Nu știu cine și cum a gândit acel editorial din revista americană Newsweek, despre alegerile din România și despre motivul pentru care administrația americană condusă de Donald Trump ar trebui să apere democrația și să-l susțină pe Călin Georgescu.

Acum, pe bune! Nu s-a trezit cineva într-o dimineață și a zis: „Hai să scriu un articol despre România, despre alegerile de acolo, despre ce se mai întâmplă și despre ce a fost”. Nu i-a venit, așa, din senin, un asemenea gând.

Nu. Articolele acestea sunt foarte bine gândite și, mai ales, au un impact internațional destul de mare.

Așadar, ceva se întâmplă. Iar apariția acestui editorial îi va pune pe foarte mulți pe gânduri. Pe unii îi va face chiar să intre în panică.

Este un avertisment foarte dur cu privire la apărarea democrației pe flancul estic al NATO și la faptul că Statele Unite ar trebui să-l susțină pe Călin Georgescu. Protejarea votului românilor a devenit o problemă de securitate națională. Asta atrage atenția Newsweek.

Tot în acest articol, autorul Dennis Portman atrage atenția asupra milioanelor de voturi anulate în baza unor evaluări pe care cetățenii nu le-au văzut.

Ca să nu mai lungim discuția: nu există niciun raport complet privind anularea alegerilor și nu există nicio dovadă de ingerințe străine prezentată public. Pentru că, dacă ar fi existat, nu ar mai fi venit cineva să atragă atenția tocmai asupra acestei probleme.

Americanii știu foarte bine cum stă situația din România, mai ales că administrația democrată condusă atunci de Joe Biden, inclusiv prin Antony Blinken, a avut o implicare foarte mare în ceea ce s-a întâmplat în țara noastră.

Iar acum, unii americani se simt, cumva, responsabili și îndreptățiți să atragă atenția asupra acestor probleme.

Bineînțeles, nu ne așteptăm la schimbări majore în perioada următoare. Unele poate vor veni peste ani. Altele, cine știe când sau dacă vor mai veni vreodată. Dar este clar că lucrurile nu se vor liniști atât de ușor.

România este folosită. Am mai spus acest lucru.

Americanii se folosesc de Nicușor Dan și de toți lingăii de aici, care se duc și stau preș prin fața birourilor din Statele Unite, pentru a-și urmări anumite interese și pentru războiul lor cu liderii progresiști și sorosiști din Uniunea Europeană.

Avem exemplul conflictului din Orientul Mijlociu, când România a permis avioanelor americane să folosească bazele noastre. În felul acesta, discursul unor reprezentanți ai administrației Trump s-a mai îndulcit puțin.

Dar, în rest, nu există un interes major pentru România în actuala formulă de conducere, deoarece americanii știu foarte bine cum au ajuns la putere acești indivizi. Se folosesc doar de slăbiciunile lor și de disperarea acestora de a fi legitimați. Asta este singura miză.

Sunt curios, pe de altă parte, cum vor reacționa cei de la Newsweek România. Pentru că oamenii de acolo sunt progresiști, sorosiști, anti-Georgescu, anti-AUR și împotriva a tot ceea ce înseamnă suveranism.

Vreau să văd cum se vor poziționa Sabin Orcan (Borcan) și Marius Bostan, ei fiind reprezentanții în România ai revistei americane. Cred că, în momentul de față, trec prin niște stări destul de complicate. Probabil chiar prin niște stări de panică, pentru că există riscul să fie luați pe sus de acest val.

Să le vedem poziționarea. Până atunci, probabil vor sta destul de crispați.

Acest editorial apărut în revista americană Newsweek va agita, cu siguranță, foarte multe ape în țara noastră. În același timp, le va da unora un plus de energie și convingerea că lupta pentru alegeri libere și pentru schimbarea sistemului de putere din România continuă.

Și vedem că această luptă continuă inclusiv prin tot felul de jocuri făcute din umbră.

Da, de acord. Nu se explică de ce România capitalistă a distrus toate fabricile. Erau ele comuniste? Planul extern și trădătorii de țară, gen Petre Roman.

Chiar ne credeți  proști  pe toți!

Dau un singur exemplu, generat cu AI, în care se vede cum industria românească a fost distrusă milimetric de trădătorii  români și transnaționale.

Am lucrat acolo și știu  bine situația și  cifrele economice. Bă, manipulatorilor de la CNSAS, PETROLUL RAFINAT la Pitești se îngropa în pământ?

"Combinatul Petrochimic Pitești:

Combinatul Petrochimic Pitești, cunoscut ulterior sub numele de Arpechim, a fost înființat în anul 1968 și a funcționat ca o platformă industrială majoră pentru rafinarea petrolului și producția petrochimică din România. Activitatea de producție a fost oprită treptat, iar activele platformei au fost scoase la vânzare pe loturi. [1, 2, 3]

Istoric și Evoluție

Anul 1968–1969: Combinatul Petrochimic Pitești a fost deschis, iar primele module de rafinare au pornit în 1969.
Capacitate: A ajuns la o putere de rafinare de circa 3,5 milioane de tone de petrol pe an.
Grupul OMV: Platforma a fost preluată și integrată în activitatea OMV / Petrom.
Închiderea: Producția de bază a fost oprită din motive economice și strategice decise de către compania mamă.
Situația actuală: Terenurile și activele rămase au fost împărțite și vândute pe loturi pentru alte destinații economice. [1, 2, 3, 4, 5]"

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității. „Miracolele” erau producții fictive

În cursul zilei de marți, 11 august 2026, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat un document care contrazice unul dintre cele mai răspândite mituri despre comunism. Industria României nu era atât de performantă și eficientă pe cât s-a susținut. Documentul arată problemele reale din economia regimului comunist.

În vremea comunismului, în România circulau diverse mituri printre cetățeni. Printre acestea se numără industria puternică de care statul român dădea dovadă, precum și eficiența și capacitatea de a produce aproape orice. În postarea de pe Facebook, CNSAS arată că propaganda comunistă ascundea problemele reale ale industriei. Rapoartele economice și documentele Securității indicau pierderi, blocaje și date falsificate. Economia era concentrată pe industria grea și petrochimie, iar producția era stabilită fără să țină cont de cererea pieței. Cu alte cuvinte, „miracolele" erau producții fictive, iar statul se confrunta, de fapt, cu probleme.

Sondaj Gândul

Crezi că Traian Băsescu ar fi cea mai bună propunere de premier acum?

Loading ...

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (1)

„Discursul nostalgic idealizează adesea industria din perioada comunistă, prezentând-o ca pe o epocă de aur a independenței economice, în care România producea de toate, de la agrafe la avioane. În realitate, succesul raportat de propaganda regimului Ceaușescu a fost o iluzie contrazisă grav de cifrele economice ascunse publicului.

Modelul comunist s-a bazat pe industria grea și petrochimie, dezvoltate disproporționat și fără o logică a pieței. România importa materie primă pe valută forte (petrol, minereuri) și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere, doar pentru a raporta îndeplinirea planului cincinal. De exemplu, prelucrarea țițeiului în combinate mamut aducea pierderi nete la fiecare tonă, procesul fiind un generator masiv de «muncă în zadar».", a transmis CNSAS.

În anii ’80, industria românească s-a degradat și mai mult. Decizia lui Nicolae Ceaușescu de a evita creditele externe a blocat investițiile pentru modernizare. Marile platforme industriale consumau enorm de multă energie. Pentru a le menține active, autoritățile au impus măsuri severe de raționalizare.

„După refuzul lui Ceaușescu de a mai contracta credite externe în anii ’80, modernizarea fabricilor a fost aproape complet oprită. Tehnologia a rămas blocată la nivelul anilor ’60-’70. Pentru a menține în funcțiune mastodonții industriali energofagi, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice destinate atât populației cât şi… întreprinderilor.

Există rapoarte ale Securităţii care semnalau, de exemplu, compromiterea şarjelor în turnătorii deoarece se întrerupea (programat sau nu) alimentarea cu curentul electric. Energia electrică şi termică au fost tăiate pentru cetățeni, totul pentru a alimenta uzine care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri", a transmis CNSAS.

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (2)

Documentul CNSAS datează din toamna lui 1989, cu puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Acesta descrie problemele grave ale marilor platforme industriale. Situația a afectat și muncitorii. Veniturile scădeau, iar planurile de producție nu erau atinse. Starea de spirit în rândul angajaților se deteriora.

„Documentul pe care îl prezentăm, din toamna anului 1989, oferă o perspectivă sumbră asupra colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România comunistă, chiar în ajunul prăbușirii regimului.

Principala problemă identificată de organele de securitate este degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, fenomen declanșat direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate la rândul lor de neîndeplinirea sistematică a planului impus de la nivel central.

Documentul scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzinele de renume, în cazul de faţă Întreprinderea de Autocamioane Braşov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare", se arată în postare.

CNSAS dă ca exemplu Întreprinderea de Autocamioane Brașov. Lipsa materiilor prime și a componentelor bloca producția. Problemele afectau întregul lanț industrial. Multe întreprinderi raportau producții care, în realitate, nu existau. Astfel, încercau să arate că își îndeplineau planurile impuse de autorități. În același timp, acumulau datorii și nu își mai puteau respecta obligațiile de export. Problemele afectau direct angajații. Veniturile scădeau, iar condițiile de trai se înrăutățeau.

„Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau complet disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente. Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe. Un alt aspect critic relevat este practica raportărilor false în documentele oficiale, o încercare disperată a conducerilor de a masca realitatea economică dezastruoasă în fața ministerelor și centralelor industriale.

Din cauza lipsei sprijinului de la centru și a fondurilor pentru salarii, întreprinderile acumulau datorii uriașe, devenind incapabile să își onoreze exporturile planificate sau să recupereze bunurile deja declarate fictiv ca fiind realizate în perioadele anterioare. În final, presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra personalului muncitor, generând o stare profundă de nemulțumire generalizată din cauza diminuării constante a retribuțiilor, un indicator clar al fragilității regimului politic socialist care se îndrepta rapid spre un deznodământ inevitabil", transmite instituția.

Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (3)

„Din datele și informațiile pe care le deținem rezultă că starea de spirit în rândul personalului muncitor de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov continuă să fie necorespunzătoare determinată, în principal, de nerealizarea lună de lună a sarcinilor de plan și a fondului de retribuție, ca urmare a persistenței deficiențelor în aprovizionarea tehnico-materială. Astfel:

Deși planul la producția marfă pe primele 8 luni ale anului a fost raportat ca realizat în proporție de 93 %, nici până în prezent întreprinderea nu a reușit să recupereze cele 648 bucăți autovehicule (din care 114 buc. pentru export), precum și cele 50 C.K.D.-uri export China, raportate ca realizate în lunile anterioare.

Din planul lunii septembrie de 2.065 bucăți autocamioane, autogașiuri și autotractoare, până la data de 27 septembrie a.c. au ajuns în parcul de livrări la beneficiari doar 124 bucăți, alte 745 bucăți fiind în diverse faze de execuție, conducerea întreprinderii preliminând o realizare totală până la sfârșitul lunii doar de 1100 bucăți. În ce privește planul la export, în valoare de 13.013 mii ruble, compus numai din piese schimb și componente (întreprinderea neavând comenzi de autocamioane) din care s-a raportat o realizare în primele două decade în proporție de 60 %, în realitate până în prezent nu s-a realizat decât 0,04 %.

Cauza principală care a condus la această stare de lucruri este lipsa de materii prime și materiale de la întreprinderile colaboratoare. De exemplu, baza tehnico-materială asigurată în luna septembrie pentru producția de export nu este suficientă nici pentru finalizarea fondului de marfă din luna august, raportat ca realizat.

Situații deosebite pe această linie se înregistrează la oțelul pătrat 56 x 56 înalt aliat 41 MoC 11 X și profilul de jantă X 20 MUST 34-2 de la Întreprinderea „Laminorul" Brăila, oțeluri rotunde de 80 și 85 mm de la Combinatul Siderurgic Reșița, anvelope de la „Danubiana" București și Întreprinderea de anvelope Florești, grund 7003 A și 5630 de la „Policolor" București, email roșu, verde și negru de la „Azur" Timișoara, furtune de la C.A.T.C. Pitești și Jilava, precum și amortizoare de la Întreprinderea Mecanică Reșița.

Față de această stare de fapt, conducerea întreprinderii își exprimă îngrijorarea deoarece a făcut intervenții la centrală și ministerul de resort, fără a primi sprijin, fondul de retribuire pentru personalul muncitor pe luna în curs neputând fi asigurat în condițiile în care întreprinderea a mai primit, cu aprobarea centralei, 17 milioane lei pentru acoperirea fondului de salarii pe lunile anterioare.

Aspecte asemănătoare se înregistrează în continuare și la Întreprinderea „Electroprecizia" Săcele, care, din planul pe luna septembrie, în valoare de 160 milioane lei, a realizat până la 28.09 a.c. doar 37 %.

Situații mai deosebite sunt la secțiile a III-a/A, alternator-delcou, care a realizat doar 24,25 % din plan, a III-a/B demaroare – 35 %, secția I motoare electrice și polizoare – 38 %, a IV-a aparataj electric – 40 %.

Aceasta se datorează neasigurării unor materii prime și materiale, astfel: din necesarul de 125 tone cupru, întreprinderii i-au fost repartizate doar 50 tone; aluminiu necesar 50 tone, repartizate 10 tone; argint, necesar 42 kg., repartizate 5 kg. Lipsesc de asemenea unele componente cum sunt: circuite flexibile (furnizor I.P.R.S. Băneasa, care din 8000 buc. contractate a livrat doar 50 %), componente electronice (furnizori I.P.R.S. Băneasa și „Electronica" Curtea de Argeș, livrate 50 %), contacte wolfram nesosite din import.

Este afectat negativ și planul la export pe luna septembrie, astfel: din cele 6500 motoare electrice export R.D.G. (în valoare de 459 mii ruble) se vor putea realiza doar circa 2300 buc., din lipsa conductorilor de bobinaj; pe relația DC (plan 417 mii dolari), nu se vor putea realiza 1800 și respectiv 1200 buc. polizoare pentru partenerii din Thailanda și Olanda, iar alte contracte la polizoare și motoare electrice nu vor putea fi onorate integral, din lipsa conductorilor bobinaj, contacte de argint, condensatori, întrerupătoare bipolare și altele.

O situație similară se înregistrează și la Întreprinderea Tractorul Brașov unde din planul de 765 milioane lei pe luna septembrie a.c. se estimează realizarea a numai 550 milioane lei, fapt ce va atrage diminuarea fondului de retribuire și, implicit, menținerea unei stări de spirit necorespunzătoare în rândul personalului muncitor.

Principalele impedimente în realizarea integrală a planului sunt legate de lipsa unor materii prime, materiale și componente din colaborarea pe orizontală din care mai semnificative sunt cele 33 buc. motoare destinate echipării tractoarelor S.1501 – export U.R.S.S. – și 23 buc. autoșasiuri pentru combine care nu au fost livrate până în prezent de către Întreprinderea de Autocamioane Brașov, cele 29 tone vopsele de diferite calități și 12,4 tone grund, nelivrate de Întreprinderea „Azur" Timișoara și respectiv „Policolor" București, precum și cele 1325 buc. pompe de injecție și peste 7000 buc. injectoare ce nu au fost livrate încă de către I.M.F. Sinaia.

Totodată, din necesarul de 2870 buc. cilindri hidraulici, I.M.H. Galați a livrat până în prezent numai 979 buc., din cele 226 buc. scarificatoare de la Întreprinderea Metalurgică Buzău s-au primit doar 53 buc., iar Întreprinderea de Radiatoare Brașov a livrat numai 1377 buc. radiatoare din cele 6500 buc. ce trebuiau livrate pe luna septembrie", se arată în document.

Sursă foto: Facebook – Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS