Duhotul. Trăim ca bunicii noștri.

Duhotul, sau duhul alcoolic, se obține printr-un proces de distilare, care separă alcoolul de alte substanțe dintr-un lichid fermentat, cum ar fi vinul sau berea. Iată pașii principali:

1. Fermentarea: Mai întâi, zaharurile din materie primă (fructe, cereale, etc.) sunt transformate în alcool și dioxid de carbon de către drojdii. Astfel se obține un lichid fermentat cu o concentrație de alcool relativ mică (vin sau bere, de exemplu).

2. Distilarea: Lichidul fermentat este încălzit într-un alambic (un aparat special pentru distilare). Alcoolul are un punct de fierbere mai scăzut decât apa, deci se evaporă mai repede, iar vaporii sunt colectați și condensați în alt recipient. Acesta este alcoolul distilat (sau duhul alcoolic).

3. Condensarea: Vaporii de alcool sunt răciți și condensați pentru a fi transformați înapoi în lichid. Astfel se obține un lichid cu o concentrație de alcool mult maimare decât cel inițial fermentat.

4. Purificarea și rafinarea: Uneori, distilatul este trecut prin mai multe cicluri de distilare pentru a crește și mai mult concentrația de alcool și a elimina impuritățile.

5. Îmbutelierea: La final, alcoolul distilat poate fi diluat cu apă pentru a obține concentrația dorită, înainte de a fi îmbuteliat.

Acesta este procesul standard pentru obținerea alcoolului etilic distilat.

Câteva  detalii:

Termenul popular de „duhot” (sau duh) descrie fracțiunea inițială și volatilă care distilează la începutul procesului—cunoscută în limbaj tehnic și sub numele de „frunte” sau „cap de distilare”. Asta cuprinde alcoolul metilic, acetatul de etil, acetaldehidele și alți compuși ușor volatili cu miros înțepător, neplăcut, nocivi pentru sănătate.

În distilarea simplă (de tip cazan tradițional din cupru sau pot still), separarea eficientă a duhotului depinde direct de geometria instalației și de controlul riguros al temperaturii.

Componetele instalației ideale pentru separarea duhotului

• Cazanul (blaza): Realizat din cupru alimentar. Cuprul funcționează ca un catalizator chimic, legând compușii de sulf și reducând mirosurile grele din vapori.
• Coiful (Domul / Pălăria): O geometrie înaltă, în formă de pară sau dom expansiv, favorizează refluxul natural. Vaporii mai grei condensează parțial pe pereți și cad înapoi, lăsând compușii foarte volatili (duhotul) să urce primii direct spre gâtul de lebădă.
• Gâtul de lebădă (Conducta de legătură): Înclinarea ușor ascendentă către deflegmator/condensator ajută la o delimitare mai netă între frunte și corp (inima distilatului).
• Deflegmatorul (Opțional, dar ideal): Un condensator parțial montat înainte de serpentină, răcit ușor cu apă. Acesta permite trecerea vaporilor celor mai volatili (duhotul), în timp ce vaporii de etanol și apă sunt trimiși înapoi în cazan pentru o redistilare instantanee.

Reguli practice pentru extragerea și eliminarea duhotului

1. Ritmul de încălzire: Încălzirea trebuie încetinită semnificativ în momentul în care cazanul ajunge la temperatura de fierbere (când gâtul de lebădă începe să se încălzească). O distilare lentă la început previne antrenarea mecanică a alcoolului etilic odată cu compușii volatili.
2. Colectarea fracționată (Norma de tăiere): Se elimină ca duhot primii 1.5% până la 2.0% din volumul total al borhotului/plămăzii încărcate în cazan (sau aproximativ 3% – 5 % din totalul de alcool pur estimat).
3. Verificarea organoleptică: Colectarea duhotului se oprește când lichidul care curge își pierde mirosul înțepător (de solvent/lac de unghii) și gustul arzător, devenind plăcut, fructat și curat.

Valorificarea duhotului colectat

Acesta este procesul standard pentru obținerea alcoolului etilic distilat.

 Sigur. Pentru obținerea țuicii prin distilarea borhotului de fructe, instalația de bază este un alambic cu cazan + deflegmator + condensator (răcitor).

1. Instalația simplă

Schema de principiu este:

Cazan → conductă de vapori → condensator/răcitor → recipient

În cazan se încălzește borhotul fermentat. Componentele volatile trec în vapori, iar în condensator vaporii sunt răciți și transformați din nou în lichid — distilatul. Într-un alambic tradițional, cazanul și componentele care vin în contact cu vaporii sunt frecvent realizate din cupru. 

2. Ce face deflegmatorul?

Deflegmatorul este, practic, un condensator parțial amplasat înaintea condensatorului final.

Vaporii fierbinți urcă în deflegmator. O parte dintre ei se condensează. Lichidul rezultat — numit flegmă/reflux — se întoarce către cazan, în timp ce o parte din vaporii mai volatili continuă către condensator.

Astfel:

Vapori din cazan ↑ → deflegmator → o parte condensează ↓ → reflux în cazan

** → vapori → condensator → distilat**

Rolul lui este de a îmbunătăți separarea componentelor volatile, printr-un proces de vaporizare–condensare repetat parțial. 

3. Diferența esențială

Fără deflegmator Cu deflegmator

Cazan → condensator Cazan → deflegmator → condensator

Separare mai redusă Separare mai bună

Instalație simplă Instalație ceva mai complexă

Distilatul conține mai multe componente volatile Refluxul favorizează concentrarea componentului mai volatil

Un lucru important: deflegmatorul nu este același lucru cu condensatorul final. Deflegmatorul face condensare parțială și reflux, în timp ce refrigerentul/condensatorul transformă în lichid vaporii care ies din instalație.

Xxx

Eu l-am plasat înaintea coloanei de distilare.  Il răcesc si pe el cu apă din răcitor.  O fi bine!