Evenimentul principal nu doar al zilei, dar și al ultimei perioade îl reprezintă solicitarea adresată de Joe Biden Congresului de a aproba un ajutor financiar pentru Ucraina de 33 de miliarde de dolari, din care 20 de miliarde pentru asistență militară, adică armament, muniție, antrenarea militarilor ucraineni în SUA, trimiterea de specialiști pe cîmpul de luptă pentru mînuirea armamentului sofisticat, pe care nu-l pot mînui ucrainenii, întreținerea mașinăriei de propagandă de război.
În cartea sa, America paralizată, Donald Trump dădea curs plîngerilor americane privind starea dezastruoasă a infrastructurii și a lucrărilor publice din SUA. În acest context, pare straniu că un președinte Democrat, teoretic de Stînga, să ceară Congresului să ia de la autostrăzi, de la Spitale, de la Educație, de la Sănătate suma de 33 de miliarde de dolari pentru a ajuta Ucraina în Războiul cu Federația Rusă. Pare ciudată această solicitare și pentru că motivarea ei din discursul ținut de președinte n-a fost convingătoare:
„Tocmai am semnat o solicitare către Congres pentru asistență economică, umanitară și de securitate cu scopul de a ajuta Ucraina să contracareze în continuare agresiunea lui Putin, într-un moment decisiv. Avem nevoie de această lege pentru a susține Ucraina în lupta sa pentru libertate. Aliații noștri din NATO, partenerii noștri din UE își vor acoperi cota parte din costuri, însă trebuie să ne îndeplinim și noi rolul în conducerea alianței. Costul acestor lupte nu este unul ieftin, dar dacă întoarcem spatele în fața acestei agresiuni va fi și mai costisitor. Putem să-i ajutăm pe ucraineni să-și apere țara sau putem să stăm deoparte pe măsură ce rușii continuă cu atrocitățile și agresiunile în Ucraina. În fiecare zi ucrainenii plătesc acest preț cu viețile lor, luptă. Deci trebuie să contribuim cu arme, cu muniție, cu bani, cu suport economic pentru a le arăta că sacrificiul lor are un scop și pentru a putea să continue lupta. Acest ajutor trebuie să fie aprobat cît mai curînd."
Războiul din Ucraina durează de două luni. În toată această perioadă au fost multe momente cînd Joe Biden putea cere Congresului să ia 33 de miliarde de la Bugetul alimentat de cetățenii americani pentru a-i ajuta pe ucraineni „să contracareze agresiunea lui Putin", „să lupte pentru libertate", „să-și apere țara". N-au fost ceruți acești bani nici imediat după declanșarea Invaziei, nici după ce Volodîmîr Zelenski a țipat că rușii vor să-l ucidă, nici cînd sirenele șuierau la Kiev, nici cînd presa americană (căreia, în chip ciudat, Joe Biden, om al Puterii pe care presa trebuie s-o vegheze, i-a mulțumit pentru ajutorul în Război) suna alarma că „la noapte Kievul va fi cucerit".
Între timp, rușii au plecat de lîngă Kiev și s-au concentrat asupra a ceea ce a fost de la început obiectivul intervenției:
Cucerirea litoralului Mării Negre astfel încît Crimeea să iasă din izolarea de pînă acum de teritoriul Federației Ruse.
Pînă la această mișcare strategică, oficialitățile americane, puternic sprijinite de CNN-ul transformat în televiziune de război, au susținut de dimineața pînă seara că Armata Rusă a suferit un eșec în încercarea de a cuceri Kievul și, mai ales, de a răsturna regimul Zelenski, că din punct de vedere moral militarii ruși sînt la pămînt, că jefuiesc magazine pentru a mînca hrana destinată pisicilor, că se predau cu miile. Ucrainenii au fost prezentați sub semnul zicerii În fiecare pensionară ucraineană stă fără ca aceasta să fi știut pînă acum un Rambo.
Repet, mutarea rușilor spre Sud n-a fost prezentată ca un efort de îndeplinire a obiectivului inițial al agresiunii, ci drept o retragere rușinoasă, cu coada între picioare. Deși, de ceva timp, propaganda de război ucraineană nu ne mai proclamă nimic despre ce se întîmplă în Sud, judecînd după ce a spus pînă acum despre ruși, ne-am putea imagina că, umiliți lîngă Kiev, rușii s-au retras în Sud ca să poată suspina în voie.
Joi, 28 aprilie 2022, nitam-nisam, Joe Biden cere Congresului un ajutor dat Ucrainei de 33 de miliarde de dolari justificîndu-l prin necesitatea ca americanii să nu stea deoparte și să consume hamburgheri, ci să strîngă cureaua pentru a-i ajuta pe ucraineni „să facă față invaziei rusești".
Păi, ucrainenii trebuie să facă față invaziei rusești de vreo două luni. De ce solicită acum Joe Biden, în chip dramatic, 33 de miliarde de dolari?
Întrebare legitimă – repet – cîtă vreme, cu excepția Sudului, Ucraina își revine la normal, rușii potrivit tot americanilor, au fost nu înfrînți, ci umiliți, iar sancțiunile sînt pe cale să îngenuncheze Rusia?
Răspunsul e simplu:
Joe Biden n-a cerut Congresului 33 de miliarde de dolari pentru ca Ucraina să facă față invaziei rusești, ci pentru ca America să facă față Războiului cu Federația Rusă.
Discursul nu poate fi înțeles dacă nu ne raportăm la trei momente capitale petrecute în ultima vreme:
1) Declarațiile oficialilor americani că scopul implicării SUA în Războiul din Ucraina nu e sprijinirea Ucrainei ca să-și păstreze suveranitatea și independența, ci înfrîngerea militară și economică a Rusiei.
Altfel spus, implicarea economică și militară fățișă a SUA stă sub semnul folosirii Ucrainei pentru înfrîngerea Rusiei. Așa cum am mai scris, America a angajat cu Federația Rusă chiar din 24 februarie 2022, un război, să-i spunem, semi-cald. Nu e nici Război Rece (pentru că se implică fățiș în înarmarea unei țări), nici cald, pentru că soldații americani nu-și riscă viața pe cîmpul de luptă. Cei care-și riscă viața sînt ucrainenii. Vorba aia: America va lupta împotriva Rusiei pînă la ultimul ucrainean.
Orice am spune, armele trimise de SUA vor fi mînuite de ucraineni. Și nu în poligon, ci pe cîmpul de luptă! Unde, din cîte se știe, se mai și moare.
2) Constituirea oficială a Coaliției multinaționale împotriva Rusiei.
La Reuniunea de la baza militară din Germania au fost convocate de către America și state care nu sînt membre NATO.
De ce?
Pentru a înlesni implicarea militară a țărilor membre NATO în Războiul din Ucraina fără a mai fi nevoie de o decizie colectivă a NATO. Prin constituirea Coaliției, care se va reuni o dată pe lună, NATO a fost împinsă în plan secund. Nu numai pentru că implicarea țărilor membre NATO să nu mai fie supusă organismelor colective ale NATO, dar și pentru a nu da rușilor posibilitatea să susțină că se bat cu NATO.
Șmecheria a fost folosită de SUA în cazul invadării Irakului. Deși armata americană era suficientă pentru a cuceri Irakul, SUA au alcătuit o Coaliție multinațională mai mult de fațadă decît de dragul nevoilor militare. Invadarea Irakului, răsturnarea regimului și spînzurarea conducătorilor irakieni urma să aparțină unei Coaliții multinaționale și nu Americii.
La fel și acum.
Pentru ca nu cumva să se creadă că NATO a declarat Război Rusiei, implicarea militară pe cîmpul de luptă aparține unei Coaliții fără nici o legătură cu NATO. Germania, România, Polonia, Bulgaria, Franța, ca să dăm doar cîteva exemple, trimit armament Ucrainei nu ca membre NATO, ci ca membre ale Coaliției multinaționale.
3) Replica lui Vladimir Putin din discursul din fața Senatului Rusiei potrivit căreia Rusia are arme pe care le-a ținut deoparte pînă acum. Replică din care înțelegem că Rusia știe că Războiul din Ucraina e partea întîi, clasică, a Războiului cu America și sateliții acesteia, un Război în care ambele părți sînt tentate să folosească arma nucleară, fie și pentru a scăpa de ceea ce ele numesc Complexul Apocalipsei.
Constituirea oficială a Coaliției, urmînd declarațiilor făcute de oficialii americani, replica lui Vladimir Putin ne explică Discursul lui Joe Biden.
Venit după declarațiile unor înalți funcționari, Discursul are semnificația unei recunoașteri oficiale că Federația Rusă se bate cu o Coaliție multinațională condusă de America.
Joe Biden a cerut Congresului 33 de miliarde de dolari pentru Războiul dintre SUA și Rusia și nu pentru Războiul dintre Ucraina și Rusia.
La un moment dat, Joe Biden anunță:
„Săptămâna viitoare mă voi afla la Alabama, pentru a vizita o fabrică Lockheed Martin, care produce rachetele Javelin pe care le trimitem în Ucraina, și să mulțumesc muncitorilor americani, să le mulțumesc pentru că produc armele care opresc avansul rușilor în orașele ucrainene, precum Kiev. Munca lor din greu a jucat un rol critic în a se asigura că Putin eșuează în Ucraina."
Se anunți public faptul că vei merge la o fabrică de rachete și nu la una de medicamente, rachete care vor fi date ucrainenilor ca să omoare militari ruși și, mai mult, că vei mulțumi muncitorilor că fac nu ciocolată, nu lapte praf, nu medicamente, nu autostrăzi, spitale și școli, ci arme pentru a fi folosite împotriva rușilor, ce altceva poate însemna asta decît recunoașterea oficială că America se află în Război cu Federația Rusă?
N. B. Ironia sorții.
Donald Trump, prezentat de presa americană drept un zurliu, ba chiar și drept un iresponsabil, gata în orice moment să tîrască America și planeta într-un nou Război mondial, a ținut deoparte America de orice Război, fie acesta și local, în timp ce seriosul, responsabilul, înțeleptul Joe Biden a antrenat America și Occidentul într-un război cu mari riscuri pentru supraviețuirea rasei umane.
Și asta în doar doi ani de mandat.
Și cînd te gîndești că mai are la dispoziție încă doi ani!
Inevitabilul s-a produs. Rușii au început să oprească livrările de gaze către Europa. Gazprom a anunțat că primele vizate sunt Polonia și Bulgaria.
Motivul invocat de ruşi? Au refuzat plata în ruble. Din același motiv, ar putea urma și alte state. România nu are contracte directe cu Gazprom, iar producția internă este suficient de mare încât să ne descurcăm pentru moment.
Prima țară care va rămâne fără gaze rusești este Polonia. Oficialii de la Varșovia transmit că s-au pregătit pentru acest moment.
Reprezentanţii Gazprom i-au anunţat şi pe vecinii bulgari că le închid robinetul de gaz. Ministrul Energiei de la Sofia a precizat că deocamdată țara are suficiente resurse. Polonia și Bulgaria ar fi primele state ale căror contracte pe termen lung trebuiau plătite în ruble dar oficialii au refuzat să facă asta.
Alexander Nikolov, ministrul Energiei din Bulgaria: „Partea bulgară și-a îndeplinit în totalitate obligațiile și a făcut toate plățile conform contractului în vigoare. Evident, gazul este folosit ca o armă politică și economică. Bulgaria nu va negocia sub presiune, Bulgaria nu este de vânzare."
Kiril Petrov, premierul bulgar: „Am avut o conversație telefonică cu premierul grec Kyriatos Mitsotakis, care a confirmat că totul merge conform planului, construcția interconectorului va fi finalizată în iunie."
Interconectorul Grecia-Bulgaria este esențial pentru Europa. Pe aici ar urma să ajungă pe continent gaze lichefiate din mai multe surse, inclusiv de la americani. Despre alte soluții se discută acum în regim de urgență la nivel european.
Primele care vor avea nevoie de ajutor vor fi Polonia și Bulgaria, țări care erau puternic dependente de gazul rusesc. Polonia importa în jur de 50%, iar Bulgaria 80, chiar până la 90%. Noi importăm mult mai puțin, cam 20% din cât avem nevoie. Un punct vulnerabil este și Germania, supranumită motorul Europei. Aproape jumătate din gazele folosite sunt de la ruși. În cazul în care va fi decuplată, ar trebui să-și oprească o parte din industrie. Asta ar duce fără îndoială la recesiune, avertizează chiar analiștii din Germania. În acest scenariu, afectată din punct de vedere economic va fi întreaga Uniune, inclusiv România.
Țara noastră nu are contracte directe cu Gazprom și chiar dacă vom rămâne fără gaz rusesc, ne-am putea descurca pentru o vreme. Depozitele sunt pline în proporție de 20%, iar din vară ar urma să creștem producția internă cu 1 miliard de metri cubi, adică aproape 10% din consumul anual, dacă începe exploatarea zăcământului de lângă Midia. Pentru asta, compania care exploatează zăcământul ar fi cerut să fie modificată legea offshore aflată în dezbatere în Parlament.
Anul viitor ar urma să fie introduse gaze în sistemul național și din zăcământul de Caragele, judeţul Buzău.
Mihnea Cătuți, Energy Policy Group: „În momentul de față suntem într-un excedent, adică producem mai mult decât consumăm, dar asta și pentru că a venit vremea bună. Testul adevărat va fi la iarnă, cel mai bun aliat al lui Putin este iarnă. De fapt, acesta ar fi un indicator că acesta va fi un conflict de durată. Trebuie neapărat să ne gândim că am putea fi inclusiv o sursă de export către regiune, către Bulgaria, care este mult mai expusă în acest moment."
Pe fondul acestor tensiuni, prețul gazului pe piețele internaționale a crescut cu 20 de procente după ce scăzuse în ultimele săptămâni. Presiuni sunt și asupra prețului petrolului. Rosneft, cel mai important grup petrolier rus, ar fi cerut la licitații plata anticipată în ruble, după modelul Gazprom. Ministrul german al Economiei, Robert Habeck, a anunțat însă de marți că Germania nu mai este dependentă de petrolul rusesc."
În București, acum trei zile în casă erau 28-29 ° C. Insuportabil! Ce o fii acum? Fără air-conditioning aici este boierie. Serile si dimine...
